Somatie de plata
(Sentinta civila nr. 574 din data de 23.02.2009 pronuntata de Judecatoria Tulcea)Sentinta civila nr.574
Sedinta publica din 23.02.2009
Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de ___.. sub dosar nr__.., creditoarea ____, prin mandatar SC EOS KSI Romania SRL, a chemat in judecata pe debitorul ______., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea debitorului la plata sumei totale de 1156,82 lei, din care: suma de 302,17 lei debit principal constand din valoarea serviciilor prestate si neachitate; suma de 773,87 lei reprezentand daune moratorii si suma de 80,78 lei reprezentand costuri de incetare inainte de expirarea perioadei initiale, conform contractului de abonament, art.15; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca la data de ____ s-a incheiat intre parti contractul nr______ in temeiul caruia i-a prestat debitorului servicii de telefonie mobila pentru care a emis facturi fiscale, acceptate de catre debitor prin necontestare in termenul contractual, dar neachitate de catre acesta.
A mai invederat creditoarea ca, desi a notificat debitorul in numeroase randuri in vederea efectuarii platii datoriei, demersurile nu au avut niciun rezultat.
Creditoarea a precizat ca in cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale somatiei de plata, prevazute de art.1 din OG nr.5/2001, creanta fiind certa, lichida si exigibila.
In drept, creditoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile OG nr.5/2001, precum si pe dispozitiile art.969, art.1073, art.1101 si art.1111 Cod civil.
In dovedirea cererii sale, creditoarea a depus la dosar, in copii certificate, urmatoarele inscrisuri: _____.
In temeiul art.242 al.2 Cod procedura civila s-a solicitat de catre creditoare judecarea cauzei si in lipsa partilor.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 39 lei in conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 si timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.
Debitorul, desi legal citat, nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a propune probe si a formula aparari.
In cauza instanta a incuviintat, in temeiul art.167 Cod procedura civila, proba cu inscrisuri, apreciind-o ca fiind legala, pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, intre creditoarea ____.si debitorul _____ s-a incheiat la data de _____ contractul nr. ___.. avand ca obiect prestarea de catre creditoare in beneficiul debitorului de servicii de telefonie mobila.
Potrivit prevederilor contractuale, creditoarea s-a obligat sa presteze servicii de comunicatii electronice (art.6.1), iar debitorul s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, in termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare (art.9.5), iar in caz de intarziere in efectuarea platii, sa plateasca penalitati in cuantum de 0,5 % pe zi de intarziere care pot depasi cuantumul debitului principal (art.9.5), conform copie contract (filele 12-16).
In temeiul acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, ce nu au fost achitate de catre debitor.
In drept, potrivit art.1 din OG nr.5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Potrivit art.379 alin.3 C.pr.civ., creanta are un caracter cert atunci cand existenta sa rezulta din insusi actul de creanta sau/si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Creanta este lichida atunci cand cuantumul acesteia este determinat prin inscrisul care o constata sau, cel putin, este determinabil prin inscrisul respectiv sau prin alte inscrisuri ce emana, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin.4 C.pr.civ.. Creanta este exigibila (scadenta) daca termenul prevazut in favoarea ori si in favoarea debitorului s-a implinit ori, in conditiile legii - art. 263 si art. 382 C.pr.civ. - debitorul este decazut din beneficiul termenului.
Procedura somatiei de plata presupune, conform art.1 din O.G. nr.5/2001 valorificarea dreptului de creanta al creditoarei, printr-o modalitate facila, accelerata, conditionata de existenta unei creante certe, lichide si exigibila care nu este combatuta de catre cealalta parte prin aparari apte sa puna in discutie aceste elemente.
Fata de aceasta reglementare legala, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile cerute de lege intrucat factura a fost emisa in baza unui inscris asumat de catre parti, respectiv contractul de telefonie mobila care este semnat de ambele parti.
In cauza instanta constata caracterul cert al creantei in valoare de 302,17 lei, in sensul art.379 alin.3 C.pr.civ., existenta creantei reprezentand contravaloarea facturii de telefonie mobila neachitate rezultand din contractul incheiat intre parti coroborat cu facturile emise si necontestate.
Desi facturile fiscale emise de catre creditoare nu poarta semnatura debitorului, instanta constata ca aceste inscrisuri au fost insusite de catre debitor, acceptarea facturilor rezultand din faptul necontestarii lor in conditiile art.9, pct.9.3 din termenii generali ai contractului de abonament, in scris, in termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii.
Creanta este lichida, potrivit art.379 alin.4 C.pr.civ., deoarece cuantumul acesteia este determinat prin facturile emise de creditoare conform contractului dintre parti, facturi necontestate de catre debitor si prin urmare opozabile acestuia in baza stipulatiilor continute in actul de creanta.
Creanta este, de asemenea, exigibila, scadenta obligatiei de plata a pretului fiind stabilita expres de catre parti in art.9.5 din contract si anume a 14-a zi de la data emiterii facturii.
Fata de prevederile art. 969 Cod Civil, instanta retine ca debitoarei ii revenea obligatia de a achita integral facturile invocate de catre creditoare la datele cand acestea au devenit scadente.
Intrucat creanta solicitata de creditoare prin prezenta cerere este certa, lichida si exigibila, pentru suma de 302,17 lei, reprezentand o obligatie de plata a unei sume de bani si este determinata potrivit facturii asumate de catre debitoare, avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse si constatand intrunite conditiile cerute de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, instanta va admite actiunea si va soma debitoarea sa plateasca creditoarei, suma de 302,17 lei, reprezentand contravaloare servicii de telefonie mobila.
In ce priveste penalitatile de intarziere, instanta retine ca potrivit art.9.5 din contractul incheiat intre parti, pentru sumele neplatite la termen creditoarea si-a rezervat dreptul de a aplica penalitati cu titlu de daune moratorii, in valoare de 0,5%, calculate la aceste sume, pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua urmatoare datei scadentei, pana la data platii integrale a sumei datorate, totalul penalitatilor pentru intarziere putand depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate. In temeiul acestor dispozitii creditoarea a calculat penalitati de intarziere in valoare de 773,87 lei.
Instanta apreciaza ca stipularea unei penalitati de 0,5% pe zi de intarziere in conditiile in care valoarea penalitatilor de intarziere poate depasi valoarea debitului, echivaleaza cu o penalitate cumulata de 182,50 % pe an si contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
Potrivit art.4 din aceasta lege, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Potrivit literei i) din anexa, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta apreciaza ca se regaseste in cauza.
Penalitatile calculate de creditoare depasesc cuantumul dobanzii legale si se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei. Aceasta disproportie creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
Cu toate ca, in conditiile art. 56 C.com., contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral, fiind supus in principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianti sau liber profesionisti, pe de-o parte, si consumatori, pe de alta parte, a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art.4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
Avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
Nu s-ar putea asadar sustine ca numai pe calea procedurii reglementate de art.8 si urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze inscrise intr-un contract comerciant - consumator. Procedura respectiva constituie un mijloc suplimentar, institutionalizat, de protectie, care prezinta avantajul ca instanta poate obliga comerciantul sa modifice conditiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu inlatura insa sanctiunea civila a nulitatii absolute - caracterul absolut decurgand din interesul de ordine publica ocrotit, respectiv protectia consumatorilor, care poate fi invocata chiar din oficiu de instanta in situatia, mult mai frecventa, in care comerciantul formuleaza actiuni in justitie pentru executarea obligatiilor decurgand din contractele cu consumatorii care cuprind clauze abuzive.
In acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).
In ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu inlatura in nici un fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de cativa operatori ce practica in esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.
Faptul ca nu exista monopol pe piata nu este de natura sa inlature caracterul abuziv al clauzei, intrucat art. 4 din Legea nr. 192/2000 nu impune conditia inexistentei unei optiuni pentru alt comerciant care vinde produse ori presteaza servicii similare, nefiind asadar necesar ca clauzele abuzive cuprinse intr-un contract prestabilit (de adeziune) sa fie intrebuintate de un comerciant care detine un monopol pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Ceea ce sanctioneaza legea este ca in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte in bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare, intrucat legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
De aceea, luarea la cunostinta a conditiilor generale de prestare a serviciului nu inlatura nici aplicabilitatea art.4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare.
Astfel, instanta va limita cuantumul penalitatilor la valoarea creantei (debitul principal). In acest mod se asigura un echilibru just si legal intre drepturile si obligatiile partilor. De altfel, se apreciaza ca prin faptul introducerii cererii de chemare in judecata la mai bine de 1 an de cand creanta a devenit scadenta (ceea ce a dus la acumularea unor penalitati exagerate, calculate conform prevederilor art. 9.5 din contract), creditoarea s-a dovedit a fi de rea credinta. Fata de aceste motive, instanta apreciaza ca teza finala a art. 9.5 din contract prin care se prevede ca totalul penalitatilor de intarziere poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate este abuziva fiind lovita de sanctiunea nulitatii absolute. Prin raportare la intreaga clauza penala stipulata sanctiunea apare ca o nulitate partiala, ceea ce respecta principiul salvgardarii actului supus interpretarii actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. In aceste conditii, devenind incidente prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 care prevad ca penalitatile nu pot depasi suma la care se calculeaza, debitoarea va fi obligata la plata unor penalitati de intarziere egale cu suma ramasa neachitata, respectiv 302,17 lei.
In consecinta, in temeiul art. 1 si 6 din OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, art. 46 C.com., instanta va admite in parte cererea si va soma debitoarea sa plateasca creditoarei suma de ___. lei, reprezentand: debit principal-contravaloare servicii telefonie in cuantum de ____.. lei si penalitati de intarziere in cuantum de _____ lei, in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotarari.
In ceea ce priveste suma de ____.. reprezentand costuri de incetare inainte de expirarea perioadei initiale, instanta nu va soma debitorul la plata acesteia, urmand a respinge acest capat de cerere ca neintemeiat.
Din interpretarea dispozitiilor art.14 din contractul incheiat intre parti rezulta ca in situatia in care abonatul nu isi respecta obligatiile de plata, creditoarea poate rezilia contractul inainte de expirarea termenului, incetarea contractului urmand a se produce incepand cu data constatarii de catre creditoare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei de plata. Instanta mai retine ca aceasta reziliere unilaterala opereaza de plin drept, fara notificare, fara punere in intarziere, fara nicio interventie din partea instantei sau alte formalitati prealabile.
Potrivit art.15 din contract, costurile de incetare inainte de expirarea perioadei initiale reprezinta valoarea abonamentului lunar aferent perioadei ramase pana la terminarea perioadei initiale de contract.
Avand in vedere dispozitiile art.14 din contract, instanta retine ca acestea instituie un drept in favoarea creditoarei, iar nu o obligatia. Astfel, in situatia in care debitorul nu isi indeplineste obligatiile sale asumate contractual, creditoarea poate sa rezilieze contractul.
Solicitand prin cererea de chemare in judecata obligarea debitorului la plata contravalorii costurilor de incetare a contractului inainte de perioada initiala, se prezuma ca, in temeiul art.14 din contract, creditoarea a inteles sa se prevaleze de aceste dispozitii, reziliind unilateral contractul.
Insa, analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca nu se poate stabili data la care a incetat contractul, respectiv data la care creditoarea a constatat neexecutarea de catre debitor a obligatiei sale.
In aceste conditii nu se poate determina cuantumul creantei reprezentand costuri de incetare inainte de expirarea perioadei initiale, nefiind indeplinit astfel, in cauza, caracterul lichid al acestei creante.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va admite in parte cererea, urmand a obliga debitorul la plata catre creditoare a sumei de ___ lei reprezentand contravaloare servicii prestate si neachitate, precum si a sumei de ___.. lei cu tilu de penalitati de intarziere.
In temeiul art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, instanta va fixa un termen de plata de 20 de zile de la data comunicarii prezentei hotarari.
Totodata, instanta va obliga debitorul, in temeiul art.274 Cod procedura civila, la plata catre creditoare a sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar achitate in cauza.
Sedinta publica din 23.02.2009
Deliberand asupra cauzei comerciale de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de ___.. sub dosar nr__.., creditoarea ____, prin mandatar SC EOS KSI Romania SRL, a chemat in judecata pe debitorul ______., solicitand instantei ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna obligarea debitorului la plata sumei totale de 1156,82 lei, din care: suma de 302,17 lei debit principal constand din valoarea serviciilor prestate si neachitate; suma de 773,87 lei reprezentand daune moratorii si suma de 80,78 lei reprezentand costuri de incetare inainte de expirarea perioadei initiale, conform contractului de abonament, art.15; cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii, creditoarea a aratat ca la data de ____ s-a incheiat intre parti contractul nr______ in temeiul caruia i-a prestat debitorului servicii de telefonie mobila pentru care a emis facturi fiscale, acceptate de catre debitor prin necontestare in termenul contractual, dar neachitate de catre acesta.
A mai invederat creditoarea ca, desi a notificat debitorul in numeroase randuri in vederea efectuarii platii datoriei, demersurile nu au avut niciun rezultat.
Creditoarea a precizat ca in cauza sunt indeplinite conditiile de admisibilitate ale somatiei de plata, prevazute de art.1 din OG nr.5/2001, creanta fiind certa, lichida si exigibila.
In drept, creditoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile OG nr.5/2001, precum si pe dispozitiile art.969, art.1073, art.1101 si art.1111 Cod civil.
In dovedirea cererii sale, creditoarea a depus la dosar, in copii certificate, urmatoarele inscrisuri: _____.
In temeiul art.242 al.2 Cod procedura civila s-a solicitat de catre creditoare judecarea cauzei si in lipsa partilor.
Cererea a fost legal timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 39 lei in conformitate cu dispozitiile art. 3 lit. o din Legea nr. 146/1997 si timbru judiciar de 0,3 lei conform art. 3 alin. 1 din O.G. nr.32/1995.
Debitorul, desi legal citat, nu a depus intampinare si nu s-a prezentat in instanta pentru a propune probe si a formula aparari.
In cauza instanta a incuviintat, in temeiul art.167 Cod procedura civila, proba cu inscrisuri, apreciind-o ca fiind legala, pertinenta, concludenta si utila solutionarii cauzei.
Analizand materialul probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarele:
In fapt, intre creditoarea ____.si debitorul _____ s-a incheiat la data de _____ contractul nr. ___.. avand ca obiect prestarea de catre creditoare in beneficiul debitorului de servicii de telefonie mobila.
Potrivit prevederilor contractuale, creditoarea s-a obligat sa presteze servicii de comunicatii electronice (art.6.1), iar debitorul s-a obligat sa plateasca tariful pentru aceste servicii, in termen de cel mult 14 zile de la emiterea facturilor de catre creditoare (art.9.5), iar in caz de intarziere in efectuarea platii, sa plateasca penalitati in cuantum de 0,5 % pe zi de intarziere care pot depasi cuantumul debitului principal (art.9.5), conform copie contract (filele 12-16).
In temeiul acestui contract, creditoarea a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, ce nu au fost achitate de catre debitor.
In drept, potrivit art.1 din OG nr.5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara, la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii.
Potrivit art.379 alin.3 C.pr.civ., creanta are un caracter cert atunci cand existenta sa rezulta din insusi actul de creanta sau/si din alte acte, chiar neautentice emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Creanta este lichida atunci cand cuantumul acesteia este determinat prin inscrisul care o constata sau, cel putin, este determinabil prin inscrisul respectiv sau prin alte inscrisuri ce emana, sunt recunoscute sau, dupa caz, sunt opozabile debitorului, conform art. 379 alin.4 C.pr.civ.. Creanta este exigibila (scadenta) daca termenul prevazut in favoarea ori si in favoarea debitorului s-a implinit ori, in conditiile legii - art. 263 si art. 382 C.pr.civ. - debitorul este decazut din beneficiul termenului.
Procedura somatiei de plata presupune, conform art.1 din O.G. nr.5/2001 valorificarea dreptului de creanta al creditoarei, printr-o modalitate facila, accelerata, conditionata de existenta unei creante certe, lichide si exigibila care nu este combatuta de catre cealalta parte prin aparari apte sa puna in discutie aceste elemente.
Fata de aceasta reglementare legala, instanta apreciaza ca sunt indeplinite conditiile cerute de lege intrucat factura a fost emisa in baza unui inscris asumat de catre parti, respectiv contractul de telefonie mobila care este semnat de ambele parti.
In cauza instanta constata caracterul cert al creantei in valoare de 302,17 lei, in sensul art.379 alin.3 C.pr.civ., existenta creantei reprezentand contravaloarea facturii de telefonie mobila neachitate rezultand din contractul incheiat intre parti coroborat cu facturile emise si necontestate.
Desi facturile fiscale emise de catre creditoare nu poarta semnatura debitorului, instanta constata ca aceste inscrisuri au fost insusite de catre debitor, acceptarea facturilor rezultand din faptul necontestarii lor in conditiile art.9, pct.9.3 din termenii generali ai contractului de abonament, in scris, in termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii.
Creanta este lichida, potrivit art.379 alin.4 C.pr.civ., deoarece cuantumul acesteia este determinat prin facturile emise de creditoare conform contractului dintre parti, facturi necontestate de catre debitor si prin urmare opozabile acestuia in baza stipulatiilor continute in actul de creanta.
Creanta este, de asemenea, exigibila, scadenta obligatiei de plata a pretului fiind stabilita expres de catre parti in art.9.5 din contract si anume a 14-a zi de la data emiterii facturii.
Fata de prevederile art. 969 Cod Civil, instanta retine ca debitoarei ii revenea obligatia de a achita integral facturile invocate de catre creditoare la datele cand acestea au devenit scadente.
Intrucat creanta solicitata de creditoare prin prezenta cerere este certa, lichida si exigibila, pentru suma de 302,17 lei, reprezentand o obligatie de plata a unei sume de bani si este determinata potrivit facturii asumate de catre debitoare, avand in vedere considerentele de fapt si de drept expuse si constatand intrunite conditiile cerute de art. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, instanta va admite actiunea si va soma debitoarea sa plateasca creditoarei, suma de 302,17 lei, reprezentand contravaloare servicii de telefonie mobila.
In ce priveste penalitatile de intarziere, instanta retine ca potrivit art.9.5 din contractul incheiat intre parti, pentru sumele neplatite la termen creditoarea si-a rezervat dreptul de a aplica penalitati cu titlu de daune moratorii, in valoare de 0,5%, calculate la aceste sume, pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu ziua urmatoare datei scadentei, pana la data platii integrale a sumei datorate, totalul penalitatilor pentru intarziere putand depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate. In temeiul acestor dispozitii creditoarea a calculat penalitati de intarziere in valoare de 773,87 lei.
Instanta apreciaza ca stipularea unei penalitati de 0,5% pe zi de intarziere in conditiile in care valoarea penalitatilor de intarziere poate depasi valoarea debitului, echivaleaza cu o penalitate cumulata de 182,50 % pe an si contravine dispozitiilor imperative ale Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori.
Potrivit art.4 din aceasta lege, o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. Potrivit literei i) din anexa, este considerata clauza abuziva clauza care obliga consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari in cazul neindeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, ipoteza pe care instanta apreciaza ca se regaseste in cauza.
Penalitatile calculate de creditoare depasesc cuantumul dobanzii legale si se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu ce ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand costurile pentru recuperarea creantei. Aceasta disproportie creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte si in detrimentul consumatorului.
Cu toate ca, in conditiile art. 56 C.com., contractul din care izvorasc pretentiile creditoarei este un act de comert unilateral, fiind supus in principiu legii comerciale, specificul raporturilor juridice dintre comercianti sau liber profesionisti, pe de-o parte, si consumatori, pe de alta parte, a determinat adoptarea unei legislatii speciale, cu caracter imperativ, menita sa protejeze interesele consumatorilor.
Nerespectarea dispozitiilor imperative, de ordine publica, ale art.4 din Legea nr. 193/2000, atrage nulitatea absoluta partiala a clauzei penale abuzive, pana la o limita ce poate fi apreciata ca rezonabila in raport cu prejudiciul cauzat. Sanctiunea nulitatii are caracter virtual, dar rezulta in mod neindoielnic din modul in care este redactata dispozitia legala, ca si din ratiunea si scopul acesteia.
Avand in vedere ca legea a fost adoptata pentru a transpune in dreptul intern Directiva Comunitatii Europene nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii, iar Romania si-a asumat obligatia transpunerii si aplicarii efective, in raporturile interindividuale, a legislatiei comunitare, numai o interpretare care sa asigure eficacitatea reala a prohibitiei stipularii unor clauze abuzive in contractele incheiate intre comercianti si consumatori poate asigura atingerea scopului urmarit de legiuitor, aceea de a descuraja stipularea unor clauze dezavantajoase pentru consumatori, in cuprinsul unor conditii generale impuse acestora.
Nu s-ar putea asadar sustine ca numai pe calea procedurii reglementate de art.8 si urm. din Legea nr. 193/2000 se poate constata caracterul abuziv al unei clauze inscrise intr-un contract comerciant - consumator. Procedura respectiva constituie un mijloc suplimentar, institutionalizat, de protectie, care prezinta avantajul ca instanta poate obliga comerciantul sa modifice conditiile sale generale de afaceri, cu repercusiuni asupra tuturor raporturilor juridice derulate de acesta. Ea nu inlatura insa sanctiunea civila a nulitatii absolute - caracterul absolut decurgand din interesul de ordine publica ocrotit, respectiv protectia consumatorilor, care poate fi invocata chiar din oficiu de instanta in situatia, mult mai frecventa, in care comerciantul formuleaza actiuni in justitie pentru executarea obligatiilor decurgand din contractele cu consumatorii care cuprind clauze abuzive.
In acest sens, Curtea Europeana de Justitie a decis ca protectia recunoscuta consumatorilor prin Directiva nr. 93/13 privind clauzele abuzive in contractele cu consumatorii presupune ca instanta nationala sa poata verifica din oficiu daca o clauza a contractului dedus judecatii are caracter abuziv (cauza Murciano Quintero, C - 240/98).
In ce priveste conditia lipsei negocierii directe a clauzei, optiunea consumatorului de a incheia sau nu contractul cu operatorul de servicii de telefonie mobila nu inlatura in nici un fel realitatea ca, in masura in care doreste sa beneficieze de servicii de telefonie pe o piata dominata de cativa operatori ce practica in esenta conditii generale similare, trebuie sa accepte in bloc conditiile prestabilite de acesta, incheind astfel un contract eminamente de adeziune, fara posibilitatea reala de a negocia vreo clauza.
Faptul ca nu exista monopol pe piata nu este de natura sa inlature caracterul abuziv al clauzei, intrucat art. 4 din Legea nr. 192/2000 nu impune conditia inexistentei unei optiuni pentru alt comerciant care vinde produse ori presteaza servicii similare, nefiind asadar necesar ca clauzele abuzive cuprinse intr-un contract prestabilit (de adeziune) sa fie intrebuintate de un comerciant care detine un monopol pe piata produsului sau serviciului respectiv.
Ceea ce sanctioneaza legea este ca in masura in care consumatorul doreste sa beneficieze de produsele sau serviciile unui anumit comerciant, trebuie sa accepte in bloc conditiile generale practicate de acesta, materializate intr-un contract cu clauzele prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive in sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000, sau sa renunte cu totul la a beneficia de respectivele produse sau servicii. Aceasta optiune nu poate fi considerata multumitoare, intrucat legislatia pentru protectia consumatorului urmareste sa-l puna pe consumator in situatia de a beneficia fara restrictii de produsele sau serviciile oferite pe o anumita piata, fara a fi nevoit sa accepte clauze care creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in detrimentul sau si contrar cerintelor bunei-credinte.
De aceea, luarea la cunostinta a conditiilor generale de prestare a serviciului nu inlatura nici aplicabilitatea art.4 din Legea nr. 193/2000 si nici caracterul abuziv al clauzei, motivat in considerentele anterioare.
Astfel, instanta va limita cuantumul penalitatilor la valoarea creantei (debitul principal). In acest mod se asigura un echilibru just si legal intre drepturile si obligatiile partilor. De altfel, se apreciaza ca prin faptul introducerii cererii de chemare in judecata la mai bine de 1 an de cand creanta a devenit scadenta (ceea ce a dus la acumularea unor penalitati exagerate, calculate conform prevederilor art. 9.5 din contract), creditoarea s-a dovedit a fi de rea credinta. Fata de aceste motive, instanta apreciaza ca teza finala a art. 9.5 din contract prin care se prevede ca totalul penalitatilor de intarziere poate depasi cuantumul sumei asupra careia sunt calculate este abuziva fiind lovita de sanctiunea nulitatii absolute. Prin raportare la intreaga clauza penala stipulata sanctiunea apare ca o nulitate partiala, ceea ce respecta principiul salvgardarii actului supus interpretarii actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. In aceste conditii, devenind incidente prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 469/2002 care prevad ca penalitatile nu pot depasi suma la care se calculeaza, debitoarea va fi obligata la plata unor penalitati de intarziere egale cu suma ramasa neachitata, respectiv 302,17 lei.
In consecinta, in temeiul art. 1 si 6 din OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, art. 46 C.com., instanta va admite in parte cererea si va soma debitoarea sa plateasca creditoarei suma de ___. lei, reprezentand: debit principal-contravaloare servicii telefonie in cuantum de ____.. lei si penalitati de intarziere in cuantum de _____ lei, in termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotarari.
In ceea ce priveste suma de ____.. reprezentand costuri de incetare inainte de expirarea perioadei initiale, instanta nu va soma debitorul la plata acesteia, urmand a respinge acest capat de cerere ca neintemeiat.
Din interpretarea dispozitiilor art.14 din contractul incheiat intre parti rezulta ca in situatia in care abonatul nu isi respecta obligatiile de plata, creditoarea poate rezilia contractul inainte de expirarea termenului, incetarea contractului urmand a se produce incepand cu data constatarii de catre creditoare a neexecutarii de catre debitor a obligatiei de plata. Instanta mai retine ca aceasta reziliere unilaterala opereaza de plin drept, fara notificare, fara punere in intarziere, fara nicio interventie din partea instantei sau alte formalitati prealabile.
Potrivit art.15 din contract, costurile de incetare inainte de expirarea perioadei initiale reprezinta valoarea abonamentului lunar aferent perioadei ramase pana la terminarea perioadei initiale de contract.
Avand in vedere dispozitiile art.14 din contract, instanta retine ca acestea instituie un drept in favoarea creditoarei, iar nu o obligatia. Astfel, in situatia in care debitorul nu isi indeplineste obligatiile sale asumate contractual, creditoarea poate sa rezilieze contractul.
Solicitand prin cererea de chemare in judecata obligarea debitorului la plata contravalorii costurilor de incetare a contractului inainte de perioada initiala, se prezuma ca, in temeiul art.14 din contract, creditoarea a inteles sa se prevaleze de aceste dispozitii, reziliind unilateral contractul.
Insa, analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata ca nu se poate stabili data la care a incetat contractul, respectiv data la care creditoarea a constatat neexecutarea de catre debitor a obligatiei sale.
In aceste conditii nu se poate determina cuantumul creantei reprezentand costuri de incetare inainte de expirarea perioadei initiale, nefiind indeplinit astfel, in cauza, caracterul lichid al acestei creante.
Fata de cele expuse mai sus, instanta va admite in parte cererea, urmand a obliga debitorul la plata catre creditoare a sumei de ___ lei reprezentand contravaloare servicii prestate si neachitate, precum si a sumei de ___.. lei cu tilu de penalitati de intarziere.
In temeiul art. 6 alin. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001, instanta va fixa un termen de plata de 20 de zile de la data comunicarii prezentei hotarari.
Totodata, instanta va obliga debitorul, in temeiul art.274 Cod procedura civila, la plata catre creditoare a sumei de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxa de timbru si timbru judiciar achitate in cauza.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Plati
Pretentii - Lititgii cu profesionistii - Hotarare nr. 537 din data de 27.06.2017PLATA IN ACORD GLOBAL. SOLICITARE ELIBERARE ADEVERINTA. INADMISIBILITATE. - Sentinta civila nr. 1679/LM/2009 din data de 14.05.2009
2. Plati compensatorii. Conditii de acordare raportat la prevederile Contractului Colectiv de Munca din ramura miniera. - Sentinta civila nr. speta 10 din data de 14.01.2008
LITIGII CU PROFESIONISTI - Sentinta civila nr. 1003 din data de 23.09.2015
Achitare factura neonorata - Sentinta civila nr. 521 din data de 09.06.2010
Pretentii - Sentinta civila nr. 356 din data de 12.05.2010
Pretentii - Sentinta comerciala nr. 50 din data de 15.04.2009
Daca intre data savarsirii unei infractiuni pentru care a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani si 3 luni inchisoare( savarsita la 17.02.2006) si data savarsirii celei de-a doua infractiuni (18.08.2009), a intervenit o hotarare definitiva de condamnare la - Decizie nr. 511/R din data de 28.05.2013
Legea nr. 544/2001. Comunicarea informatiilor de interes public ce au facut obiectul unui eveniment public, neconsemnate in vreun registru al unitatii administrativ teritoriale. - Decizie nr. 2426/R din data de 10.05.2013
Actiunea formulata de un beneficiar al prevederilor Legii nr. 290/2003, plata transelor prevazute de HG nr. 1120/2006 la termen, obligarea ANRP la respectarea prevederilor legale. Admisibilitatea actiunii in conditiile Legii nr. 290/2003, inaplicabilitat - Decizie nr. 1653/R din data de 02.04.2013
Contestarea deciziei de impunere emisa de CASJ B. Decizia de impunere trebuie sa fie emisa in conditiile Legii nr. 95/2006 si a Ordinului nr. 617/2007, cu respectarea stricta a conditiilor legale pentru emiterea si comunicarea acesteia contribuabililor - Decizie nr. 808/R din data de 19.02.2013
Datorie vamala stabilita ca urmare a efectuarii unui control ulterior . Obligare la majorari , dobanzi , penalitati . - Decizie nr. 122/R din data de 27.04.2007
Conform art. 89 din O.G. 92/2003� dreptul organului fiscal de a stabili obligatii fiscale se prescrie in 5 ani�. - Decizie nr. 264/R din data de 27.10.2006
Plata indemnizatiei de concediu pentru cresterea copilului precum si a decontarii cheltuielilor de transport in temeiul legii 303/2005 . Admisibilitate - Decizie nr. 4 din data de 04.01.2006
Dreptul de a solicita plata taxelor vamale termen de prescriptie - Decizie nr. 18/R din data de 31.01.2006
Vanzare spatii comerciale sau de prestari servicii in baza Legii nr. 550/2002 � natura juridica a litigiilor � nerespectare termen de actionare in judecata � consecinte. - Decizie nr. 8/R din data de 17.01.2006
Bilet la ordin. Transmiterea prin gir. Conditii. Admisibilitatea invocarii exceptiilor procesuale in cadrul actiunilor cambiale. - Decizie nr. 132/Ap din data de 26.07.2005
DREPTURI SALARIALE - Sentinta civila nr. 723/CA din data de 30.06.2009
Dreptul de acordare a compensa?iilor pentru lipsa de folosinta a terenurilor forestiere situate in zone de conservare totala din cadrul Retelei Natura 2000. - Decizie nr. 422 din data de 14.03.2016
Compensa?ii aferente anului 2014. Inciden?a Orientarilor UE 2014/C204/01 privind ajutoarele de stat in sectoarele agricol si forestier si in zonele rurale pentru perioada 2014-2020. - Decizie nr. 322 din data de 26.02.2016