Imobile cu destinatia de locuinte – nationalizat prin Legea nr.92/1950 si vandut chiriasilor in baza Legii nr.112/1995
(Decizie nr. 649 din data de 08.09.2006 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia)Imobile cu destinatia de locuinte – nationalizat prin Legea nr.92/1950 si vandut chiriasilor in baza Legii nr.112/1995. Actiune de constatare a nulitatii absolute a contractelor prin care imobilul a fost vandut chiriasilor, de rea – credinta.
Pentru imobilele cu destinatia de locuinte, preluate de stat, prin nationalizare, cu incalcarea art.2 din Decretul – Legea nr.95/1950, statul nu are titlu valabil si in consecinta, nu puteau fi vandute chiriasilor in baza Legii nr.112/1995.
Ca urmare, sunt nule absolut contractele prin care locuintele au fost vandute chiriasilor cu exceptia, prevazuta de art. 46 din Legea nr.10/2001, cazul chiriasilor - cumparatori de buna credinta.
Buna credinta nu poate fi recunoscuta in cazul in care, cu minima diligenta, chiriasul cumparator putea lua cunostinta de cererea prin care se solicitase de catre persoana indreptatita, restituirea in natura.
Sectia civila – Decizia civila nr. 649/08 septembrie 2006
Prin sentinta civila nr. 156/2001 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar civil 2584/R/2000 s-a respins actiunea civila prin care reclamanta G. F. a solicitat in contradictoriu cu Statul Roman, SC U. SA Sibiu, I. G. s.a. sa se constate ca imobilul inscris in CF 11357 Sibiu a fost nationalizat fara titlu, sa se dispuna anularea incheierii de inscriere a acestui imobil in favoarea Statului Roman, precum si anularea tuturor contractelor de vanzare-cumparare a aceluiasi imobil, in favoarea paratilor persoane fizice.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca cererea de restituire in natura a imobilului formulata de reclamanti Comisiei de
aplicare a Legii 112/1995, a fost respinsa si a ramas definitiva, dispozitiile acesteia neputand fi contrazise printr-o hotarare judecatoreasca ulterioara.
Pe de alta parte, chiriasii au cumparat apartamentele in care s-a dezmembrat imobilul, in conditiile in care ei au fost somati sa nu cumpere, li se aplica prevederile Legii 10/2001, art. 18 si art. 46, in sensul ca beneficiaza de protectia acestor texte de lege ce mentin actele incheiate pana la intrarea in vigoare a acestei legi.
Impotriva acestei decizii, in termenul legal prevazut de art. 284 Cod pr. civ. a declarat apel reclamanta G. F. care a solicitat schimbarea deciziei in sensul admiterii actiunii.
Prin decizia civila nr. 408/A/2003 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar 3570/2003 s-a admis apelul reclamantei impotriva sentintei 156/2001 pronuntata de Tribunalul Sibiu pe care a modificat-o in sensul admiterii actiunii reclamantei astfel cum a fost formulata
In considerentele deciziei, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Potrivit evidentei de carte funciara asupra imobilului inscris in CF 11357 Sibiu au fost proprietari in cota de 1/1 parte antecesorii reclamantei, numitii G. G. W. si sotia G. R.
Imobilul a trecut in proprietatea Statului Roman in temeiul Decretului nr. 92/1950.
In speta, imobilul a fost preluat de catre stat fara titlu, cu nerespectarea dispozitiilor art. 2 din Decretul 92/1950, antecesorii reclamantei, facand parte la data nationalizarii din categoriile de persoane exceptate de la nationalizare in calitate de simpli muncitori.
Intrucat, titlul in baza caruia s-a facut intabularea Statului Roman in CF nu este valabil, cererea reclamantei de radiere a acestei intabulari este intemeiata in baza art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Raportat la valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare incheiate de parti cu R.A.G.C.L. Sibiu, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Potrivit disp. art. 46 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de instrainare, avand ca obiect imobile ce intra sub incidenta acestei legi sunt valabile daca au fost incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.
Potrivit alin. 2 din acelasi articol, actele de instrainare avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil sunt lovite de nulitate absoluta afara de cazul cand actul a fost incheiat cu buna credinta.
Contractele de vanzare-cumparare in litigiu au fost incheiate in temeiul Legii 112/1995. Potrivit disp. Legii 112/1995 sunt supuse vanzarii de catre chiriasi, in conditiile favorabile prevazute de acest act normativ, numai apartamentele trecute cu titlu in proprietatea statului sau a altor persoane juridice, iar nu cele preluate fara titlu valabil.
Fata de faptul ca imobilul in litigiu a fost preluat de stat fara titlu valabil vanzarea acestuia in conditiile Legii 112/1995 este nelegala.
Nelegale sunt contractele de vanzare-cumparare si raportat la prev. art. 46 alin 2 din Legea 10/2001. In mod eronat instanta de fond a retinut ca se impune mentinerea acestor contracte pentru ca ele au fost incheiate cu buna credinta. Din modul de redactare a dispozitiilor art. 46 alin 2 din Legea nr. 10/2001, rezulta ca buna credinta nu priveste numai pozitia subiectiva a tertului subdobanditor ci si pe cea a instrainatorului. In prezenta speta, atat tertul subdobanditor cat si instrainatorul au fost de rea-credinta.
Reaua-credinta a cumparatorilor imobilului rezulta din probatiunea administrata in cauza atat in fata instantei de fond cat si in apel, dupa casare cu trimitere, pentru ca subdobanditorii au cunoscut faptul ca imobilul pe care il cumpara este revendicat de fostul proprietar, care reclama caracterul nelegal al nationalizarii. Astfel, reclamanta a facut dovada ca a notificat pe chiriasi in privinta intentiei de a redobandi imobilul in natura , notificari in cuprinsul carora era specificat inclusiv faptul contestarii legalitatii preluarii imobilului de catre stat. In plus, din declaratiile testimoniale rezulta ca reclamanta personal a pus in vedere chiriasilor ca doreste sa-si redobandeasca proprietatea asupra imobilului, motiv pentru care relatiile dintre acestia au fost tensionate.
Sustinerea paratilor in sensul ca prezumtia bunei lor credinte este nerasturnata, deoarece pozitia lor subiectiva s-a bazat pe inscrierea in CF, nu este fondata. Potrivit disp. art. 33 din Decretul Lege 115/1938, cuprinsul cartii funciare se considera exact in folosul aceluia care a dobandit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, daca in momentul dobandirii dreptului, n-a fost notata in cartea funciara vreo actiune prin care se contesta cuprinsul ei sau daca n-a cunoscut pe alta cale aceasta inexactitate. Ori, in speta s-a facut dovada ca paratii nu numai ca cu minime diligente puteau cunoaste inexactitatea inscrierii in cartea funciara in ce priveste dreptul transmitatorului, dar aceasta nelegalitate le-a fost adusa la cunostinta de catre reclamanta.
Pentru a valida operatiunea juridica, buna credinta trebuie sa fie perfecta, respectiv lipsita de orice culpa sau chiar indoiala imputabila redobanditorului si mai mult dublata de o eroare comuna si invincibila cu privire la calitatea de proprietar a vanzatorului .
Impotriva acestei decizii au declarat recursuri paratii L. V., L. M., R.I., R. V., C. L., O. E. – recurenta decedata iar recursul a fost insusit si continuat de mostenitorii R. I., R. V., R. C. –, I. E., SC U. SA si Municipiul Sibiu.
In esenta, in motivarea recursului, paratii L.,R.,C.,O., si I., invoca buna lor credinta si in consecinta validitatea contractelor de vanzare - cumparare.
Aceeasi buna credinta a cumparatorilor se invoca si in recursul declarat de SC U. SA Sibiu, solicitand admiterea recursului sau si revenirea la hotararea primei instante.
La fel, Municipiul Sibiu, prin primar, cere acelasi lucru, motivat si de imprejurarea ca din evidenta de carte funciara nu rezulta ca pe rolul instantelor judecatoresti existau procese de revendicare a imobilului in litigiu.
Nici unul din cele trei recursuri nu poate fi primit, nefiind fondate.
Analiza recursurilor, arata existenta unor motive comune intemeiate pe disp. art. 304 pct. 7 si 9 Cod pr. civ. solicitandu-se schimbarea, in totul, a hotararii atacate si mentinerea sentintei civile nr. 156/2001 pronuntata de prima instanta.
Toate cele trei recursuri critica, in esenta, faptul ca instanta de apel nu a recunoscut recurentilor L., R., C. si I. calitatea de dobanditori de buna credinta a imobilului in litigiu.
Ori, instanta de apel, nici nu avea cum sa le recunoasca buna – credinta, atata timp cat acestia nu au facut un minim de diligente, pentru a vedea daca cumpara de la un proprietar adevarat si daca vanzatorul era de buna credinta, ceea ce a facut posibila cumpararea de la un non proprietar, de la un vanzator de rea - credinta.
Articolul 46 alin 2 din Legea 10/2001 dispune: „ actele juridice de instrainare…., avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care contractul a fost incheiat cu buna-credinta”.
Astfel acest text legal recunoaste in terminis prevalenta interesului subdobanditorului de buna credinta in defavoarea adevaratului proprietar cu conditia bunei credinte.
Prin urmare cumparatorul are obligatia de a se convinge ca a contractat cu un verus dominus si trebuie sa depuna diligente rezonabile pentru a lua la cunostinta care este titlul de proprietate al vanzatorului si daca acesta nu este contestat.
Ori in speta, imobilul era revendicat de catre reclamanta formuland cerere de restituire in baza Legii 112/1995. Mai mult impotriva Hotararii nr. 521/1996 prin care i s-a respins cererea de restituire in natura, reclamanta a depus contestatie inregistrandu-se pe rolul Judecatoriei Sibiu, dosar nr. 4055/97.
Imprejurarea ca pentru acelasi imobil s-au emis de catre Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 doua hotarari din care numai una s-a atacat nu prezinta relevanta intrucat era suficienta contestarea unei singure hotarari, ceea ce in speta s-a realizat. Astfel sustinerea recurentilor ca cealalta hotarare, nr. 406/1997, de respingere a cererii de restituire in natura a imobilului, a ramas definitiva prin neatacare, indreptatea recurentii sa cumpere imobilul, nu este intemeiata.
In conditiile in care, necontestat, bunul in litigiu a fost preluat de stat cu incalcarea dispozitiilor Decretului 92/1950, deci fara titlu valabil, omisiunea paratilor recurenti de a depune diligentele minime pentru a afla ca bunul era revendicat de reclamanta, se constituie intr-o grava neglijenta – culpi-lata, vecina cu dolul – dolo proxima, ceea ce inseamna rea-credinta, diametral opusa bunei credinte.
Oricum, probele administrate de primele instante fac dovada fara echivoc a relei credinte a recurentilor. La interogator recurenta R. V. a recunoscut ca a avut cunostinta de cererea de restituire in natura a imobilului.
Prin urmare, in mod corect, instanta de apel nu a recunoscut calitatea de proprietari paratilor, persoane fizice, admitand actiunea reclamantei si constatand nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de catre parati, in temeiul disp. art. 312 Cod pr. civ. au fost respinse ca nefondate.
Pentru imobilele cu destinatia de locuinte, preluate de stat, prin nationalizare, cu incalcarea art.2 din Decretul – Legea nr.95/1950, statul nu are titlu valabil si in consecinta, nu puteau fi vandute chiriasilor in baza Legii nr.112/1995.
Ca urmare, sunt nule absolut contractele prin care locuintele au fost vandute chiriasilor cu exceptia, prevazuta de art. 46 din Legea nr.10/2001, cazul chiriasilor - cumparatori de buna credinta.
Buna credinta nu poate fi recunoscuta in cazul in care, cu minima diligenta, chiriasul cumparator putea lua cunostinta de cererea prin care se solicitase de catre persoana indreptatita, restituirea in natura.
Sectia civila – Decizia civila nr. 649/08 septembrie 2006
Prin sentinta civila nr. 156/2001 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar civil 2584/R/2000 s-a respins actiunea civila prin care reclamanta G. F. a solicitat in contradictoriu cu Statul Roman, SC U. SA Sibiu, I. G. s.a. sa se constate ca imobilul inscris in CF 11357 Sibiu a fost nationalizat fara titlu, sa se dispuna anularea incheierii de inscriere a acestui imobil in favoarea Statului Roman, precum si anularea tuturor contractelor de vanzare-cumparare a aceluiasi imobil, in favoarea paratilor persoane fizice.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, tribunalul a retinut ca cererea de restituire in natura a imobilului formulata de reclamanti Comisiei de
aplicare a Legii 112/1995, a fost respinsa si a ramas definitiva, dispozitiile acesteia neputand fi contrazise printr-o hotarare judecatoreasca ulterioara.
Pe de alta parte, chiriasii au cumparat apartamentele in care s-a dezmembrat imobilul, in conditiile in care ei au fost somati sa nu cumpere, li se aplica prevederile Legii 10/2001, art. 18 si art. 46, in sensul ca beneficiaza de protectia acestor texte de lege ce mentin actele incheiate pana la intrarea in vigoare a acestei legi.
Impotriva acestei decizii, in termenul legal prevazut de art. 284 Cod pr. civ. a declarat apel reclamanta G. F. care a solicitat schimbarea deciziei in sensul admiterii actiunii.
Prin decizia civila nr. 408/A/2003 pronuntata de Curtea de Apel Alba Iulia in dosar 3570/2003 s-a admis apelul reclamantei impotriva sentintei 156/2001 pronuntata de Tribunalul Sibiu pe care a modificat-o in sensul admiterii actiunii reclamantei astfel cum a fost formulata
In considerentele deciziei, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Potrivit evidentei de carte funciara asupra imobilului inscris in CF 11357 Sibiu au fost proprietari in cota de 1/1 parte antecesorii reclamantei, numitii G. G. W. si sotia G. R.
Imobilul a trecut in proprietatea Statului Roman in temeiul Decretului nr. 92/1950.
In speta, imobilul a fost preluat de catre stat fara titlu, cu nerespectarea dispozitiilor art. 2 din Decretul 92/1950, antecesorii reclamantei, facand parte la data nationalizarii din categoriile de persoane exceptate de la nationalizare in calitate de simpli muncitori.
Intrucat, titlul in baza caruia s-a facut intabularea Statului Roman in CF nu este valabil, cererea reclamantei de radiere a acestei intabulari este intemeiata in baza art. 36 din Legea nr. 7/1996.
Raportat la valabilitatea contractelor de vanzare-cumparare incheiate de parti cu R.A.G.C.L. Sibiu, instanta de apel a retinut urmatoarele:
Potrivit disp. art. 46 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de instrainare, avand ca obiect imobile ce intra sub incidenta acestei legi sunt valabile daca au fost incheiate cu respectarea legilor in vigoare la data instrainarii.
Potrivit alin. 2 din acelasi articol, actele de instrainare avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil sunt lovite de nulitate absoluta afara de cazul cand actul a fost incheiat cu buna credinta.
Contractele de vanzare-cumparare in litigiu au fost incheiate in temeiul Legii 112/1995. Potrivit disp. Legii 112/1995 sunt supuse vanzarii de catre chiriasi, in conditiile favorabile prevazute de acest act normativ, numai apartamentele trecute cu titlu in proprietatea statului sau a altor persoane juridice, iar nu cele preluate fara titlu valabil.
Fata de faptul ca imobilul in litigiu a fost preluat de stat fara titlu valabil vanzarea acestuia in conditiile Legii 112/1995 este nelegala.
Nelegale sunt contractele de vanzare-cumparare si raportat la prev. art. 46 alin 2 din Legea 10/2001. In mod eronat instanta de fond a retinut ca se impune mentinerea acestor contracte pentru ca ele au fost incheiate cu buna credinta. Din modul de redactare a dispozitiilor art. 46 alin 2 din Legea nr. 10/2001, rezulta ca buna credinta nu priveste numai pozitia subiectiva a tertului subdobanditor ci si pe cea a instrainatorului. In prezenta speta, atat tertul subdobanditor cat si instrainatorul au fost de rea-credinta.
Reaua-credinta a cumparatorilor imobilului rezulta din probatiunea administrata in cauza atat in fata instantei de fond cat si in apel, dupa casare cu trimitere, pentru ca subdobanditorii au cunoscut faptul ca imobilul pe care il cumpara este revendicat de fostul proprietar, care reclama caracterul nelegal al nationalizarii. Astfel, reclamanta a facut dovada ca a notificat pe chiriasi in privinta intentiei de a redobandi imobilul in natura , notificari in cuprinsul carora era specificat inclusiv faptul contestarii legalitatii preluarii imobilului de catre stat. In plus, din declaratiile testimoniale rezulta ca reclamanta personal a pus in vedere chiriasilor ca doreste sa-si redobandeasca proprietatea asupra imobilului, motiv pentru care relatiile dintre acestia au fost tensionate.
Sustinerea paratilor in sensul ca prezumtia bunei lor credinte este nerasturnata, deoarece pozitia lor subiectiva s-a bazat pe inscrierea in CF, nu este fondata. Potrivit disp. art. 33 din Decretul Lege 115/1938, cuprinsul cartii funciare se considera exact in folosul aceluia care a dobandit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, daca in momentul dobandirii dreptului, n-a fost notata in cartea funciara vreo actiune prin care se contesta cuprinsul ei sau daca n-a cunoscut pe alta cale aceasta inexactitate. Ori, in speta s-a facut dovada ca paratii nu numai ca cu minime diligente puteau cunoaste inexactitatea inscrierii in cartea funciara in ce priveste dreptul transmitatorului, dar aceasta nelegalitate le-a fost adusa la cunostinta de catre reclamanta.
Pentru a valida operatiunea juridica, buna credinta trebuie sa fie perfecta, respectiv lipsita de orice culpa sau chiar indoiala imputabila redobanditorului si mai mult dublata de o eroare comuna si invincibila cu privire la calitatea de proprietar a vanzatorului .
Impotriva acestei decizii au declarat recursuri paratii L. V., L. M., R.I., R. V., C. L., O. E. – recurenta decedata iar recursul a fost insusit si continuat de mostenitorii R. I., R. V., R. C. –, I. E., SC U. SA si Municipiul Sibiu.
In esenta, in motivarea recursului, paratii L.,R.,C.,O., si I., invoca buna lor credinta si in consecinta validitatea contractelor de vanzare - cumparare.
Aceeasi buna credinta a cumparatorilor se invoca si in recursul declarat de SC U. SA Sibiu, solicitand admiterea recursului sau si revenirea la hotararea primei instante.
La fel, Municipiul Sibiu, prin primar, cere acelasi lucru, motivat si de imprejurarea ca din evidenta de carte funciara nu rezulta ca pe rolul instantelor judecatoresti existau procese de revendicare a imobilului in litigiu.
Nici unul din cele trei recursuri nu poate fi primit, nefiind fondate.
Analiza recursurilor, arata existenta unor motive comune intemeiate pe disp. art. 304 pct. 7 si 9 Cod pr. civ. solicitandu-se schimbarea, in totul, a hotararii atacate si mentinerea sentintei civile nr. 156/2001 pronuntata de prima instanta.
Toate cele trei recursuri critica, in esenta, faptul ca instanta de apel nu a recunoscut recurentilor L., R., C. si I. calitatea de dobanditori de buna credinta a imobilului in litigiu.
Ori, instanta de apel, nici nu avea cum sa le recunoasca buna – credinta, atata timp cat acestia nu au facut un minim de diligente, pentru a vedea daca cumpara de la un proprietar adevarat si daca vanzatorul era de buna credinta, ceea ce a facut posibila cumpararea de la un non proprietar, de la un vanzator de rea - credinta.
Articolul 46 alin 2 din Legea 10/2001 dispune: „ actele juridice de instrainare…., avand ca obiect imobile preluate fara titlu valabil, sunt lovite de nulitate absoluta, in afara de cazul in care contractul a fost incheiat cu buna-credinta”.
Astfel acest text legal recunoaste in terminis prevalenta interesului subdobanditorului de buna credinta in defavoarea adevaratului proprietar cu conditia bunei credinte.
Prin urmare cumparatorul are obligatia de a se convinge ca a contractat cu un verus dominus si trebuie sa depuna diligente rezonabile pentru a lua la cunostinta care este titlul de proprietate al vanzatorului si daca acesta nu este contestat.
Ori in speta, imobilul era revendicat de catre reclamanta formuland cerere de restituire in baza Legii 112/1995. Mai mult impotriva Hotararii nr. 521/1996 prin care i s-a respins cererea de restituire in natura, reclamanta a depus contestatie inregistrandu-se pe rolul Judecatoriei Sibiu, dosar nr. 4055/97.
Imprejurarea ca pentru acelasi imobil s-au emis de catre Comisia pentru aplicarea Legii 112/1995 doua hotarari din care numai una s-a atacat nu prezinta relevanta intrucat era suficienta contestarea unei singure hotarari, ceea ce in speta s-a realizat. Astfel sustinerea recurentilor ca cealalta hotarare, nr. 406/1997, de respingere a cererii de restituire in natura a imobilului, a ramas definitiva prin neatacare, indreptatea recurentii sa cumpere imobilul, nu este intemeiata.
In conditiile in care, necontestat, bunul in litigiu a fost preluat de stat cu incalcarea dispozitiilor Decretului 92/1950, deci fara titlu valabil, omisiunea paratilor recurenti de a depune diligentele minime pentru a afla ca bunul era revendicat de reclamanta, se constituie intr-o grava neglijenta – culpi-lata, vecina cu dolul – dolo proxima, ceea ce inseamna rea-credinta, diametral opusa bunei credinte.
Oricum, probele administrate de primele instante fac dovada fara echivoc a relei credinte a recurentilor. La interogator recurenta R. V. a recunoscut ca a avut cunostinta de cererea de restituire in natura a imobilului.
Prin urmare, in mod corect, instanta de apel nu a recunoscut calitatea de proprietari paratilor, persoane fizice, admitand actiunea reclamantei si constatand nulitatea absoluta a contractelor de vanzare-cumparare.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de catre parati, in temeiul disp. art. 312 Cod pr. civ. au fost respinse ca nefondate.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Locuinte
Revizuire. Inscrisuri doveditoare. - Decizie nr. 106 din data de 20.06.2018Revizuire. Existenta unor hotarari potrivnice. - Decizie nr. 405 din data de 25.04.2018
Personal bugetar. Salarizare. Sporuri. - Decizie nr. 716 din data de 27.06.2018
Expropriere. Termenul de emitere a hotararilor de stabilire a cuantumului despagubirilor de catre expropriator - Decizie nr. 522 din data de 16.05.2018
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018
Amnistie potrivit Legii nr.125/2014. Neincludere indemnizatie aferenta stabilirii domiciliului obligatoriu. - Decizie nr. 435 din data de 25.04.2018
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018
Salarizare. Existenta unor hotararii judecatoresti irevocabile prin care s-a stabilit dreptul de a avea inclus in indemnizatie indexarile prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007. - Decizie nr. 219 din data de 07.03.2018
Competenta materiala. Aplicarea Deciziei (RIL) nr. 18/2016 a Inaltei Cur?ii de Casa?ie ?i Justi?ie. - Sentinta civila nr. 34 din data de 13.02.2018
Salarizare. Situatia in care se pastreaza salariul de baza aferent lunii iulie 2016. - Decizie nr. 13 din data de 09.02.2018
Actiune in constatare. Competenta materiala. - Sentinta civila nr. 32 din data de 08.02.2018
Legalitatea ordinului prefectului avand ca obiect cuantumul sporului pentru condi?ii vatamatoare acordat func?ionarilor publici in baza art. 3^1 alin. 1 din OUG 57/2015. - Decizie nr. 4718 din data de 27.11.2017
Limitele dreptului de apreciere al organului fiscal in stabilirea cuantumului onorariului de avocat. - Decizie nr. 3313 din data de 13.10.2017
Recunoa?terea dreptului de deducere cu privire la cheltuielile aferente edificarii imobilelor care au facut obiectul unor tranzac?ii. Importan?a folosirii imobilului ca locuin?a personala. - Decizie nr. 3385 din data de 18.10.2017
Decizie de instituire a masurilor asiguratorii. Condi?ia motivarii acesteia de catre organul fiscal. - Decizie nr. 4531 din data de 22.11.2017
Modificare documenta?ie de urbanism vs. indreptare eroare materiala. - Decizie nr. 2746 din data de 26.09.2017
Masurile de remediere luate de autoritatea contractanta in conf. cu art.3 din Legea nr.101/2016. Posibilitatea de revenire asupra raportului procedurii aprobat de conducatorul acesteia. - Decizie nr. 2295 din data de 23.08.2017
Obliga?ia ter?ului poprit de a plati penalita?i de intarziere. Momentul datorarii acestora. - Decizie nr. 2288 din data de 09.08.2017
Timbrul de mediu achitat pentru transcrierea unui autoturism cumparat din Romania. Legalitatea refuzului de restituire. - Hotarare nr. 1883 din data de 14.06.2017
Posibilitatea emitentului procesului - verbal de contraven?ie de a solicita instan?ei de contencios administrativ anularea acestuia. Inadmisibilitatea ac?iunii intemeiata pe prevederile art.1 alin. 6 din Legea nr.554/2004. - Hotarare nr. 1489 din data de 19.05.2017