Exercitarea autoritatii parintesti - respingerea cererii

Prin actiunea inregistrata la aceasta instanta sub nr.2668/324/2012 din data de 06.06.2012 reclamanta BV  a chemat in judecata pe paratul A M pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna ca autoritatea parinteasca sa se exercite exclusiv de catre ea in ceea ce-l priveste pe minorul A E-V ns. la data de _.. si sa fie obligat paratul la cheltuieli de judecata.
In fapt, in motivarea actiunii reclamanta a  arat ca, din relatia pe care a avut-o  cu paratul a rezultat minorul  A E-V ns. la data de __.., care prin sc. 312/09.02.2012 a Jud. T s-a stabilit ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului sa se faca de catre ambii parinti.
Reclamanta solicita sa se schimbe aceasta masura si sa i se incuviinteze sa exercite exclusiv autoritatea parinteasca supra minorului ,deoarece ea lucreaza in strainatate si de fiecare data cat paraseste tara impreuna cu minorul trebuie sa ceara incuviintarea paratului .
Actiunea nu este intemeiata in drept.
In dovedirea cererii a solicitat proba cu inscrisuri, ancheta psihosociala si martori.
A depus la dosar certificatul de nastere al minorei , s.c. 312/2012 a Jud. T.
Paratul s-a prezentat in instanta, a declarat ca este de acord cu actiunea in sensul ca minorul sa poata parasi tara de cate ori va dori reclamanta pentru a nu mai fi necesar ca de fiecare data sa-i ceara consimtamantul.
Paratul nu a formulat probe in combaterea actiunii.
Din examinarea probelor administrate in cauza rezulta urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 312/09.02.2012 a Jud. T s-a stabilit ca exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului A E V, ns. la data de _.., sa se faca de catre ambii parinti si s-a stabilit  locuinta minorei la reclamanta  in satul I, com. N, jud. G.
Pentru a dispune astfel instanta a avut in vedere ca, in conf. cu art. 483 NCC ambii parinti au drepturi si obligatii fata de copii lor minori si ca minorul A EV este atasat in egala masura de ambii parinti, asa incat s-a considerat ca autoritatea parinteasca trebuie sa revina ambilor parinti.
Prin cererea de chemare in judecata reclamantul a solicitat ca autoritatea parinteasca sa se exercite exclusiv de catre reclamanta , ceea ce echivaleaza cu o cerere formulata in temeiul art.403 NCC, conform caruia in cazul schimbarii imprejurarilor instanta de tutela va putea modifica masurile privitoare la drepturile si indatoririle parintilor divortati fata de copii lor minori.
Din declaratia martorei BR  propusa de reclamanta rezulta ca, minorul locuieste la domiciliul sau si ca reclamanta lucreaza in Italia si de fiecare data cand minorul merge la ea este necesar acordul paratului  pentru ca minorul sa poata parasi tara .
Martora  a mai aratat ca paratul nu contribuie a intretinerea minorului , dar ca acesta a mai venit sa-l vada pe minor.
Din referatul de ancheta psihosociala rezulta ca, minorul locuieste cu bunicii materni in satul I, com. N, jud. G, unde are conditii bune de crestere si educare si ca reclamanta este plecata in Italia pentru a munci insa vine la domiciliu o data sau de doua ori pe an.
Conform referatului, paratul locuieste in casa mamei sale in aceeasi localitate si are conditii modeste obtinand venituri ocazional.
Fata de aceste probe, instanta constata ca nu s-au schimbat imprejurarile avute in vedere la pronuntarea s.c. 312/2012 a Jud. T prin care s-a hotarat ca exercitarea autoritatii parintesti sa se exercite in comun de ambii parinti.
Reclamanta a solicitat ca exercitarea autoritatii parintesti sa se faca doar de ea, insa pentru acest lucru nu s-a facut dovada ca exista motive temeinice in conf. cu art 398 alin 1 N.C.C.
Nu rezulta din probele administrate ca  paratul este un tata rau si ca a avut un comportament necorespunzator fata de minor, iar faptul ca reclamanta lucreaza in strainatate si ca de fiecare data cand minorul o insoteste are nevoie de acordul paratului, nu este un motiv intemeiat ca autoritatea parinteasca sa se exercite exclusiv de catre ea.
Este adevarat ca, paratul a fost de acord cu actiunea, insa s-a referit doar la motivele invocate de reclamanta, mentionand ca nu mai doreste sa fie deranjat de fiecare data cand reclamanta vrea ca minorul sa paraseasca tara,fara insa sa cunoasca ceea ce presupune exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre reclamanta , masura care i-ar limita mult drepturile pe care el le are fata de minor.
   Fata de  aceste  motive,  instanta  apreciaza  ca  este  in  interesul  superior  al  minorului  ca  autoritatea  parinteasca  sa  se  exercite  in  continuare in comun  de  catre  ambii  parinti conform art.397  N. Cod  Civil
Fata de considerente expuse si avand in vedere dispozitiile legale enuntate instanta  priveste cererea ca fiind nefondata urmand sa o respinga ca atare.