Recalculare pensie. Venituri ce se iau in calcul

Curtea de Apel Cluj, Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie, decizia nr. 1090 din 23 martie 2011
 
Prin sentinta civila nr. 1714 din 22.10.2010 pronuntata de Tribunalul Maramures, s-a admis actiunea formulata de contestatorul M.S.I. in contradictoriu cu intimata CASA JUDETEANA DE PENSII MARAMURES.
Parata a fost obligata sa recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului cu luarea in considerare si a veniturilor realizate in acord global conform adeverintei nr. 162 din data de 25.03.2010, emisa de C. SA Satu Mare, incepand cu data de 01.05.2010.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut ca art. 10 din Legea nr. 3/1977 a fost modificat prin Legea nr. 49/1992, in sensul ca, pe langa salariul de baza, la calcularea pensiilor se au in vedere si sporurile cu caracter permanent.
Potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972, pentru sporurile permanente primite in cadrul acordului global angajatorul avea obligatia virarii la bugetul asigurarilor sociale de stat a unei contributii de 15%, calculata asupra castigului brut realizat de salariat, dispozitie care a fost mentinuta in Legea nr. 49/1992, care a majorat doar cuantumul contributiilor.
Conform art. 23 al. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunara de calcul a contributiilor individuale de asigurari sociale o constituie venitul brut realizat lunar, inclusiv sporurile si adaosurile prevazute de lege sau contractul individual de munca si care se au in vedere la stabilirea punctajului prevazut de art. 78 din aceeasi lege.
Conform adeverintei nr. 162 din data de 25.03.2010 emisa de C. SA Satu Mare, contestatorul si-a desfasurat activitatea in perioada 1974-1998, in acord global, conform Legii nr. 57/1974, realizand castiguri cu caracter permanent, pentru care, in conformitate cu Decretul nr. 389/1972, s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurarilor sociale de stat (CAS).
In considerarea celor de mai sus, avand in vedere faptul ca veniturile realizate de contestator in acord global au avut caracter permanent si pentru sumele respective s-a platit CAS, acestea au fost luate in considerare la stabilirea punctajului de pensie.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata Casa Judeteana de Pensii Maramures, solicitand modificarea sentintei pronuntate, in sensul respingerii contestatiei.
In motivare se arata ca sunt incidente in cauza prevederile art. 304 pct.8 si 304 pct.9 cod procedura civila.
In ce priveste motivul de recurs intemeiat pe art. 304 pct.8 cod procedura civila, recurenta invoca faptul ca Legea nr. 3/1977 nu conditiona stabilirea pensiei de plata de catre angajator a contributiei de asigurari sociale si nici nu reglementa vreo legatura intre elementele salariale care intrau in baza de calcul a pensiei si contributia de asigurari sociale datorata de angajator.
Invoca in acest sens art. 149 din vechiul cod al muncii - Legea nr. 10/1972, care prevede ca "neplata contributiei de asigurari sociale de catre unitate, nu lipseste persoanele asigurate de drepturile ce li se cuvin..". Spre deosebire de sistemul public de pensii actual, care are ca principiu de baza principiul contributivitatii (asiguratii si angajatorii datoreaza deopotriva contributia de asigurari sociale, iar drepturile de asigurari sociale se cuvin in temeiul contributiilor platite), caracteristica principala a vechiului sistem public de asigurari sociale era aceea ca se realiza, de regula, fara contributia directa a asiguratilor. Prin urmare, pana la data de 1 aprilie 2001 cand a intrat in vigoare Legea nr.19/2000, angajatii nu datorau contributie individuala de asigurari sociale. Instanta de fond isi motiveaza hotararea prin dispozitiile Legii nr.19/2000, ceea ce inseamna aplicarea retroactiva a acesteia. Diferentele care exista intre veniturile luate in considerare la stabilirea punctajelor in cadrul procesului de recalculare a pensiilor in baza O.U.G. nr.4/2005, veniturile reglementate de art.164 din Legea nr.19/2000 pentru perioadele anterioare intrarii in vigoare a legii si veniturile reglementate de art.78 din Legea nr.19/2000 nu pot fi considerate discriminari sau privilegii, tratamentul juridic diferentiat fiind justificat de situatia diferita a beneficiarilor in raport cu legislatia in vigoare la data realizarii veniturilor respective.
Mai arata recurenta ca baza de calcul a contributiei pentru pensia suplimentara (art.164 din Legea nr.3/1977) este identica cu baza de calcul a pensiei reglementata de art.10 din Legea nr.3 /1977, astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 49/1992. De asemenea, elementele salariale care intrau in baza de calcul a pensiei si in baza de calcul a contributiei pentru pensia suplimentara se regasesc si la art. 164 alin. 1,2,3 din Legea nr. 19/2000, cu privire la determinarea punctajelor anuale pentru perioadele anterioare intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000. Prin urmare, este evident ca veniturile care se utilizeaza in cadrul procesului de recalculare a pensiei trebuie sa fie identice cu cele care au stat la baza calcularii contributiei pentru pensia suplimentara platita de angajati in perioada de activitate.
Instanta de fond a retinut ca sporul la acord era un spor cu caracter permanent, desi nu este reglementat ca atare de nici un act normativ si nici in adeverinta eliberata de angajator nu se mentioneaza acest aspect. Conform Legii nr. 57/1974, acordul global era o forma de salarizare, care a fost apoi extinsa si reglementata si de alte acte normative (Legea nr.1/1986). Veniturile realizate in acord global nu reprezentau sporuri cu caracter permanent, ci o forma de remunerare, in functie de realizarea indicatorilor, reglementata de art. 12 alin.1 lit. a) din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii, in timp ce sporurile reprezentau acele sume de bani acordate prin raportare la retributia tarifara.
Raportat la incidenta prevederilor art. 304 pct.9 cod procedura civila, recurenta considera ca hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea prevederilor art.164 alin. 1 - 3 din Legea nr. 19/2000.
Considera ca hotararea pronuntata a fost data cu incalcarea prevederilor mentiunii din anexa la OUG nr.4/2005 unde se prevede in mod expres ca "nu sunt luate in calcul la stabilirea punctajului mediu anual, intrucat nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001 formele de retribuire in acord.
Prin aplicarea Legii nr.19/2000 pentru perioade anterioare intrarii ei in vigoare, considera ca a fost incalcat principiul neretroactivitatii legii civile, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constitutia Romaniei si prevederile art.1 din Codul civil.
Considera ca hotararea pronuntata a fost data cu aplicarea gresita a prevederilor art. 4 alin. 2 din OUG nr.4/2005 , in sensul ca sporul la acord nu figureaza printre sporurile care au facut parte din baza de calcul a pensiei conform legislatiei anterioare.
 Recurenta a mai invocat si considerentele Deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 30din 16.11.2009.
Reclamantul intimat, prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea in totalitate ca temeinica si legala a sentintei atacate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, din perspectiva criticilor formulate in cererea de recurs, Curtea constata ca recursul este nefondat, astfel ca, in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 din C.proc.civ., il va respinge ca atare, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse in cuprinsul prezentei decizii:
Drepturile initiale de pensie pentru munca depusa si limita de varsta ale reclamantului au fost stabilite incepand cu data de 31.01.2006, prin decizia nr. 222821.
 La data de 15.04.2010 reclamantul s-a adresat paratei Casa Judeteana de Pensii Maramures solicitand recalcularea pensiei cu luarea in considerare si a veniturilor suplimentare cu caracter permanent realizate prin munca in acord global.
 Desi a fost depusa si adeverinta 162/25.03.2010 emisa de C. SA, din care reiese ca in perioada 1974 - 1999 reclamantul a realizand venituri suplimentare cu caracter permanent pentru care s-au achitat cotele la bugetul asigurarilor sociale de stat, parata a emis adresa nr. 132614/21.04.2010, prin care a comunicat ca nu va proceda la recalcularea pensiei cu luarea in considerare a acestor venituri - fila 9 dosar fond.
 In atare situatie, reclamantului nu ii sunt aplicabile dispozitiile OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, act normativ care in art. 1 stabileste ca obiectul recalcularii il reprezinta "pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, stabilite in baza legislatiei in vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001".
Prin urmare, dispozitiile legale invocate de recurenta exced cadrului procesual, astfel incat criticile formulate in recurs privind gresita aplicare a dispozitiilor OUG 4/2005 sunt nefondate.
Curtea retine ca veniturile obtinute suplimentar la retributia tarifara de incadrare au avut caracter permanent in perioada aratata fiind cumulate cu salariul individual brut si incluse alaturi de celelalte sporuri in baza de calcul a contributiei individuale de asigurari sociale, achitandu-se lunar atat cotele la contributia de asigurari sociale. Introducerea acestor sporuri in baza de calcul a contributiei pentru asigurari sociale se incadreaza in dispozitiile art. 23 din Legea nr. 19/2000.
In conformitate cu art. 164 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor se utilizeaza salariile brute sau nete in baza inregistrarilor din carnetele de munca iar la alin. 2 se stipuleaza ca se au in vedere si sporurile inregistrate in carnetele de munca. Aceasta nu inseamna ca sporurile neinregistrate in carnetele de munca si care au intrat in bazele de calcul a contributiei de asigurari sociale nu ar putea fi luate in considerare atata vreme cat se face dovada existentei acestora prin adeverinte, intrucat ar atrage incalcarea unuia din principiile ce guverneaza sistemul public de asigurari sociale.
In baza art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 drepturile de asigurari sociale se cuvin pe temeiul contributiilor de asigurari sociale platite iar veniturile la care a facut referire au fost avute in vedere la calcularea si aplicarea contributiilor.
Nu se poate admite ca baza de calcul a contributiei de asigurari sociale sa fie constituita si din aceste sume iar la stabilirea pensiei cu prestatie de asigurari sociale sa nu se ia in considerare deoarece ne-am afla in situatia in care aceasta prestatie nu ar fi proportionala cu pretul platit, creandu-se o inechitate.
In concretizarea acestui principiu art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede ca punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. 1 - 2, se calculeaza la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au platit contributii de asigurari sociale.
In aplicarea acestui text legal art. I pct. 7 din Ordinul nr. 680 din 1 august 2007 pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 19/2000 prevede ca punctul 19 de la sectiunea I "Dispozitii generale (capitolul I din lege)" a capitolului A "Contributia de asigurari sociale" va avea urmatorul cuprins: "19. Prin sintagma venitul brut realizat lunar se intelege venitul brut in bani, achitat din fondul de salarii, reprezentand: a) salariile de baza brute corespunzatoare timpului efectiv lucrat in program normal si suplimentar potrivit formei de salarizare aplicate, inclusiv indemnizatiile de conducere, salariile de merit, indexari, compensari si alte drepturi care, potrivit actelor normative, fac parte din salariul de baza b) sporurile, indemnizatiile si sumele acordate sub forma de procent din salariu ori sume fixe, indiferent daca au caracter permanent sau nu, platite pentru: conditii deosebite de munca (conditii grele, periculoase, nocive, penibile); activitate desfasurata in mediul rural, in zone izolate; activitate desfasurata de nevazatori; munca prestata in schimbul de noapte; indeplinirea unor sarcini, activitati si responsabilitati suplimentare functiei de baza; sporul de fidelitate si altele asemanatoare; l) alte sume acordate potrivit legii."
Din mentiunile aratate in adeverinta reiese ca sumele brute au avut caracter de venit in intelesul Legii nr. 49/1982.
De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 angajatorii au varsat contributia de 15% asupra castigului brut realizat de personal, indiferent de forma in care s-au realizat aceste venituri.
In concluzie, Curtea apreciaza ca principiul contributivitatii, afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 23 alin. 1 si in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Curtea observa ca Decizia nr. 40/2008 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie invocata de parata-recurenta are caracter obligatoriu in sensul art. 329 alin. 3 C.pr.civ., numai asupra problemei de drept dezlegate, respectiv modalitatea de stabilirea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiilor, conform OUG nr. 4/2005, pentru persoanele care si-au desfasurat activitatea in grupe speciale in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, ceea ce difera insa in mod esential de problema de drept din prezenta speta.
Prin urmare, preluarea selectiva si in mod izolat unui argument dintr-un recurs in interesul legii nu ii confera caracter obligatoriu in solutionarea unei actiuni avand alta cauza juridica si alt obiect, deoarece obligativitatea dezlegarii in drept este conferita ansamblului argumentelor din rationamentul judiciar si doar in masura in care se reflecta in solutia pronuntata de instanta suprema.
Intr-adevar, prin Decizia nr. 30/2009 Inalta Curte de Casatie si Justitie a respins recursul in interesul legii cu privire la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luarii in considerare a formelor de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii, insa Curtea retine ca aceasta decizie nu este obligatorie pentru instante conform art. 329 alin. 4 din Codul muncii, intrucat prin solutia adoptata s-a respins recursul in interesul legii, nefiind interpretate normele de drept aplicabile.
Avand in vedere aceste considerente, Curtea apreciaza ca tribunalul a interpretat corect actul juridic dedus judecatii si a aplicat corect dispozitiile legale incidente in cauza, astfel incat motivele de recurs prevazute de art. 304 pct. 8 si 9 Cod procedura civila nu sunt intemeiate.
Tinand seama de aceste considerente, Curtea apreciaza ca hotararea fondului este legala si temeinica, astfel ca o va mentine ca atare, urmand ca in temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. sa respinga ca nefondat recursul declarat de recurenta.