Penal - inselaciunea (art. 215 C.p.)

Deliberand asupra cauzei penale de fata, constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul emis la data de 2o.9.2oo7 in dosarul nr. 5278/P/2oo6 al Parchetului de pe langa Judecatoria Targu Mures s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului CT, pentru comiterea infractiunii de inselaciune in conventii in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 1 si alin. 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
In esenta, s-a retinut prin rechizitoriu ca fiecare dintre partile civile SDL, FE si BV au convenit cu inculpatul CT sa cumpere de la acesta suprafete de teren amplasate in Targu Mures, achitandu-i in avans intreg pretul cerut, fara ca ulterior inculpatul sa-si indeplineasca obligatiile ce-i reveneau potrivit conventiilor si fara sa restituie acestora sumele de bani, desi s-a angajat in acest sens.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 215 alin. 1 C.p. constituie infractiunea de inselaciune inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba; iar potrivit alineatului 3 al aceluiasi articol, constituie infractiunea de inselaciune in conventii inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.
Prin urmare, elementul material al laturii obiective al acestei infractiuni poate fi realizat atat printr-o actiune de inducere in eroare, cat si printr-o actiune de mentinere in eroare a victimei. Inducerea in eroare are sensul de eroare provocata.
Actiunea de inducere sau de mentinere in eroare trebuie sa se realizeze prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate. Prin oricare dintre cele doua modalitati de savarsire a infractiunii, faptuitorul creeaza victimei o falsa reprezentare a realitatii, indiferent de mijloacele folosite in acest sens.
Aptitudinea unui mijloc de a induce in eroare depinde si de persoana victimei, de gradul de instructie si de educatie, mediul din care provine etc.
Fapta de inducere sau mentinere in eroare trebuie sa se realizeze cu prilejul incheierii sau executarii unui contract. Prin expresia cu prilejul incheierii unui contract se intelege intervalul de timp care se scurge de la inceperea negocierilor si pana la stabilirea acordului de vointa, iar prin expresia cu prilejul executarii unui contract se intelege intervalul de timp in care obligatiile contractuale se gasesc in faza de aducere la indeplinire, pana la definitiva executare.
Eroarea provocata sau mentinuta trebuie sa aiba un rol determinant in incheierea sau executarea contractului, conditie care este indeplinita daca fara aceasta eroare cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.
Latura subiectiva a infractiunii presupune intentia directa, deoarece faptuitorul actioneaza in scopul obtinerii pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust.
In ceea ce priveste situatia de fapt in cauza, instanta observa ca la data de 3.9.2oo3 intre martorii TI si SM s-a incheiat un inscris sub semnatura privata, intitulat "act de vanzare si de cumparare" [f. 7o], prin care TI cumpara de la SM o suprafata de 53 de ari de teren, mentionati in titlul de proprietate nr. 1337o8/6.2.1995 [f. 64], titlu de proprietate eliberat pentru suprafata totala de 2,61 hectare si in care alaturi de SM sunt mentionati drept coproprietari si alte trei persoane. Pretul intre cele doua parti a fost fixat la suma de 3o.ooo.ooo lei vechi, din care TI a achitat un avans, iar apoi a achitat si alte sume de bani, in rate, in contul acelui pret, pana la concurenta sumei de 14.ooo.ooo lei vechi [ff. 7o, 71].
Incheierea in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare intre aceste doua persoane nu a mai avut loc. TI a declarat ca [ff. 195 - 197] trebuiau efectuate demersuri in legatura cu dezmembrarea terenului in cauza si intabularea acestuia in cartea funciara pe numele lui SM si a celorlalti coproprietari. De asemenea, martorul TI a mai aratat ca SM ar fi dorit ca actul notarial sa se incheie abia dupa ce el a achitat intreaga suma stabilita ca pret. In cele din urma, martorul TI a avut impresia ca SM nu este totusi interesata sa incheie actele necesare si s-a inteles cu inculpatul CT ca acesta din urma sa-l despagubeasca pentru banii pe care i-a platit deja lui SM, iar inculpatul sa cumpere acest teren de la SM prin plata si a sumei care mai era restanta din pretul convenit initial intre TI si SM.
Martorul TI arata ca i-a prezentat situatia in care se afla terenul si i-a spus lui CT ca nu are alte inscrisuri in legatura cu terenul, in afara de inscrisurile sub semnatura privata mentionate anterior. De asemenea, martorul TI a mai afirmat si faptul ca el si CT s-au dus impreuna la martora SM si aceasta a fost de acord ca inculpatul CT sa cumpere terenul in locul lui TI. Cu aceiasi ocazie, SM l-a rugat pe CT, la fel cum anterior il rugase pe TI, sa se ocupe de clarificarea situatiei terenului, in sensul efectuarii operatiunilor cadastrale si a altor operatiuni necesare intabularii acestuia.
Existenta acestei intelegeri ca inculpatul CT sa cumpere el insusi o suprafata de teren de la SM si sa-l inlocuiasca pe TI in cadrul intelegerii initiale - operand deci un mecanism juridic similar novatiei subiective prin schimbarea uneia dintre partile initiale ale contractului - este afirmata si de catre CT [ff. 165 - 167]. In schimb, martora SM a declarat in fata instantei ca a mers la notar pentru a-i da lui CT o procura speciala pentru ca el sa intreprinda demersurile necesare pe langa organele competente pentru rezolvarea situatiei juridice a terenului [f. 184]. Martora a mai declarat si faptul ca nu avea intentia sa-i vanda acel teren ci doar sa-l imputerniceasca pentru actele sus mentionate. Tot in acest scop i-a dat inculpatului si originalul titlului de proprietate pe care il poseda.
Ca rezultat al acestor discutii, la data de 2.6.2oo5 intre CT si SM a fost incheiat un contract de mandat special in forma autentica, fiind emisa si procura speciala aflata la dosar la fila 48, prin care SM il imputerniceste pe CT ca, in numele sau si pentru ea, sa se prezinte in fata tuturor organelor competente in vederea rezolvarii tuturor problemelor legate de intabularea terenului mentionat in titlul de proprietate nr. 1337o8/6.2.1995. Totodata l-a imputernicit pe inculpat ca sa faca toate formalitatile necesare dezmembrarii si vanzarii parcelelor rezultate in urma acestor operatii.
Ori, martora afirma ca nu a avut cunostinta de continutul real al procurii si, dupa ce a aflat despre continutul acesteia, a revocat-o si a facut demersuri pentru ca inculpatul sa-i restituie originalul titlului de proprietate. Tot martora SM a mai afirmat ca din cate a inteles ea continutul procurii era in sensul ca l-ar fi imputernicit pe CT cu puteri depline asupra averii sale, si nu doar cu privire la teren. De asemenea, martora neaga faptul ca inculpatul CT si martorul TI ar fi fost impreuna acasa la ea.
Ulterior, la data de 8.6.2oo5 intre CT si martora SM a fost intocmit un inscris sub semnatura privata [f. 69], intitulat "intelegere," in cuprinsul caruia se arata ca inculpatul CT a achitat suma totala pentru pamantul de 76oo metri patrati, pentru care a primit si procura.
Acest inscris nu mentioneaza despre ce suma de bani este vorba, nu indica despre care suprafata de 76oo metri patrati de teren este vorba, nu se refera la o procura concreta si nici nu se face vorbire expresa despre o eventuala vanzare-cumparare convenita intre parti.
Ori, inculpatul CT a apreciat ca in baza acestui act el este proprietar al terenului de 76oo metri patrati, in care se includeau cei 53oo de metri patrati care constituiau obiectul intelegerii initiale intre Togorean si Suciu, si alti 23oo de metri patrati in plus fata de acestia.
Analizand aceste elemente de fapt, rezulta cu o puternica evidenta faptul ca inculpatul CT a dorit sa achizitioneze de la martora SM respectiva suprafata de teren de 76oo metri patrati, iar intre cei doi s-a incheiat contractul de mandat in forma autentica mentionat mai sus. In ceea ce priveste pozitia subiectiva a martorei SM fata de actele incheiate, instanta constata ca aceasta martora este relativ inaintata in varsta si se afla intr-o anumita stare de confuzie cu privire la actele pe care le-a semnat si cu privire la continutul acestora.
Aceasta concluzie a instantei se bazeaza pe modul in care martora, la intrebarea expresa a instantei, a recunoscut, respectiv nu a recunoscut semnaturile aflate la dosarul de urmarire penala. Martora a recunoscut semnaturile de la filele 39, 4o, nu a recunoscut semnatura de la fila 41, a recunoscut-o pe cea de la fila 42, nu a recunoscut-o pe cea de la filele 43, 44, 45, a recunoscut-o la fila 48, nu a recunoscut-o la fila 69, a recunoscut-o la fila 7o, nu a recunoscut-o la fila 71, a recunoscut-o la fila 72. Imediat dupa ce i s-a adus la cunostinta continutul actelor in cauza a recunoscut si semnaturile de la filele 41, 43 si 45. Si-a mentinut in continuare opinia ca nu este semnatura sa la fila 44. Ori, astfel de oscilari intre a recunoaste si a nu recunoaste semnatura sa nu sunt de natura a crea impresia de credibilitate a martorei.
Similar, contribuie in mod esential la scaderea credibilitatii acestei martore afirmatia sa ca din cate a inteles ea continutul procurii era in sensul ca l-ar fi imputernicit pe CT cu puteri depline asupra averii sale, si nu doar cu privire la teren. Ori, procura la care martora face referire se afla la dosar la fila 48 si nu are nici pe departe un astfel de continut precum cel imaginat de martora.
Prin urmare, din datele existente la dosar la acest moment nu se poate stabili daca martora SM a avut sau nu intentia de a vinde inculpatului suprafata de teren de 76oo metri patrati. Acest aspect este totusi mai putin relevant fata de obiectul acestui dosar, fiind de subliniat faptul ca, totusi, inculpatul a fost mandatat sa faca toate formalitatile necesare intabularii, dezmembrarii si vanzarii parcelelor rezultate in urma acestor operatii.
Ori, la data de 27.4.2oo5 inculpatul a incheiat cu partea civila BV un act sub semnatura privata [f. 26] prin care acesta din urma cumpara de la inculpat suprafata de 1ooo metri patrati situata in Targu Mures in apropierea str. Pomilor, mentionandu-se primirea sumei de 25o.ooo.ooo lei vechi si astfel fiind platit pamantul integral si liber de orice sarcini.
In actul incheiat in forma scrisa nu se mentioneaza, dar, fiind audiat de instanta [ff. 186, 187] partea civila BV a aratat ca inculpatul i-a povestit despre situatia de fapt a terenului, in sensul ca acesta apartinuse unui numar de trei frati, printre care si SM, iar aceasta din urma i-ar fi dat imputernicire lui CT sa parceleze si sa vanda terenul. Partea civila a mai afirmat ca el nu a vazut imputernicirea respectiva dar ca la momentul intelegerilor initiale inculpatul i-ar fi spus ca este proprietar pe intregul teren respectiv.
Ulterior, prin intermediul partii civile BV, si partile civile SDL si FE l-au cunoscut pe inculpatul CT si s-au aratat doritori de a achizitiona anumite suprafete de teren in aceiasi zona.
Astfel, la data de 15.6.2oo5 inculpatul a incheiat cu partea civila SDL un inscris sub semnatura privata [f. 2o] prin care acesta din urma cumpara de la inculpat o suprafata de 1ooo metri patrati. Se mentioneaza in actul scris pozuitia terenului in cauza, se face referire la titlul de proprietate nr. 1337o8/6.2.1995 si de asemenea se arata expres ca inculpatul CT este imputernicit cu procura speciala de la proprietar. La acel moment s-a achitat si un avans de 4ooo de euro, iar la momentul la care cumparatorul urma sa intre in posesia terenului ii oferea inculpatului un autoturism Opel Astra evaluat de parti la suma de 8ooo de euro.
De asemenea, fiind audiat de instanta [ff. 195, 196] partea SDL a declarat ca inculpatul i-a aratat o procura pe care o detinea de la o persoana a carui nume nu si-l mai aminteste. Partea civila a mai invederat ca din cate tine minte ca a citit in cuprinsul procurii respective, inculpatul era mandatat sa indeplineasca actele necesare pentru transferul terenului respectiv din regim extravilan in regim intravilan, precum si sa vanda acest teren.
In fine, la data de 17.6.2oo5 inculpatul a incheiat cu partea civila FE un act sub semnatura privata [f. 14] prin care inculpatul recunoaste ca a primit de la aceasta parte civila suma de 2oo.ooo.ooo lei vechi in contul unei suprafete de 1ooo metri patrati, mentionandu-se ca inculpatul are procura sa-l vanda cu deplin drept. Ulterior, la data de 25.6.2oo5, printr-un inscris similar [f. 15] se arata primirea a unei alte sume de 1oo.ooo.ooo lei vechi cu titlu de rest de plata pentru terenul in suprafata de 2ooo metri patrati.
Audiat fiind de instanta [ff. 188 - 19o], partea civila FE a declarat ca inculpatul i-a prezentat bucata de teren despre care a spus ca este a sa si l-a intrebat cat vrea sa cumpere. Partea civila a mai declarat ca l-a intrebat pe inculpat daca este proprietar si acesta a raspuns ca este proprietar. Partea civila a afirmat si ca inculpatul i-a oferit diverse explicatii cu privire la actele de proprietate si ca i-a masurat, cu pasul, suprafata de teren pe care dorea sa o cumpere. In fine, partea civila a invederat ca a aflat ulterior, de la un expert topograf, faptul ca inculpatul nu este proprietar al terenului ci doar mandatar al adevaratului proprietar. Partea civila a opinat ca se considera fraierita de inculpat.
Rezulta din cadrul acestor elemente de fapt ca invinuirea adusa inculpatului cu privire la comiterea infractiunii de inselaciune in dauna partilor civile BV, SDL si FE nu se sustine.
Din chiar inscrisurile incheiate cu FE si SDL [ff. 14, respectiv 2o] rezulta ca acestia doi aveau cunostinta de faptul ca inculpatul actiona in baza unui contract de mandat, fiind imputernicit sa vanda acel teren. Chiar daca inculpatul s-a prezentat drept proprietar al acestui teren, totusi partile au avut ocazia sa cunoasca imputernicirea care i se acordase si sa solicite informatii suplimentare cu privire la aceasta, cu atat mai mult cu cat imputernicirea era autentificata la notar la data de 2.6.2oo5, deci cu 15 si respectiv 13 zile inainte de incheierea inscrisurilor sub semnatura privata dintre inculpat si FE , respectiv SDL. In aceste conditii, orice alte afirmatii de ordin verbal pe care le-ar fi facut la acel moment inculpatul nu ar mai putut sa creeze acestora impresia ca inculpatul ar fi fost proprietar si nu mandatar. O asemenea falsa reprezentare a realitatii ar fi putut sa fie creata in mintea partilor civile daca, de exemplu, data mandatului ar fi fost mai indepartata in timp de data la care ei insisi negociau vanzarea-cumpararea cu inculpatul. Intr-o asemenea situatie nu ar fi fost nerezonabil a se presupune ca inculpatul a fost mai intai mandatar al adevaratului proprietar, iar mai apoi ar fi devenit chiar el insusi proprietar al terenului, intr-un anumit interval de timp.
Insa, in concret, perioada de timp extrem de scurta care a trecut intre eliberarea procurii de la fila 48 si momentul la care s-au incheiat actele aflate la filele 14 si 2o, ar fi trebuit sa dea de gandit unor persoane cu gradul de educatie, varsta si experienta a celor doua parti civile. Intr-o asemenea situatie este extrem de improbabil ca orice afirmatii orale sau fapte ale inculpatului - cum ar fi, de exemplu, masurarea cu piciorul a terenului care urma sa fie vandut - sa fie in masura sa creeze acestora o alta reprezentare a realitatii decat cea care emana in mod clar din procura prezentata.
Acelasi rationament se aplica si in cazul partii civile BV, care chiar daca nu a vazut imputernicirea in cauza, totusi a afirmat in fata instantei ca i s-a oferit un anumit cuantum de informatii cu privire la "fostii" proprietari ai terenului, cu privire la faptul ca era vorba de mai multe persoane aflate in indiviziune etc. Ori, tocmai astfel de elemente de fapt sunt de natura sa creeze suspiciuni in mintea unor eventuali cumparatori, cu atat mai mult cu cat se coroboreaza cu o lipsa totala de acte scrise care sa prezinte pe inculpat drept proprietar.
In definitiv, nici una dintre partile vatamate nu afirma ca ar fi vazut vreun inscris care sa ateste faptul ca inculpatul este proprietar. Dimpotriva, singurele inscrisuri pe care acestia le-au vazut atestau, cel mult, calitatea de mandatar al adevaratului proprietar. Se ridica in mod logic un dubiu puternic cu privire la aptitudinea de a insela pe care orice alte afirmatii ale inculpatului ar fi putut-o avea asupra persoanelor vatamate.
De asemenea, nu exista alti martori care sa sustina afirmatiile partilor civile cu privire la prezentarea neconforma realitatii pe care ar fi facut-o inculpatul. Singura persoana la care partile civile fac referire ca ar fi confirmat spusele inculpatului cu privire la situatia terenului este expertul topograf Muresan Marius, iar acesta in cuprinsul declaratiei data in fata instantei nu coroboreaza afirmatiile partilor civile. Dimpotriva, martorul Muresan Marius arata ca partile civile au vazut copia titlului de proprietate, copie pe care martorul o avea de la inculpat. Ori titlul de proprietate nr. 1337o8/6.2.1995 prezenta alti proprietari ai terenului, mai precis Suciu D. Margareta, Szabo L. Ileana, Szabo D. Laszlo, Abram Z. Agnes.
Toate aceste imprejurari confirma concluzia ca partile civile cunosteau adevarata situatie a terenului respectiv si ca au incheiat actele de vanzare-cumparare in deplina cunostinta de cauza, avand reprezentarea faptului ca intai trebuie sa se clarifice situatia intre cei patru proprietari ai terenului mentionati in titlul de proprietate, apoi trebuie ca intelegerea dintre SM si inculpat sa se concretizeze in forma autentica si abia ulterior sa isi poata valorifica drepturile nascute din conventia lor cu inculpatul.
Prin urmare, raportul juridic intre inculpat si partile civile in cauza este unul de natura civila, fiind vorba de o neexecutare sau de o executare necorespunzatoare a unor obligatii asumate prin respectivele inscrisuri sub semnatura privata, conduita concreta a inculpatului neavand relevanta de ordin penal. In cauza sunt incidente, deci, dispozitiile art. 1o alin. 1 lit. b C.p.p.
Fata de cele expuse, urmeaza ca instanta in baza art. 345 alin. 3 C.p.p. raportat la art. 11 pct. 2 lit. a si raportat la art. 1o alin. 1 lit. b C.p.p. sa achite pe inculpatul CT pentru savarsirea infractiunii de inselaciune in conventii in forma continuata, prevazuta si pedepsita de art. 215 alin. 1 si alin. 3 C.p., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.
In baza art. 346 alin. 4 C.p.p. va lasa nesolutionate actiunile civile formulate de partile civile SDL, FE si BV.
In baza art. 349 raportat la art. 192 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.