Titlul in baza caruia imobilul a trecut in proprietatea statului. Aprecierea acestuia.

Titlul in baza caruia imobilul a trecut in proprietatea statului.
Aprecierea acestuia.

     Prin decizia civila nr.716/Ap/2006 a Curtii de Apel Brasov au fost admise in parte apelul reclamantului W.I.P. si cererea de aderare la apel formulata de W.L. impotriva sentintei civile nr.1984/2003 a Judecatoriei Alba Iulia care a fost schimbata in parte in sensul admiterii exceptiei lipsei capacitatii procesuale pasive a paratei Primaria municipiului Alba Iulia, pastrandu-se restul dispozitiilor de respingere a actiunii reclamantilor.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a invocat din oficiu exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive a Primariei mun. Alba Iulia si a retinut ca, potrivit art.19 din Legea 215/2001 doar unitatea administrativ-teritoriala are capacitate juridica si deci capacitate procesuala, iar nu primaria care nu are capacitate juridica si nici patrimoniu (art.91 din aceeasi lege).
Pe fondul cauzei, instanta de apel a retinut ca potrivit precizarii actiunii facuta de reclamant la data de 3.03.2003, temeiul de drept al acestei actiuni il reprezinta art.2 pct.2 din Legea 10/2001. Ori, din extrasul C.F. nr.32 Alba Iulia rezulta ca imobilul in litigiu a trecut in proprietatea statului cu titlu de drept de expropriere in baza Decretului - Lege 842/1941, astfel incat imobilul nu intra in sfera de reglementare a Legii nr.10/2001. Sustinerea potrivit careia imobilul ar fi fost nationalizat in baza Decretului nr.92/1950 a fost inlaturata pe considerentul ca dreptul statului a fost inscris in C.F. cu titlul susmentionat, aplicandu-se prezumtia prevazuta de art.32 din Decretul – Lege nr.115/1938.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs reclamantii W.I. si W.L. iar prin motivele de recurs intemeiate pe dispozitiile art.304 pct.6-11 Cod procedura civila se arata ca hotararea atacata este nelegala sub aspectul solutionarii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Primariei Alba Iulia deoarece aceasta exceptie a fost admisa in apelul reclamantilor si in lipsa vreunui apel din partea paratilor.
Pe fond, se arata ca instanta de apel a schimbat natura si intelesul vadit neindoielnic al cauzei deoarece petitele actiunii au fost intemeiate in drept diferit, fiind invocate pe langa dispozitiile Legii 10/2001 si prevederile art.6 din Legea 213/1998 si ale art.34 pct.3 din Decretul – Lege nr.115/1938.
De asemenea, recurentii au criticat hotararea atacata sub aspectul retinerii ca titlul statului asupra imobilului in litigiu este Decretul - Lege nr.842/1941 cand, in realitate, imobilul a fost trecut la pozitia 47 din anexa la Decretul nr.92/1950. Nationalizarea facuta in temeiul acestui din urma act normativ este una abuziva, fara titlu, deoarece antecesorul reclamantilor era exceptat de la nationalizare.
Recursul este fondat.
Curtea se va pronunta cu precadere asupra exceptiei necompetentei Curtii de Apel Brasov in solutionarea apelului, exceptie invocata de catre recurenti.
In acest sens, curtea retine ca dupa obiectul actiunii (radiere C.F. si revendicare) competenta in prima instanta apartine judecatoriei.     
Intr-adevar, cauza a fost solutionata la fond de Judecatoria Alba Iulia prin sentinta civila nr.1984/2003.
Apelul reclamantilor a fost inregistrat la Tribunalul Alba Iulia care, prin decizia civila nr.973/A/2003 a dispus declinarea acestuia Curtii de Apel Alba Iulia conform art. II alin.3 din O.U.G. nr.58/2003 care era in vigoare de la data de 28.08.2003, sentinta apelata fiind pronuntata la 8.09.2003. Fata de aceste dispozitii legale in vigoare la data respectiva, in mod legal apelul reclamantilor a fost solutionat de Curtea de Apel Brasov (dupa stramutare) .
Modificarile ulterioare aduse codului de procedura civila prin Legea nr.219/2005 nu sunt aplicabile cailor de atac formulate si solutionate anterior acestei legi iar faptul ca apelul si recursul sunt judecate de aceeasi instanta constituie o anomalie determinata de succesiunea in timp a modificarilor aduse dispozitiilor procedurale privind competenta instantelor.
Referitor la exceptia lipsei capacitatii procesuale pasive a paratei Primaria municipiului Alba Iulia admisa in apel curtea retine ca aceasta exceptie a fost invocata pentru prima data de catre instanta din oficiu in cadrul apelului reclamantilor si in conditiile in care nici unul dintre parati nu a formulat apel. Intrucat admiterea exceptiei a avut ca efect respingerea actiunii fata de parata lipsita de calitate procesuala pasiva, solutia instantei de apel sub acest aspect este defavorabila reclamantilor apelanti, inrautatindu-le situatia in propria lor cale de atac. Ori, potrivit art.296 Cod procedura civila, „apelantului nu i se poate crea in propria cale de atac o situatie mai grea decat aceea din hotararea atacata”. Din acest punct de vedere, hotararea instantei de apel este nelegala, exceptia invocata si admisa fiind pronuntata cu incalcarea textului legal citat mai sus.
Pe fond, recursul reclamantilor este fondat pentru urmatoarele considerente:
Referitor la calitatea reclamantilor de succesori ai proprietarilor tabulari K.G. si K.M. curtea retine ca din actele de stare civila depuse la fondul cauzei (filele 3-12) rezulta ca reclamantul W.I.P. este sotul in viata al lui S.M. casatorita W. si care, la randul ei, a fost fiica proprietarei tabulare K.M.
In anul 1921, prin actul intitulat contract de vanzare-cumparare cota de ? din imobil proprietatea defunctei K.G. a fost cumparata de antecesorul susnumitului S.E., respectiv de tatal acestuia S.D.
Astfel cum s-a precizat in fata primei instante, petitul privind constatarea valabilitatii titlului statului este intemeiat pe dispozitiile art.3 si 6 din Legea 213/1998 potrivit carora bunurile preluate de stat fara titlu valabil pot fi revendicate de catre fostii proprietari sau succesorii lor, iar instantele judecatoresti sunt competente sa stabileasca valabilitatea titlului.
In acest sens, curtea retine ca in speta imobilul in litigiu a trecut in proprietatea statului fara titlu valabil. Astfel, in C.F. nr.32 a localitatii Alba Iulia, Statul Roman si-a intabulat dreptul de proprietate in baza Decretului – Lege nr.842/1941 prin incheierea nr.1511/1943. Cu toate acestea, ulterior imobilul a trecut in proprietatea statului in baza Decretului 92/1950, fiind trecut in anexa la acest decret la pozitia 47 (fila 23 dosar fond).
Acest act normativ de autoritate face dovada, in conditiile art.24 din Legea 10/2001 modificata, a intinderii dreptului de proprietate si a faptului ca imobilul a fost nationalizat in baza acestui decret. Prin urmare, in mod nelegal, primele instante au apreciat ca imobilul a trecut la stat anterior datei de 6 martie 1945, ignorandu-se dovada preluarii imobilului in baza Decretului 92/1950. Refuzandu-se analiza valabilitatii titlului statului in conformitate cu prevederile art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 invocate de reclamant s-a rapit practic accesul acestuia la justitie, incalcandu-se unul dintre cele mai importante drepturi garantate de Constitutie si de tratatele internationale la care Romania este parte.
Analizand valabilitatea titlului statului curtea retine ca Decretul 92/1950 a fost contrar Constitutiei din 1948 deoarece obiectul sau de reglementare l-a constituit nationalizarea locuintelor in timp ce constitutia vremii mentiona in art.11 doar nationalizarea mijloacelor de productie, a bancilor si a societatilor de asigurare. Prin urmare, viciul actului normativ de a nu fi conform constitutiei sub puterea careia a fost adoptat il lipseste de efecte cu atat mai mult cu cat, in definirea titlului valabil, art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998 impune exigenta concordantei titlului in primul rand cu constitutia in vigoare la momentul emiterii sale.
In ceea ce priveste cererea de radiere a dreptului de proprietate al Statului Roman din C.F. nr.32, de sub B 19 si a R.A. Flips Alba Iulia de sub B 20 curtea retine ca aceasta operatiune de carte funciara este inadmisibila cata vreme prin actiune nu s-a solicitat radierea tuturor inscrierilor ulterioare intabularii dreptului de proprietate al Statului Roman, iar ca o consecinta, a fost respins si petitul privitor la revendicarea imobilului.
In consecinta curtea a admis recursul reclamantilor, a modificat in parte decizia din apel si a admis in parte actiunea in sensul ca a admis petitul referitor la constatarea preluarii „fara titlu valabil” a imobilului in litigiu, astfel cum s-a precizat prin cererea depusa la data de 20.05.2003 in fata primei instante (fila 75, 76 dosar fond).
                                      (Decizia civila nr. 503/R din 13 noiembrie 2006 )