TAGADA PATERNITATE.PRESCRIPTIA DREPTULUI MATERIAL LA ACTIUNE. Sentinta civila

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul BBA, a solicitat instantei, in contradictoriu cu parata BOE, constatarea ca este cu neputinta ca reclamantul sa fie tatal natural al minorei B O-F, nascuta la data de 29 iulie 2006 in Spania, localitatea M___., conform certificatului de nastere nr. __., inregistrat in "Registro civil de M_..", a carei paternitate intelege sa o tagaduiasca; dispunerea radierii numelui reclamantului de la rubrica "numele de familie al tatalui" din cuprinsul certificatului de nastere eliberat de autoritatile spaniole la data de 29 iulie 2006 si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata ce se vor ocaziona cu aceasta actiune.
Reclamantul a mai formulat o cerere de repunere in termen in scopul valorificarii dreptului subiectiv si nepatrimonial, solicitand a fi repus in termenul de prescriptie pentru a putea formula actiunea in tagada paternitatii, in temeiul disp. art. 54 din Codul familiei/art. 19 din Decretul nr. 167/1958 care prevede in mod expres ca "instanta judecatoreasca sau organul arbitrar poate in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit sa dispuna, chiar din oficiu, judecarea sau rezolvarea actiunii ori sa incuviinteze executarea silita".
In motivarea cererii de chemare in judecata, reclamantul arata ca s-a casatorit cu parata la data de 11 martie 2005, conform mentiunilor din certificatul de casatorie seria _ nr. _.., eliberat de Primaria mun. Campia Turzii, iar dupa casatorie, la foarte scurt timp, reclamantul a decis sa plece la munca in Spania.
Inca de la inceputul casniciei partilor, reclamantul arata ca a simtit ca parata se manifesta infidel fata de acesta, insa nu am avut nicio confirmare efectiva a existentei vreunei relatii extraconjugale concrete, astfel ca la vremea respectiva nu putea banui pe nimeni ca fiind autorul sarcinii paratei soldata cu nasterea minorei O-F.
Se arata ca partile au locuit impreuna in Spania insa au avut si momente in care au fost separati in fapt. Se arata ca minora s-a aflat in intretinerea reclamantului multa vreme in timp ce parata era plecata de acasa deseori in directii necunoscute.
Se arata si ca au fost perioade de timp in care minora a revenit in Romania unde a fost crescuta - intretinuta de bunica paratei.
In toata aceasta perioada de timp se subliniaza de catre reclamant ca a avut certitudinea ca este tatal biologic al minorei. Parata a tagaduit permanent ca ar fi avut relatii cu alti barbati si ca este posibil ca reclamantul sa nu fie tatal natural al minorei.
Ulterior datei de 3 mai 2012, reclamantul invedereaza ca a contactat-o telefonic pe parata pentru a o intreba daca are de gand sa se prezinte la Judecatoria Turda in vederea solutionarii actiunii de divort iar atunci, pentru prima data, parata i-a comunicat reclamantului ca singurul ei scop este ca reclamantul sa plateasca pensie de intretinere "pentru un copil care este al altcuiva". Se arata ca reclamantul a rugat-o pe parata sa fie responsabila pe deplin atunci cand face asemenea afirmatii iar parata i-a amintit reclamantului despre acele banuieli asupra infidelitatii sale pe care le-a avut chiar in debutul casatoriei, confirmandu-i inca o data ca nu reclamantul este tatal natural al minorei.
Prin urmare, reclamantul apreciaza ca abia dupa ce parata i-a comunicat ca nu este tatal minorei a avut interes sa promoveze prezenta actiune astfel ca termenul de prescriptie curge din momentul comunicarii situatiei respective si, prin urmare, momentul in care se naste interesul reclamantului este si cel in care se naste si interesul minorei al carei statut patern apreciaza ca trebuie clarificat.
Reclamantul arata ca acesta este si punctul de vedere imbratisat in practica instantelor in procesul de interpretare a art. 55 alin. 1 din Codul familiei care vine in contradictie cu prev. art. 6 paragraful 1 si 8 din Conventia pentru apararea drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului deoarece doar aparitia interesului reclamantului poate sa determine dreptul la actiune al acestuia, pana in momentul respectiv reclamantul avand convingerea ca este tatal minorului nascut in timpul casatoriei (decizia civila nr. 891/F din data de 25 septembrie 2007 a Curtii de Apel Timisoara). Prin urmare, reclamantul arata ca cererea sa de repunere in termen este pe deplin justificata si motivata, urmand ca in ipoteza in care parata va tagadui cele sustinute de reclamant, acesta din urma sa propuna probe cu care sa-si justifice afirmatiile.
In probatiune, se depune copia certificatului de nastere al minorei emis de autoritatile spaniole, tradus si legalizat prin aplicarea apostilei Conventiei de la Haga, copia certificatului de casatorie, copia actiunii de divort din dos. nr. _../328/2012 al Judecatoriei T.
In drept, au fost invocate disp. art. 53,54, si 55 alin. 1 din Codul familiei.
Parata a formulat intampinare prin care a solicitat admiterea actiunii in tagada paternitatii formulata de reclamant, astfel incat sa se constatate ca reclamantul nu este tatal natural al minorei B O-, nascuta la data de 29 iulie 2006 in Spania, conform certificatului de nastere nr. _.. inregistrat in "Registro civil de M__.." si dispunerea radierii numelui reclamantului de la rubrica "numele de familie al tatalui" din cuprinsul certificatului de nastere eliberat de autoritatile spaniole la data de 29 iulie 2006.
In motivarea intampinarii parata arata ca s-a casatorit cu reclamantul in anul 2005 insa casnicia partilor nu a fost una niciodata una fireasca.
Parata arata ca, inca de la inceputul casniciei partilor relatiile dintre acestea au inceput sa se deterioreze, partile indepartandu-se una de cealalta.
Parata arata ca, este adevarat ca, desi era legal casatorita cu reclamantul, a avut o relatie scurta cu un alt barbat, care este tatal natural al fiicei sale, iar la momentul respectiv parata era despartita in fapt de reclamant, care de acesta nu are cum sa fie tatal natural al minorei .
In drept, au fost invocate disp. art. 115 si urm. C. pr. civ.
In temeiul art. 167 C.p.c., instanta a incuviintat proba cu inscrisuri, respectiv proba cu declaratiile martorilor .
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Cu prioritate, instanta retine ca minora BO-F  s-a nascut la data de 19.07.2006, aspect care determina incidenta in cauza, ca norma de drept substantial, a Codului familiei, prin prisma art. 47 din Legea nr.71/2011.
Astfel fiind, instanta va da eficienta art.53, alin.1 C.fam. conform caruia "copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei". Aceasta prezumtie legala opereaza in favoarea reclamantului din prezenta cauza, intrucat reclamantul s-a casatorit cu BOE la data de 11.03.2005, iar minora s-a nascut la data de 19.07.2006, in timpul casatoriei dintre cei doi, casatorie inca nedesfacuta inca de vreme ce Dos.nr. _./328/2012 avand ca obiect divort este in prezent suspendat.
Tocmai pentru a rasturna aceasta prezumtie legala relativa, reclamantul a promovat actiunea in tagada paternitatii, raportat la care instanta va face aplicarea art. 54, alin.1 C.fam. in sensul ca "paternitatea poate fi tagaduita daca este cu neputinta ca sotul mamei sa fie tatal copilului". Va mai avea in vedere instanta si dispozitiile art. 55, alin.1 C.fam. conform caruia "actiunea in tagada paternitatii se prescrie in termen de 3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului sau". Art.55, alin.3 C.fam. stipuleaza ca "reclamantul poate fi repus in termen, in conditiile legii".
In cauza, s-a si formulat de catre reclamant cerere de repunere in termen in conditiile in care minora este nascuta la data de 19.07.2006, iar actiunea in tagada paternitatii a fost promovata la data de 8 iunie 2012, cu mult dupa implinirea termenului de prescriptie extinctiva de 3 ani calculat de la data nasterii minorei.
Cu privire la cererea de repunere in termen, vazand dispozitiile art. 19 din Decretul lege nr.167/1958, instanta retine ca trebuie analizat daca cererea de repunere in termen a fost formulata in decurs de o luna de la incetarea cauzelor care au dus la depasirea termenului, respectiv daca respectivele cauze care au dus la depasirea termenului reprezinta, asa cum s-a aratat in mod constant in doctrina, imprejurari care, fara a avea  necesarmente caracterul fortei majore, exclud cu desavarsire vreo culpa a titularului actiunii de a fi stat in pasivitate si de a nu fi promovat actiunea inauntrul   termenului de prescriptie de 3 ani.
Reclamantul afirma ca ar fi aflat abia in cursul lunii mai 2012 ca minora nu este fiica sa.Prin scriptul depus la dos., mama minorei si sotia reclamantului arata ca dupa luna mai 2012 a aflat reclamantul ca nu este tatal minorei.
Cu toate acestea, la termenul de judecata din 30 mai 2013, BOE, raspunzand la o serie de intrebari ce i-au fost adresate de catre instanta, a marturisit spontan, cum de altfel s-a si consemnat in cuprinsul incheierii de sedinta ca l-a informat pe reclamant ca nu este tatal minorei pe cand era insarcinata aproximativ in luna a patra, deci inca de la inceputul  anului 2006.
Avand in vedere ca   scriptul de la fila ..dos. este redactat sub semnatura si stampila avocatului, in timp ce marturisirea spontana in fata instantei a fost realizata de BOE personal, instanta va acorda preferinta celor aratate la termenul din 30.05.2013. Aceasta optiune a instantei este sprijinita si de declaratia martorei MV, sora numitei BOE, din care rezulta ca in toata perioada de conceptie a minorei (maximum 300 de zile, minim 180 zile inainte de nastere -art.61 C.fam.) reclamantul s-a aflat neintrerupt in Spania, iar mama minorei si sotia reclamantului s-a aflat neintrerupt in Romania. Chiar daca mai putin precisa in privinta indicarii anilor, in acelasi sens este si declaratia martorului MA care arata ca BOE a plecat in Spania unde se afla reclamantul insarcinata in patru luni, iar cu mult timp inainte de aceasta plecare, timp care excede termenul maxim al conceptiei de 300 de zile, nu s-a mai intalnit faptic cu reclamantul. Martorii propusi de reclamant - LNA si DS arata ca au aflat de la reclamant in cursul lunii mai 2012 ca reclamantul nu ar fi tatal minorei, dar nu pot confirma cu caracter de certitudine ca doar atunci a aflat si reclamantul acest aspect - or, tocmai determinarea momentului la care reclamantul a aflat ca nu este tatal minorei era teza probatorie pentru solutionarea favorabila a cererii de repunere in termen.
Fata de cele de mai sus, instanta apreciaza ca, in conditiile departarii geografice neintrerupte dintre cei doi soti pe toata perioada conceptiei, necontestata de parti si confirmata de martori, orice om minim diligent care ar fi fost in locul reclamantului ar fi putut si ar fi trebuit sa isi dea seama ca este cu neputinta a fi tatal minorei, astfel incat sa promoveze actiune in tagada paternitatii inauntrul termenului de 3 ani de la nasterea minorei. Cel mai probabil tocmai faptul ca reclamantul si-a dat seama de aceasta realitate explica de ce  BOE a aratat de asemenea la termenul de judecata din 30.05.2013 ca reclamantul nu a intretinut niciodata cu nimic minora de la nastere pana la separarea faptica a celor doi soti.
Astfel fiind, vazand pozitia partilor si declaratiile martorilor, instanta nu poate retine ca reclamantul a dovedit cauze care sa excluda cu desavarsire culpa sa si care sa explice de ce a promovat actiunea in tagada paternitatii cu atatia ani dupa expirarea termenului de prescriptie.
Din aceste considerente, instanta va respinge cererea de repunere in termenul de prescriptie, ea nefiind nici formulata cu respectarea termenului prevazut de art.19, alin.2 din Decretul lege nr.167/1958 si nefiind nici fondata in conditiile in care reclamantul a ramas practic culpabil in pasivitate aproximativ 3 ani dupa expirarea termenului de prescriptie de 3 ani.
Ca o consecinta a respingerii cererii de repunere in termen, instanta va admite exceptia prescriptiei extinctive a dreptului reclamantului la actiunea in tagada paternitatii, invocata din oficiu de catre instanta. Asa cum s-a aratat mai sus, reclamantul a ramas practic culpabil in pasivitate aproximativ 3 ani dupa expirarea termenului de prescriptie de 3 ani.
Suplimentar, mai retine instanta ca, pe parcursul dezbaterilor, a fost decelabila o incercare a celor doi soti de a surmonta piedica reprezentata de depasirea termenului de prescriptie pentru formularea actiunii in tagada paternitatii, insa o astfel de coniventa nu poate fi acceptata in conditiile in care art. 1, alin.3 din Decretul lege nr.167/1958 prevede ca "orice clauza care se abate de la reglementarea legala a prescriptiei este nula". Fireste, in prezentul dosar notiunea de "clauza" trebuie interpretata lato sensu.
O astfel de intelegere intre cei doi soti nu ar putea fi acceptata nici datorita faptului ca ei nu dispun de drepturi proprii, la mijloc fiind interesul superior al minorului de care parintii nu pot dispune in orice conditii. Tocmai pentru ca este problema ce tine esentialmente de interesul superior al minorei, aceasta va putea ea insasi sa promoveze o actiune in conditiile art. 55, alin.2 C.fam.  
Urmare a faptului ca va fi admisa exceptia prescriptiei, instanta nu va mai pasi si la analiza fondului cauzei in ceea ce priveste petitul de tagada a paternitatii, acesta urmand a fi respins ca prescris. In ceea ce priveste petitul de radiere a numelui reclamantului din certificatul de nastere al minorei, acesta nu este afectat de prescriptie, dar, intrucat este un petit subsecvent si dependent ca solutie de petitul de tagada a paternitatii, instanta va respinge si acest al doilea petit, insa ca nefondat. Concluzionand, actiunea introductiva de instanta urmeaza a fi respinsa, potrivit dispozitivului prezentei hotarari.