Civil - revendicare imobiliara - declinare

Prin Sentinta civila nr. 1795 din 30.10.2008 Tribunalul Mures a admis exceptia de necompetenta materiala, raportat la valoarea imobilului si a declinat, in favoarea Judecatoriei Tg. Mures, competenta de solutionare a actiunii civile formulate de RL, dosarul fiind inregistrat pe rolul Judecatoriei Tg.Mures la data de 13.11.2008, sub nr. 511/102/2008.
Prin cererea introductiva, reclamanta RL a solicitat obligarea paratilor FM, PD, MF, AM-C, VC-E, KA, KE, LS, Municipiul Tg. Mures, sa lase in deplina proprietate si linistita posesie apartamentele nr. 1, 2,3,8,11,12,14 din imobilul situat in municipiul Tg. Mures, str. Horea, nr. 2, precum si intabularea in cartea funciara a dreptului de proprietate.
In sustinerea cererii reclamanta a aratat ca cele sapte apartamente care fac obiectul revendicarii au format proprietatea autorului sau Vulcu Eugen, fiind nationalizate de statul comunist in temeiul Decretului nr. 92/1950.
Titul statului nu este valabil, in acest sens s-a pronuntat instanta, paratii dobandind bunurile de la un neproprietar, titlul reclamantei, provenind de la adevaratul proprietar este preferabil titlului paratilor.
Este intemeiata aceasta argumentatie pe practica judiciara a instantelor interne, fiind invocata Decizia Curtii Constitutionale nr. 73/1995, precum si jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Calitatea procesuala pasiva a Municipiului Tg. Mures rezulta din art. 36 alin.1 din Legea nr. 18/1991 avand in vedere ca in cartea funciara figureaza si Statul Roman, iar terenurile au trecut in proprietatea unitatii administrativ teritoriale.
Valoarea imobilului a fost apreciata initial la 1.400.000 lei,ulterior la 4200000 lei.
Municipiul Tg.Mures a formulat intampinare solicitand respingerea ca inadmisibila, caci dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001 actiunea in revendicare a imobilelor preluate fara titlu, intemeiata pe prevederile dreptului comun nu mai poate fi primita, cei interesati avand calea legii speciale. De aceasta procedura speciala reclamanta a beneficiat, fiind emisa Dispozitia nr. 1279/21.10.2002 a Primarului Municipiului Tg. Mures, prin care s-a admis in parte cererea reclamantei RL, fiind restituite in natura in temeiul Legii nr. 10/2001 apartamentele nr. 4,5,6,7,9,10,13 din imobilul situat in Tg. Mures, str. Horea, nr. 2, impreuna cu pivnita si terenul aferent acestora.
Reclamanta a solicitat anularea contractelor de vanzare-cumparare, dar prin hotarari judecatoresti irevocabile acestea au fost mentinute (Sentintele civile nr. 4603/2003, 4601/2003, 4602/2003, 4994/2003, 3096/2003, 4370/2003, 4369/2003). Astfel, ap. I formeaza proprietatea paratei FM, in temeiul contractului de vanzare-cumparare nr. 887/1997, apartamentul nr. 2, proprietatea paratului Pascu Ioan, in temeiul contractului nr. 925/1997, apartamentul nr. 3, a lui MF cu contractul nr. 72/1998, apartamentul nr. 8, proprietatea Amza E, in temeiul contractului nr. 955/1997, ap.11 proprietatea paratei KA, in temeiul contractului nr. 915/1997, ap.12 proprietatea paratei KE, in temeiul contractului nr. 913/1997, ap.14 proprietatea Finta Sofia, in temeiul contractului nr. 899/1997.
Ca efect al mentinerii acestor contracte paratul Municipiul Tg. Mures a inteles sa invoce exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Terenul aferent apartamentelor vandute este reglementat de prevederile Hotararii Consiliului Local nr. 435/18.12.2007, care reglementeaza dreptul de achizitie al acestuia de catre dobanditorii apartamentelor in temeiul Legii nr. 112/1995.
Reclamanta a mai promovat o cerere pentru constatarea nevalabilitatii titlului statului cu privire la acest imobil, in dosarul nr. 4772/320/2006 al Judecatoriei Tg. Mures,
Paratul PD a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii introductive. A sustinut ca nu e posibila revendicarea in conditiile in care nu a fost declarata anterior nevalabilitatea contractelor de vanzare-cumparare a apartamentelor si nu s-a obtinut radierea din cartea funciara a acestora, in conditiile a Legii nr. 7/1996. In opinia acestuia, in conditiile in care titlul sau a fost consolidat prin respingerea irevocabila a demersurilor reclamantei, despagubirea revine integral Statului, dar nu in cadrul acestei cereri.
Parata FM a formulat in mai multe randuri intampinare invocand o serie de exceptii, a lipsei calitatii procesuale pasive, nefiind proprietara imobilului, a necompetentei materiale intemeiata pe prevederile art. 14 din Legea nr. 112/1995. In privinta exceptiei tardivitatii cererii a invocat prevederile art.14 din Legea nr. 112/1995, termenul de 6 luni prevazut de legiuitor in vederea depunerii de cereri de catre persoanele indreptatite fiind implinit.
Exceptia autoritatii de lucru judecat este intemeiata pe solutiile de respingere care tardive a cererilor promovate de reclamanta.
Parata sustine ca a dobandit apartamentul nr.1 prin contractul nr. 887/1997, iar in 10 septembrie 2007 l-a transmis prin vanzare catre Fiscutean Mirela, care domiciliaza in acest imobil.
Reclamanta a completat cererea introductiva, (f.48) prin introducerea in cauza a paratei Fiscutean Mirela, in contradictoriu cu care a solicitat lasarea in deplina proprietate si linistita posesie a apartamentului nr. 1 din imobilul in litigiu, precum si intabularea in cartea funciara a dreptului sau de proprietate. Cu acelasi prilej a invocat si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei FM.
Parata FM a formulat concluzii scrise pentru termenul din 27 mai 2008 si din 19 iunie 2008 prin care a reiterat exceptiile din intampinare, iar pentru termenul din 30.09.2010 a formulat note de sedinta invocand inadmisibilitatea cererii, pe cale de exceptie, insotite de copia recursului in interesul legii promovat de Procurorul General al Romaniei.
Paratii KA, KE si Lakazos Sandor au formulat intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca nefondate. Acestia invoca in aparare calitatea lor de proprietar asupra apartamentelor nr. 11,12 si 14, din str. Horea nr. 2, dobandite prin cumparare in temeiul Legii nr. 112/1995, invoca buna-credinta la momentul achizitionarii acestor apartamente, fundamentata pe prevederile art. 25 din Legea nr. 115 din 1938, art. 31 alin.2 din Legea nr. 7/1996.
Sustine ca prezentul demers al reclamantei este inadmisibil de vreme ce actiunea in revendicare este indreptata impotriva posesorului neproprietar or, in aceasta cauza paratii sunt atat posesorii acestor apartamente cat si proprietari. Acest drept de proprietate este inscris in cartea funciara de mai bine de 10 ani, interval de timp in care au posedat bunul cu buna credinta, iar potrivit art. 27 din Legea nr. 115/1938 aceste drepturi reale sunt susceptibile de a fi dobandite prin uzucapiune.
Buna credinta izvoraste in acest caz si din faptul ca reclamanta a optat pentru despagubirea prin echivalent cu ocazia aplicarii Legii nr. 112/1995 si din neatacarea acestor contracte de vanzare-cumparare in termenul legal instituit de Legea nr. 10/2001.

In probatiune au fost administrate inscrisuri: copia certificatului de mostenitor de calitate a reclamantei dupa Vulcu Eugen (f.4), extras din Anexa la Decretul nr. 92/1950 eliberat de Arhivele Nationale (f.5), copie a cartii funciare colective nr. 90213 Tg. Mures (f.6-10), contractul de vanzare-cumparre nr. 887/1997 (f.19-21), extras CF 90204/I Tg. Mures, (f.22-23), contractul de vanzare-cumparare incheiat intre FM si Fiscutean Mirela (f.24), incheierea Biroului de cadastru si publicitate imobiliara nr. 51658 din 10.09.2007 (f.25), Decizia nr. 1472/R/29.09.2006 a Curtii de apel Tg. Mures (f.26-27), Decizia nr. 302/R/2008 pronuntata de Curtea de Apel Tg. Mures in dosarul nr. 3341/102/2007 (f.93-94), Decizia nr. 979/R/2004 pronuntata de Curtea de Apel Tg. Mures in dosarul nr. 1825/2004/C (f.95-97), Sentinta civila nr. 3100/03.06.2008 in dosarul nr. 4772/320/2006 al Judecatoriei Tg.Mures (f.18-19-dos Judecatorie), minuta Sentintei 1911/2008 in dosarul 3344/102/2007 prin care s-a respins contestatia formulata de RL impotriva paratilor Fiscutean Mirela si S.C. Locativ S.A. (f.3-dos 511.01/102/2008), copia deciziei IC.C.J. nr. 33/2008 (f.5-11), Sentinta civila nr. 1911/2008 pronuntata in dosarul nr. 3344/102/2007 al Tribunalului Mures, Sentinta civila nr. 1866/2008 in dosar nr. 3340/102/2007 al Tribunalului Mures, (f.45-46), certificatul de deces MF (f.71), certificatul de nastere, actul de identitate si certificatul de mostenitor nr. 113/2008 pentru parata Chitacu Gabriela (f 74-75).
La termenul din 22.04.2008 a fost dispusa atasarea dosarului nr. 1281/2006/C al Curtii de Apel Tg. Mures.
La termenul din 13.01.2009 presedintele completului a formulat cerere de abtinere admisa, fiind format in 15.01.2008 dosarul nr. 511.01/102/2008.
Instanta, la termenul din 27.04.2009, a admis cererea reclamantei si, conform prevederilor art. 243 alin.1 pct.1 C.pr.civ., a dispus introducerea in cauza a paratei Chitacu Gabriela, mostenitoarea paratului decedat, MF.
La termenul din 26.10.2009 a fost suspendata judecata in temeiul prevederilor art. 244 alin. 1 pct.1 pana la solutionarea in mod irevocabil a dosarelor nr. 3340/102/2007, 3338/102/2007, 3343/102/2007, 3344/102/2007. Dosarul a fost repus pe rol in 13 septembrie 2010.
La termenul din 11.10.2010 au fost puse in discutia partilor exceptiile invocate de parti.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine:
In privinta exceptiilor procesuale invocate de parti.
Potrivit prevederilor art. 137 alin.1 C pr. civila instanta se va pronunta cu prioritate asupra acestora, si vazand ca acestea sunt exceptii de fond, ordinea de solutionare va fi determinata folosind criteriul efectelor pe care acestea tind sa le realizeze.
Referitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii invocata de KA, KE, LS si Mun. Tg. Mures instanta apreciaza ca inadmisibilitatea nu reprezinta o exceptie, ci un efect al unei neregularitati procedurale, o anumita modalitate de respingere a cererii.
Paratii, solicitand respingerea actiunii ca inadmisibila, au avut in vedere principiul potrivit caruia odata aleasa o cale (vizata fiind cea a contestatiei in temeiul Legii speciale nr. 10/2001) nu poate fi permisa o alta (aceea a dreptului comun, potrivit art. 480 C civil.)
Insa, instanta apreciaza ca o astfel de cerere in revendicare prin compararea titlurilor poate si trebuie analizata, insa chiar in acord cu prevederile legale invocate si cu indrumarile obligatorii ale Deciziei nr. 33/2008 ale I.C.C.J (ale carei prevederi vor fi urmarite in continuare) si, care nu permit excluderea de plano a unei astfel de cereri.
In concluzie aceasta chestiune a inadmisibilitatii nu poate fi primita.

In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei FM, exceptie invocata atat de aceasta parte, cat si de reclamanta, instanta o apreciaza ca fiind intemeiata, avand in vedere, pe de-o parte, obiectul cauzei-revendicare prin compararea titlurilor si, pe de alta parte, faptul ca persoanele atrase in judecata invoca drepturi proprii asupra acestui imobil.
Invocand compararea titlurilor, reclamanta, a inteles sa isi indrepte demersul judiciar impotriva aceluia care invoca un drept propriu asupra aceluiasi bun, in cauza aceasta calitate justificand-o succesorul cu titlul particular, Fiscutean Mirela (atrasa in calitate de parata) si nu parata FM.
Caci, pe parcursul solutionarii cauzei, aceasta parata a demonstrat transmiterea dreptului de proprietate asupra apartamentului nr.1 din imobilul ce face obiect al litigiului catre Fiscutean Mirela (f.24-25 dosar 511/102/2008 al Tribunalului Mures), incetand astfel, in privinta ei, calitatea de persoana impotriva careia se poate actiona.
In concluzie, instanta va admite aceasta exceptie iar, ca efect al acestei solutii, apreciaza ca exceptiile care au vizat necompetenta materiala, tardivitatea introducerii cererii, autoritatea de lucru judecat, timbrarea cererii, inadmisibilitatea cererii invocate de aceasta persoana, fara calitate procesuala pasiva, vor fi respinse ca fiind invocate de o persoana care nu are calitatea de parte.

In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Municipiului Tg. Mures instanta are in vedere faptul ca aceasta parte a instrainat integral partile din imobil pe care le detinea, aceasta fiind ratiunea pentru care reclamanta a initiat acest demers impotriva subdobanditorilor. Avand in vedere aceeasi ratiune retinuta cu ocazia solutionarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratei FM, cat si pozitia reclamantei, care a lasat la aprecierea instantei modul de solutionare al exceptiei, instanta apreciaza ca in cadrul revendicarii prin verificarea comparativa a titlurilor partilor, Municipiul Tg. Mures, nu mai justifica o calitate procesuala in cauza.

Scurta prezentare a starii de fapt. Titlul reclamantei. Titlurile paratilor.
Comparatia acestor titluri din perspectiva dreptului intern aplicabil.
Reclamanta, in calitate de succesoare a proprietarului tabular al imobilului situat in Tg. Mures, str. Horea, nr. 2 a parcurs procedura speciala instituita de Legea nr.112/1995, finalizata cu acordarea in favoarea acesteia de despagubiri in suma de 225.718.800 rol, suma nesolicitata la plata.
Odata cu aparitia Legii nr. 10/2001, care permitea in anumite conditii restituirea in natura a bunurilor imobile preluate de statul comunist in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, reclamanta a declansat procedurile administrative vizand restituirea in natura a bunului imobil, proceduri finalizate prin emiterea Dispozitiei Primarului municipiului Tg.Mures, cu numarul 1279/2002.
S-a dispus restituirea unei parti din imobil, respectiv a apartamentelor neinstrainate, nr. 4,5,6,7,9,10 si 13 impreuna cu terenul aferent si pivnita.
Pentru apartamentele instrainate in temeiul Legii nr. 112/1995 s-a propus de catre unitatea detinatoare, in sensul Legii nr. 10/2001, acordarea de despagubiri.
Impotriva acestei Dispozitii reclamanta a introdus contestatii, intemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, fiind formate dosarele nr. 3338/102/2007 (MF, vizand ap. nr. 3), nr. 3339/102/2007 (LS, mostenitor al cumparatoarei Finta Sofia, pentru apartamentul nr. 14), nr. 3340/102/2007 (KE, pentru ap. nr. 12); 3341/102/2007 (PD, mostenitor al cumparatoarei Pascu Ioana pentru ap. nr. 2), nr. 3342/102/2007 (Konnerth Ana, pentru ap.nr. 11), nr. 3343/102/2007 (AM C si Voinea Cornelia E, pentru apartamentul nr. 8) si nr. 3344/102/2007 (Fiscutean Maria, pentru ap. nr. 1), toate respinse in mod irevocabil.
Simultan cu declansarea procedurilor judiciare intemeiate pe prevederile legii speciale nr. 10/2001, reclamanta a initiat demersuri pentru desfiintarea contractelor de vanzare-cumparare, toate cererile fiind respinse in mod definitiv si irevocabil ca prescrise.
Impotriva Municipiului Tg. Mures, reclamanta s-a indreptat pentru constatarea nevalabilitatii titlului statului. Aceasta cerere este admisa, in al doilea ciclu procesual, dupa casare cu trimitere spre rejudecare, ocazie cu care instanta a constatat ca titlul in baza caruia Statul Roman a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului inscris in C.F. colectiv nr. 90213 Tg. Mures, nr. top. 686/1, 686/2, situat in Tg. Mures, str. Horea nr. 2, jud. Mures, constand in casa de caramida cu 4 corpuri si teren aferent, nu constituia titlu valabil. (Sentinta nr. 3100 din 03.06.2008, ramasa irevocabila prin neexercitarea cailor de atac, pronuntata in dosarul nr. 4772/320./2006 al Judecatoriei Tg. Mures).
Nu s-a dispus prin dispozitivul hotararii si restituirea bunului.

Paratii, pe de alta parte invoca un drept de proprietate asupra acestor bunuri, izvorand din contractele de vanzare-cumparare incheiate cu Municipiul Tg. Mures, unitatea administrativ-teritoriala in raza carei se aflau acestea. Acestia si-au evidentiat dreptul de proprietate in cartea funciara (f.6-8 -dosarul 511/102/2008 al Tribunalului Mures)
Contractele de vanzare-cumparare incheiate in temeiul Legii nr. 112/1995 au fost mentinute in mod definitiv si irevocabil de catre instantele judecatoresti in dosarele nr. 4603/2003, 4601/2003, 4602/2003, 4994/2003, 3096/2003, 4370/2003 si 4369/2003, 1299/2003 (atasat) aspecte afirmate de municipiu si de parati, prin intampinare si necombatute de reclamanta, care prin insasi demersul sau, ce presupune compararea titlurilor, intelege ca paratii detin titluri asupra acestor bunuri.

Norme de drept intern incidente.
Art. 480 si 481 C civil: "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege. Nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afara numai pentru cauza de utilitate publica si primind o dreapta si prealabila despagubire".
Legea nr. 112 din 25 noiembrie 1995, pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului:
Art. 9
Chiriasii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie in natura fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora pot opta, dupa expirarea termenului prevazut la art. 14, pentru cumpararea acestor apartamente cu plata integrala sau in rate a pretului.
Legea nr. 10 din 2001
Art. 2 alin. (2) Legea nr. 10/2001 (in vigoare la momentul introducerii cererii in revendicare, el fiind abrogat prin Legea nr. 1/2009) "Persoanele ale caror imobile au fost preluate fara titlu valabil isi pastreaza calitatea de proprietar avuta la data preluarii, pe care o exercita dupa primirea deciziei sau a hotararii judecatoresti de restituire, conform prevederilor prezentei legi."
Art. 18 lit. c "Masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent si in urmatoarele cazuri:_imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor legale".
Art. 45 (forma in vigoare la data introducerii acestei cereri) "Actele juridice de instrainare, inclusiv cele facute in cadrul procesului de privatizare, avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care actul a fost incheiat cu buna-credinta_.. (5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de un an de la data intrarii in vigoare a prezentei legi.
Art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia "Bunurile preluate de stat fara un titlu valabil, inclusiv cele obtinute prin vicierea consimtamantului, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.

Codul civil nu reglementeaza in mod expres actiunea in revendicare, revenind doctrinei si practicii judiciare misiunea de a defini acest mijloc de aparare a dreptului de proprietate si de a contura regimul juridic al acesteia.
In ipoteza in care, atat reclamantul, cat si paratul au titluri scrise care emana de la autori diferiti, situatia din speta de fata, practica judiciara, in mod constant a propus compararea drepturilor autorilor de la care provin titlurile.
Analizand titlul opus de catre reclamanta paratilor, in contextul legislatiei interne incidente, instanta concluzioneaza ca reclamanta nu justifica un titlu de proprietate asupra apartamentelor nr. 1, 2, 3, 8, 11, 12, 14 din imobilul situat in municipiul Tg. Mures, str. Horea, nr. 2.
Caci intregul bun situat in Tg. Mures, str. Horea nr. 2, a iesit din patrimoniul autorului reclamantei, prin nationalizare.
Asupra unei parti din bun s-a dispus restituirea in natura in cadrul procedurii speciale caci, legiuitorul in incercarea de a reglementa situatia juridica a bunurilor preluate de stat inainte de anul 1989, prin intermediul Legii nr. 10/2001 a statuat ca fostul proprietar poate dobandi posesia doar asupra partilor nerestituite din imobil, pentru cele care au format obiect al instrainarii, fiind prevazuta posibilitatea unei restituiri in echivalent (art. 18 si art. 45 din Legea nr. 10/2001).
In concluzie, in conditiile Legii nr. 10/2001, asupra apartamentelor nr. 1, 2, 3, 8, 11, 12, 14 acesteia i-a fost recunoscut un drept la despagubire, nu un drept de proprietate.
Hotararea, pronuntata in actiunea in constatarea nevalabilitatii titlului statului (Sentinta civila nr. 3100/2008), nu constituie titlu din perspectiva legislatiei invocate si nu anihileaza expres si direct efectele titlurilor paratilor, nici nu ordona restituirea in natura.
Acestia din urma, insa, potrivit legislatiei interne justifica un titlu de proprietate, dobandit, in conditii legale, a carui valabilitate a fost mentinuta, in mod irevocabil, prin respingerea cererilor in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare (art. 45 din Legea nr. 10/2001) Atat in jurisprudenta instantelor nationale, cat si in cea a C.E.D.O. s-a statuat ca titlul de proprietate al subdobanditorului, constituit in baza legii si validat in dreptul intern printr-o hotarare definitiva si irevocabila, (cazul de fata) este protejat prin art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

In sfarsit, din perspectiva prevederilor art. 329 al Codului de procedura civila, potrivit caruia, dezlegarea data problemelor de drept judecate in procedura recursului in interesul legii, este obligatorie pentru instante, trebuie avute in vedere si solutiile adoptate de Inalta Curte de Casatie si Justitie (Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008) cu privire la admisibilitatea actiunilor intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, actiuni formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 10/2001
In privinta acestei chestiuni Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat deja cu putere obligatorie ca "persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, actiuni in revendicare avand in vedere regula electa una via si principiul securitatii raporturilor juridice consacrat in jurisprudenta CEDO (Cauza Brumarescu contra Romaniei - 1997 s.a.). s.n.
In continuare, insa Inalta Curte de Casatie si Justitie decide ca "in cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala, respectiv Legea nr. 10/2001, si Conventia europeana a drepturilor omului, aceasta din urma are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice"_.iar "atunci cand exista neconcordante intre legea interna si Conventie, trebuie sa se verifice pe fond daca si paratul in actiunea in revendicare nu are, la randul sau, un bun in sensul Conventiei - o hotarare judecatoreasca anterioara prin care i s-a recunoscut dreptul de a pastra imobilul".

S-a avut in vedere ca diminuarea vechilor atingeri nu trebuie sa creeze noi prejudicii disproportionate astfel incat, "persoanele care si-au dobandit bunurile cu buna credinta sa nu fie aduse in situatia de a suporta ponderea responsabilitatii statului care a confiscat in trecut aceste bunuri (in acest sens cauza Pincova si Pinc contra Republica Ceha; cauza Raicu contra Romania)".
Verificarea comparativa a titlurilor partilor in actiunea tipica in revendicare nu se poate limita doar la acordarea prevalentei titlului celui deposedat nelegitim de catre stat fara a analiza si situatia tertului dobanditor al bunului, care la randul sau are un bun protejat de Conventia europeana a drepturilor omului.  "Privarea de bun in absenta oricarei despagubiri constituie, asa cum s-a aratat, o incalcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, or, chiar din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului reiese ca, atunci cand statul nu mai poate sa restituie imobilul in natura, iar masurile reparatorii prin echivalent prevazute de legea interna sunt inca iluzorii, urmeaza sa se plateasca reclamantului despagubiri banesti. In acest punct, Curtea aminteste ca, de principiu, literatura juridica a admis de multa vreme faptul ca revendicarea este o actiune reala, iar acest caracter se conserva atat timp cat exista si posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat in patrimoniul revendicantului. Daca lucrul a disparut dintr-o cauza imputabila uzurpatorului sau a fost transmis de acesta unui tert care a dobandit in mod iremediabil proprietatea lui, obiectul revendicarii urmeaza a fi convertit intr-o pretentie de despagubiri, caz in care actiunea devine personala"- Decizia 33/2008 I.C.CJ.

In acest context legislativ si jurisprudential conturat dupa aparitia Legii nr. 10/2001 si dupa publicarea Deciziei nr. 33/2008 a I.C.C.J, instanta apreciaza ca reclamanta nu justifica un titlu de proprietate cu privire la partea din imobil asupra careia nu s-a dispus restituirea in natura, situatie in care actiunea in revendicare nu poate fi exercitata cu succes impotriva paratilor, care invoca un titlu validat pe cale judecatoreasca, cererea acesteia intemeiata pe prevederile art. 480 C civil, urmand a fi respinsa.

Neconcordante intre Legea nr. 10/2001 si Conventia europeana a drepturilor omului. Existenta unui bun al reclamantei, din perspectiva prevederilor art. 1 al Protocolului nr. 1 la Conventia si a jurisprudentei C.E.D.O.
Continuand analiza din perspectiva conformitatii legislatiei interne cu Conventia europeana a drepturilor omului, conform indrumarilor obligatorii ale Deciziei nr. 33/2008 a I.C.C.J., instanta retine ca, in primul rand, ca un reclamant nu poate invoca o incalcare a articolului 1 din Protocolul nr.1 la Conventie decat in masura in care deciziile pe care le incrimineaza se raporteaza la "bunurile" sale in sensul acestei dispozitii. Notiunea de "bunuri" poate acoperi atat "bunurile actuale" (a), cat si valorile patrimoniale, inclusiv creantele in virtutea carora un reclamant poate pretinde sa aiba cel putin "speranta legitima" de a se bucura efectiv de un drept de proprietate (Kopecky contra Slovaciei)(b).

(a)
Observand semnificatia autonoma acordata notiunii de "bunuri" si criteriilor retinute in jurisprudenta Curtii, instanta constata ca in situatia in care printr-o hotarare definitiva si executorie, jurisdictiile au recunoscut calitatea de proprietar si daca, in dispozitivul hotararii, au decis in mod expres restituirea bunului, existenta unui "bun actual" in patrimoniul unei persoane nu poate fi pusa la indoiala (Atanasiu si altii impotriva Romaniei).
Hotararea judecatoreasca invocata de reclamanta (Sentinta civila nr. 3100/2008), desi constata nevalabilitatea titlului Statului Roman in baza caruia a dobandit imobilul, ea nu constituie un titlu executoriu in vederea restituirii apartamentelor nr. 1, 2,3,8,11,12,14.
C.E.D.O. a apreciat ca, in aceasta situatie, imobilele litigioase nu pot constitui "un bun actual" in sensul articolului 1 din Protocolul nr.1, de care fostul proprietar sa se poata prevala (Atanasiu si altii impotriva Romaniei).
Curtea a retinut in continuare ca s-a nascut insa un drept la despagubire, in conditiile in care erau indeplinite conditiile cerute de lege pentru a beneficia de masuri reparatorii, respectiv nationalizarea ilegala a bunului si proba calitatii de mostenitor al proprietarului initial.

(b)
In jurisprudenta CEDO o creanta a fost considerata drept o "valoare patrimoniala"atunci cand are o baza suficienta in dreptul intern si este confirmata de o jurisprudenta bine stabilita a tribunalelor (Kopecky contra Slovaciei)
C.E.D.O. a mai constat si ca, de la intrarea in vigoare a Legii 10/2001, mai ales a Legii nr.247/2005, dreptul intern prevede un mecanism care se finalizeaza prin restituirea bunului sau prin acordarea unei despagubiri.
Transformarea intr-o "valoare patrimoniala", in sensul articolului 1 din Protocolul nr.1 la Conventie a interesului patrimonial ce rezulta din simpla constatare a ilegalitatii nationalizarii, se subordoneaza indeplinirii de catre partea interesata, a cerintelor legale din cadrul procedurilor prevazute de legile de reparatie (Legea nr. 10/2001) si epuizarii cailor de recurs prevazute de aceste legi.
La momentul sesizarii municipalitatii cu notificarea in vederea restituirii bunului si ulterior la momentul sesizarii instantei cu actiunea in revendicare, creanta nu putea fi considerata suficient de stabila pentru a fi calificata drept o "valoare patrimoniala", deoarece era conditionata de posibilitatea ca bunul sa poata fi restituit in natura. (Ionescu si Mihaila impotriva Romaniei Caracas c Romaniei paragraf 47 si urmat). De asemenea, jurisprudenta era constanta in sensul respingerii actiunilor in revendicare. Curtea retine in mai multe decizii ca, dupa aparitia acestui act normativ reparatoriu, Legea nr. 10/2001, a intervenit un reviriment al jurisprudentei nationale in privinta cererilor in revendicare introduse de catre fostul proprietar impotriva cumparatorului, care au inceput sa fie respinse in mod constant (Paduraru c. Romania, paragraf. 44-47).

Asadar, trebuie concluzionat ca reclamanta nu avea nici o speranta legitima de a i se recunoaste un drept de proprietate asupra acestei parti din imobil.
In schimb, atat potrivit jurisprudentei interne, cat si celei europene instanta apreciaza ca reclamanta poate fi beneficiara unui drept la despagubiri, insa nefiind investita cu o cererea subsidiara pentru acordarea acestora, intr-un cadru procesual adecvat, nu va putea continua analiza in privinta acestui drept.
Avand in vedere toate cele mai sus retinute, va dispune respingerea cererii ca neintemeiata.