Civil - succesiune - IESIRE DIN INDIVIZIUNE-STRAMUTARE

Deliberand asupra cauzei civile, constata urmatoarele:
Prin cererea formulata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Buzau la data de 16.09.2010, sub nr. 4908/200/2007, reclamantul, CM, a chemat in judecata parata SOCIETATEA CIVILA PROFESIONALA DE AVOCATI ANGHELO & ANGHELO, si a solicitat instantei ca, prin hotararea pe care o va pronunta, sa dispuna iesirea din indiviziune asupra imobilului apartament situat in Buzau, str. O, bl. A1, ap. 8, judetul Buzau, si sa fie atribuite loturi in proportie de 1/2 fiecare, cu plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a invederat instantei ca prin contractul de vanzare-cumparare, autentificat de Biroul notarului public Jalba Norica prin incheierea nr. 413/21.02.2003, a cumparat impreuna cu parata, Societatea civila profesionala de avocati Anghelo & Anghelo, de la S.C. Prod Com Luciu S.R.L., in cote de 1/2 fiecare parte, apartamentul situat in Buzau, str. O, bl. A1, ap. 8, judetul Buzau, devenind proprietar indiviz impreuna cu parata. Reclamantul a invederat ca parata refuza sa puna capat acestei situatii prin buna-invoiala.
In dovedirea actiunii, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, fiind depus la dosar contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 413/2003 de Biroul notarului public Jalba Norica (f. 3-4).
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea de chemare in judecata pe dispozitiile art. 728 Cod civil.
In aparare, parata a depus la dosarul cauzei intampinare (f. 10-12) prin care a aratat ca este de acord cu cererea de iesire din indiviziune in cote egale a imobilului cu precizarea ca partajarea in natura a imobilului este exclusa de o serie de factori, cum ar fi impartirea imobilului care are o singura cale de acces, precum si de afectiunea actuala a acestuia. Imobilul este sediul sau profesional si este destinat desfasurarii activitatilor specifice calitatii de avocat, ce implica confidentialitatea informatiilor furnizate de clienti, atat prin intermediul documentelor puse la dispozitie, cat si cu ocazia consultatiilor de specialitate acordate de membrii societatii. In atare conditii este exclusa ingerinta unei persoane straine a carei prezenta i-ar impiedica sa-si desfasoare in mod legal profesia. In continuare, parata a mai aratat ca instanta urmeaza a tine seama si de faptul ca reclamantul, cetatean strain, se bucura dosar de un drept de folosinta asupra terenului indiviz corespunzator cotei sale din apartamentul in litigiu.
In ce priveste pretentiile proprii ale paratei, aceasta a formulat si cerere reconventionala, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 217.213.150 ROL, reprezentand partea (reactualizata in functie de indicele de inflatie) din pretul imobilului in valoare totala de 392.000.000 lei si pe care reclamantul ar fi trebuit sa o achite in schimbul cotei sale de 1/2 din imobilul in litigiu.
In motivarea cererii reconventionale parata-reclamanta a precizat ca la data de 21.02.2003 a achizitionat impreuna cu reclamantul, in cote egale, imobilul descris in actiune, la pretul mentionat in contract, pret din care reclamantul a achitat numai suma de 16.485.000 lei. Parata-reclamanta a invederat ca este de remarcat faptul ca obligatia de plata a pretului, asumata de societate si de reclamant era, in virtutea art. 1057 Cod civil, o obligatie nedivizibila, astfel incat creditorul acestei obligatii putea urmari pe oricare dintre proprietarii indivizi pentru intregul pret. Diferenta de pret a carei plata era in sarcina reclamantului, in valoare de 182.515.000 lei a fost achitata de societate, asa cum rezulta din chitantele de plata emise de vanzatoare-creditoare a pretului. In atari conditii, ca efect al subrogatiei legale in drepturile creditorului platit, art. 1108 pct. 3 Cod civil, parata-reclamanta a dobandit toate drepturile pe care creditorul le avea fata de debitorul sau, reclamantul din acest proces, inclusiv dreptul de a-l actiona in vederea recuperarii debitului.
In dovedirea cererii reconventionale parata-reclamanta a depus la dosar chitantele din 21.02.2003, 26.06.2003, 10.05.2003, 09.05.2003, 03.04.2003, 04.04.2003, factura nr. 0666201 din 21.02.2003 (f. 13-18).
Reclamantul a formulat raspuns la intampinare si la cererea reconventionala, precizand ca doreste a se partaja in natura apartamentul, intrucat intelegerea a fost ca in acesta ambele societati sa-si stabileasca sediul. Ca raspuns la cererea reconventionala, reclamantul-parat a solicitat respingerea acesteia, el achitandu-si obligatiile astfel cum au fost prevazute in contract. Astfel, la data autentificarii contractului de vanzare-cumparare reclamantul-parat a achitat 5.000 USD si parata-reclamanta 5.000 USD, iar pana la data de 31.03.2003, reclamantul-parat a platit 1.000 USD, conform contractului de vanzare-cumparare, care prevede expres ca la data autentificarii a fost incasata suma de 10.000 USD de la cumparatori, iar diferenta urma sa fie incasata de la cumparatori pana la 31.03.2003.
Instanta legal investita cu judecarea cererii a solutionat procesul prin sentinta civila nr. 228/2006 pronuntata la data de 17 ianuarie 2006 in dosarul nr. 2529/2005 (numar vechi) al Judecatoriei Buzau (f. 148-150), prin care a admis cererea formulata de reclamantul-parat, a respins cererea reconventionala formulata de parata-reclamanta, a dispus sistarea starii de indiviziune si atribuirea paratei-reclamante, in natura, a imobilului, cu obligatia acesteia de a achita reclamantului-parat sulta compensatorie in cuantum de 582.350.000 ROL.
Parata-reclamanta, SCPA Angelo & Angelo, a formulat apel impotriva sentintei civile nr. 228/2006, care a fost solutionat prin decizia civila nr. 48/2007 pronuntata la data de 09 februarie 2007 in dosarul nr. 641/2006 al Tribunalului Buzau, prin care instanta de apel a admis apelul, a schimbat in parte sentinta atacata in sensul ca a obligat parata-reclamanta sa plateasca reclamantului-parat sulta in cuantum de 51.608 lei, ca urmare a efectuarii unei noi expertize de evaluare a imobilului.
Impotriva deciziei instantei de apel parata-reclamanta, SCPA Angelo & Angelo, a formulat recurs, care a fost solutionat prin decizia nr. 562/2007 pronuntata la data de 25.05.2007 in dosarul nr. 1029/42/2007 a Curtii de apel Ploiesti, prin care instanta de recurs a admis recursul paratei-reclamante, a casat decizia civila si sentinta civila a primei instante de fond si a trimis cauza spre rejudecare la prima instanta de fond potrivit considerentelor deciziei de recurs.
In motivarea deciziei de recurs, instanta a retinut ca, prin cererea reconventionala parata-reclamanta a solicitat obligarea reclamantului-parat la plata sumei de 217.213.150 ROL reprezentand partea din pretul imobilului, in valoare totala de 392.000.000 ROL si pe care reclamantul-parat ar fi trebuit sa o achite in schimbul dobandirii in proprietate a cotei sale de 1/2 din imobilul in litigiu. In continuare, instanta de recurs a retinut ca parata-reclamanta a depus la dosar factura nr. 06662001/21.02.2003, emisa la data incheierii contractului de vanzare-cumparare pentru valoarea stabilita in contract, si chitante de plata a sumei facturate, asa incat s-a retinut ca anumite sume au fost achitate impreuna de ambele parti, iar alte sume au fost achitate numai de parata-reclamanta. In consecinta, instanta de recurs a retinut ca, desi sunt acte doveditoare din care rezulta ca parata-reclamanta are un drept de creanta impotriva reclamantului-parat, reprezentand partea din pretul apartamentului pe care trebuia sa o achite reclamantul pentru cota sa de proprietate, de 1/2, in mod gresit instantele de fond au respins cererea reconventionala.
Ca urmare a casarii cu trimitere, cauza a fost re-inregistrata la prima instanta de fond, Judecatoria Buzau, la data de 20.06.2007, sub nr. 4908/200/2007. ca urmare a admiterii cererii de stramutare a judecatii, dispusa prin incheierea nr. 7482 pronuntata la data de 10 iulie 2009 in dosarul nr. 1406/1/2009 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Judecatoria Buzau, prin incheierea din data de 02.09.2009 pronuntata in dosarul nr. 4908/200/2007, a scos cauza de pe rol si, in baza art. 40 alin. (1) Cod procedura civila, a inaintat dosarul Judecatoriei Tirgu-Mures, spre continuarea judecatii.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Judecatoriei Tirgu-Mures la data de 16.09.2009, sub nr. 4908/200/2009.
In cauza, instanta a incuviintat, atat pentru reclamantul-parat, cat si pentru parata-reclamanta, administrarea probei cu inscrisuri, a incuviintat pentru reclamantul-parat administrarea probei cu martori, fiind audiat martorul Gheorghe Tanase (f. 33), si, pentru parata-reclamanta, administrarea probei cu expertiza tehnica - specialitatea expertiza contabila (f. 42-54)
Analizand ansamblul probelor administrate in cauza, instanta retine urmatoarele:
Reclamantul-parat, prin cererea de chemare in judecata, a solicitat, in contradictoriu cu parata-reclamanta, incetarea starii de coproprietate pe cote-parti asupra bunului imobil - apartament - situat in Buzau, str. O, bloc A1, scara A, ap. 8, judetul Buzau si partajarea acestuia in materialitatea lui in proportie corespunzatoare cotei-parti de 1/2 din dreptul de proprietate asupra acestuia, pentru fiecare parte.
Instanta retine ca, la data de 21.02.2003, a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare cumparare avand ca obiect imobilul in litigiu intre S.C. Prod Com Lucis S.R.L., in calitate de vanzatoare, si partile din prezenta cauza, CM si Societatea civila profesionala de avocati Anghelo & Anghelo, in calitate de cumparatori, fiecare dintre cumparatori dobandind o cota-parte de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului, contra pretului total de 12.000 USD, echivalentul a 392.000.000 ROL la data contractului, asa cum rezulta din inscrisul autentic constatator al contractului de vanzare-cumparare (f. 3).
In ce priveste obiectul juridic al contractului de vanzare-cumparare, instanta retine ca atat reclamantul-parat, cat si parata-reclamanta, au dobandit, fiecare, cota-parte de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului - apartament - situat in Buzau, str. O, bloc A1, scara A, ap. 8, judetul Buzau, aspect care nu a fost contestat de niciuna dintre parti, asa cum rezulta neindoielnic din cuprinsul inscrisului autentic constatator al contractului de vanzare-cumparare (f. 3) si din declaratia martorului Gheorghe Tanase (f. 33).
In continuare, in ce priveste cererea de chemare in judecata, instanta va sista starea de coproprietate pe cote-parti ideale si abstracte din dreptul de proprietate asupra imobilului si va dispune iesirea din indiviziune a partilor prin atribuirea bunului imobil in natura paratei-reclamante, cu obligarea acesteia de a plati reclamantului-parat sulta compensatorie reprezentand valoarea actualizata a cotei-parti de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului. Solutia atribuirii imobilului in natura paratei-reclamante se intemeiaza, pe de o parte, pe imposibilitatea partajarii imobilului in materialitatea lui in beneficiul fiecaruia dintre cei doi coproprietari (asa cum a retinut expertul Ardac Ioan (f. 96 - primul dosar de fond)), iar, pe de alta parte, pe faptul ca imobilul in litigiu este folosit ca sediu de activitate de parata-reclamanta si, de asemenea, in considerarea faptului ca reclamantul-parat este cetatean italian, care nu ar fi dobandit decat un drept de superficie asupra terenului aferent apartamentului, asa incat, prin aceasta solutie se simplifica si situatia juridica a imobilului.
In ce priveste stabilirea valorii sultei cuvenite reclamantului-parat, instanta retine ca parata-reclamanta a declarat ca nu are obiectiuni in ce priveste raportul de expertiza intocmit in cauza si ca solicita admiterea cererii de chemare in judecata, conform concluziilor raportului de expertiza (f. 57). In continuare, retine ca reclamantul-parat a solicitat, conform concluziilor scrise depuse, ca instanta sa se raporteze, in scopul stabilirii valorii sultei compensatorii, la valoarea in lei a pretului contractului de vanzare-cumparare, actualizata prin metoda de calcul VAN folosita de expertul tehnic pentru determinarea valorii actualizate nete a sumelor de bani platite de parti ca pret.
Instanta retine ca pretul contractului de vanzare-cumparare a fost convenit la 12.000 USD, echivalentul a 392.000.000 ROL la data autentificarii inscrisului constatator al contractului, din care vanzatoarea, S.C. Prod Com Luciu S.R.L., a primit de la cumparatori, CM si Societatea civila profesionala de avocati Anghelo & Anghelo, suma de 10.000 USD la data autentificarii, urmand ca diferenta de 2.000 USD sa fie primita de vanzatoare integral cel mai tarziu la data de 30.03.2003, asa cum rezulta din contractul de vanzare-cumparare.
In ce priveste modalitatea de plata a pretului partile au afirmat aspecte si imprejurari diferite si neconcordante, astfel ca necesita stabilirea acesteia pe baza probelor administrate. Astfel, reclamantul-parat a afirmat ca fiecare dintre cumparatori a platit, la momentul autentificarii contractului de vanzare-cumparare, suma de 5.000 USD, urmand ca pana la termenul prevazut in contract fiecare sa plateasca vanzatoarei diferenta din partea din pret corespunzatoare, de 1.000 USD. Parata-reclamanta a aratat ca pretul bunului a fost achitat in mare parte de ea, reclamantul-parat achitand doar suma de 16.485.000 lei, asa incat a pretins suma de 217.213.150 ROL de la reclamantul-parat, suma reprezentand partea din pretul bunului pe care a platit-o in contul acestuia. Parata-reclamanta a mai afirmat ca obligatia de plata a pretului asumata de cei doi cumparatori era o obligatie nedivizibila, motiv care a determinat-o sa achite si partea reclamantului-parat din pretul bunului, iar, ca efect al subrogatiei legale in drepturile creditorului platit, parata-reclamanta a dobandit toate drepturile acestuia fata de debitorul sau, aspecte care rezulta din chitantele eliberate pe numele societatii parate-reclamante.
Instanta, in privinta aspectelor si imprejurarilor legate de plata pretului, care intereseaza in egala masura solutionarea cererii de chemare in judecata si solutionarea cererii reconventionale, retine ca fiecare dintre cumparatori a platit la data autentificarii contractului de vanzare-cumparare suma de 5.000 USD, asa cum rezulta neindoielnic si din cuprinsul contractului, unde se arata ca "societatea vanzatoare a primit de la cumparatori (iar nu de la cumparatoare sau cumparator), suma de 10.000 USD". Astfel, instanta retine ca inscrisul autentic constatator al contractului de vanzare-cumparare cumparare reprezinta un mijloc de proba cu forta probanta deosebita, impotriva caruia nu se poate dovedi decat ca urmare a inscrierii in fals, conform regulilor in materie, ceea ce nu s-a realizat in cauza. Nu pot fi retinute argumentele paratei-reclamante cu privire la caracterul indivizibil al obligatiei de plata a pretului, deoarece obligatia indivizibila este acea obligatie cu pluralitate de subiecte al carei obiect nu este susceptibil de divizare prin natura sa ori prin conventia partilor. Or, in cauza, obiectul obligatiei de plata a pretului este o suma de bani, care prin natura sa este oricand susceptibila de divizare; de asemenea, in cauza, partile din contractul de vanzare-cumparare nu au inserat o clauza in contract prin care sa prevada expres caracterul indivizibil al obligatiei de plata a pretului, asa incat, in ce priveste raportul juridic izvorat din contract, este aplicabila regula generala in materia obligatiilor cu pluralitate de subiecte, divizibilitatea obligatiei. In concluzie, obligatia de plata a pretului nu este indivizibila si, in consecinta, nu poate fi acceptata afirmatia paratei-reclamante ca acesta a fost motivul pentru care a platit ea insasi partea din pret care era in sarcina reclamantului-parat. In final, instanta retine ca prin precizarile facute partile au acceptat valoarea a imobilului ca fiind valoarea pretului actualizata de expert in raport cu dobanda legala a BNR, respectiv cu valoarea de 45.874 lei, valoare care reprezinta sulta compensatorie datorata de parata-reclamanta reclamantului-parat, contravaloarea cotei-parti de 1/2 din dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza.
In ce priveste cererea reconventionala, instanta retine ca parata-reclamanta invoca in sprijinul afirmatiilor sale factura fiscala emisa si chitantele eliberate de vanzatoare, respectiv aspectul ca majoritatea acestora au fost emise pe numele societatii parate-reclamante, nu si pe numele reclamantului-parat, aspect care, in opinia paratei-reclamante, face dovada deplina a cuantumului acestuia. Instanta retine ca nu poate fi primite argumentele paratei-reclamante. Astfel, trebuie deosebit intre raportul juridic dintre vanzatoare si cei doi cumparatori, raport izvorat in temeiul contractului de vanzare-cumparare, si raportul juridic dintre cei doi cumparatori intre ei. In ce priveste dovada eliberarii cumparatorilor de obligatia de plata a pretului in raport cu vanzatoarea, chitantele eliberate de vanzatoare, indiferent pe numele caruia dintre cei doi cumparatori ar fi fost emise, reprezinta mijloace de proba scrise si fac dovada platii pana la dovada contrara, conform regulilor generale in materia probelor. In ce priveste raportul juridic civil dintre cei doi cumparatori, intre ei, chitantele eliberate de vanzatoare nu reprezinta mijloace de proba decat in masura in care tind sa dovedeasca faptul ca pretul (sau o parte din pret) a fost efectiv platit si, eventual, cuantumul pretului platit, fara sa constituie dovezi privitoare la persoana care a platit, provenienta banilor, daca o persoana a platit pentru altul sau nu, etc. Astfel, in raportul dintre vanzatoare si cumparatori, chitantele eliberate de vanzatoare sunt, din punct de vedere al clasificarii mijloacelor de proba, inscrisuri sub semnatura privata, avand forta probanta a unui inscris sub semnatura privata. Insa, in raporturile dintre cei doi cumparatori intre ei, chitantele emise de vanzatoare au valoarea unor simple inscrisuri, continutul real al raportului juridic putand fi dovedit prin mijloacele de proba admise de lege. Astfel, potrivit dispozitiilor art. 1176 Cod civil, actul sub semnatura privata, recunoscut de acela carui se opune, sau privit, dupa lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, intre acei care l-au subscris si intre cei care reprezinta drepturile lor.
In cauza, pe langa mijloacele de proba solicitate si administrate, instanta se va folosi si de prezumtiile simple, mijloc de proba pe care legea l-a pus la dispozitia judecatorului, conform dispozitiilor art. 1199 si 1203 Cod civil, deoarece, pe de o parte, norma de drept este caracterizata de generalitate, neputand cuprinde toate situatiile particulare, iar, pe de alta parte, anumite prezumtii pot fi desprinse luand in considerare ceea ce se intampla mai des (praesumptio sumitur de eo quod plerumque fit). Asadar, instanta retine ca fiecare dintre parti, reclamantul-parat si parata-reclamanta, a platit suma de 5.000 USD la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, aspect care nu poate fi combatut in contra inscrisului autentic. In continuare, instanta retine ca intre reclamantul-parat si parata-reclamanta a existat un contract de asistenta juridica, deoarece reclamantul-parat era om de afaceri strain si a apreciat ca are nevoie de asistenta juridica specializata - asistenta juridica si reprezentare, asa cum rezulta din contractul incheiat intre parti la data de 28.08.2002 si depus la dosar (f. 46). Contractul de vanzare-cumparare al imobilului in litigiu a fost incheiat la data de 21.02.2003, deci la un interval destul de scurt dupa incheierea contractului de asistenta juridica, asa incat foarte probabil ca acesta nu fusese desfiintat la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare. Se naste, in consecinta, o prezumtie suficient de puternica in favoarea veridicitatii afirmatiilor reclamantului-parat, prezumtie care nu a fost combatuta de probele administrate de parata-reclamanta in cadrul procesului. In raport cu vanzatoarea, tert fata de contractul de reprezentare juridica, avocatii paratei-reclamante generau aparenta de mandatari profesionisti ai persoanei reclamantului-parat, asa incat se explica usor faptul ca anumite chitante au fost eliberate doar pe numele societatii de avocatura, iar nu si pe numele reclamantului-parat. De altfel, afirmatiile paratei nu sunt coerente, deoarece, pe de o parte, daca se efectueaza calculul corespunzator sumele afirmate nu corespund. Astfel, daca se imparte la doi pretul total rezulta suma de 196.000.000 ROL partea fiecarui cumparator. Din aceasta suma, parata-reclamanta afirma ca reclamantul-parat a platit suma de 16.485.000 ROL, care, daca este scazuta din partea aferenta reclamantului-parat, rezulta suma de 179.515.000 ROL, care nu corespunde cu sumele pretins platite asa cum reies din cuprinsul chitantelor eliberate. Mai mult, totalul sumelor achitate asa cum rezulta din chitante, este de 389.470.000 ROL si nu corespunde cu suma totala reprezentand pretul total al contractului de vanzare-cumparare 392.000.000 ROL asa incat se naste un dubiu serios in legatura cu valoare probanta a acestor chitante in raporturile dintre partile in cauza. In concluzie, sau nu a fost efectuata plata pretului in integralitatea lui, sau nu au fost depuse toate chitantele, ceea ce este greu de acceptat, atat timp cat parata-reclamanta afirma ca platile au fost legal inregistrate in contabilitate, ceea ce necesita inregistrarea tuturor operatiilor, sau chitantele nu au fost inregistrate in contabilitate. In acest caz, datele din cuprinsul chitantelor nu pot clarifica prin ele insele adevaratele raporturi juridice dintre cei doi cumparatori, partile in cauza. O singura chitanta a fost emisa pe numele unei persoane fizice, Angelo Nicoleta, aceasta fiind cel mai probabil emisa la momentul achitarii contravalorii restului de pret de 1.000 USD.
In concret, prin afirmatiile si apararile formulate de parata-reclamanta, aceasta a invocat o plata efectuata ca gestiune a intereselor reclamantului-parat, dar nu a reusit sa faca dovada acesteia, chitantele, prin ele insele, nefiind suficiente dovezi in acest scop, pentru considerentele expuse anterior. Astfel, indiferent cine a fost persoana care a remis vanzatoarei sumele de bani cu titlu de pret, pentru a putea avea castig de cauza in cadrul cererii reconventionale, parata-reclamanta ar fi trebuit sa faca dovada faptului ca sumele de bani respective erau ale sale si nu proveneau de la reclamantul-parat. Asadar, parata-reclamanta nu a facut dovada contrara suficient de puternica a faptului ca situatia de fapt in legatura cu plata pretului este alta decat cea care se desprinde din cuprinsul contractului de vanzare-cumparare. Totodata, nici reclamantul-parat nu a reusit sa faca dovada faptului ca, ulterior incheierii contractului de vanzare-cumparare la notarul public, a platit diferenta de pret in sarcina sa, de 1.000 USD, asa incat, sub acest aspect, va da crezare paratei-reclamante in sensul ca aceasta a platit in locul si pentru reclamantul-parat echivalentul diferentei de pret, de 1.000 USD, catre vanzatoare.
In ce priveste valoarea dreptului de creanta, instanta retine ca dreptul de creanta al paratei-reclamante este in cuantum de 7.584 lei (echivalentul a 1.000 USD la data contractului - 32.667 ROL (392.000.000 ROL ÷ 12.000 USD =  32.667 ROL / 1 USD), actualizata conform algoritmului de calcul utilizat de expert - VAN - determinarea valorii actualizate nete - metoda aleasa de instanta din cele oferite ca fiind cea mai aproape de valoarea de piata actuala a bunului si a banilor platiti cu titlu de pret, conform solicitarilor partilor, asa cum s-a retinut anterior.
3267 3097 18,73% 3.847
3847 3847 20,27% 4.627
4627 4627 9,59% 5.071
5071 5071 8,44% 5.499
5499 5499 7,46% 5.909
5909 5909 9,46% 6.468
6468 6468 9,33% 7.071
7071 7071 7,25% 7.584

In ce priveste opozitia manifestata de parata-reclamanta la verificarea inregistrarii in operatiile contabile a platilor respective, conform chitantelor depuse, invocand limitele deciziei de casare, instanta constata ca decizia instantei de recurs, prin care s-au casat hotararile instantelor de fond si a fost trimisa cauza spre rejudecare, a statuat in sensul ca cererea reconventionala a paratei-reclamante trebuia admisa, deoarece a rezultat din probe faptul ca aceasta a platit in locul si pentru reclamantul-parat parte din pretul contractului de vanzare-cumparare, fara insa a arata, expres si lichid, cuantumul dreptului de creanta. Asadar, hotararile fiind casate in intregime, procesul civil a capatat in fata instantei investita cu rejudecarea dupa casare caracterul complet devolutiv, in limitele casarii, asa incat toate cererile trebuie reanalizate, toate exceptiile repuse in discutie si toate probele readministrate, dupa caz, instanta avand competenta deplina pentru reanalizarea probelor si pronuntarea solutiei care rezulta din acestea. In concluzie, limitele deciziei de casare au fost respectate, instanta pronuntand o solutie conform convingerii formate din analiza ansamblului probelor administrate in cauza.
Instanta, tinand cont ca partile au obligatii reciproce avand ca obiect plata unor sume de bani, va opera compensarea acestora in limita sumei mai mici (suma reprezentand dreptul de creanta al paratei-reclamante), care va fi dedusa din suma mai mare (suma reprezentand sulta compensatorie cuvenita reclamantului-parat).
In continuare, tinand cont de faptul ca in cauza a fost solicitata si incuviintata administrarea probei cu expertiza tehnica de specialitate, proba care profita ambelor parti, si ca nicio parte nu a achitat costul efectuarii expertizei, inclusiv onorariul expertului, instanta le va obliga sa plateasca expertului suma datorata, corespunzatoare fiecarei parti, dispozitia in aceasta privinta fiind executorie.
In temeiul dispozitiilor art. 274 alin. (1) Cod procedura civila, avand in vedere faptul ca cererea de chemare in judecata a fost admisa in intregime iar cererea reconventionala in parte, parata fiind cazuta in parte in pretentiile sale, tinand cont de faptul ca ii apartine culpa procesuala in declansarea procesului, instanta o va obliga sa plateasca reclamantului-parat cheltuieli de judecata, reprezentand parte din valoarea taxei judiciare de timbru achitata, contravaloarea timbrului judiciar aplicat, contravaloarea timbrului judiciar aplicat, onorariile expertilor si onorariile avocatilor.