Minori si familie - reincredintare minor - STRAMUTARE

Deliberand asupra prezentei cauze civile:
Prin cererea initial inregistrata in 05.03.2010 pe rolul Judecatoriei Sector 3 Bucuresti, reclamantul MV a solicitat in contradictoriu cu parata IA, reincredintarea minorului MM.
Demersul judiciar a fost justificat de nerespectarea de catre parata a programului de vizitare stabilit prin Sentinta nr. 9699 din 2006, prin care s-a desfacut casatoria partilor si a fost incredintat minorul mamei, fiind reglementat si programul de vizitare. Totodata , in dezvoltarea conditiilor de reincredintare, reclamantul a sustinut rezolvarea problemelor locative, aspect de natura a contribui la schimbarea imprejurarilor avute in vedere la momentul pronuntarii hotararii judecatoresti de incredintare a minorului mamei. S-a mai relevat si ca relatia cu minorul s-a consolidat, ca acesta este atasat atat de viitoarea sotie a reclamantului, cat si de fiica acestora. In opinia reclamantului, interesul minorului este de a creste si a se dezvolta intr-un mediu familial, de care a fost privat de la divortul parintilor si pe care l-a regasit in familia tatalui.
Avand in vedere si varsta minorului, faptul ca este baiat, ca impreuna au activitati sportive, reclamantul apreciaza ca minorul are nevoie de un model masculin, de prezenta constanta a tatalui in viata sa.
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 42 si 44 din Codul familiei si pe cele ale Legii nr. 272/2004.

Parata prin intermediul intampinarii s-a opus demersului judiciar al reclamantului, sustinand respectarea cu strictete a programului de vizitare, reclamantul fiind cel care a fortat programul stabilit prin Sentinta civila nr. 9699/2006, punand in pericol dezvoltarea emotionala a minorului, culminand cu momentele din 30.10.2009 si 29.01.2010. Totodata a subliniat si faptul ca reclamantul, in prezenta minorului a manifestat o pozitie nepotrivita fata de parata, atitudine de natura a provoca indoieli cu privire la moralitatea acesteia.
A combatut imprejurarea relevata de reclamant a schimbarii conditiilor avute in vedere de prima instanta cu ocazia incredintarii minorului, in ceea ce priveste intemeierea unei noi familii de catre reclamant, sustinand ca, fiind unicul copil, minorul se bucura de toata atentia mamei, iar prin relatiile personale dezvoltate cu tatal interesul superior al minorului este realizat.
In privinta programului de vizitare parata afirma ca reclamantul este cel care nu a respectat dispozitivul Sentintei ce il reglementa, prin pretinderea unui drept de vizitare in al 5-lea sfarsit de saptamana, in lunile ce prezinta 5 week-end-uri.
Cererea reconventionala formulata de parata a vizat restrangerea programului de vizitare de vineri de la ora 19 pana la ora 17 a zilei de duminica, in primul week-end al lunii, iar in al treilea, de sambata de la ora 12 la ora 17. A mai solicitat 30 de zile in cursul vacantei de vara, 7 zile in vacanta de iarna, 3 zile in vacanta de primavara si de sarbatorile legale in anii impari. In sustinerea acesteia reclamanta reconventionala a invocat performantele scolare ale minorului, care au avut de suferit pe fondul unei lipse de implicare din partea tatalui, reflectate in rezultatele scolare. Pe fondul neintelegerilor de interpretare a dispozitivului Sentintei care a reglementat programul de vizitare a apreciat oportuna precizarea de 30 de zile in loc de o luna, de 7 zile in loc de o saptamana, respectiv de 3 zile.
Paratul reconventional a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii reconventionale. A argumentat in sensul unei intelegeri cu reclamanta reconventionala ca minorul sa petreaca cu fiecare dintre parinti, alternativ, cate un sfarsit de saptamana, independent de programul de vizitare stabilit prin hotararea judecatoreasca, iar acest program a fost respectat pana in luna octombrie 2009 cand, pe fondul unui litigiu civil intervenit intre parti, avand ca obiect partaj, reclamanta reconventionala a decis punerea in aplicare a programului stabilit prin Sentinta. A fost nevoit sa apeleze la D.G.A.S.P.C. sector 3 pentru a putea sa-l viziteze pe minor. Un exemplu in acest sens il reprezinta notificarea transmisa prin intermediul executorului judecatoresc (f.19). Totodata releva faptul ca nu a fost respectat programul de vizitare in privinta zilelor de sarbatoare legala si nici in cazul sarbatorilor iudaice, de care minorul beneficiaza in cadrul institutiei scolare. A combatut afirmatiile reclamantei reconventionale in privinta rezultatelor scolare ale minorului, fiind de acord cu solicitarea de specificare a intervalului de 30 de zile in cursul vacantei de vara, 7 zile in cursul celei de iarna si 3 zile in cursul celei de primavara.
Reclamanta reconventionala a depus raspuns la intampinare, prin intermediul careia a sustinut faptul ca nu sunt demonstrate motive temeinice pentru care sa se admita cererea de reincredintare a minorului spre crestere si educare reclamantului parat reconventional. A mai sustinut ca a permis un program de vizitare mai larg, decat minimul consacrat de Sentinta de divort, neexistand nici o legatura intre modalitatea de derulare a programului de vizitare si litigiul civil dintre parti.
Partile au depus concluzii scrise.
In probatiune au fost administrate inscrisuri, interogatoriul partilor, declaratiile martorilor Negoescu Gabriel, Rotaru Ramona Adela, Onea Sofia, Toma Sorin George.
A fost ascultat minorul in Camera de Consiliu potrivit prevederilor art. 24 alin.2 din Legea nr. 272/2004.
La solicitarea instantei s-au efectuat anchete sociale la domiciliile partilor si s-au depus la dosar referatele de ancheta sociala intocmite de Autoritatea tutelara din cadrul Primariei sector 3 Bucuresti.

Potrivit dispozitiilor Incheierii nr. 4111 din 30.06.2010 a I.C.C.J, judecata procesului civil a fost stramutata la Judecatoria Tg. Mures, unde a fost inregistrata in data de 19.08.2010 sub acelasi numar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Minorul MM, nascut la 29.12.1999 (11 ani), se afla in incredintarea mamei, in urma desfacerii casatoriei partilor. Aceasta este elev la Complexul Educational Lauder Reut in Bucuresti.
Relatiile personale dintre minor si tatal reclamant s-au derulat atat in baza intelegerii amiabile a partilor (aspect invocat de reclamant si recunoscut de parata, care a apreciat ca reclamantul a beneficiat de un program de vizitare mai larg decat minimul consacrat prin Sentinta civila nr. 9699/30.11.2006-f.29, "raspuns la intampinare"), cat si conform programului consfintit in cuprinsul dispozitivului hotararii judecatoresti.
In privinta cererii reclamantului de reincredintare a minorului, instanta va urmari indeplinirea conditiilor legale stabilite de art. 44 coroborate cu art.42 C familiei, precum si oportunitatea modificarii masurii de incredintare a minorului, din perspectiva criteriilor care asigura interesul superior al minorului.
In cauza, din intregul material probator administrat rezulta fara echivoc existenta unei legaturi afective puternice intre tata si minor. Aceeasi legatura este prezenta si intre minor si mama.
Ambii parinti s-au ingrijit constant sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului. Acestia au fost preocupati deopotriva de progresul scolar al minorului, de cultivarea de aptitudini extrascolare, de educatia culturala si fizica a acestuia.
Evident ca mama, cea in grija directa a careia se afla minorul, unicul fiu al acesteia a exercitat in plenitudinea lor drepturile parintesti, aspect care nu este de imputat reclamantului, care a reusit, totusi, prin interesul manifestat si prezenta constanta in viata minorului sa creeze o relatie de familie solida cu acesta.
In privinta factorului locativ, instanta constata ca partile sunt capabile sa ofere, in mod egal, conditii prielnice pentru cresterea si educarea minorului, similar si in ceea ce priveste factorul material.

Singurul element apt sa conduca la o modificare semnificativa a masurii de incredintare a fost relevat de reclamant cu ocazia interogatoriului si ar fi constat in conduita imorala a mamei. In cauza, insa nu s-a demonstrat un asemenea comportament. Relatia afectiva pe care mama a dezvoltat-o cu un fin al fostului cuplu nu poate fi apreciata ca una imorala, aflata in contradictie cu anumite precepte populare religioase ortodoxe, de vreme ce inclusiv reclamantul se afla intr-o relatie de concubinaj, din care a rezultat un copil, dar mai ales din perspectiva faptului ca parintii au acceptat ca minorul sa urmeze cursurile unei scoli care are un profil religios iudaic. Instanta concluzioneaza ca, in fapt, parintii nu provin dintr-o comunitate care pune accent pe precepte de tipul celui relevat si, mai mult, ca acestea nu sunt transmise minorului.
Instanta retine ca minorul a beneficiat de o ingrijire si de o educatie exemplare din partea mamei, careia reclamantul nu i-a putut reprosa nimic.
Prezenta sa in viata minorului din perspectiva modelului masculin, al varstei si sexului s-a demonstrat ca este valorificata, pe deplin, in cadrul relatiilor personale, care desi pe alocuri au suferit, din motive cunoscute de parinti, nu au impiedicat dezvoltarea armonioasa a relatiei dintre tata si fiu.

Faptul ca relatiile dintre parinti sunt caracterizate de animozitate, nu constituie un motiv in sine apt sa determine modificarea masurii de incredintare, insa a fost suficient de puternic ca si minorul sa il perceapa, acesta fiind nevoit sa isi adapteze comportamentul in functie de fiecare parinte, ajungand sa nu transmita nici unuia dintre acestia informatii cu privire la activitatile pe care le are cu celalalt.
Aceste neintelegeri intre parti, au determinat o derulare pe alocuri anevoioasa a relatiilor personale incuviintate in favoarea reclamantului, insa nici acest factor nu s-a manifestat atat de puternic pentru a fi determinant in sensul admiterii cererii de reincredintare.
In aceasta privinta instanta constata ca modul de comunicare al paratei cu reclamantul cu privire la programul de vizitare este caracterizat de inflexibilitate si formalism (f.19). Totodata, pozitia paratei a fost de neacceptare a posibilitatii ca relatiile personale nu pot fi reglementate exhaustiv si nici si respectate riguros, dar mai ales ca nu pot fi modificate unilateral, fara implicarea tuturor partilor, a tatalui si inclusiv a minorului, care are varsta si gradul de intelegere necesare pentru a exprima o opinie in acest sens. Instanta constata ca mama nu a relevat reclamantului o serie de activitati practicate de minor (fotbal, navomodelism), care cunoscute si de tata ar permite o implicare din partea acestuia care sa profite dezvoltarii minorului.
Reclamantul a relevat iar parata a confirmat ca a beneficiat de un program de vizitare mai amplu decat cel reglementat de hotararea judecatoreasca, schimbat brusc de catre parata, care nu a oferit o explicatie pentru aceasta atitudine. In situatia in care partile convin extrajudiciar in privinta unei modalitati de derulare a relatiilor personale si care este benefica minorului, orice interventie trebuie realizata cu mai multa atentie, in nici un caz radical, avand in vedere ca relatiile interpersonale de acest tip nu pot fi caracterizate de o anumita exactitate. In acest sens , instanta nu gaseste nici o justificare nici pentru atitudinea reclamantului de solicitare a concursului D.G.A.S.P.C in vederea preluarii minorului, aspect de natura a influenta negativ relatia acestuia cu minorul, sau a minorului cu tertii.

Nu in ultimul rand instanta retine ca opinia minorului exprimata in sensul mentinerii situatiei actuale, este esentiala, avand in vedere ca acesta a atins o anumita maturitate (ce rezulta din declaratiile martorilor si din inscrisurile depuse la dosar de parti vizand evolutia scolara) si ca intelege situatia intr-o masura care sa determine instanta sa ii respecte aceasta opinie.
Concluzionand cu privire la modificarea imprejurarilor care ar justifica o masura de tipul reincredintarii, instanta apreciaza ca in cauza, cele relevate, nu sunt in masura sa conduca la admiterea cererii de reincredintare.

In privinta cererii reconventionale, de restrangere a programului de vizitare.
In continutul dreptului la relatii personale prevazut de art.15 din Legea nr. 272/2004, sunt incluse componentele: intalnirii dintre copil si parinte, vizitarii la domiciliul copilului, gazduirii copilului pe o perioada determinata.
In acest context legislativ este de analizat daca dreptul minorului de a dezvolta relatii cu tatal se impune a fi restrans, daca exista motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala a copilului, care reclama o astfel de masura.
Instanta retine si ca, in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti, instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului.
Din pozitia adoptata de paratul reconventional, prin intampinarea la cererea reconventionala rezulta ca partile au ajuns la consens doar in privinta numarului de zile care compun programul de vizitare (30 de zile in cursul vacantei de vara, 7 zile in vacanta de iarna, 3 zile in vacanta de primavara).
Cu privire la motivul care a determinat-o pe reclamanta reconventionala sa solicite restrangerea programului in cursul anului, acela al realizarii defectuoase a temelor minorului in cursul preluarilor de catre tata, instanta apreciaza ca nu este demonstrat in cauza si in nici un caz in masura sa conduca la efectele descrise de textul legal. Certificatele de evaluare depuse la dosar atesta faptul ca minorul are rezultate scolare exceptionale, iar afirmatia reclamantei reconventionale referitoare la performanta scolara scazuta in saptamanile urmatoare perioadei de preluare de catre tata nu a fost demonstrata a avea caracter constant. De altfel, intervalul de timp pe care paratul il petrece cu minorul, la final de saptamana, nu este destinat in special temelor scolare, ci mai degraba odihnei, fiind perceput ca o perioada de repaus.
In opinia instantei este importanta rutina saptamanala a minorului, in activitatea de acaparare a informatiilor scolare, iar finalul de saptamana poate fi de asemenea dedicat studiului, dar de o alta maniera (prin jocuri, excursii, lecturi s.a). Iar in aceasta privinta instanta nu a perceput o atitudine indiferenta a paratului reconventional.
S-a statuat constant in practica Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Lafargue Contra Romania, paragraful 82 ) ca impiedicarea ori limitarea legaturilor firesti dintre parinte si copil ar afecta dreptul la respectul vietii de familie, prevazut atat de art. 22 din Legea nr. 272/2004, cat si de art. 8 din CEDO, acesta presupunand mentinerea legaturile personale dintre parinte si minor in mod efectiv.
Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului accentueaza fara echivoc legatura fundamentala si indisolubila dintre copil si familia lui, astfel ca, pentru asigurarea unui mediu de dezvoltare a copilului caracterizat prin fericire, dragoste si intelegere, responsabilizarea familiei implica in aceasta situatie ca prezenta ambilor parinti, chiar si separati, in viata minorului sa constituie o prioritate. Din ansamblul acestor dispozitii legale care reglementeaza atat dreptul parintelui caruia nu i s-a incredintat minorul de a mentine relatii personale cu copilul sau, cat si dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, este indreptatit sa mentina legaturi cu ambii parinti, instanta constata ca este in interesul superior al copilului mentinerea unui program de vizitare a acestuia de catre tatal reclamant, in forma initial stabilita, pentru cursul saptamanii.
Prin urmare, tinand cont de varsta si de necesitatile minorului, in raport de probele administrate in cauza, instanta va admite in parte cererea reconventionala in privinta relatiilor personale, stabilind un program de vizitare: in primul si al treilea sfarsit de saptamana in fiecare luna, de vineri orele 18 pana duminica orele 18; 30 de zile in cursul vacantei de vara; 7 zile in vacanta de iarna; 3 zile in vacanta de primavara si de sarbatorile legale, in anii impari.
In considerarea temeiurilor de fapt si de drept retinute,