Lacas de cult. Actiune in constatarea nulitatii titlului si rectificare de carte funciara. Parohie Greco-Catolica impotriva Parohiei ortodoxe. Dezlegare in functie de dorinta credinciosilor
(Decizie nr. 42 din data de 28.03.2012 pronuntata de Curtea de Apel Cluj)Curtea de Apel Cluj, Sectia I civila, decizia nr. 42/A din 28 martie 2012
Prin actiunea civila inregistrata la 24.01.2008 la Tribunalul Salaj, reclamanta PAROHIA GRECO-CATOLICA C. impotriva paratei PAROHIA OTRODOXA C., solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta, sa se constate nulitatea exproprierii lacasului de cult greco-catolic din C. si a casei parohiale aferente, precum si a terenului de 6.824 mp din CF nr. 157, nr. top 560/C/2/b/1 operate abuziv prin Decretul nr. 358/1948 aprobat prin Decretul nr. 9/1989, nulitate fondata pe dispozitiile art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990, introdus prin O.G. nr. 64/2004; sa se constate nulitatea absoluta a incheierii de intabulare nr. 181/1967 in CF nr. 157 nr. top 560/C/2/b/6/b/1, incheiere operata in baza decretului abuziv, acesta neconstituind nici macar un just titlu in baza Decretului-lege nr. 115/1938; sa se dispuna revenirea la situatia anterioara rectificarii numelui din Parohia Ortodoxa Romana, in Parohia Greco-Catolica, in sensul de a inscrie pe numele reclamantei a intregului imobil, sub temeiul ca pe acest teren este edificat de catre aceasta lacasul de cult.
Prin sentinta civila nr. 557 din 27 martie 2009 a Tribunalului Salaj, s-a admis actiunea reclamantei Parohia Greco-Catolica C. impotriva paratei Parohia Ortodoxa C. si in consecinta, s-a dispus rectificarea intabularii efectuate in CF nr. 157 C., cu incheierea nr. 7762/1967 asupra imobilului nr. A+17 nr. top 560/c/2/b/6/b/1 casa cu gradina intravilan in suprafata de 6824 mp de sub B1, Parohia Ortodoxa Romana.
S-a dispus restabilirea situatiei anterioare inscrierii din anul 1967.
A fost obligata parata la 2154 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamanta i-a propus paratei sa se intalneasca la data de 7.08.2006 la Primaria C., dar parata nu s-a prezentat. Asadar, reclamanta a indeplinit procedura prevazuta de art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990.
Imobilul in litigiu este identificat in CF nr. 157 C. A+17, nr. top 560/c/2/b/6/b/1, compus din casa cu gradina si 6824 mp teren intravilan, asupra caruia proprietara tabulara este reclamanta, care si-a inscris dreptul de proprietate cu incheierea nr. 1522/15.09.1939.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza, a rezultat ca pe terenul cu nr. top 560/c/2/b/6/b/1, din CF nr. 157 C., exista o biserica si o casa cantoriala.
In baza Decretului nr. 358/1948, averea entitatilor bisericesti a trecut in proprietatea statului, cu posibilitatea ca o parte din aceasta sa poata fi atribuita de o comisie in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane.
Prin ordinul Ministerului Agriculturii dat in temeiul Decretului nr. 358/1948, imobilul din CF nr. 157 C., a fost oferit Ministerului Agriculturii.
Cu incheierea nr. 181 din 8.04.1967, in baza art. 13 din Decretul nr. 177/1948 si a art. 2 din Decretul nr. 358/1948, s-a rectificat numele proprietarului tabular de sub B1 si B10 din CF nr. 157 C..
Analizand incheierea de CF, tribunalul a constatat ca la baza incheierii a stat art. 2 din Decretul nr. 358/1948 care interzicea cultul greco-catolic si stabilea destinatia averii sub care in cea mai mare parte trecea in proprietatea statului, cu exceptia averii parohiale.
Inscrierea paratei in cartea funciara s-a facut in baza legii, care insa nu reglementa cu putere de titlu, inscrierea dreptului de proprietate al paratei in cartea funciara.
Actul material pe baza caruia s-a efectuat inscrierea, este un raport oficios care trebuia sa se circumscrie in limitele prevazute de textele de lege enumerate.
Inscrierea dreptului de proprietate al paratei in CF s-a facut in baza unor acte normative ce sunt abrogate in prezent. Odata cu incetarea acestor efecte, sunt inlaturate si conditiile de existenta a dreptului.
Parata nu a negat ca biserica in litigiu a fost destinata cultului greco-catolic.
Asa fiind, actiunea a fost admisa in temeiul art.1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie si art. 34 pct. 3 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin decizia civila nr. 269/A din 16 octombrie 2009 a Curtii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de parata PAROHIA OTRODOXA C. impotriva sentintei civile nr. 557 din 27.03.2009 a Tribunalului Salaj care a fost desfiintata in totalitate si s-a trimis cauza spre rejudecare in fond aceleiasi instante.
Pentru a decide astfel, curtea a retinut in esenta ca prima instanta a omis sa se pronunte asupra petitului 1 din actiunea reclamantei, referitor la constatarea nulitatii exproprierii lacasului de cult greco-catolic si a casei parohiale din localitatea C., precum si a terenului in suprafata de 6.824 mp din CF nr. 157, nr. top 560/c/2/b/6/b/1.
Reclamanta a depus un inscris intitulat "precizare de actiune", de care prima instanta nu a tinut seama.
Fara capatul principal de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii preluarii imobilului, nu se poate dispune rectificarea cartii funciare, cat timp titlul in baza caruia s-a facut preluarea nu a fost anulat.
Prin sentinta civila nr. 4.256 din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Salaj, s-a respins ca nefondata cererea formulata de reclamanta Parohia Greco-Catolica C. impotriva paratei Parohia Otrodoxa C., privind constatarea nulitatii exproprierii lacasului de cult, rectificarea intabularii in CF nr. 157 C., nr. top 560/c/2/b/6/b/1 si revenirea la situatia anterioara.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca imobilul in litigiu este compus din casa cu gradina si suprafata de 4.824 mp teren intravilan identificat in CF nr. 157 C. A+17 nr. top 560/c/2/b/6/b/1.
Cultul greco-catolic a fost desfiintat prin Decretul nr. 358/1948, averea trecand in proprietatea statului, cu posibilitatea ca o parte sa poata fi atribuita de o comisie in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane.
Prin Ordinul din anul 1949 al Ministerului Agriculturii, imobilul a fost oferit de Parohia Ortodoxa, Directiei Agricole Judetene, iar cu incheierea nr. 181/08.04.1967 data in baza art. 13 din Decretul nr. 358/1948 si a art. 2 din Decretul nr.177/1948, s-a rectificat numele proprietarului, din Biserica Greco-Catolica, in Biserica Romana.
Reclamanta a solicitat constatarea nulitatii acestor inscrieri, respectiv constatarea nulitatii exproprierii lacasului de cult, fara a indica temeiul de drept al cererii sale, dar invoca lipsa titlului de proprietate. Or art. 2 din Decretul nr. 358/1948 prevede ca averea mobila si imobila apartinand organizatiilor si institutiilor aratate la art. 1 cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, revine Statului Roman.
Aceeasi reclamanta a mai solicitat si rectificarea CF nr. 157 C., in sensul anularii incheierii nr. 181/1967, care nu poate fi admisa fata de prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, intrucat nu exista o hotarare irevocabila prin care sa se fi constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a facut inscrierea nu ar fi fost valabil sau ar fi incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea.
Faptul ca decretele in baza carora s-a facut inscrierea au fost abrogate, nu duce la consecinta inlaturarii efectelor actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea.
Dupa data exproprierii, au intervenit modificari in ce priveste situatia constructiilor, parata edificand o casa parohiala in anul 1980.
In prezent exista o disproportie evidenta intre numarul credinciosilor ortodocsi si cei catolici, chiar daca trecerea credinciosilor greco-catolici si odata cu ei a lacasului de cult la ortodoxism a fost abuziva, in prezent majoritatea credinciosilor nu doresc sa revina la cultul initial si sa revendice drepturi ce decurg din calitatea de fost credincios greco-catolic.
Prin decizia civila nr. 19 din 20 ianuarie 2011 a Curtii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolica C. impotriva sentintei civile nr. 4256 din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Salaj, care a fost desfiintata si s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond la acelasi tribunal.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca actiunea introductiva de instanta a fost intemeiata pe dispozitiile art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990, Decretul-lege nr. 9/1989 si Decretul nr. 358/1948. Precizarea de actiune din data de 4.09.2008 si notele de sedinta din 4.02.2010 si 5.02.2010 au completat temeiul juridic cu dispozitiile art. 13 si 37 din Decretul nr. 177/1948 si art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Raportat la cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata de reclamanta in fapt si in drept, in mod nelegal tribunalul a retinut ca reclamanta nu a indicat temeiul de drept al cererii de chemare in judecata, acesta fiind expres mentionat, iar din motivarea actiunii rezulta fara echivoc ca reclamanta a invocat lipsa titlului in baza caruia a operat transferul dreptului de proprietate.
Desi prin decizia civila nr. 269/A din 16.10.2009 a Curtii de Apel Cluj s-a statuat ca actiunea principala formulata de reclamanta este aceea in constatarea nulitatii preluarii imobilului litigios, iar actiunea in rectificare si restabilire a situatiei anterioare este o actiune accesorie si consecutiva constatarii nulitatii actului de preluare, prima instanta nu a inteles sa cerceteze si sa solutioneze primul petit formulat de reclamanta.
Cu toate ca reclamanta a mentionat expres ca actiunea in rectificarea CF nr. 197 C. pentru anularea incheierii de intabulare nr. 181/1967 si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara se intemeiaza pe dispozitiile art. 34 pct. 1 C.pr.civ., in mod nelegal prima instanta a stabilit ca nu exista o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care sa se fi constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a facut inscrierea nu ar fi fost valabil sau ar fi incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea, dispunand in mod gresit respingerea celor doua capete de cerere accesorii.
Prin sentinta civila nr. 4924 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Salaj, s-a respins ca nefondata actiunea formulata si precizata de reclamanta Parohia Greco-Catolica C. impotriva paratei Parohia Otrodoxa C., pentru constatarea nulitatii inscrisului ce a stat la baza exproprierii lacasului de cult, chiar inexistenta sa, rectificarea intabularii in CF nr. 157 C., nr. top 560/c/2/b/6/1 a suprafetei de 6.824 mp cu lacas de cult greco-catolic si casa parohiala aferenta in sensul anularii incheierii de intabulare nr. 181/1967 si revenirea in CF la situatia anterioara rectificarii numelui din Parohia Greco-Catolica in Parohia Ortodoxa.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin incheierea nr. 181/1967, in baza art. 13 din Decretul nr. 177/1948 si a art. 2 din Decretul nr. 177/1948, s-a rectificat numele din Biserica Greco-Catolica, in Biserica Ortodoxa Romana.
Inscrierea lacasului de cult si a casei parohiale aferente, precum si a terenului de 6.824 mp din CF nr. 157, nr. top 560/c/2/b/6/b/1 in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane prin incheierea nr. 181/1967, prin rectificarea numelui Parohiei Greco-Catolice in cel al Parohiei Ortodoxe Romane, s-a facut ca urmare a punerii in aplicare a Decretului nr. 358/1948, prin care s-a constatat revenirea comunitatilor locale ale cultului greco-catolic la cultul ortodox din Romania, incetand sa mai existe organizatii centrale si statutare ale acestui cult.
In art. 2 din acelasi decret s-a reglementat situatia averii mobile si imobile detinute la organizatiile centrale si statutare ale cultului greco-catolic care reveneau Statului Roman, cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, acestea ramanand in proprietatea comunitatii locale, respectiv cultului ortodox roman.
Rezulta ca regimul comunist a trecut in proprietatea statului averile bisericesti si manastiresti ale cultului greco-catolic res eccleziastica aflate in circuitul civil, cult pe care practic l-a desfiintat, insa bunurile sacre destinate practicarii cultului res sacra au ramas in continuare in posesia credinciosilor practicanti organizati in parohii, care ope legis, au fost trecuti la cultul ortodox.
Prin marea schisma din anul 1.054, biserica crestina s-a divizat in Biserica Rasariteana (Ortodoxa) si Biserica de Apus Romano-Catolica din care s-au desprins Biserica Anglicana si Biserica Reformata cu numeroase culte protestante si neoprotestante. Din cultul ortodox, in secolul al XVIII-lea o parte s-a alaturat Romei (Biserica Unita cu Roma).
In sanul bisericii crestine, a existat tot timpul din punct de vedere organizatoric o delimitare clara intre clerul reprezentativ si masa credinciosilor (mireni), iar puterea statala s-a abtinut in general sa intervina in problemele legate de practicarea cultului si mai ales a serviciului religios.
Din punct de vedere patrimonial, s-a facut o distinctie clara intre bunurile necesare practicarii serviciului religios care erau considerate sfinte res sacra si mijloacele materiale necesare intretinerii clerului res eclesiastica, acestea fiind compuse din numeroase proprietati imobiliare cu toate accesoriile lor, iar atunci cand a intervenit prin masuri de expropriere mai mult sau mai putin abuzive, le-a vizat doar pe acestea din urma, nu si lacasurile de cult, care apartineau enoriasilor.
Prin urmare, bunurile sacre care au apartinut bisericii greco-catolice nu au fost nationalizate, expropriate, confiscate sau preluate in orice alt mod de stat, ci au ramas in proprietatea si posesia parohiilor care au devenit ortodoxe prin desfiintarea ope legis a cultului greco-catolic si trecerea mai mult sau mai putin fortata a credinciosilor la cultul ortodox, fara sa se produca un transfer de proprietate de la un cult la alt cult, ci mai degraba o "convertire" fortata a credinciosilor de la cultul greco-catolic, la cultul ortodox.
Asa fiind, inscrierea in CF nr. 157 C. a transferului dreptului de proprietate pentru imobilele de sub nr. top 560/c/2/b/6/b/1 in favoarea Parohiei Ortodoxe C., nu s-a realizat benevol asa cum sustine in mod eronat reclamanta, pentru a fi necesara o hotarare judecatoreasca de constatare a acestei imprejurari, ci s-a facut in baza art. 2 din Decretul nr. 358/1947, ca urmare a punerii in aplicare a Decretului nr. 358/1948, prin care a fost constatata revenirea comunitatilor locale, parohii, ale cultului greco-catolic, la cultul ortodox, incetand sa mai existe organizatiile centrale si statutare a acestui cult, conform art. 4 din decret.
Rezulta ca fata de prevederile art. 1 si 2 din Decretul nr. 358/1948, transferul dreptului de proprietate a averii fostelor parohii greco-catolice catre stat si cultul ortodox, nu a urmat procedura prevazuta de art. 37 din Decretul nr. 177/1948, cata vreme art. 1 din Decretul nr. 358/1948 a constatat o revenire a intregii comunitati locale ale acestui cult la cultul ortodox roman si nici cea prevazuta de art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, inscrierea fiind operata in temeiul unui act normativ de autoritate, cu putere de lege, iar legea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate conform art. 645 C.civ.
Pana in anul 1990, inlaturarea abuzurilor comise prin actele normative emise de regimul comunist, nu a fost de competenta instantelor judecatoresti, iar in baza Constitutiei din anul 1991 revizuita in anul 2003, atributul acesta i-a revenit puterii legislative, astfel ca tribunalul nu poate sa retina nevalabilitatea titlului in temeiul caruia s-a rectificat numele Parohiei Greco-Catolice, in acela de Parohia Ortodoxa Romana, ca temei pentru repunerea in situatia anterioara, printr-o noua rectificare.
Operatiunea din CF efectuata in anul 1967 privind rectificarea numelui bisericii din greco-catolica in ortodoxa, apare ca o masura justificata, mai ales ca nu este vorba de o dobandire de drept a proprietatii lacasului de cult din partea statului sau de un transfer al proprietatii de la Biserica Greco-Catolica la Biserica Ortodoxa, fiind vorba pur si simplu despre schimbarea situatiei juridice si religioase a cultului greco-catolic din Parohia C., prin transferarea lui in cult ortodox.
Abrogarea in anul 1989 a Decretului nr. 358/1948 si recunoasterea cultului greco-catolic prin Decretul nr.126/1990, nu poate duce la concluzia ca de jure bunurile in litigiu nu au iesit niciodata din proprietatea reclamantei ca structura religioasa, fiind si ramanand singura proprietara conform art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin actele normative elaborate de regimul instaurat la 22 decembrie 1989, i s-a recunoscut cultului greco-catolic dreptul de a se reorganiza si functiona in aceleasi conditii ca toate celelalte culte recunoscute de lege la acel moment in Romania, nicidecum ca trebuie repuse de drept in situatia anterioara desfiintarii, ceea ce ar fi insemnat un abuz in sens invers, prin desfiintarea ope legis a cultului ortodox in parohiile respective si constatarea ca toti credinciosii au revenit de drept la cultul greco-catolic.
Bunurile enumerate in art. 1 din Decretul nr. 358/1948 preluate de stat si aflate in patrimoniul statului, au fost restituite Bisericii Unite cu Roma prin Hotararea Guvernului nr. 466/1992.
Insa in ceea ce priveste lacasurile de cult si casele parohiale ce au apartinut Bisericii Romane Unite cu Roma, preluate de Biserica Ortodoxa Romana, reglementarea lor este cuprinsa in art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, cu privire la care s-a stabilit formarea unei comisii alcatuite din reprezentantii clericali ale celor doua culte religioase, tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri si in cazul in care nu se ajunge la niciun rezultat, ori decizia luata de comisie nemultumeste una din parti, partea interesata are deschisa calea actiunii in justitie potrivit dreptului comun.
Referirea legiuitorului din art. 3 alin. (2) si (3) din Decretul-lege nr. 126/1990 la faptul ca partea interesata are deschisa calea actiunii in justitie potrivit dreptului comun, nu da nastere posibilitatii exercitarii actiunii in revendicare fundamentata pe dispozitiile dreptului comun art. 480-481 C.civ. si cu atat mai putin a actiunii subsidiare in constatarea nulitatii, rectificare de CF, ci doar posibilitatea de a renunta la procedura in fata comisiei mixte si deschiderea unei proceduri judiciare care insa nu poate fi fundamentata juridic si nu se poate desfasura decat in cadrul legislativ actual reglementat de Legea nr. 489/2006.
Admiterea actiunii in rectificare de carte funciara intemeiata in principal pe dispozitiile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 ca urmare a abrogarii Decretului nr. 358/1948, nu poate fi primita intrucat pe de o parte s-ar incalca norma constitutionala de neretroactivitate a legii civile si de nerespectare a unei proceduri speciale cuprinse in art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, iar prin Titlul II din Legea nr. 247/2005 s-a prevazut ca regimul juridic al imobilelor cu destinatia de lacas de cult va fi reglementate prin lege speciala.
In acest sens, prin art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 s-a prevazut ca bunurile sacre, respectiv cele afectate direct si exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii in conformitate cu traditia si practicile fiecarui cult, dobandite cu titlu, sunt insesizabile si imprescriptibile si pot fi instrainate doar in conditiile statutare specifice fiecarui cult. Prevederile alin. (2) nu afecteaza redobandirea bunurilor sacre confiscate in mod abuziv de stat in perioada 1940-1989, precum si a celor preluate fara titlu.
Inseamna ca aceasta categorie de bunuri este scoasa din circuitul civil si nu poate face obiectul unor actiuni in revendicare sau constatare a dreptului de proprietate in conditiile reglementate de legea civila, atata vreme cat ele nu puteau fi confiscate sau preluate de stat in perioada 1940-1989 fara titlu, ci dimpotriva, au fost dobandite de cultul ortodox cu titlu, tocmai in considerarea faptului ca ele sunt destinate practicarii serviciului religios de catre comunitatea locala de credinciosi. Ca astfel de bunuri au apartinut sau vor apartine la un moment dat unuia sau altuia dintre cele doua culte, datorita conjuncturilor social-politice si istorice, depinde in mod exclusiv de vointa si optiunea credinciosilor, legiuitorul si cu atat mai putin instanta de judecata neputand interveni in acest sens intr-o societate democratica, in care libertatea de constiinta si religioasa este garantata prin Constitutie.
Decretul nr. 358/1948 nu este un act normativ prin care bunurile sacre ce au apartinut parohiilor bisericii greco-catolice au fost nationalizate, expropriate, confiscate sau preluate de stat in orice mod, pentru a putea fi retrocedate, ci a fost un act abuziv emis de regimul comunist, prin care s-a desfiintat cultul greco-catolic, insa acest act normativ constituie un just titlu pentru comunitatea de credinciosi care a ramas in parohia acestei biserici si a continuat sa practice serviciul religios in cultul ortodox, in toata aceasta perioada, achiesand la masura abuziva impusa de legiuitor.
In acest context, reclamanta ca structura organizatorica nu se poate erija in reprezentanta majoritatii credinciosilor din localitatea Bocsita (in realitate C.), insasi legitimarea sa procesuala fiind pusa la indoiala fata de natura bunurilor care fac obiectul litigiului res sacra si care in prezent apartin de fapt si de drept cultului ortodox. Nefacand dovada ca majoritatea credinciosilor din localitatea Bocsita si-au pastrat cultul greco-catolic sau ca si-au manifestat in mod liber si expres dorinta de a reveni la acest cult, pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 489/2006, actiunea reclamantei de a redobandi imobilul in litigiu, destinat practicarii cultului, pe calea ocolita a anularii titlului, rectificare in CF si revenirea la situatia anterioara, nu isi gaseste justificare legala.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolica C., solicitand in principal anularea ei in totalitate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, iar in subsidiar schimbarea ei in tot si pe cale de consecinta admiterea actiunii asa cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului, reclamanta a sustinut ca prezenta solutie ca si multe alte solutii ale Tribunalului Salaj, nu sunt redactate sub atenta supraveghere a judecatorului si ca de cele mai multe ori personalul auxiliar e cel care copiaza fara aplicatie si discernamant sentintele, schimband calitatea partilor, ori dupa caz partile, spre exemplu ultimul alineat din pagina 13.
In esenta, motivarea instantei de fond se grefeaza pe ideea ca masurile abuzive ar trebui sa ramana asa cum s-au luat de regimul comunist, ori pe ideea ca lacasul de cult nu apartinea persoanei juridice, ci apartine enoriasilor.
In Romania interbelica exista o separatie clara intre stat si biserica; lacasurile de cult si celelalte proprietati bisericesti nu apartineau sub nicio forma comunitatii, chiar daca ele erau declarate proprietati publice ce apartineau cultului religios ce avea personalitate juridica, adica Parohiei Greco-Catolice C.. Libertatea de credinta exprimata in acea perioada nu are nicio relevanta sub aspectul transferului proprietatii, intrucat vizeaza chestiuni legate de intima convingere religioasa a unui cetatean, nicidecum chestiuni materiale ce erau reglementate de Codul civil.
Parasirea unui cult, indiferent de in ce procent s-ar intampla, nu era posibil sa atraga sanctiunea prevazuta de art. 37 din Decretul nr. 177/1994 (?), chiar daca aceasta reglementare exista in materialitatea ei. In cazul in care voit sau fortat intreaga populatie ar fi trecut la cultul ortodox, proprietatea nu poate trece ex lege, ci in virtutea desfiintarii cultului, averea trebuia preluata in mod legal de stat in aceeasi maniera ca in cazul decesului unei persoane fizice fara succesori.
Reclamanta a sustinut neconstitutionalitatea articolelor ce au stat la baza inscrierii Parohiei Ortodoxe in cartea funciara, art. 13 si art. 37din Decretul nr. 177/1948 si art. 2 din Decretul nr. 358/1948.
Chiar in conditiile in care aceste articole nu ar fi interpretate in acest mod, titlurile ce trebuiau sa emane in vederea inscrierii Parohiei Ortodoxe in cartea funciara lipsesc cu desavarsire chiar de la Preafericitul Patriarh Ortodox.
Tribunalul a retinut ca parata a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului prin lege ca mod de dobandire a proprietatii, dar Decretul nr. 177/1948 si Decretul nr. 358/1948 nu sunt legi in sensul juridic al termenului, ci acte normative emanand de la Ministerul Cultelor, date in vederea aplicarii legii. Or legea nu prevedea in concret trecerea in proprietatea Bisericii Ortodoxe a bunului reclamantei, ci prevedea doar modalitatea in care ar putea trece daca printr-o hotarare judecatoreasca s-ar fi constatat indeplinite conditiile prevazute de art. 37 din Decretul nr. 177/1948. Desi i-a cerut instantei s-o oblige pe parata sa depuna titlul ce a stat la baza inscrierii in CF a Bisericii Ortodoxe, instanta a omis sa cerceteze acest aspect.
Prin efectul decretelor nr. 177/1948 si nr. 358/1948 s-a desfiintat cultul greco-catolic, iar averea acestuia a trecut in patrimoniul Statului Roman daca era preluata de la Mitropolii, episcopii, capitluri, organe, congregatii, protopopiate, manastiri, fundatii, asociatii, alte institutii si organizatii sau in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane daca averea s-a preluat de la parohii prin procedura prevazuta de art. 37-39 din Decretul nr. 117/1948.
Prin Decretul-lege nr. 9/1989 a fost aprobat Decretul nr.358/1948, iar prin art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 s-a prevazut ca situatia juridica a lacasurilor de cult si a caselor parohiale care au apartinut Bisericii Romane Unite cu Roma (Greco-Catolica) si au fost preluate de Biserica Ortodoxa Romana, se va stabili de catre o comisie mixta formata din reprezentantii clericali ai celor doua culte religioase, tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri.
Procesul de revenire la ortodoxie a fost consfintit oficial prin Decretul nr. 358/1948; impartirea averii parohiei si a diocezelor a fost reglementata prin H.C.M. nr. 1719/1048, dar ilegal, Biserica Greco-catolica a continuat sa functioneze pe toata perioada regimului comunist.
Art. 3 alin.(2) din Decretul-lege nr. 126/1990 modificat prin Legea nr. 64/2004 a deschis calea dreptului comun in cazurile in care reprezentantii celor doua culte religioase nu ajung la un acord in cadrul comisiei mixte.
Reglementand modalitatea de trecere a credinciosilor de la o religie la alta si implicit a lacasurilor de cult, statul si-a incalcat obligatia tacita de neutralitate si de garantare a dreptului de proprietate.
Fata de dispozitiile ce reglementeaza cartea funciara, in aceasta se inscrie biserica intrucat ea are personalitate juridica, iar lacasul de cult se afla in patrimoniul acesteia si nu in cel al comunitatii.
Statul nu se implica in problemele cultelor religioase in chestiunile privind credinta si exercitarea acesteia, cultele avand autonomie in aceste probleme. Puterea judecatoreasca fiind componenta a statului, trebuie sa nu se implice in chestiunile religioase, dar problema restituirii lacasurilor de cult este o chestiune ce tine de proprietate si nu de religie.
Liberul acces la justitie este reglementat de art. 21 din Constitutie si de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar dreptul de proprietate este garantat de art. 41 din Constitutie. Litigiile privind lacasurile de cult fiind litigii patrimoniale ce privesc proprietatea, au caracter civil si nu pot fi sustrase instantelor judecatoresti.
Dreptul de proprietate asupra lacasurilor de cult si a caselor parohiale trebuie sa apartina institutiei bisericii si nu credinciosilor sau comunitatii de credinciosi. Majoritatea celor care au fost trecuti cu forta prin violenta la noul cult, au imbratisat noua religie si li se pare in prezent oarecum abuziva aceasta restituire.
Trecerea individuala de la un cult la altul se face de acea persoana in considerarea unei motivatii religioase, iar nu patrimoniale. In majoritatea cazurilor de trecere a credinciosilor de la cultul greco-catolic la cultul ortodox, nu s-au respectat conditiile prevazute de art. 37 din Decretul nr. 177/1948. Statul nu poate legifera ca in cazul in care o parte a majoritatii credinciosilor unui cult trec la alt cult, atunci acestei majoritati sa-i revina si lacasul de cult si casa parohiala. Putea cel mult institui o reglementare in sensul ca dupa disparitia cultului in mod natural si dupa o perioada de timp, aceste lacasuri sa revina statului.
Dreptul de proprietate asupra lacasurilor de cult are mai multe conotatii si semnificatii, intrucat apartine bisericii ca institutie si nu credinciosilor sau comunitatii de credinciosi.
Chiar si o hotarare judecatoreasca data in conditiile art. 37 alin. (4) din Decretul nr. 117/1949, nu este valabila prin prisma art. 19 din Decretul-lege nr. 115/1938, deoarece nu s-a dat in contradictoriu cu organul reprezentativ al cultului parasit. Distinctia intre parohii si restul partilor componente ale bisericii greco-catolice, a fost evidentiata in toate actele normative.
Recurenta a sustinut ca trebuie facuta distinctie intre libertatea de constiinta si exercitarea religiei alese. A aratat ca in practica judiciara exista hotarari prin care s-au admis actiunile Bisericii Greco-Catolice impotriva Bisericii Ortodoxe, motivate in drept pe nerespectarea dispozitiilor Decretului nr. 177/1948 si a Decretului-lege nr. 115/1938.
Chiar daca reclamanta nu a urmat procedura prevazuta de Decretul-lege nr. 126/1990, care nu este obligatorie, ea poate formula actiune in justitie in restituirea proprietatii si pentru rectificare de carte funciara. Dar chiar daca s-ar fi urmat procedura respectiva si comisia ar fi ajuns la concluzia restituirii lacasului de cult, in baza acelor hotarari tot nu s-ar fi putut intabula dreptul de proprietate al reclamantei in cartea funciara.
Ultimele 10 pagini ale motivelor de apel, constituie comentarii ale unor hotarari judecatoresti pronuntate intre biserici apartinand celor doua culte: greco-catolic si ortodox.
Reprezentantul intimatei Parohia Ortodoxa C., prezent in instanta la termenul de astazi, a solicitat respingerea apelului reclamantei.
Prin concluziile scrise inregistrate la dosar la data de 16 martie 2012, reclamanta Parohia Greco-Catolica C. a solicitat admiterea apelului si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in toate fazele procesuale, in suma de 6.175,44 lei.
Examinand apelul prin prisma motivelor invocate, curtea retine urmatoarele:
Reclamanta prin actiunea introductiva a solicitat instantei sa constate nulitatea exproprierii lacasului de cult greco-catolic din localitatea C. si a casei parohiale, precum si a terenului in suprafata de 6.824 din CF nr. 157 C., nr. top 560/c/2/b/1 dispuse prin Decretele nr. 358/1948; sa se constate nulitatea absoluta a incheierii de intabulare nr. 181/1967; revenirea la situatia anterioara rectificarii numelui din Parohia Ortodoxa Romana, in Parohia Greco-Catolica, in sensul de a se inscrie Parohia Greco-Catolica C..
Prin inscrisul depus la dosar la termenul din 12.09.2008, reclamanta si-a precizat actiunea in sensul ca solicita rectificarea intabularii in CF nr. 157 C. sub nr. top 560/2/b/6/b/1 a suprafetei de 6.824 mp cu lacas de cult greco-catolic si casa parohiala aferenta in sensul anularii incheierii de intabulare nr. 181/1967; revenirea la situatia anterioara rectificarii numelui din Parohia Greco-Catolica in Parohia Ortodoxa.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat a rezultat ca terenul pe care se afla situat lacasul de cult Parohia Ortodoxa C. are suprafata de 3.508,0 mp si face parte din parcela cu nr. top 560/c/b/6/b/1 inscris in CF 157 C. in suprafata de 6.824 mp; pe terenul in suprafata de 3.508,0 mp se afla amplasat lacasul de cult (Biserica), precum si o casa pastorala.
Acelasi expert prin concluziile scrise ale raportului de expertiza, a aratat ca intrucat nu a reusit sa intre in posesia planului de situatie folosit la dezmembrarea parcelei cu nr. top 560/c/b/6/b din CF nr. 2549 C. in prezent sistata, dezmembrarea dispusa prin incheierea nr. 970/1937, nu a reusit sa stabileasca limitele parcelei cu nr. top 560/c/2/b/6/b/1 inscrisa in CF nr. 157 C., astfel ca nu a putut arata care este suprafata exacta a parcelei pe care se afla edificate biserica si casa pastorala.
Ca natura juridica, actiunea reclamantei este o actiune in rectificare de carte funciara cu caracter accesoriu, grefata pe actiunea principala avand ca obiect constatarea nulitatii titlului in baza caruia s-a efectuat inscrierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe C. asupra parcelei cu nr. top 560/c/2/b/6/b/1, pe care se afla edificate un lacas de cult si o casa pastorala (parohiala).
Finalitatea demersului judiciar urmarit de reclamanta, este aceea a unei actiuni in revendicarea dreptului de proprietate.
Temeiul juridic al actiunii in rectificare de carte funciara nu poate fi decat art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, iar nu art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr.115/1938, asa cum sustine constant in mod eronat reclamanta.
Pentru a se putea admite in speta actiunea in rectificare, este necesara anularea in prealabil (constatarea nulitatii absolute) a titlului in baza caruia s-a intabulat parata Parohia Ortodoxa C. asupra terenului si a lacasului de cult, intrucat casa parohiala a fost construita in anul 1980.
In CF nr. 157 C., nr. top 560/c/2/b/6/b/1 casa cu gradina in intravilan in suprafata de un iugar si 297 stj (6.844 mp), din care expertul a aratat ca in prezent mai exista doar 3.508 mp, cu incheierea nr. 181 din 8 aprilie 1967 data in baza art. 13 din Decretul nr.177 din 4 august 1948 si a art. 2 din Decretul nr. 177 din 2 decembrie 1948, s-a rectificat numele proprietarului de sub B1, 10 in Biserica Ortodoxa Romana C., f. 48 verso, dosarul tribunalului.
Corespunde realitatii ca trecerea de la cultul greco-catolic la cultul ortodox si preluarea imobilului de la Biserica Greco-Catolica C. in temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948, a fost una abuziva, ca urmare a presiunilor exercitate de autoritatile vremii asupra credinciosilor greco-catolici, cu incalcarea dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Constitutia Romaniei din anul 1948 in vigoare la acel moment, care garanta formal libertatea constiintei si libertatea religioasa (in acest sens decizia nr. 4.315 din 29 mai 2007 a Sectiei civile si de proprietate intelectuala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si decizia nr. 534 din 26 ianuarie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).
Este adevarat ca Decretul nr.177/1948 a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989.
Prin dispozitiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, s-a consacrat o procedura speciala, atribuind in competenta comisiei mixte paritare, stabilirea juridica a lacaselor de cult si a caselor parohiale, luand in seama dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri.
Neurmarea procedurii prevazute de art. 3 din Decretul-lege nr.126/1990, mai ales dupa modificarea adusa prin Legea nr. 182/2005, poate fi considerata ca avand un caracter de recomandare, astfel ca nu pot fi opuse aplicarii legii civile, in conditiile in care art. 21 alin. (1) din Constitutie care prevede ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime, dreptul de proprietate fiind garantat, iar accesul reclamantei la justitie garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu a fost incalcat.
Abrogarea Decretului nr. 358/1948 si recunoasterea cultului greco-catolic prin Decretul-lege nr. 126/1990, nu poate duce la concluzia ca de jure, bunurile revendicate nu au iesit niciodata din proprietatea sa.
Din contra, reclamanta a predat proprietatea prin efectul legii, iar parata a dobandit proprietatea asupra imobilelor in litigiu, tot prin efectul legii, urmata de exercitarea dreptului de proprietate de catre Parohia Ortodoxa C. timp de 64 de ani.
Dezlegarea legala a problemei juridice din speta de fata, este data de interpretarea partii finale a dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990, conform carora "situatia juridica a lacasului de cult si a caselor parohiale care au apartinut Bisericii Unite cu Roma se va stabili". tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri
Sub acest aspect, reclamanta Parohia Greco-Catolica C. a dovedit in dosarul nr. aaa/84/2009 al Tribunalului Salaj, ca are un numar de 25 de credinciosi, pe cand parata Parohia Ortodoxa C. a dovedit ca are un numar de 243 de credinciosi.
Daca dupa 20 de ani de la abrogarea actelor normative in baza carora s-a preluat abuziv imobilul reclamantei si de la recunoasterea cultului greco-catolic, numarul credinciosilor practicanti ai acestui cult este de zece ori mai mic decat al credinciosilor ortodocsi, in aplicarea dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990 "tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri", inseamna ca se impune respingerea actiunii reclamantei ca nefondata, asa cum a si procedat de altfel prima instanta prin sentinta civila nr. 4924 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Salaj.
Sunt nerelevante solutionarii apelului, aspectul ca in sentinta apelata, din eroare se face vorbire de localitatea B., cele referitoare la interpretarea in sensul urmarit de apelanta a prevederilor art. 37 din Decretul nr. 177 1948 si ale art. 2 din Decretul nr. 358/1948, pe care aceasta le reia fara nicio ordine si sistematizare, facand imposibil identificarea unui fir logic al demersului ei.
Atat la instantele anterioare, cat si in prezentul apel, reclamanta invoca lipsa titlului care a stat la baza inscrierii in cartea funciara a Bisericii Ortodoxe C.. Principiul legalitatii ce a guvernat si cartile funciare reglementate prin Decretul-lege nr. 115/1938, dispunea ca judecatorul nu poate incuviinta decat inscrierea actelor si faptelor juridice anume prevazute de lege si nu se poate sprijini decat pe cererea si actele care o insotesc sub aspectul legalitatii formale si ca judecatorul trebuie sa cerceteze pe de o parte daca inscrisul pe baza caruia se solicita inscrierea, intruneste conditiile cerute de lege pentru inscrierea dreptului sub aspectul legalitatii materiale.
Asadar, fata de cele doua aspecte: formal si material ale principiului legalitatii, faptul ca in prezent nu se mai gaseste in arhiva cartii funciare titlul pretins de reclamanta, cata vreme din inscrierea efectuata in cartea funciara rezulta cu claritate ca inscrierea dreptului de proprietate s-a facut in baza art. 13 din Decretul nr. 177/1948 si a art. 2 din Decretul nr. 358/1948 (mentionat eronat ca fiind 177/1948), nu este de natura sa dovedeasca nevalabilitatea titlului paratei.
Distinctiile intre averea mitropoliei, episcopiilor, capitlurilor, organelor, congregatiunilor, protopopiatelor, manastirilor, fundatiilor, asociatiilor sau a altor institutii si organizatii, care a fost preluata de Biserica Ortodoxa Romana, de asemenea nu are relevanta in cauza, cata vreme intr-adevar, imobilul in litigiu a fost transcris in proprietatea paratei, aspect necontestat si care nu ridica nicio problema juridica, deoarece actuala comunitate a crestinilor ortodocsi din cadrul Parohiei Ortodoxe C. foloseste lacasul de cult, dar asa cum am aratat, acestia sunt de 10 ori mai multi decat credinciosii greco-catolici din aceeasi localitate.
Nici faptul ca biserica (parohia) are personalitate juridica, iar nu comunitatea locala de crestini nu are relevanta in cauza, fata de dispozitiile art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990.
Prin urmare, de lege lata si tinand seama de probatoriul administrat in cauza, in mod corect a fost respinsa actiunea reclamantei.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 296 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul reclamantei impotriva sentintei tribunalului, care va fi mentinuta ca legala si temeinica.
In baza art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 94/2000, curtea va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii intemeiate pe dreptul comun cu privire la casa cantorala, cata vreme la dosarul nr. aaa/84/2009 f.56, exista aprobarea nr. 9766 din 5.01.1981 a Consiliului popular al judetului Salaj privind demolarea vechii constructii si construirii casei parohiale ortodoxe romane.
Prin actiunea civila inregistrata la 24.01.2008 la Tribunalul Salaj, reclamanta PAROHIA GRECO-CATOLICA C. impotriva paratei PAROHIA OTRODOXA C., solicitand instantei ca prin sentinta ce o va pronunta, sa se constate nulitatea exproprierii lacasului de cult greco-catolic din C. si a casei parohiale aferente, precum si a terenului de 6.824 mp din CF nr. 157, nr. top 560/C/2/b/1 operate abuziv prin Decretul nr. 358/1948 aprobat prin Decretul nr. 9/1989, nulitate fondata pe dispozitiile art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990, introdus prin O.G. nr. 64/2004; sa se constate nulitatea absoluta a incheierii de intabulare nr. 181/1967 in CF nr. 157 nr. top 560/C/2/b/6/b/1, incheiere operata in baza decretului abuziv, acesta neconstituind nici macar un just titlu in baza Decretului-lege nr. 115/1938; sa se dispuna revenirea la situatia anterioara rectificarii numelui din Parohia Ortodoxa Romana, in Parohia Greco-Catolica, in sensul de a inscrie pe numele reclamantei a intregului imobil, sub temeiul ca pe acest teren este edificat de catre aceasta lacasul de cult.
Prin sentinta civila nr. 557 din 27 martie 2009 a Tribunalului Salaj, s-a admis actiunea reclamantei Parohia Greco-Catolica C. impotriva paratei Parohia Ortodoxa C. si in consecinta, s-a dispus rectificarea intabularii efectuate in CF nr. 157 C., cu incheierea nr. 7762/1967 asupra imobilului nr. A+17 nr. top 560/c/2/b/6/b/1 casa cu gradina intravilan in suprafata de 6824 mp de sub B1, Parohia Ortodoxa Romana.
S-a dispus restabilirea situatiei anterioare inscrierii din anul 1967.
A fost obligata parata la 2154 lei cheltuieli de judecata in favoarea reclamantei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamanta i-a propus paratei sa se intalneasca la data de 7.08.2006 la Primaria C., dar parata nu s-a prezentat. Asadar, reclamanta a indeplinit procedura prevazuta de art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990.
Imobilul in litigiu este identificat in CF nr. 157 C. A+17, nr. top 560/c/2/b/6/b/1, compus din casa cu gradina si 6824 mp teren intravilan, asupra caruia proprietara tabulara este reclamanta, care si-a inscris dreptul de proprietate cu incheierea nr. 1522/15.09.1939.
Din raportul de expertiza efectuat in cauza, a rezultat ca pe terenul cu nr. top 560/c/2/b/6/b/1, din CF nr. 157 C., exista o biserica si o casa cantoriala.
In baza Decretului nr. 358/1948, averea entitatilor bisericesti a trecut in proprietatea statului, cu posibilitatea ca o parte din aceasta sa poata fi atribuita de o comisie in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane.
Prin ordinul Ministerului Agriculturii dat in temeiul Decretului nr. 358/1948, imobilul din CF nr. 157 C., a fost oferit Ministerului Agriculturii.
Cu incheierea nr. 181 din 8.04.1967, in baza art. 13 din Decretul nr. 177/1948 si a art. 2 din Decretul nr. 358/1948, s-a rectificat numele proprietarului tabular de sub B1 si B10 din CF nr. 157 C..
Analizand incheierea de CF, tribunalul a constatat ca la baza incheierii a stat art. 2 din Decretul nr. 358/1948 care interzicea cultul greco-catolic si stabilea destinatia averii sub care in cea mai mare parte trecea in proprietatea statului, cu exceptia averii parohiale.
Inscrierea paratei in cartea funciara s-a facut in baza legii, care insa nu reglementa cu putere de titlu, inscrierea dreptului de proprietate al paratei in cartea funciara.
Actul material pe baza caruia s-a efectuat inscrierea, este un raport oficios care trebuia sa se circumscrie in limitele prevazute de textele de lege enumerate.
Inscrierea dreptului de proprietate al paratei in CF s-a facut in baza unor acte normative ce sunt abrogate in prezent. Odata cu incetarea acestor efecte, sunt inlaturate si conditiile de existenta a dreptului.
Parata nu a negat ca biserica in litigiu a fost destinata cultului greco-catolic.
Asa fiind, actiunea a fost admisa in temeiul art.1 din Protocolul aditional nr. 1 la Conventie si art. 34 pct. 3 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin decizia civila nr. 269/A din 16 octombrie 2009 a Curtii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de parata PAROHIA OTRODOXA C. impotriva sentintei civile nr. 557 din 27.03.2009 a Tribunalului Salaj care a fost desfiintata in totalitate si s-a trimis cauza spre rejudecare in fond aceleiasi instante.
Pentru a decide astfel, curtea a retinut in esenta ca prima instanta a omis sa se pronunte asupra petitului 1 din actiunea reclamantei, referitor la constatarea nulitatii exproprierii lacasului de cult greco-catolic si a casei parohiale din localitatea C., precum si a terenului in suprafata de 6.824 mp din CF nr. 157, nr. top 560/c/2/b/6/b/1.
Reclamanta a depus un inscris intitulat "precizare de actiune", de care prima instanta nu a tinut seama.
Fara capatul principal de cerere avand ca obiect constatarea nulitatii preluarii imobilului, nu se poate dispune rectificarea cartii funciare, cat timp titlul in baza caruia s-a facut preluarea nu a fost anulat.
Prin sentinta civila nr. 4.256 din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Salaj, s-a respins ca nefondata cererea formulata de reclamanta Parohia Greco-Catolica C. impotriva paratei Parohia Otrodoxa C., privind constatarea nulitatii exproprierii lacasului de cult, rectificarea intabularii in CF nr. 157 C., nr. top 560/c/2/b/6/b/1 si revenirea la situatia anterioara.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca imobilul in litigiu este compus din casa cu gradina si suprafata de 4.824 mp teren intravilan identificat in CF nr. 157 C. A+17 nr. top 560/c/2/b/6/b/1.
Cultul greco-catolic a fost desfiintat prin Decretul nr. 358/1948, averea trecand in proprietatea statului, cu posibilitatea ca o parte sa poata fi atribuita de o comisie in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane.
Prin Ordinul din anul 1949 al Ministerului Agriculturii, imobilul a fost oferit de Parohia Ortodoxa, Directiei Agricole Judetene, iar cu incheierea nr. 181/08.04.1967 data in baza art. 13 din Decretul nr. 358/1948 si a art. 2 din Decretul nr.177/1948, s-a rectificat numele proprietarului, din Biserica Greco-Catolica, in Biserica Romana.
Reclamanta a solicitat constatarea nulitatii acestor inscrieri, respectiv constatarea nulitatii exproprierii lacasului de cult, fara a indica temeiul de drept al cererii sale, dar invoca lipsa titlului de proprietate. Or art. 2 din Decretul nr. 358/1948 prevede ca averea mobila si imobila apartinand organizatiilor si institutiilor aratate la art. 1 cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, revine Statului Roman.
Aceeasi reclamanta a mai solicitat si rectificarea CF nr. 157 C., in sensul anularii incheierii nr. 181/1967, care nu poate fi admisa fata de prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996, intrucat nu exista o hotarare irevocabila prin care sa se fi constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a facut inscrierea nu ar fi fost valabil sau ar fi incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea.
Faptul ca decretele in baza carora s-a facut inscrierea au fost abrogate, nu duce la consecinta inlaturarii efectelor actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea.
Dupa data exproprierii, au intervenit modificari in ce priveste situatia constructiilor, parata edificand o casa parohiala in anul 1980.
In prezent exista o disproportie evidenta intre numarul credinciosilor ortodocsi si cei catolici, chiar daca trecerea credinciosilor greco-catolici si odata cu ei a lacasului de cult la ortodoxism a fost abuziva, in prezent majoritatea credinciosilor nu doresc sa revina la cultul initial si sa revendice drepturi ce decurg din calitatea de fost credincios greco-catolic.
Prin decizia civila nr. 19 din 20 ianuarie 2011 a Curtii de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta Parohia Greco-Catolica C. impotriva sentintei civile nr. 4256 din 16 septembrie 2010 a Tribunalului Salaj, care a fost desfiintata si s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond la acelasi tribunal.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca actiunea introductiva de instanta a fost intemeiata pe dispozitiile art. 3 alin. (2) din Decretul-lege nr. 126/1990, Decretul-lege nr. 9/1989 si Decretul nr. 358/1948. Precizarea de actiune din data de 4.09.2008 si notele de sedinta din 4.02.2010 si 5.02.2010 au completat temeiul juridic cu dispozitiile art. 13 si 37 din Decretul nr. 177/1948 si art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Raportat la cererea de chemare in judecata astfel cum a fost precizata de reclamanta in fapt si in drept, in mod nelegal tribunalul a retinut ca reclamanta nu a indicat temeiul de drept al cererii de chemare in judecata, acesta fiind expres mentionat, iar din motivarea actiunii rezulta fara echivoc ca reclamanta a invocat lipsa titlului in baza caruia a operat transferul dreptului de proprietate.
Desi prin decizia civila nr. 269/A din 16.10.2009 a Curtii de Apel Cluj s-a statuat ca actiunea principala formulata de reclamanta este aceea in constatarea nulitatii preluarii imobilului litigios, iar actiunea in rectificare si restabilire a situatiei anterioare este o actiune accesorie si consecutiva constatarii nulitatii actului de preluare, prima instanta nu a inteles sa cerceteze si sa solutioneze primul petit formulat de reclamanta.
Cu toate ca reclamanta a mentionat expres ca actiunea in rectificarea CF nr. 197 C. pentru anularea incheierii de intabulare nr. 181/1967 si restabilirea situatiei anterioare de carte funciara se intemeiaza pe dispozitiile art. 34 pct. 1 C.pr.civ., in mod nelegal prima instanta a stabilit ca nu exista o hotarare judecatoreasca irevocabila prin care sa se fi constatat ca inscrierea sau actul in temeiul caruia s-a facut inscrierea nu ar fi fost valabil sau ar fi incetat efectele actului juridic in temeiul caruia s-a facut inscrierea, dispunand in mod gresit respingerea celor doua capete de cerere accesorii.
Prin sentinta civila nr. 4924 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Salaj, s-a respins ca nefondata actiunea formulata si precizata de reclamanta Parohia Greco-Catolica C. impotriva paratei Parohia Otrodoxa C., pentru constatarea nulitatii inscrisului ce a stat la baza exproprierii lacasului de cult, chiar inexistenta sa, rectificarea intabularii in CF nr. 157 C., nr. top 560/c/2/b/6/1 a suprafetei de 6.824 mp cu lacas de cult greco-catolic si casa parohiala aferenta in sensul anularii incheierii de intabulare nr. 181/1967 si revenirea in CF la situatia anterioara rectificarii numelui din Parohia Greco-Catolica in Parohia Ortodoxa.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca prin incheierea nr. 181/1967, in baza art. 13 din Decretul nr. 177/1948 si a art. 2 din Decretul nr. 177/1948, s-a rectificat numele din Biserica Greco-Catolica, in Biserica Ortodoxa Romana.
Inscrierea lacasului de cult si a casei parohiale aferente, precum si a terenului de 6.824 mp din CF nr. 157, nr. top 560/c/2/b/6/b/1 in favoarea Bisericii Ortodoxe Romane prin incheierea nr. 181/1967, prin rectificarea numelui Parohiei Greco-Catolice in cel al Parohiei Ortodoxe Romane, s-a facut ca urmare a punerii in aplicare a Decretului nr. 358/1948, prin care s-a constatat revenirea comunitatilor locale ale cultului greco-catolic la cultul ortodox din Romania, incetand sa mai existe organizatii centrale si statutare ale acestui cult.
In art. 2 din acelasi decret s-a reglementat situatia averii mobile si imobile detinute la organizatiile centrale si statutare ale cultului greco-catolic care reveneau Statului Roman, cu exceptia expresa a averii fostelor parohii, acestea ramanand in proprietatea comunitatii locale, respectiv cultului ortodox roman.
Rezulta ca regimul comunist a trecut in proprietatea statului averile bisericesti si manastiresti ale cultului greco-catolic res eccleziastica aflate in circuitul civil, cult pe care practic l-a desfiintat, insa bunurile sacre destinate practicarii cultului res sacra au ramas in continuare in posesia credinciosilor practicanti organizati in parohii, care ope legis, au fost trecuti la cultul ortodox.
Prin marea schisma din anul 1.054, biserica crestina s-a divizat in Biserica Rasariteana (Ortodoxa) si Biserica de Apus Romano-Catolica din care s-au desprins Biserica Anglicana si Biserica Reformata cu numeroase culte protestante si neoprotestante. Din cultul ortodox, in secolul al XVIII-lea o parte s-a alaturat Romei (Biserica Unita cu Roma).
In sanul bisericii crestine, a existat tot timpul din punct de vedere organizatoric o delimitare clara intre clerul reprezentativ si masa credinciosilor (mireni), iar puterea statala s-a abtinut in general sa intervina in problemele legate de practicarea cultului si mai ales a serviciului religios.
Din punct de vedere patrimonial, s-a facut o distinctie clara intre bunurile necesare practicarii serviciului religios care erau considerate sfinte res sacra si mijloacele materiale necesare intretinerii clerului res eclesiastica, acestea fiind compuse din numeroase proprietati imobiliare cu toate accesoriile lor, iar atunci cand a intervenit prin masuri de expropriere mai mult sau mai putin abuzive, le-a vizat doar pe acestea din urma, nu si lacasurile de cult, care apartineau enoriasilor.
Prin urmare, bunurile sacre care au apartinut bisericii greco-catolice nu au fost nationalizate, expropriate, confiscate sau preluate in orice alt mod de stat, ci au ramas in proprietatea si posesia parohiilor care au devenit ortodoxe prin desfiintarea ope legis a cultului greco-catolic si trecerea mai mult sau mai putin fortata a credinciosilor la cultul ortodox, fara sa se produca un transfer de proprietate de la un cult la alt cult, ci mai degraba o "convertire" fortata a credinciosilor de la cultul greco-catolic, la cultul ortodox.
Asa fiind, inscrierea in CF nr. 157 C. a transferului dreptului de proprietate pentru imobilele de sub nr. top 560/c/2/b/6/b/1 in favoarea Parohiei Ortodoxe C., nu s-a realizat benevol asa cum sustine in mod eronat reclamanta, pentru a fi necesara o hotarare judecatoreasca de constatare a acestei imprejurari, ci s-a facut in baza art. 2 din Decretul nr. 358/1947, ca urmare a punerii in aplicare a Decretului nr. 358/1948, prin care a fost constatata revenirea comunitatilor locale, parohii, ale cultului greco-catolic, la cultul ortodox, incetand sa mai existe organizatiile centrale si statutare a acestui cult, conform art. 4 din decret.
Rezulta ca fata de prevederile art. 1 si 2 din Decretul nr. 358/1948, transferul dreptului de proprietate a averii fostelor parohii greco-catolice catre stat si cultul ortodox, nu a urmat procedura prevazuta de art. 37 din Decretul nr. 177/1948, cata vreme art. 1 din Decretul nr. 358/1948 a constatat o revenire a intregii comunitati locale ale acestui cult la cultul ortodox roman si nici cea prevazuta de art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938, inscrierea fiind operata in temeiul unui act normativ de autoritate, cu putere de lege, iar legea reprezinta un mod de dobandire a dreptului de proprietate conform art. 645 C.civ.
Pana in anul 1990, inlaturarea abuzurilor comise prin actele normative emise de regimul comunist, nu a fost de competenta instantelor judecatoresti, iar in baza Constitutiei din anul 1991 revizuita in anul 2003, atributul acesta i-a revenit puterii legislative, astfel ca tribunalul nu poate sa retina nevalabilitatea titlului in temeiul caruia s-a rectificat numele Parohiei Greco-Catolice, in acela de Parohia Ortodoxa Romana, ca temei pentru repunerea in situatia anterioara, printr-o noua rectificare.
Operatiunea din CF efectuata in anul 1967 privind rectificarea numelui bisericii din greco-catolica in ortodoxa, apare ca o masura justificata, mai ales ca nu este vorba de o dobandire de drept a proprietatii lacasului de cult din partea statului sau de un transfer al proprietatii de la Biserica Greco-Catolica la Biserica Ortodoxa, fiind vorba pur si simplu despre schimbarea situatiei juridice si religioase a cultului greco-catolic din Parohia C., prin transferarea lui in cult ortodox.
Abrogarea in anul 1989 a Decretului nr. 358/1948 si recunoasterea cultului greco-catolic prin Decretul nr.126/1990, nu poate duce la concluzia ca de jure bunurile in litigiu nu au iesit niciodata din proprietatea reclamantei ca structura religioasa, fiind si ramanand singura proprietara conform art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Prin actele normative elaborate de regimul instaurat la 22 decembrie 1989, i s-a recunoscut cultului greco-catolic dreptul de a se reorganiza si functiona in aceleasi conditii ca toate celelalte culte recunoscute de lege la acel moment in Romania, nicidecum ca trebuie repuse de drept in situatia anterioara desfiintarii, ceea ce ar fi insemnat un abuz in sens invers, prin desfiintarea ope legis a cultului ortodox in parohiile respective si constatarea ca toti credinciosii au revenit de drept la cultul greco-catolic.
Bunurile enumerate in art. 1 din Decretul nr. 358/1948 preluate de stat si aflate in patrimoniul statului, au fost restituite Bisericii Unite cu Roma prin Hotararea Guvernului nr. 466/1992.
Insa in ceea ce priveste lacasurile de cult si casele parohiale ce au apartinut Bisericii Romane Unite cu Roma, preluate de Biserica Ortodoxa Romana, reglementarea lor este cuprinsa in art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, cu privire la care s-a stabilit formarea unei comisii alcatuite din reprezentantii clericali ale celor doua culte religioase, tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri si in cazul in care nu se ajunge la niciun rezultat, ori decizia luata de comisie nemultumeste una din parti, partea interesata are deschisa calea actiunii in justitie potrivit dreptului comun.
Referirea legiuitorului din art. 3 alin. (2) si (3) din Decretul-lege nr. 126/1990 la faptul ca partea interesata are deschisa calea actiunii in justitie potrivit dreptului comun, nu da nastere posibilitatii exercitarii actiunii in revendicare fundamentata pe dispozitiile dreptului comun art. 480-481 C.civ. si cu atat mai putin a actiunii subsidiare in constatarea nulitatii, rectificare de CF, ci doar posibilitatea de a renunta la procedura in fata comisiei mixte si deschiderea unei proceduri judiciare care insa nu poate fi fundamentata juridic si nu se poate desfasura decat in cadrul legislativ actual reglementat de Legea nr. 489/2006.
Admiterea actiunii in rectificare de carte funciara intemeiata in principal pe dispozitiile art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr. 115/1938 ca urmare a abrogarii Decretului nr. 358/1948, nu poate fi primita intrucat pe de o parte s-ar incalca norma constitutionala de neretroactivitate a legii civile si de nerespectare a unei proceduri speciale cuprinse in art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, iar prin Titlul II din Legea nr. 247/2005 s-a prevazut ca regimul juridic al imobilelor cu destinatia de lacas de cult va fi reglementate prin lege speciala.
In acest sens, prin art. 27 alin. (2) din Legea nr. 489/2006 s-a prevazut ca bunurile sacre, respectiv cele afectate direct si exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii in conformitate cu traditia si practicile fiecarui cult, dobandite cu titlu, sunt insesizabile si imprescriptibile si pot fi instrainate doar in conditiile statutare specifice fiecarui cult. Prevederile alin. (2) nu afecteaza redobandirea bunurilor sacre confiscate in mod abuziv de stat in perioada 1940-1989, precum si a celor preluate fara titlu.
Inseamna ca aceasta categorie de bunuri este scoasa din circuitul civil si nu poate face obiectul unor actiuni in revendicare sau constatare a dreptului de proprietate in conditiile reglementate de legea civila, atata vreme cat ele nu puteau fi confiscate sau preluate de stat in perioada 1940-1989 fara titlu, ci dimpotriva, au fost dobandite de cultul ortodox cu titlu, tocmai in considerarea faptului ca ele sunt destinate practicarii serviciului religios de catre comunitatea locala de credinciosi. Ca astfel de bunuri au apartinut sau vor apartine la un moment dat unuia sau altuia dintre cele doua culte, datorita conjuncturilor social-politice si istorice, depinde in mod exclusiv de vointa si optiunea credinciosilor, legiuitorul si cu atat mai putin instanta de judecata neputand interveni in acest sens intr-o societate democratica, in care libertatea de constiinta si religioasa este garantata prin Constitutie.
Decretul nr. 358/1948 nu este un act normativ prin care bunurile sacre ce au apartinut parohiilor bisericii greco-catolice au fost nationalizate, expropriate, confiscate sau preluate de stat in orice mod, pentru a putea fi retrocedate, ci a fost un act abuziv emis de regimul comunist, prin care s-a desfiintat cultul greco-catolic, insa acest act normativ constituie un just titlu pentru comunitatea de credinciosi care a ramas in parohia acestei biserici si a continuat sa practice serviciul religios in cultul ortodox, in toata aceasta perioada, achiesand la masura abuziva impusa de legiuitor.
In acest context, reclamanta ca structura organizatorica nu se poate erija in reprezentanta majoritatii credinciosilor din localitatea Bocsita (in realitate C.), insasi legitimarea sa procesuala fiind pusa la indoiala fata de natura bunurilor care fac obiectul litigiului res sacra si care in prezent apartin de fapt si de drept cultului ortodox. Nefacand dovada ca majoritatea credinciosilor din localitatea Bocsita si-au pastrat cultul greco-catolic sau ca si-au manifestat in mod liber si expres dorinta de a reveni la acest cult, pana la data intrarii in vigoare a Legii nr. 489/2006, actiunea reclamantei de a redobandi imobilul in litigiu, destinat practicarii cultului, pe calea ocolita a anularii titlului, rectificare in CF si revenirea la situatia anterioara, nu isi gaseste justificare legala.
Impotriva acestei sentinte, a declarat apel reclamanta Parohia Greco-Catolica C., solicitand in principal anularea ei in totalitate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, iar in subsidiar schimbarea ei in tot si pe cale de consecinta admiterea actiunii asa cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea apelului, reclamanta a sustinut ca prezenta solutie ca si multe alte solutii ale Tribunalului Salaj, nu sunt redactate sub atenta supraveghere a judecatorului si ca de cele mai multe ori personalul auxiliar e cel care copiaza fara aplicatie si discernamant sentintele, schimband calitatea partilor, ori dupa caz partile, spre exemplu ultimul alineat din pagina 13.
In esenta, motivarea instantei de fond se grefeaza pe ideea ca masurile abuzive ar trebui sa ramana asa cum s-au luat de regimul comunist, ori pe ideea ca lacasul de cult nu apartinea persoanei juridice, ci apartine enoriasilor.
In Romania interbelica exista o separatie clara intre stat si biserica; lacasurile de cult si celelalte proprietati bisericesti nu apartineau sub nicio forma comunitatii, chiar daca ele erau declarate proprietati publice ce apartineau cultului religios ce avea personalitate juridica, adica Parohiei Greco-Catolice C.. Libertatea de credinta exprimata in acea perioada nu are nicio relevanta sub aspectul transferului proprietatii, intrucat vizeaza chestiuni legate de intima convingere religioasa a unui cetatean, nicidecum chestiuni materiale ce erau reglementate de Codul civil.
Parasirea unui cult, indiferent de in ce procent s-ar intampla, nu era posibil sa atraga sanctiunea prevazuta de art. 37 din Decretul nr. 177/1994 (?), chiar daca aceasta reglementare exista in materialitatea ei. In cazul in care voit sau fortat intreaga populatie ar fi trecut la cultul ortodox, proprietatea nu poate trece ex lege, ci in virtutea desfiintarii cultului, averea trebuia preluata in mod legal de stat in aceeasi maniera ca in cazul decesului unei persoane fizice fara succesori.
Reclamanta a sustinut neconstitutionalitatea articolelor ce au stat la baza inscrierii Parohiei Ortodoxe in cartea funciara, art. 13 si art. 37din Decretul nr. 177/1948 si art. 2 din Decretul nr. 358/1948.
Chiar in conditiile in care aceste articole nu ar fi interpretate in acest mod, titlurile ce trebuiau sa emane in vederea inscrierii Parohiei Ortodoxe in cartea funciara lipsesc cu desavarsire chiar de la Preafericitul Patriarh Ortodox.
Tribunalul a retinut ca parata a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului prin lege ca mod de dobandire a proprietatii, dar Decretul nr. 177/1948 si Decretul nr. 358/1948 nu sunt legi in sensul juridic al termenului, ci acte normative emanand de la Ministerul Cultelor, date in vederea aplicarii legii. Or legea nu prevedea in concret trecerea in proprietatea Bisericii Ortodoxe a bunului reclamantei, ci prevedea doar modalitatea in care ar putea trece daca printr-o hotarare judecatoreasca s-ar fi constatat indeplinite conditiile prevazute de art. 37 din Decretul nr. 177/1948. Desi i-a cerut instantei s-o oblige pe parata sa depuna titlul ce a stat la baza inscrierii in CF a Bisericii Ortodoxe, instanta a omis sa cerceteze acest aspect.
Prin efectul decretelor nr. 177/1948 si nr. 358/1948 s-a desfiintat cultul greco-catolic, iar averea acestuia a trecut in patrimoniul Statului Roman daca era preluata de la Mitropolii, episcopii, capitluri, organe, congregatii, protopopiate, manastiri, fundatii, asociatii, alte institutii si organizatii sau in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane daca averea s-a preluat de la parohii prin procedura prevazuta de art. 37-39 din Decretul nr. 117/1948.
Prin Decretul-lege nr. 9/1989 a fost aprobat Decretul nr.358/1948, iar prin art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 s-a prevazut ca situatia juridica a lacasurilor de cult si a caselor parohiale care au apartinut Bisericii Romane Unite cu Roma (Greco-Catolica) si au fost preluate de Biserica Ortodoxa Romana, se va stabili de catre o comisie mixta formata din reprezentantii clericali ai celor doua culte religioase, tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri.
Procesul de revenire la ortodoxie a fost consfintit oficial prin Decretul nr. 358/1948; impartirea averii parohiei si a diocezelor a fost reglementata prin H.C.M. nr. 1719/1048, dar ilegal, Biserica Greco-catolica a continuat sa functioneze pe toata perioada regimului comunist.
Art. 3 alin.(2) din Decretul-lege nr. 126/1990 modificat prin Legea nr. 64/2004 a deschis calea dreptului comun in cazurile in care reprezentantii celor doua culte religioase nu ajung la un acord in cadrul comisiei mixte.
Reglementand modalitatea de trecere a credinciosilor de la o religie la alta si implicit a lacasurilor de cult, statul si-a incalcat obligatia tacita de neutralitate si de garantare a dreptului de proprietate.
Fata de dispozitiile ce reglementeaza cartea funciara, in aceasta se inscrie biserica intrucat ea are personalitate juridica, iar lacasul de cult se afla in patrimoniul acesteia si nu in cel al comunitatii.
Statul nu se implica in problemele cultelor religioase in chestiunile privind credinta si exercitarea acesteia, cultele avand autonomie in aceste probleme. Puterea judecatoreasca fiind componenta a statului, trebuie sa nu se implice in chestiunile religioase, dar problema restituirii lacasurilor de cult este o chestiune ce tine de proprietate si nu de religie.
Liberul acces la justitie este reglementat de art. 21 din Constitutie si de art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar dreptul de proprietate este garantat de art. 41 din Constitutie. Litigiile privind lacasurile de cult fiind litigii patrimoniale ce privesc proprietatea, au caracter civil si nu pot fi sustrase instantelor judecatoresti.
Dreptul de proprietate asupra lacasurilor de cult si a caselor parohiale trebuie sa apartina institutiei bisericii si nu credinciosilor sau comunitatii de credinciosi. Majoritatea celor care au fost trecuti cu forta prin violenta la noul cult, au imbratisat noua religie si li se pare in prezent oarecum abuziva aceasta restituire.
Trecerea individuala de la un cult la altul se face de acea persoana in considerarea unei motivatii religioase, iar nu patrimoniale. In majoritatea cazurilor de trecere a credinciosilor de la cultul greco-catolic la cultul ortodox, nu s-au respectat conditiile prevazute de art. 37 din Decretul nr. 177/1948. Statul nu poate legifera ca in cazul in care o parte a majoritatii credinciosilor unui cult trec la alt cult, atunci acestei majoritati sa-i revina si lacasul de cult si casa parohiala. Putea cel mult institui o reglementare in sensul ca dupa disparitia cultului in mod natural si dupa o perioada de timp, aceste lacasuri sa revina statului.
Dreptul de proprietate asupra lacasurilor de cult are mai multe conotatii si semnificatii, intrucat apartine bisericii ca institutie si nu credinciosilor sau comunitatii de credinciosi.
Chiar si o hotarare judecatoreasca data in conditiile art. 37 alin. (4) din Decretul nr. 117/1949, nu este valabila prin prisma art. 19 din Decretul-lege nr. 115/1938, deoarece nu s-a dat in contradictoriu cu organul reprezentativ al cultului parasit. Distinctia intre parohii si restul partilor componente ale bisericii greco-catolice, a fost evidentiata in toate actele normative.
Recurenta a sustinut ca trebuie facuta distinctie intre libertatea de constiinta si exercitarea religiei alese. A aratat ca in practica judiciara exista hotarari prin care s-au admis actiunile Bisericii Greco-Catolice impotriva Bisericii Ortodoxe, motivate in drept pe nerespectarea dispozitiilor Decretului nr. 177/1948 si a Decretului-lege nr. 115/1938.
Chiar daca reclamanta nu a urmat procedura prevazuta de Decretul-lege nr. 126/1990, care nu este obligatorie, ea poate formula actiune in justitie in restituirea proprietatii si pentru rectificare de carte funciara. Dar chiar daca s-ar fi urmat procedura respectiva si comisia ar fi ajuns la concluzia restituirii lacasului de cult, in baza acelor hotarari tot nu s-ar fi putut intabula dreptul de proprietate al reclamantei in cartea funciara.
Ultimele 10 pagini ale motivelor de apel, constituie comentarii ale unor hotarari judecatoresti pronuntate intre biserici apartinand celor doua culte: greco-catolic si ortodox.
Reprezentantul intimatei Parohia Ortodoxa C., prezent in instanta la termenul de astazi, a solicitat respingerea apelului reclamantei.
Prin concluziile scrise inregistrate la dosar la data de 16 martie 2012, reclamanta Parohia Greco-Catolica C. a solicitat admiterea apelului si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in toate fazele procesuale, in suma de 6.175,44 lei.
Examinand apelul prin prisma motivelor invocate, curtea retine urmatoarele:
Reclamanta prin actiunea introductiva a solicitat instantei sa constate nulitatea exproprierii lacasului de cult greco-catolic din localitatea C. si a casei parohiale, precum si a terenului in suprafata de 6.824 din CF nr. 157 C., nr. top 560/c/2/b/1 dispuse prin Decretele nr. 358/1948; sa se constate nulitatea absoluta a incheierii de intabulare nr. 181/1967; revenirea la situatia anterioara rectificarii numelui din Parohia Ortodoxa Romana, in Parohia Greco-Catolica, in sensul de a se inscrie Parohia Greco-Catolica C..
Prin inscrisul depus la dosar la termenul din 12.09.2008, reclamanta si-a precizat actiunea in sensul ca solicita rectificarea intabularii in CF nr. 157 C. sub nr. top 560/2/b/6/b/1 a suprafetei de 6.824 mp cu lacas de cult greco-catolic si casa parohiala aferenta in sensul anularii incheierii de intabulare nr. 181/1967; revenirea la situatia anterioara rectificarii numelui din Parohia Greco-Catolica in Parohia Ortodoxa.
Din concluziile raportului de expertiza efectuat a rezultat ca terenul pe care se afla situat lacasul de cult Parohia Ortodoxa C. are suprafata de 3.508,0 mp si face parte din parcela cu nr. top 560/c/b/6/b/1 inscris in CF 157 C. in suprafata de 6.824 mp; pe terenul in suprafata de 3.508,0 mp se afla amplasat lacasul de cult (Biserica), precum si o casa pastorala.
Acelasi expert prin concluziile scrise ale raportului de expertiza, a aratat ca intrucat nu a reusit sa intre in posesia planului de situatie folosit la dezmembrarea parcelei cu nr. top 560/c/b/6/b din CF nr. 2549 C. in prezent sistata, dezmembrarea dispusa prin incheierea nr. 970/1937, nu a reusit sa stabileasca limitele parcelei cu nr. top 560/c/2/b/6/b/1 inscrisa in CF nr. 157 C., astfel ca nu a putut arata care este suprafata exacta a parcelei pe care se afla edificate biserica si casa pastorala.
Ca natura juridica, actiunea reclamantei este o actiune in rectificare de carte funciara cu caracter accesoriu, grefata pe actiunea principala avand ca obiect constatarea nulitatii titlului in baza caruia s-a efectuat inscrierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe C. asupra parcelei cu nr. top 560/c/2/b/6/b/1, pe care se afla edificate un lacas de cult si o casa pastorala (parohiala).
Finalitatea demersului judiciar urmarit de reclamanta, este aceea a unei actiuni in revendicarea dreptului de proprietate.
Temeiul juridic al actiunii in rectificare de carte funciara nu poate fi decat art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, iar nu art. 34 pct. 1 din Decretul-lege nr.115/1938, asa cum sustine constant in mod eronat reclamanta.
Pentru a se putea admite in speta actiunea in rectificare, este necesara anularea in prealabil (constatarea nulitatii absolute) a titlului in baza caruia s-a intabulat parata Parohia Ortodoxa C. asupra terenului si a lacasului de cult, intrucat casa parohiala a fost construita in anul 1980.
In CF nr. 157 C., nr. top 560/c/2/b/6/b/1 casa cu gradina in intravilan in suprafata de un iugar si 297 stj (6.844 mp), din care expertul a aratat ca in prezent mai exista doar 3.508 mp, cu incheierea nr. 181 din 8 aprilie 1967 data in baza art. 13 din Decretul nr.177 din 4 august 1948 si a art. 2 din Decretul nr. 177 din 2 decembrie 1948, s-a rectificat numele proprietarului de sub B1, 10 in Biserica Ortodoxa Romana C., f. 48 verso, dosarul tribunalului.
Corespunde realitatii ca trecerea de la cultul greco-catolic la cultul ortodox si preluarea imobilului de la Biserica Greco-Catolica C. in temeiul art. 37 din Decretul nr. 177/1948, a fost una abuziva, ca urmare a presiunilor exercitate de autoritatile vremii asupra credinciosilor greco-catolici, cu incalcarea dispozitiilor art. 27 alin. (1) din Constitutia Romaniei din anul 1948 in vigoare la acel moment, care garanta formal libertatea constiintei si libertatea religioasa (in acest sens decizia nr. 4.315 din 29 mai 2007 a Sectiei civile si de proprietate intelectuala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si decizia nr. 534 din 26 ianuarie 2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie).
Este adevarat ca Decretul nr.177/1948 a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9/1989.
Prin dispozitiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990, s-a consacrat o procedura speciala, atribuind in competenta comisiei mixte paritare, stabilirea juridica a lacaselor de cult si a caselor parohiale, luand in seama dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri.
Neurmarea procedurii prevazute de art. 3 din Decretul-lege nr.126/1990, mai ales dupa modificarea adusa prin Legea nr. 182/2005, poate fi considerata ca avand un caracter de recomandare, astfel ca nu pot fi opuse aplicarii legii civile, in conditiile in care art. 21 alin. (1) din Constitutie care prevede ca orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime, dreptul de proprietate fiind garantat, iar accesul reclamantei la justitie garantat de art. 21 alin. (3) din Constitutie si de art. 6 alin. (1) din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu a fost incalcat.
Abrogarea Decretului nr. 358/1948 si recunoasterea cultului greco-catolic prin Decretul-lege nr. 126/1990, nu poate duce la concluzia ca de jure, bunurile revendicate nu au iesit niciodata din proprietatea sa.
Din contra, reclamanta a predat proprietatea prin efectul legii, iar parata a dobandit proprietatea asupra imobilelor in litigiu, tot prin efectul legii, urmata de exercitarea dreptului de proprietate de catre Parohia Ortodoxa C. timp de 64 de ani.
Dezlegarea legala a problemei juridice din speta de fata, este data de interpretarea partii finale a dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990, conform carora "situatia juridica a lacasului de cult si a caselor parohiale care au apartinut Bisericii Unite cu Roma se va stabili". tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri
Sub acest aspect, reclamanta Parohia Greco-Catolica C. a dovedit in dosarul nr. aaa/84/2009 al Tribunalului Salaj, ca are un numar de 25 de credinciosi, pe cand parata Parohia Ortodoxa C. a dovedit ca are un numar de 243 de credinciosi.
Daca dupa 20 de ani de la abrogarea actelor normative in baza carora s-a preluat abuziv imobilul reclamantei si de la recunoasterea cultului greco-catolic, numarul credinciosilor practicanti ai acestui cult este de zece ori mai mic decat al credinciosilor ortodocsi, in aplicarea dispozitiilor art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990 "tinand seama de dorinta credinciosilor din comunitatile care detin aceste bunuri", inseamna ca se impune respingerea actiunii reclamantei ca nefondata, asa cum a si procedat de altfel prima instanta prin sentinta civila nr. 4924 din 29 septembrie 2011 a Tribunalului Salaj.
Sunt nerelevante solutionarii apelului, aspectul ca in sentinta apelata, din eroare se face vorbire de localitatea B., cele referitoare la interpretarea in sensul urmarit de apelanta a prevederilor art. 37 din Decretul nr. 177 1948 si ale art. 2 din Decretul nr. 358/1948, pe care aceasta le reia fara nicio ordine si sistematizare, facand imposibil identificarea unui fir logic al demersului ei.
Atat la instantele anterioare, cat si in prezentul apel, reclamanta invoca lipsa titlului care a stat la baza inscrierii in cartea funciara a Bisericii Ortodoxe C.. Principiul legalitatii ce a guvernat si cartile funciare reglementate prin Decretul-lege nr. 115/1938, dispunea ca judecatorul nu poate incuviinta decat inscrierea actelor si faptelor juridice anume prevazute de lege si nu se poate sprijini decat pe cererea si actele care o insotesc sub aspectul legalitatii formale si ca judecatorul trebuie sa cerceteze pe de o parte daca inscrisul pe baza caruia se solicita inscrierea, intruneste conditiile cerute de lege pentru inscrierea dreptului sub aspectul legalitatii materiale.
Asadar, fata de cele doua aspecte: formal si material ale principiului legalitatii, faptul ca in prezent nu se mai gaseste in arhiva cartii funciare titlul pretins de reclamanta, cata vreme din inscrierea efectuata in cartea funciara rezulta cu claritate ca inscrierea dreptului de proprietate s-a facut in baza art. 13 din Decretul nr. 177/1948 si a art. 2 din Decretul nr. 358/1948 (mentionat eronat ca fiind 177/1948), nu este de natura sa dovedeasca nevalabilitatea titlului paratei.
Distinctiile intre averea mitropoliei, episcopiilor, capitlurilor, organelor, congregatiunilor, protopopiatelor, manastirilor, fundatiilor, asociatiilor sau a altor institutii si organizatii, care a fost preluata de Biserica Ortodoxa Romana, de asemenea nu are relevanta in cauza, cata vreme intr-adevar, imobilul in litigiu a fost transcris in proprietatea paratei, aspect necontestat si care nu ridica nicio problema juridica, deoarece actuala comunitate a crestinilor ortodocsi din cadrul Parohiei Ortodoxe C. foloseste lacasul de cult, dar asa cum am aratat, acestia sunt de 10 ori mai multi decat credinciosii greco-catolici din aceeasi localitate.
Nici faptul ca biserica (parohia) are personalitate juridica, iar nu comunitatea locala de crestini nu are relevanta in cauza, fata de dispozitiile art. 3 alin. (1) din Decretul-lege nr. 126/1990.
Prin urmare, de lege lata si tinand seama de probatoriul administrat in cauza, in mod corect a fost respinsa actiunea reclamantei.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 296 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul reclamantei impotriva sentintei tribunalului, care va fi mentinuta ca legala si temeinica.
In baza art. 137 alin. (1) coroborat cu art. 1 alin. (9) din Ordonanta Guvernului nr. 94/2000, curtea va respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii intemeiate pe dreptul comun cu privire la casa cantorala, cata vreme la dosarul nr. aaa/84/2009 f.56, exista aprobarea nr. 9766 din 5.01.1981 a Consiliului popular al judetului Salaj privind demolarea vechii constructii si construirii casei parohiale ortodoxe romane.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Religii. Culte (Parohii, Cimitire, Biserici)
Calitate procesuala activa retinuta prin decizie irevocabila. Obligatia instantei de trimitere - Decizie nr. 465 din data de 10.05.2010Conflict culte religioase - Decizie nr. 518/R din data de 05.05.2010
Necompetenta generala a instantelor judecatoresti in analizarea contestatiilor impotriva sanctiunii disciplinare aplicate personalului clerical. - Decizie nr. 176/CM/ din data de 19.04.2011
Spor pentru vechime in munca. Cuantum prevazut in contractul colectiv de munca unic la nivel national. Indreptatire. - Decizie nr. 202/R din data de 22.01.2013
Contestarea deciziei de imputare emisa urmare auditului Curtii de Conturi. Obligatia conducatorului unitatii. Act de control necontestat. Drepturi salariale acordate peste limitele legale urmare unui acord colectiv. Respingerea contestatiei - Decizie nr. 3451 din data de 03.05.2012
Actiune in granituire si revendicare. Imobile invecinate. Stabilirea liniei de hotar tinand seama de iesirea din indiviziune a partilor - Decizie nr. 441 din data de 02.02.2012
Actiune confesorie. Servitute de trecere cu piciorul. Teren aflat in coproprietate. Nechemarea in judecata a tuturor coproprietarilor fondului aservit. Respingere - Decizie nr. 440 din data de 02.02.2012
Desfasurator de calcul al penalitatilor si dobanzilor emis de casa de asigurari de sanatate. Cerere de suspendare a executarii. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 4273 din data de 01.11.2011
Contract de antrepriza. Conditii pentru eliminarea oricaror formalitati pentru a asigura executarea intocmai a obligatiilor asumate astfel incat simpla implinire a unor termene contractuale sa duca la desfiintarea contractului sau sa oblige la penali... - Decizie nr. 4197 din data de 31.10.2011
Cerere de suspendare a executarii actului fiscal. Conditii. Lipsa aparentei de legalitate a deciziei de impunere prin care in anul 2011 s-au stabilit obligatii de plata pentru anii 2003 si 2004 - Decizie nr. 4157 din data de 28.10.2011
Societate comerciala radiata urmare inchiderii procedurii falimentului. Litigiu avand ca obiect restituirea unor sume de bani in temeiul Legii nr. 76/2002, aflat in rejudecare. Respingerea actiunii pentru lipsa capacitatii procesuale - Decizie nr. 4138 din data de 28.10.2011
Cerere de suspendare a executarii hotararilor AGOA si AGEA. Lipsa dovedirii urgentei - Decizie nr. 3911 din data de 21.10.2011
Cerere de aplicare a unei amenzi administrative pe zi de intarziere, pentru neindeplinirea in termen a obligatiilor stabilite prin hotararea judecatoreasca irevocabila pronuntata in contencios administrativ. Calitate procesuala pasiva - Decizie nr. 3692 din data de 11.10.2011
Antecontract de vanzare-cumparare. Rezolutiune pentru neexecutare in termenul stipulat ca "esential". Conditii. Repunere in situatia anterioara. Raportare la moneda euro. calculul penalitatilor de intarziere raportat la pretul transformat in lei - Decizie nr. 3687 din data de 11.10.2011
Contrabanda. Solutionarea laturii civile. Datoria vamala - Decizie nr. 1775 din data de 04.11.2011
Proces penal. Parti. Problema raspunderii pentru fapta minorului. Furt calificat. Introducerea in cauza a directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului - Decizie nr. 1703 din data de 26.10.2011
Accident de circulatie. Moartea a trei persoane si vatamarea corporala a altor doua. Indivizibilitate pasiva. Incadrarea juridica a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis in judecata. Individualizarea pedepsei - Decizie nr. 1698 din data de 26.10.2011
Rectificare de carte funciara. Sustinerea faptului ca registratorul nu a verificat valabilitatea actului in baza caruia s-a facut intabularea. Respingere - Decizie nr. 3459 din data de 06.10.2011
Legea nr. 10/2001. Imobil preluat abuziv si instrainat ulterior. Indreptatirea fostului proprietar la despagubiri in conditiile legii speciale - Decizie nr. 3456 din data de 06.10.2011
Ordonanta presedintiala. Cerere de suspendare a deciziei de revizuire a pensiei. Lipsa conditiei urgentei - Decizie nr. 4794 din data de 21.11.2011