Asigurari sociale - plangere contraventionala - DECLINARE

Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:
Prin adresa Judecatoriei Deva a fost trimisa Judecatoriei Tirgu-Mures spre competenta solutionare si inregistrata sub nr. 7812/221/2009, la data de 06.10.2009, plangerea formulata de petentul RG in contradictoriu cu intimatul IPJ Mures, solicitand instantei anularea procesului-verbal seria CC nr. 4418516, incheiat la data de 01.10.2009 de intimatul IPJ Mures, restituirea permisului de conducere.
In motivarea plangerii sale petentul a aratat ca, la data de 01.10.2099, in timp ce conducea autoturismul cu nr. de inmatriculare HD-08-MNX pe DN E60, in directia Tirgu-Mures, a incalcat marcajul continuu intr-o zona de depasire interzisa, aplicandu-i-se amenda de 240 lei, si totodata i s-a ridicat permisul de conducere in vederea exercitarii dreptului de a conduce autovehicul pe o perioada de 30 de zile.
Petentul a mai aratat ca a recunoscut fapta si a achitat pe loc minimul amenzii aplicate. A justificat fapta, prin aceea ca a parcurs cca. 2200 km din Italia, impreuna cu sotia, fiica si doua cumnate, pentru ca in ziua urmatoare aveau o inmormantare.
De asemenea arata ca, lucreaza in Italia, in calitate de conducator auto, si suspendarea exercitarii dreptului de a conduce i-ar afecta grav existenta.
In drept cererea nu a fost invocata.
Intimatul nu a depus la dosarul cauzei intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a formula aparari.
In probatiune s-au depus la dosar: procesul-verbal seria CC nr. 4418516, incheiat la data de 01.10.2009, dovada, chitanta seria PCA nr.1096053, certificat de deces, imputernicire avocatiala, adresa nr. 541.676/14.12.2009, carte de identitate nr. AO 6584239, atestat, sentinta civila nr. 6902/17.12.2009.
Analizand ansamblul probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 44418516, intocmit la data de 01.10.2009 de INSPECTORATUL POLITIEI JUDETENE MURES, petentul, RG, a fost sanctionat cu amenda in cuantum de 240 lei, pentru savarsirea contraventiei prevazute si sanctionate de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, privind circulatia pe drumurile publice, raportat la dispozitiile art. 120 alin. (1) lit. h) si i) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, constand in aceea ca, in data de 01.10.2009, a condus autoturismul cu numarul de inmatriculare HD-08-MNF pe DN 15/E 60 in directia Tirgu-Mures, si a efectuat o manevra de depasire in zona de actiune a indicatorului "Depasirea interzisa" si a incalcat linia simpla continua care desparte sensurile de mers.
In ceea ce priveste legalitatea procesului-verbal atacat, in raport cu motivele de nulitate absoluta si relativa, instanta constata ca acesta a fost intocmit cu respectarea dispozitiilor prevazute de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor.
In ce priveste temeinicia procesului-verbal atacat, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a II-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile [_] savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: [_] nerespectarea regulilor privind depasirea; in continuare, retine ca, potrivit dispozitiilor art. 120 alin. (1) lit. h) si i) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, se interzice depasirea vehiculelor [_] in zona de actiune a indicatorului "Depasirea interzisa"; [_] cand pentru efectuarea manevrei se incalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si partial, pe sensul opus, ori se incalca marcajul care delimiteaza spatiul de interzicere.
In contextul reglementarilor aratate, fapta petentului de a conduce autoturismul cu numarul de inmatriculare HD-08-MNF pe DN 15/E 60 in directia Tirgu-Mures, si de a efectua o manevra de depasire in zona de actiune a indicatorului "Depasirea interzisa" si de a incalca linia simpla continua care desparte sensurile de mers, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute si sanctionate de art. 100 alin. (3) lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, privind circulatia pe drumurile publice, raportat la dispozitiile art. 120 alin. (1) lit. h) si i) din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice.
Instanta retine ca situatia de fapt constatata in cuprinsul procesului-verbal de contraventie corespunde adevarului, datele si aspectele consemnate in procesul-verbal nefiind contracarate de argumentele si probele petentului, astfel ca prezumtia relativa de veridicitate a procesului-verbal de contraventie nu a fost rasturnata. In continuare, instanta retine ca petentul nu a contestat procesul-verbal de contraventie in ce priveste temeinicia acestuia, ci a recunoscut savarsirea faptei, asa cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de contraventie - rubrica obiectiuni - unde a fost consemnata mentiunea "am gresit", precum si din insusi cuprinsul plangerii formulate si al concluziilor scrise depuse la dosar (f. 1, 7).
In ce priveste explicatiile petentului privitoare la circumstantele savarsirii faptei (ca a efectuat un drum lung de peste 2200 km, din Italia pana in Romania, datorita faptului ca trebuia sa ajunga la inmormantarea socrului sau), instanta, in lipsa unei calificari a avocatului, caruia i-ar fi revenit sarcina de a califica juridic afirmatiile si solicitarile partii, le poate califica in sensul ca a fost invocata una dintre cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei. Instanta, avand in vedere dispozitiile art. 11 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, constata ca aspectele invocate nu se incadreaza in niciuna dintre cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei. Astfel, nu poate fi retinuta starea de necesitate, deoarece nu a existat un pericol iminent, care sa ameninte una din valorile amintite de lege; de asemenea, nu poate fi vorba de constrangere psihica, deoarece faptuitorul a savarsit fapta nu impotriva vointei sale, care ar fi fost anihilata de o constrangere psihica, ci in acord cu vointa sa (a savarsit fapta nu impotriva vointei, ci voit).
In ceea ce priveste individualizarea sanctiunii, instanta retine ca potrivit dispozitiilor art. 5 alin. (5) din O.G. nr. 2/2001, sanctiunea contraventionala trebuie sa fie proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, iar potrivit dispozitiilor art. 21 alin. (3), la individualizarea sanctiunii se va tine seama de imprejurarile in care a fost savarsita fapta, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul-verbal.
In concret, instanta constata ca sanctiunea amenzii in cuantum de 240 lei aplicata de agentul constatator reprezinta minimul amenzii prevazuta de lege pentru savarsirea contraventiei retinute in sarcina petentului si ca este proportionala cu gradul de pericol social al faptei savarsite, avand in vedere faptul ca ratiunea pe care legiuitorul a avut-o in vedere la momentul edictarii normelor incalcate a fost data de necesitatea asigurarii desfasurarii fluente si in siguranta a circulatiei pe drumurile publice, precum si ocrotirea vietii, integritatii corporale si a sanatatii persoanelor participante la trafic sau aflate in zona drumului public, conform dispozitiilor art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, republicata, privind circulatia pe drumurile publice. Astfel, instanta apreciaza ca pericolul social concret al faptei este cu atat mai mare in situatia in care petentul a condus fara oprire pe o distanta de mii de kilometri si se afla intr-o stare de suferinta provocata de decesul socrului sau, elemente ce constituie cauze frecvente ale accidentelor de circulatie care pun in pericol viata, sanatatea si integritatea corporala a participantilor la trafic, conform datelor statistice, astfel ca inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu sanctiunea avertismentului nu se justifica.
In ce priveste anularea masurii retinerii permisului de conducere in vederea aplicarii sanctiunii complementare a suspendarii exercitiului dreptului de a conduce, instanta retine ca, potrivit dispozitiilor art. 97 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 195/2002, in cazurile prevazute in prezenta ordonanta de urgenta, politistul rutier dispune si una dintre urmatoarele masuri tehnico-administrative [_] retinerea permisului de conducere si/sau a certificatului de inmatriculare ori de inregistrare sau, dupa caz, a dovezii inlocuitoare a acestora; de asemenea, potrivit dispozitiilor art. 111 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2002, permisul de conducere sau dovada inlocuitoare a acestuia se retine in urmatoarele cazuri [_] la savarsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) si la art. 115 alin. (1). In consecinta, in contextul normelor juridice expuse, instanta constata ca luarea masurii tehnico-administrative a retinerii permisului de conducere in vederea aplicarii sanctiunii complementare a suspendarii exercitiului dreptului de a conduce este obligatorie (iar nu facultativa) pentru organul care constata savarsirea unei fapte contraventionale, atunci cand legea prevede expres ca fapta constatata se sanctioneaza si cu aplicarea acestei sanctiuni complementare. Asadar, organul de constatare nu are vreun drept de apreciere in privinta luarii masurii retinerii permisului de conducere, ci este obligat sa procedeze conform dispozitiilor legii.
In ce priveste aplicarea sanctiunii complementare a suspendarii exercitiului dreptului de a conduce, instanta statueaza ca, spre deosebire de reglementarea privitoare la aplicarea sanctiunile principale, reglementarea aplicarii sanctiunilor complementare nu permite individualizarea sanctiunii prin inlocuirea unei sanctiuni complementare mai grele cu o sanctiune complementara mai usoara. Astfel, fiecare sanctiune complementara in parte are un statut autonom, concluzie care rezulta din aceea ca legea nu reglementeaza o ierarhie a sanctiunilor complementare intre ele si nici in raport cu alte sanctiuni complementare mai usoare si care ar fi expres prevazute. In consecinta, atunci cand constata legalitatea si temeinicia procesului-verbal de contraventie, in cadrul operatiunii de individualizare a sanctiunilor contraventionale instanta nu dispune de un drept de apreciere in baza caruia sa poata anula sau inlocui o sanctiune complementara, deoarece, pe de o parte, aplicarea sanctiunii este obligatorie, iar, pe de alta parte, legea nu prevede o sanctiune complementara mai usoara cu care sa poata fi inlocuita o sanctiune complementara mai grea daca instanta ar aprecia ca fiind necesara individualizarea.
Instanta va respinge plangerea formulata de petent si va mentine procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei atacat, ca fiind legal si temeinic intocmit.