Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Cluj

Furt calificat. Latura subiectiva. Existenta intentiei de insusire. Restabilirea unor drepturi pretins incalcate nu se poate realiza decat pe caile prevazute de lege

(Decizie nr. 802 din data de 19.05.2011 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)

Domeniu Furt | Dosare Curtea de Apel Cluj | Jurisprudenta Curtea de Apel Cluj

Curtea de Apel Cluj, Sectia penala si de minori, decizia nr. 802 din 19 mai 2011
 
Asupra recursului penal de fata, in baza lucrarilor dosarului Curtea constata ca Judecatoria Huedin prin sentinta penala nr.110/14.06.2010 a  respins exceptia invocata de inculpatii B.M.S.T. si C.R. si avocatul acestora, privind nulitatea absoluta a actelor de procedura in faza de urmarire penala cu efectul nelegalei sesizari a instantei de judecata si restituirea intregului dosar la parchet pentru refacerea urmaririi penale.
Prin schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1 si 4, art.209 alin.1 lit.a si i Cod penal in infractiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a si i Cod penal, raportat la art.74 lit.a si art.76 lit.c Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului C.R., la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat din data de 13.09.2008.
Prin schimbarea incadrarii juridice din complicitatea la infractiunea de furt calificat prev. de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1 si 4, art.209 alin.1 lit.a si i Cod penal in complicitate la infractiunea de furt calificat prev. de art.26 Cod penal, raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a si i Cod penal, raportat la art.74 lit.a si art.76 lit.c Cod penal, s-a dispus condamnarea inculpatului B.M.S.T., la o pedeapsa de 1 an inchisoare pentru savarsirea complicitatii la infractiunii de furt calificat din data de 13.09.2008.
In baza art.71 C.pen., s-a dispus privarea inculpatilor de exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi alesi, pe durata prevazuta de art.71 alin.2 C.penal.
In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepselor aplicate fiecaruia din inculpati de cate 1 an inchisoare  pe durata unui termen de incercare de cate 3 ani, stabilit in conditiile art.82 Cod penal.
 In baza art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executarii pedepselor accesorii aplicate fiecarui inculpat in parte, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.
In temeiul art.359 Cod proc. penala s-a atras atentia inculpatilor asupra dispozitiilor prev. de art.83 si art.84 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii  pedepsei.
 In baza art.14, art.346 Cod pr.penala si art.998 si urmatoarele Cod civil, s-a admis constituirea de parte civila a partii vatamate C.J., fata de inculpati.  Au fost obligati in solidar cei doi inculpati sa plateasca partii civile suma de 22.000 lei reprezentand contravaloarea autoturismului cumparat la care se adauga suma de 2.820 lei reprezentand dobanda si comisioane in suma lunara de 188 lei pentru perioada de 15 luni din septembrie 2008-decembrie 2009.
Au fost obligati in solidar cei doi inculpati sa plateasca partii civile suma lunara de cate 188 lei dobanda si comisioane incepand cu luna decembrie 2009 si pana la achitarea integrala a prejudiciului cauzat dar nu mai tarziu de 17.01.2018.
Instanta examinand actele si lucrarile dosarului, declaratiile celor doi inculpati, ale partii vatamate si ale martorilor a stabilit urmatoarea situatie de fapt :
Inculpatul B.M.S.T. este administrator la SC S.C. SRL Cluj-Napoca, firma la care a lucrat  partea vatamata C.J. si tatal sau C.I. in perioada anului 2007 si inceputul anului 2008.
Inculpatul B.M.S.T.  avea  in posesie de la un unchi de-al sau, respectiv de la martorul O.L., un autoturism marca Dacia cu numar de inmatriculare AB-12-CDE, autoturism pe care inculpatul a intentionat sa il vanda partii vatamate C.J. pentru suma de 7000 Euro.
Astfel, in cursul lunii noiembrie 2007, partea vatamata C.J. a primit de la inculpat autoturismul respectiv pentru a-l folosi, efectuand demersurile obtinerii unui credit bancar pentru a achita contravaloarea autoturismului.
Inculpatul B. i-a dat partii vatamate o legatura de chei cu telecomanda pentru autoturism si certificatul de inmatriculare in care era trecut ca proprietar martorul O.L..
Partea vatamata a dus autoturismul cu ajutorul martorului J.J. in satul Bagara, unde locuieste prietena victimei, martora S.R..
Din probele dosarului a rezultat ca partea vatamata a anuntat prietenii si colegii de la locul de munca despre faptul ca a cumparat autoturismul de la inculpatul B., spunandu-i ulterior martorului Dezso Zoltan ca ar fi obtinut un credit bancar din  care a platit inculpatului B. suma de 22.000 lei.
Din actele existente in dosar a rezultat faptul ca partea vatamata a obtinut  de la Agentia CEC din Cluj-Napoca, un credit pentru nevoi personale in suma de 28.000 lei din care a primit efectiv suma de 25.800 lei, dupa ce au fost scazute unele comisioane.
Din creditul obtinut, partea vatamata a predat in aceeasi zi suma de 22.000 lei catre inculpatul B., fapt confirmat de catre martorul C.I., acesta sustinand ca nu au fost incheiate nici un fel de acte legate de predarea banilor sau de vanzarea autoturismului.
Ulterior predarii acestei sume de bani, intre inculpat si partea vatamata au avut loc unele neintelegeri legate de faptul ca inculpatul a mai pretins inca o suma de 10.000 lei reprezentand impozitul platit suplimentar pentru majorarea de salariu facuta partii vatamate si tatalui acesteia.
Intrucat partea vatamata a refuzat sa mai plateasca aceasta suma suplimentara de bani, inculpatul nu a mai facut demersurile pentru vanzarea autoturismului, iar in data de 13.09.2008 i-a solicitat coinculpatului C.R. care era conducator auto si angajat la firma inculpatului, sa vina cu el in satul  Bagara pentru a lua un autoturism marca Dacia Logan, cei doi deplasandu-se din Cluj-Napoca cu un autoturism de teren condus de inculpatul B..
Cei doi inculpati au ajuns la imobilul unde locuiau parintii partii vatamate si unde se afla in acel moment autoturismul Dacia Logan, loc de unde din curtea imobilului a fost luat vehiculul de catre inculpatul C., ce a fost dus pana in municipiul Cluj-Napoca.
Nu s-a dovedit in mod convingator sustinerea celor doi inculpati ca inainte de luarea autoturismului ar fi incercat sa ia legatura cu partea vatamata pentru a-l anunta ca au venit sa-l ridice si nici faptul ca nu au putut anunta pe nimeni din familia partii vatamate despre luarea acestuia.
Referitor la solicitarea de schimbare a incadrarii juridice a faptei celor doi inculpati prin eliminarea alin.4 din articolul incriminator 208 C.penal, instanta de fond a constatat ca aceasta este intemeiata si a admis-o, deoarece inculpatii nu au sustras autoturismul in scopul folosirii pe nedrept, ci in acela al insusirii pe nedrept, autoturismul nefiind abandonat ori restituit partii vatamate, ci fiind dus in Cluj-Napoca la un punct de lucru al firmei inculpatului B..
Obiectul furtului il reprezinta asadar in cazul concret chiar autoturismul si nu valoarea de intrebuintare a acestuia, insusirea vehiculului neavand caracter temporar, astfel cum se cere in cazul furtului de folosinta prevazut de art.208 alin.4 C.penal.
In drept, fapta inculpatului C.R., care la data de 13.09.2008, cu ajutorul inculpatului B.M.S.T., folosind fara drept dublura cheii cu telecomanda a autoturismului,  a luat acest autoturism din curtea partii vatamate C.J., ducandu-l in Cluj-Napoca la un punct de lucru al firmei inculpatului B., intruneste elementele constitutive ale infractiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a si i C.penal.
Fapta inculpatului B.M.S.T., care la data de 13.09.2008 cu intentie l-a ajutat pe inculpatul C.R. sa sustraga autoturismul partii vatamate C.J., intruneste elementele constitutive ale complicitatii la infractiunea de furt calificat, prev. de art.26 C.penal, raportat la art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit.a si i C.penal., sens in care s-a schimbat incadrarea juridica, ambii inculpati fiind condamnati la cate 1 an inchisoare.
La dozarea pedepselor ce se vor aplica inculpatilor instanta a tinut seama de limitele prevazute de lege pentru faptele mentionate, care sunt cuprinse intre 3 si 15 ani de inchisoare, de gradul de pericol social concret al faptelor comise, rezultat din modul de realizare si urmarile produse, prin prejudiciul cauzat partii vatamate, dar si de imprejurarea ca inculpatii nu poseda antecedente penale, fiind la prima confruntare cu legea penala, imprejurarea ce a fost retinuta ca si circumstanta atenuanta prev. de art.74 lit.a, art.76 lit.c C.penal.
In baza art.14, art.346 C.pr.penala si art.998 si urmatoarele Cod civil, instanta de fond a admis constituirea de parte civila a partii vatamate C.J., fata de inculpati pretentiile acesteia fiind dovedite cu actele depuse privind creditul de nevoi personale contractat de la CEC Bank si a obligat in solidar pe cei doi inculpati sa plateasca partii civile suma de 22.000 lei reprezentand contravaloarea autoturismului cumparat la care se adauga suma de 2.820 lei reprezentand dobanda si comisioane in suma lunara de 188 lei pentru perioada de 15 luni din septembrie 2008-decembrie 2009.
Totodata i-a obligat in solidar pe cei doi inculpati sa plateasca partii civile suma lunara de cate 188 lei dobanda si comisioane incepand cu luna decembrie 2009 si pana la achitarea integrala a prejudiciului cauzat dar nu mai tarziu de 17.01.2018.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termenul legal, inculpatul B. M.S.T., apel respins ca nefondat prin decizia penala nr. 45/A din 31 ianuarie 2011 a Tribunalului Cluj.
Decizia Tribunalului Cluj a fost atacata cu recurs de catre inculpatul B.M.S.T. care a solicitat admiterea caii de atac promovate, casarea hotararilor instantelor inferioare si rejudecand cauza, achitarea recurentului in baza art.10 lit.d si art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen., intrucat faptei ii lipseste latura subiectiva, respectiv intentia de insusire a autoturismului, aceea de deposedare a partii vatamate de acel bun. Nu s-a dovedit in cauza existenta unui contract de vanzare-cumparare care sa ateste instrainarea autoturismului de catre inculpat in favoarea partii vatamate, iar pe de alta parte recurentul nu a primit nicio suma de bani cu titlu de pret de la aceasta. Litigiul in cauza dintre inculpat si partea vatamata este exclusiv de natura civila, astfel ca se impune achitarea acestuia. In speta, lipseste scopul - insusirii pe nedrept - caracteristic infractiunii de furt calificat.
Curtea examinand recursul declarat prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:
Conform art.1 din Codul de procedura penala roman, scopul procesului penal il constituie constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor precum si la educarea cetatenilor in spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Legea obliga organele de urmarire penala si instantele de judecata sa aiba rol activ si pe intreg cursul procesului penal sa respecte dreptul de aparare garantat de stat invinuitului, inculpatului si celorlalte parti, in procesul penal, obligatie respectata in prezenta cauza conform spetei (Danila contra Romaniei).
Orice persoana, bucurandu-se de prezumtia de nevinovatie, este considerata nevinovata pana la stabilirea vinovatiei sale, printr-o hotarare penala definitiva. Invinuitul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si nu este obligat sa-si dovedeasca nevinovatia.
Avand in vedere apararea formulata de inculpatul B.M.S.T., in cursul urmaririi penale si al judecatii, curtea retine ca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului a statuat in sensul ca:"principiul prezumtiei de nevinovatie reclama, printre altele, ca sarcina probei sa revina acuzarii si ca dubiul sa fie profitabil acuzatului. Acuzarii, ii revine obligatia de a arata invinuitului care sunt acuzatiile carora le va face obiectul si a oferi probe suficiente pentru a intemeia o declaratie de vinovatie. Statul este obligat sa asigure acuzatului dreptul la aparare (el insusi sau cu asistenta unui avocat) si sa-i permita, sa interogheze sau sa puna sa fie audiati martorii acuzarii. Acest drept, nu implica numai un echilibru intre acuzare si aparare, ci, impune ca audierea martorilor sa fie in general, in contradictoriu. Elementele de proba trebuie sa fie in principiu, produse in fata acuzatului in audienta publica si in vederea unei dezbateri in contradictoriu". (plenul Hotararii nr.6 din decembrie 1988 Barbera, Mesesegue si Jabordo versus Spania).
Vinovatia nu se poate stabili decat in cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrarii acestora revenind organului de urmarire penala si instantei judecatoresti.
Probele trebuie sa fie concludente si utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte sa creeze macar presupunerea rezonabila ca ceea ce probeaza corespunde adevarului.
Raportand continutul caii de atac promovate de inculpat la motivele invocate, la actele si probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constata ca recursul acestuia este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Inculpatul B.M.S.T. nu a recunoscut infractiunea retinuta in sarcina sa, astfel ca in stabilirea vinovatiei acestuia, instantele de judecata au avut in vedere intregul material probator administrat in cauza, nu numai declaratia  sa.
Inculpatului i s-a respectat dreptul la aparare si dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalitatii de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizeaza ca "exigenta egalitatii armelor, in sensul unui echilibru just intre parti, implica obligatia de a oferi fiecarei parti o posibilitate rezonabila de a-si prezenta cauza, inclusiv probele, in conditii care sa nu o plaseze intr-o situatie de dezavantaj net in comparatie cu adversarul sau. Obligatia de a veghea in fiecare caz la respectarea conditiilor unui proces echitabil revine autoritatilor nationale". (a se vedea hotararea nr.27 din oct.1993 Dombo Beheer Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeasi Curte, a statuat obligativitatea comunicarii pieselor dosarului, "in masura in care presupune un proces echitabil si in contradictorialitate". (hotararea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franta). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile stranse de procuror" (a se vedea hotararea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garantiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atat din perspectiva dreptului intern cat si al disp.art.5 si 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, astfel ca nu se poate retine vreo cauza de nulitate absoluta, dintre cele prevazute de art.197 alin.2 C.proc.pen.
In cauza, probele stranse in cursul urmaririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate in faza judecatii, dovedesc, in mod cert, ca autorul complicitatii la infractiunea de furt calificat este inculpatul recurent.
Toti martorii indicati in rechizitoriul parchetului au fost audiati nemijlocit de catre Judecatoria Huedin, dovedindu-se  fara dubiu faptul ca intre inculpatul B.M.S.T. (mandatat verbal in acest sens de catre proprietarul autoturismului, martorul O.L.) si partea vatamata C.J., angajat al inculpatului, a intervenit o conventie verbala privind vanzarea autoturismului Dacia Logan (actele urmand a se incheia ulterior), care a si fost predat victimei in luna noiembrie 2007, ulterior inculpatul ajutandu-o pe partea vatamata sa obtina un credit de la CEC Bank si primind suma de 22.000 lei reprezentand pretul autoturismului. Ca urmare a unor neintelegeri cu privire la plata salariului, din luna martie 2008 partea vatamata nu a mai lucrat la firma inculpatului, motiv pentru care acesta din urma i-a solicitat victimei suma de 10.000 lei (ce ar reprezenta impozitul pe care a fost nevoit sa-l plateasca catre stat ca urmare a majorarii salariilor partii vatamate si tatalui sau) pentru a accepta incheierea in forma scrisa a contractului de vanzare-cumparare cu privire la autoturism, partea vatamata refuzand insa sa mai plateasca vreo suma de bani.
In declaratia data in faza de urmarire penala si in fata instantei de fond, partea vatamata C.J. a aratat ca in vara anului 2007 s-a inteles cu coinculpatul B.M.S.  sa-i cumpere un autoturism Dacia Logan cu suma de 7000 Euro, motiv pentru care victima a primit de la inculpatul B.M.S. autoturismul respectiv spre folosinta in cursul lunii octombrie sau  decembrie 2007, partea vatamata neplatind inculpatului nicio suma de bani.
Dupa incheierea intelegerii de vanzare a autoturismului, inculpatul i-a marit salariul partii vatamate si tatalui acestuia pentru a putea obtine un credit, partea vatamata facand si demersurile la CEC pentru obtinerea acelui imprumut.
Victima invedereaza ca in luna ianuarie 2008 a obtinut un credit in suma de 250 milioane lei vechi, din care a predat inculpatului in momentul obtinerii acestuia, suma de 220 milioane lei vechi, neincheindu-se nici un act legat de predarea banilor sau autoturismului.
Partea vatamata sustine ca a lucrat la firma inculpatului B. in perioada iunie 2007 si pana in februarie 2008, iar dupa predarea banilor inculpatul nu a mai fost de acord sa incheie contract cu victima, decat daca ii mai plateste suma de 100 milioane lei vechi, reprezentand sporul de impozit pretins platit de inculpat ca urmare a majorarii salariilor partii vatamate si tatalui acestuia.
Victima a mai propus la un moment dat inculpatului sa ii predea autoturismul, iar acesta sa-i restituie banii, propunere cu care inculpatul B.M. nu a fost de acord.
Partea vatamata a mai invederat ca inculpatul B. i-a comunicat ca daca nu ii plateste si diferenta de 100 milioane lei vechi va veni sa ia masina din proprietatea sa, aspect cu care victima nu a fost de acord.
C.J. a aflat de sustragerea autoturismului din curtea parintilor sai in data de 13.09.2008, in urma unui telefon primit de la concubina acestuia.
Verificand in mod nemijlocit continutul declaratiilor martorilor, a partii vatamate si a inculpatilor B. si C.R., rezulta fara echivoc ca recurentul este autorul infractiunii deduse judecatii, aceea de complicitate la furt calificat prev.de art.26, 208 alin.1, 209 alin.1 lit.a si i C.pen.
Fiind audiati in fata Judecatoriei Huedin, inculpatii nu au recunoscut savarsirea infractiunilor imputate prin actul de sesizare al instantei.
Astfel inculpatul B. M.S. a sustinut ca in luna octombrie 2007 a predat spre folosinta numitului C.I. autoturismul Dacia Logan, proprietatea unui unchi de-al sau, pentru a fi utilizat in  deplasarea la serviciu, neincheind nici un fel de act legat de predarea si folosirea vehiculului.
Inculpatul a mai invederat ca are cunostinta de imprejurarea legata de obtinerea unui credit de catre partea vatamata C.I., dar ca lui nu i s-a predat nicio suma de bani.
Intrucat victima nu a mai lucrat la firma sa si nu a restituit autoturismul imprumutat, inculpatul in cursul lunii septembrie 2008 s-a deplasat impreuna cu coinculpatul C.R. pentru a lua masina de la domiciliul partii vatamate, vehicul preluat de catre coinculpatul  C. care a  folosit in vederea deplasarii dublura legaturii de chei.
Inculpatul C.R. in declaratia data a sustinut ca la data de 13.09.2008 a fost solicitat de catre coinculpatul B. M.S. care era seful sau, sa-l insoteasca pentru a lua un autoturism de la un var de-al sau, ulterior luand la cunostinta ca vehiculul se afla in posesia unui fost angajat, respectiv al partii vatamate.
Cei doi inculpati au ajuns in localitatea Bagara, iar dintr-o curte acestia au luat autoturismul, care a fost condus de inculpatul C.R., dupa ce in prealabil a primit o legatura de chei de la coinculpat.
Autoturismul a fost transportat in Cluj-Napoca si lasat la un punct de lucru.
Curtea retine ca probele testimoniale administrate nemijlocit in fata instantelor de fond atesta fara dubiu ca inculpatul B.M.S.T.  avea  in posesie de la un unchi de-al sau, respectiv de la martorul O.L., un autoturism marca Dacia Logan cu numar de inmatriculare AB-12-CDE, autoturism pe care inculpatul a intentionat sa il vanda partii vatamate C.J. pentru suma de 7000 Euro.
Astfel, in cursul lunii noiembrie 2007, partea vatamata C.J. a primit de la inculpat autoturismul respectiv pentru a-l folosi, efectuand demersurile obtinerii unui credit bancar pentru a achita contravaloarea autoturismului.
Inculpatul B. i-a dat partii vatamate o legatura de chei cu telecomanda pentru autoturism si certificatul de inmatriculare in care era trecut ca proprietar martorul O.L..
Partea vatamata a dus autoturismul respectiv cu ajutorul martorului J.J. in satul Bagara, unde locuieste prietena  sa, martora S.R..
Victima a anuntat prietenii si colegii de la locul de munca despre faptul ca a cumparat autoturismul de la inculpatul B., comunicandu-i ulterior martorului D.Z. ca ar fi obtinut un credit bancar din  care a platit recurentului suma de 22.000 lei.
Din actele existente la dosar a rezultat faptul ca partea vatamata a obtinut  de la Agentia CEC din Cluj-Napoca, credit pentru nevoi personale in suma de 28.000 lei din care a primit efectiv suma de 25.800 lei, dupa ce au fost retinute unele comisioane.
Din creditul obtinut, partea vatamata a predat in aceeasi zi suma de 22.000 lei catre inculpatul B., fapt confirmat de catre martorul C.I., acesta sustinand ca nu au fost incheiate nici un fel de acte legate de inmanarea banilor sau de vanzarea autoturismului.
Ulterior predarii acestei sume de bani, intre inculpat si partea vatamata au avut loc unele neintelegeri legate de faptul ca recurentul a mai pretins inca o suma de 10.000 lei reprezentand impozitul platit suplimentar pentru majorarea de salariu efectuata partii vatamate si tatalui acesteia.
Intrucat victima a refuzat sa mai plateasca aceasta suma suplimentara de bani, inculpatul nu a mai facut demersurile pentru vanzarea autoturismului, iar in data de 13.09.2008 i-a solicitat coinculpatului C.R. care era conducator auto si angajat la firma recurentului, sa vina cu el in satul  Bagara pentru a lua un autoturism marca Dacia Logan, cei doi deplasandu-se din Cluj-Napoca cu un autoturism de teren condus de inculpatul B..
Cei doi inculpati au ajuns la imobilul cu nr.57 din satul Bagara, unde locuiau parintii partii vatamate si unde se afla in acel moment autoturismul Dacia Logan, loc de unde a fost luat vehicolul de catre inculpatul C., ce a fost condus pana in municipiul Cluj-Napoca.
Din vastul material probator existent la dosar, rezulta ca declaratia inculpatului recurent este nesincera, ea necoroborandu-se cu vreun alt mijloc de proba, conditie in care va ramane fara valoare sub aspectul aflarii adevarului.
Potrivit art. 69 C.proc.pen., declaratiile inculpatului facute in cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in speta. Din analiza textului de lege se desprind mai multe concluzii: in primul rand declaratiile inculpatului trebuie sa se coroboreze cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. Ca atare, nu se cere coroborarea acestora cu proba in intregul ei, ci, doar cu, anumite fapte sau imprejurari ce se pot desprinde din analiza acesteia. In al doilea rand, se cere ca verificarea sustinerilor inculpatului sa se faca in raport de ansamblul probelor existente in dosar. Cu alte cuvinte, acele fapte si imprejurari sa se regaseasca in cea mai mare parte din probe, sa aiba un caracter de repetabilitate.
Chiar si in acest context, instanta are facultatea, iar nu obligatia de a retine declaratiile inculpatului, cata vreme legiuitorul a folosit sintagma "declaratiile pot servi" iar nu "servesc" doar aceasta ultima expresie fiind cea care imprima un caracter imperativ.
Asadar, declaratiile de nerecunoastere ale inculpatului sunt simple afirmatii, care au ca scop doar disculparea acestuia de consecintele penale ale faptei sale, fiind vadit pro cauza, motiv pentru care curtea le va aprecia ca atare.
Dispozitiile art.63 alin.2 C.proc.pen.exclud o ordine de preferinta, nefacandu-se distinctie in ceea ce priveste valoarea in stabilirea adevarului, in raport de faza in care au fost administrate, criteriul determinant in aprecierea probelor constituindu-l forta acestora de a exprima adevarul, indiferent de momentul procesual caruia apartine sau de organul care le-a administrat.
Dand sens si dispozitiilor art.3 din C.proc.pen. privind aflarea adevarului, norma cu valoare de principiu in procesul penal, instantele de fond si apel au retinut si apreciat numai acele probe care reflecta adevarul, tinand seama de intregul material administrat in cauza.
Cum, potrivit art.64 C.proc.pen. nu se face distinctie intre valoarea probanta a mijloacelor de proba administrate in faza urmaririi penale si a judecatii, se poate concluziona ca nu exista un temei legal pentru a se crea o ordine de preferinta intre declaratiile inculpatului.
Pe de alta parte, declaratiile inculpatului date in faza judecatii si in faza de urmarire penala pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care se coroboreaza cu alte probe.
Coroborand toate probele administrate in ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare sa examineze cauza acordand intaietate principiului preeminentei dreptului, a respectarii tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeana de la Strasbourg).
In speta, se observa ca dosarul a fost judicios solutionat de catre prima instanta, avandu-se in vedere si principiul procesului echitabil din punct de vedere al garantiilor procesuale.
Tribunalul Cluj a concluzionat ca probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situatiei de fapt expusa in considerentele hotararii si a vinovatiei inculpatului.
Curtea de Apel analizand probele administrate constata ca acestea conduc, fara dubii, la concluzia primei instante cu privire la situatia de fapt si vinovatia inculpatului  sub aspectul comiterii  complicitatii la infractiunea de furt calificat. 
Desi inculpatul a negat constant comiterea faptei, afirmand ca a fost condamnat pe nedrept, sustinerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmatie a unei stari de fapt, fara coroborarea acesteia cu alte mijloace de proba, nu poate fi acceptata ca adevar, iar modalitatea de aparare utilizata de inculpat, respectiv negarea realitatii evidente, nu poate influenta convingerea bazata pe probe irefutabile.
Vinovatia inculpatului rezulta fara putinta de tagada din declaratiile constante ale martorilor C.I., D.A., B.R., S.R. M., D.Z., I.J., O.L., K.L. care se coroboreaza perfect cu declaratiile partii vatamate si cu copiile documentelor communicate de catre CEC in legatura cu creditul acordat partii vatamate, copiile dupa contractele de munca si actele aditionale ale acestora privind victima si tatal acestuia martorul C.I., polita de asigurare RCA pentru autoturismul Dacia  Logan cu nr.AB-12-CDE si chitanta de plata, raportul de constatare tehnico-stiintifica (poligraf) al partii vatamate, procesele verbale de confruntare efectuate intre cei doi inculpati.
Si practica judiciara constanta a instantei supreme atesta ca activitatea inculpatului recurent se circumscrie laturii subiective a infractiunii de furt “imprejurarea ca inculpatii se credeau indreptatiti la luarea unor bunuri din posesia partii vatamate, deoarece aveau de incasat o suma de bani de la aceasta, conditionand restituirea bunurilor de o imprejurare incerta - plata pretinsei datorii - este lipsita de relevanta in ceea ce priveste existenta laturii subiective a infractiunii de furt calificat si nu inlatura intentia de insusire".
In acelasi sens, tot instanta suprema a decis ca “invocarea de catre inculpat a unui drept asupra bunului sustras este irelevanta, valorificarea pretentiilor patrimoniale nefiind permisa decat pe caile prevazute de lege".
Inalta Curte de Casatie si Justitie intr-o alta speta a decis ca “intentia de furt exista si in situatia in care autorul faptei a luat bunurile fara consimtamantul proprietarului, sub pretext ca acesta refuza sa-i inapoieze o suma de bani imprumutata". Aceeasi instanta a statuat ca “din punctul de vedere al realizarii continutului infractiunii de furt, nu intereseaza cui apartine dreptul de proprietate sau de coproprietate asupra bunului, relevant fiind numai ca, in momentul savarsirii furtului, bunul se afla in posesia sau detentia legitima a altei persoane; asadar, urmarind sa dobandeasca fara drept posesia unor bunuri din detentia altuia, inculpatul actioneaza cu intentia de a fura". Intr-o alta decizie, instanta suprema a invederat ca “imprejurarea ca inculpatul se credea indreptatit a i se restitui o suma de bani de catre partea vatamata, este fara relevanta sub aspectul analizat si nu exclude constiinta insusirii pe nedrept a lucrurilor in cauza, atata timp cat el cunostea ca partea vatamata are drept de proprietate asupra acelor lucruri si le-a luat din posesia acesteia fara consimtamantul sau".
Sustinerile inculpatului recurent, in sensul ca deposedarea partii vatamate nu s-a facut in scopul insusirii pe nedrept, ci pentru a recupera datoria victimei catre inculpat, sunt contrazise de probe si totodata, fara relevanta in ce priveste existenta infractiunii si incadrarea ei juridica, restabilirea unor drepturi pretins incalcate neputandu-se face prin acte de insusire a bunului, ci numai pe caile prevazute de lege.
In alta ordine de idei, litigiul dintre parti nu este de natura civila deoarece chiar si potrivit Codului civil, art.1295 se dovedeste ca “vanzarea-cumpararea este perfectata de indata ce partile s-au invoit asupra  pretului, chiar daca bunul nu a fost predat", legea neconditionand incheierea unui contract de vanzare-cumparare in forma scrisa, iar pe de alta parte, posesia de buna credinta exercitata de partea vatamata asupra bunului ii confera un drept de proprietate  conform art.1909 alin.2 C.civ.
Prin urmare, partea vatamata a devenit proprietarul autoturismului in momentul in care s-a inteles cu inculpatul B. asupra pretului, neinteresand momentul la care a platit efectiv valoarea vehiculului si nici cand a intrat in posesia bunului. Curtea retine ca si latura civila a cauzei a primit o rezolvare judicioasa din partea instantelor de fond.
Intrucat condamnarea inculpatului s-a facut pe baza unor dovezi convingatoare de vinovatie, nu se poate vorbi de constatarea incalcarii art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 si art.52 C.proc.pen. care reglementeaza prezumtia de nevinovatie, garantie specifica a unui proces echitabil recunoscuta persoanei acuzate de savarsirea unei infractiuni.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului in temeiul art.38515 pct.1 lit.b C.proc.pen. (Judecator Delia Purice)
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Furt

furt calificat - Sentinta penala nr. xxx din data de 17.09.2018
furt auto - Sentinta penala nr. 953 din data de 12.10.2018
tentativa de furt calificat - Hotarare nr. 1762 din data de 27.09.2018
furt calificat - Hotarare nr. 944 din data de 08.06.2017
Furt calificat (art.209 C.pen.) - Sentinta penala nr. 7 din data de 29.01.2014
Furt calificat - Decizie nr. DP245/A/2008 din data de 31.03.2009
Furt calificat - Decizie nr. Dp208/A/2008 din data de 31.03.2009
Furt calificat - Decizie nr. DP61/A/2008 din data de 31.03.2009
Furt calificat - Decizie nr. DP6/A/2008 din data de 31.03.2009
Plangere 278 Cpp. Inceperea urmaririi penale - Decizie nr. DP185/R/2008 din data de 31.03.2009
Furt calificat in forma continuata Pluralitatea actelor de executare .Gresita pronuntare a 2 solutii diferite de instanta de fond [ achitare si condamnare ] – inexistenta unei pluralitati de infractiuni .Inlaturarea in recurs a actelor de executare ... - Decizie nr. 37 din data de 17.02.2010
Furt calificat Neindeplinirea conditiilor suspendarii conditionate a executarii pedepsei - Decizie nr. 205 din data de 16.08.2010
Furt calificat . Imposibilitatea inculpatilor de a se prezenta la judecarea fondului si de a instiinta despre aceasta imposibilitate [.art 385 ind 9 , pct 21 ] Desfiintarea in recurs a hotararii instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare - Decizie nr. 214 din data de 14.06.2010
Furt calificat Concurs real de infractiuni Anularea suspendarii conditionate a pedepselor aplicate anterior - Decizie nr. 32 din data de 17.02.2010
Furt calificat Retinerea circumstantelor agravante la stabilirea pedepsei - Decizie nr. 18 din data de 27.01.2010
Retinerea corecta a starii de fapt si a vinovatiei fata de ansamblul materialului probator - Decizie nr. 52 din data de 03.03.2010
Furt calificat Violoare de domiciliu Aprecierea corecta a probatoriului administrat in cauza la stabilirea vinovatiei inculpatului si la incadrarea juridica - Decizie nr. 43 din data de 24.02.2010
Furt calificat in forma continuata . Unitate legala de infractiune .Excluderea actelor materiale inexistente . Pluralitate de inculpati .Inlaturarea achitarii unora dintre inculpati in apel - Decizie nr. 37 din data de 17.02.2010
Concurs de infractiuni .Contopirea pedepselor . Dozarea cuantumului pedepsei - Decizie nr. 1 din data de 06.01.2010
Furt calificat .- Taiere fara drept de arbori , art 108 , alin 1 , Legea 46 / 2008 Confiscare speciala , art 118, alin 4 , Cod Penal - Decizie nr. 2 din data de 13.01.2010