Servitute de trecere.Conservare-Constuitire. Principiul disponibilitatii

Prin actiunea inregistrata pe rolul instantei din 15 iunie 2007, reclamantii D. D., D. F., B. A., D. M, D. N. I, D G. I., N. M., M. M. si M. I. I., au chemat in judecata pe paratele C. E., T. E. si C. I., solicitand instituirea unei servituti rurale de trecere, pe terenul acestora, in favoarea reclamantilor, in vederea exploatarii imobilelor situate in comuna M., sat U., pct. G.-A., jud. Prahova, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, s-a aratat ca terenurile reclamantilor, invecinate cu ale paratelor, nu au iesire la calea publica, singura iesire care ar corespunde din punct de vedere al costurilor pe care le implica amenajarea putandu-se realiza prin traversarea terenurilor paratelor. Se mai sustine ca in perioada colectivizarii, a existat un drum vechi, creat in interesul exploatarii altor terenuri, ce nu aveau iesire la calea publica, drum inchis insa in ultima perioada de parate.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 616 si art. 621 cod civil.
Paratele au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea actiunii, ca neintemeiata. Totodata, a fost invocata exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor.
In motivarea intampinarii, s-a aratat ca reclamantii nu au facut dovada calitatii de proprietari, neavand nici calitate procesuala. Se mai sustine ca terenurile au format obiectul legilor de reconstituire a dreptului de proprietate, ocazie cu care fostii proprietari ar fi trebuit sa stabileasca si drumul de acces. Reclamantii nu au trecut niciodata pe terenurile paratelor drumul despre care se face vorbire fiind amenajat de acestea si folosit abuziv de reclamanti, care au deteriorat gardul si portile. Se mai arata ca este imposibil din punct de vedere legal sa se creeze drum de trecere pe terenul paratelor, reclamantii avand acces la calea publica pe un alt drum, folosit de autorii reclamantilor dar si de catre acestia.
In drept, au fost invocate dispozitiile art. 618 cod civil.
Prin incheierea din 19 noiembrie 2007, dupa punerea in discutia partilor, instanta a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale active.
La aceeasi data, prin reprezentant, reclamantii au precizat cererea de chemare in judecata, al carei obiect nu este crearea ci conservarea servitutii de trecere, care ar fi constituit drum public, pana la inchiderea de catre parate.
Prin incheierea din 16 februarie 2009, constatand ca cererea de chemare in judecata nu fusese formulata si semnata de D. N. I. si D. M., personal sau prin reprezentant si ca D. D. era decedat la data formularii cererii, instanta a declarat nula, in parte cererea de chemare in judecata, in baza art. 133 alin. 1 cod procedura civila si a admis exceptia lipsei capacitatii de folosinta, in ceea ce-l priveste pe D. D.
In cadrul procesului astfel rezultat, judecata a continuat intre reclamantii D. F., B. A., D. G. I., N. M., M. M. si M. I. si paratele C. E., T. E. si C. I.
Printr-o precizare ulterioara, reclamantii au solicitat introducerea in cauza a numitilor D. G.. V. si D. I. G., in calitate de reclamanti, invocandu-se dispozitiile art. 57 cod procedura civila.
Desi li s-a pus in vedere de catre instanta, reclamantilor, in repetate randuri, completarea cererii cu respectarea dispozitiilor art. 112 cod procedura civila, aratandu-se motivele de fapt si de drept pentru care cele doua persoane sunt chemate in judecata, aceste cerinte nu au fost aduse la indeplinire, astfel incat s-a constatat, la 23 noiembrie 2009, ca cererea incidenta nu poate fi pusa in discutie.
Prin incheierea din 27 aprilie 2009 a fost pusa in discutie si admisa exceptia lipsei calitatii de reprezentant al reclamantului D. G. I., avocatul reclamantilor nefacand dovada acestei calitati.
Judecata a continuat intre reclamantii D. F., N. M., M. M., B. A. si M. I. si paratele C. E., T. E. si C. I.
Raportul de expertiza tehnica topografica dispus, a fost intocmit de expert ing. B. L.
Prin sentinta civila  pronuntata la data de  30 noiembrie 2009  instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active si actiunea, ca neintemeiate.
  Pentru a hotara astfel, a retinut ca :
Potrivit art. 616 cod civil, proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea fondului, cu indatorirea de a-l despagubi in proportie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Textul citat constituie temei legal atat pentru actiunile in constituire cat si pentru actiunile in conservarea servitutii de trecere.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza topografica B. L., intocmit in cauza, dar si din titlurile de proprietate depuse de reclamanti, acestia detin in proprietate terenuri care nu au acces direct la calea publica.
Prin urmare, existand identitate intre reclamanti si titularii dreptului dedus judecatii, acestia au calitate procesuala activa, motiv pentru care a fost respinsa ca neintemeiata.
Obiectul cererii de chemare in judecata, astfel cum s-a inserat in precizarile ulterioare, este conservarea dreptului de servitute, ceea ce presupune existenta acestui drept, a carei exercitare ar fi obstructionata de parate.
Potrivit principiului disponibilitatii, principiu de baza in procesul civil, partile fixeaza limitele in care va avea loc judecata, atat din punct de vedere al obiectului, cat si al persoanelor intre care se stabilesc raporturile judiciare procesuale, precum si al fundamentului pretentiei dedusa judecatii, judecatorul fiind tinut sa respecte cadrul procesual  trasat de parti.
De la acest principiu nu s-ar putea deroga, pe temeiul rolului activ al judecatorului, fara sa existe o dispozitie legala expresa, pronuntarea asupra a ceea ce nu s-a cerut constituind motiv de desfiintare a hotararii.
Instanta retine ca intre parti exista un litigiu evident cu privire la modalitatea de acces a reclamantilor la drumul public.
Prin urmare, singura modalitate de solutionare ramane pronuntarea unei hotarari judecatoresti.
Din acest punct de vedere, desi servitutea prevazuta de art. 616 cod civil este clasificata ca fiind una legala, dreptul proprietarului fondului aservit nu poate fi exercitat decat in limitele stabilite printr-o hotarare judecatoreasca.
Numai ulterior instituirii dreptului de servitute se poate pune in discutie conservarea acestui drept, in primejdie de a fi exercitat, prin actiunea proprietarului fondului aservit. Nu se poate conserva ceea ce nu s-a stabilit cu caracter definitiv.
Intrucat declaratiile martorilor audiati sunt in sensul existentei si utilizarii a doua drumuri de acces (din raportul de expertiza rezulta ca ambele necesita lucrari de amenajare, punandu-se numai problema lungimii acestora), instanta a considerat ca trebuia dedusa judecatii, cu prioritate, o actiune in constituirea servitutii, in cadrul caruia se aprecia asupra necesitatii crearii drumului de acces pe terenurile paratelor.