Rectificarea unei inscrieri facute in temeiul unei hotarari judecatoresti. Termen. Conditii

Curtea de Apel Cluj, Sectia I-a civila, decizia nr.1860 din 2 mai 2012

Prin sentinta civila nr. 17013/2010 a Judecatoriei Cluj-Napoca a fost respinsa exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata oral in fata instantei.
A fost admisa cererea extinsa si precizata formulata de reclamanta D.E.V. in contradictoriu cu paratii A.M.D.G., A.C.M., A.M., C.D.M., C.D. si in consecinta:
S-a stabilit calitatea de bun comun a terenului situat in mun. Cluj-Napoca, str.P. nr. 13 in suprafata de 176 stj.p., avand nr. topo 13879/2 inscris sub A1 in Cf nr. 1785 Cluj, ca fiind dobandit in anul 1970, in timpul casatoriei, de reclamanta si defunctul sau sot C.I..
S-a dispus anularea partiala a certificatului de mostenitor nr. 355/1987 eliberat de Notariatul de Stat jud. Cluj, in privinta cotei de ½ din terenul sus mentionat, cota ce este proprietatea reclamantei dobandita prin sistarea comunitatii de bunuri cu sotul sau decedat C.I..
S-a dispus scoaterea din masa succesorala ramasa dupa C.I. a acestei cote de proprietate.
S-a dispus rectificarea urmatoarelor inscrieri in CF nr. 1785 Cluj: inscrierile de sub B5 si 6, facute prin incheierea de CF 2119/1.04.1987, in sensul ca in baza certificatului de mostenitor nr. 355/1987 din 24.02.1987, eliberat de Notariatul de Stat jud Cluj, asupra terenului in intregime de sub A1, se intabuleaza dreptul de proprietate dupa cum urmeaza: D.E.V., sotie supravietuitoare domiciliata in Cluj-Napoca, str. C. nr. 16, asupra a 8/16 parte din constructie si teren, cu titlu de drept construire, respectiv cumparare si sistarea comunitatii de bunuri; A.M.D.G. asupra a 4/6 parte din constructie si teren cu titlu de drept mostenire ca bun propriu; C.A.M. asupra 4/16 parte din constructie si teren cu titlu de drept mostenire, ca bun propriu; inscrierile de sub B 17 si 18 facute prin incheierea CF nr. 21976/3.04.2007, in sensul ca prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 1373/2.04.2007, asupra cotei de 4/16 parte din constructie si 4/16 parte din teren se intabuleaza dreptul de proprietate ca bun comun in favoarea lui A.M.D.G. si sotul A.M..
S-a dispus obligarea in solidar a paratilor la plata cheltuielilor de judecata in toate ciclurile procesuale constand in onorariu de avocat si taxe de timbru in cuantum de 3063 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Din copia CF 1784 Cluj-Napoca rezulta ca asupra parcelei cu nr. top 13879/2 teren in suprafata de 176 stj.p. au fost proprietari tabulari S.S. si sotia nascuta N.A. In anul 1972, in baza sentintei civile 24/1972, prin care s-a retinut ca terenul a fost folosit de 30 de ani de catre C.I., s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea lui C.I., ca bun propriu cu titlu de uzucapiune.
Din copia actelor de stare civila depuse la dosar, rezulta ca reclamanta a fost casatorita cu C.I. din anul 1939, divortand in anul 1950, iar apoi partile s-au recasatorit in anul 1960.
C.I. a decedat la data de 4.10.1986, iar prin certificatul de mostenitor nr. 355/1987 al Notariatului de Stat Judetean Cluj, s-a stabilit ca in masa succesorala ramasa dupa defunct intra cota de ½ parte din casa neterminata construita pe terenul in suprafata de 634 mp aferent si destinat constructiei, inscris in CF 1785 Cluj, nr. top 15879/2, ca au calitatea de mostenitori paratii A.M.D.G. si C.A.M., fii, in cote egale, retinandu-se ca reclamanta a fost renuntatoare la mostenire.
Paratii si-au intabulat dreptul de proprietate asupra terenului aferent parcelei nr. top 13879/2 in anul 1987, iar constructia a fost inscrisa ulterior in cartea funciara, inscriindu-se si dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei de ½ parte a constructiei.
Actiunea in anularea certificatului de mostenitor nu este supusa prescriptiei extinctive in termen de 3 ani, conform art. 3 din decretul nr. 167/1958, conform sustinerilor paratilor si ale primei instante, chestiune intrata deja in puterea lucrului judecat, prin prisma deciziilor instantelor de control judiciar, astfel ca reiterarea ei in rejudecare, la momentul cuvantului pe fondul cauzei este absolut inexplicabila din punct de vedere logic.
S-a statuat clar ca termenul de prescriptie de trei ani este incident numai pentru cererile in anularea certificatului de mostenitor pe motiv de viciere a consimtamantului unuia dintre succesori, insa reclamanta nu invoca un viciu de consimtamant ca temei al anularii certificatului de mostenitor, ci solicitarile sale vizeaza componenta masei succesorale si nu are calitatea de mostenitor, ci de tert.
Pe langa anularea partiala a certificatului de mostenitor, in cauza s-a solicitat si scoaterea din masa succesorala a cotei de ½ parte din teren ce constituie proprietatea sa, aceasta din urma cerere fiind o actiune reala imprescriptibila careia nu i se aplica termenul de prescriptie prev. de art. 3 din Decretul 167/1958.
In anul 1970, deci la 10 ani dupa ce s-au recasatorit, au cumparat impreuna cu defunctul terenul in litigiu inscris sub A1 in CF nr. 1785 Cluj-Napoca. Defunctul si-a inscris dreptul de proprietate de sub B3, numai in favoarea sa, in anul 1972, deci in timpul casatoriei. Inscrierea in CF s-a facut in temeiul sentintei civile nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj, cu titlu de uzucapiune. In considerentele sentintei, se arata ca defunctul a fi cumparat terenul in anul 1940 (deci in timpul casatoriei) si l-ar fi folosit continuu timp de 30 de ani, pana in anul 1970, sub nume de proprietar.
Ori, acest lucru nu corespunde adevarului. Defunctul nu putea nici macar teoretic sa foloseasca in mod continuu terenul in perioada 1940-1970, deoarece a lipsit din Cluj in timpul detentiei si a domiciliului fortat, in perioada 1948-1959. De altfel, sentinta civila nr. 24/1972 nu ii este opozabila reclamantei, deoarece aceasta nu a fost parte in litigiul respectiv.
In realitate, terenul a fost cumparat de reclamanta si sotul ei in anul 1970, asa dupa cum au recunoscut la interogatoriu parata A.M. si defunctul C.A.. Modul de dobandire a acestui teren, ca bun comun, precum si anul dobandirii sale este confirmat de declaratia fiicelor vanzatoarelor O.S. si C.A..
Rezulta ca reclamanta a dobandit impreuna cu defunctul sau sot dreptul de proprietate in devalmasie asupra acestui teren, in timpul casatoriei, ca bun comun in temeiul legii, respectiv al art. 30 C.fam., care prevede ca bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii, bunuri comune ale sotilor. Terenul in litigiu nu se incadreaza in categoria bunurilor proprii prevazute de art. 31 C.fam., deci si din acest punct de vedere, el are caracter de bun comun. Mai mult, in temeiul alin. 3 al art. 30, calitatea de bun comun nu trebuie dovedita. Aceasta prezumtie legala nu poate fi rasturnata decat prin proba contrara. Ori, paratii nu au facut proba respectiva, dimpotriva au confirmat aspectul respectiv prin raspunsurile date la interogatoriu.
Instanta a retinut calitatea de bun comun a terenului in litigiu ca fiind dobandita in temeiul legii, respectiv ale art. 30 din Codul familiei, deoarece a fost dobandit in timpul casatoriei. Mai mult, calitatea de bun comun nu trebuie dovedita.
Prezumtia legala instituita de art. 30 C.fam. poate fi rasturnata prin proba contrara, ceea ce nu s-a intamplat in cauza. Paratii intimati nu au contestat calitatea de bun comun a terenului in litigiu, ci dimpotriva, l-au confirmat prin raspunsurile date la interogatoriu.
Faptul ca defunctul si-a inscris dreptul de proprietate in CF numai in favoarea sa nu schimba caracterul de bun comun al acestui teren. Chiar daca defunctul nu a dobandit bunul in anul 1940, asa cum se mentioneaza in considerentele sentintei civile nr. 24/1972, acest bun, fiind dobandit in timpul primei lor casatorii, avea tot aceeasi situatie juridica, adica era tot bun comun.
Ori, in aceasta situatie, prin sistarea comunitatii de bunuri, la decesul sotului reclamantei, coproprietatea in devalmasie s-a transformat in coproprietate pe cote-parti pentru toate bunurile dobandite in timpul casatoriei, deci si pentru terenul in litigiu. Rezulta ca din moment ce s-a inclus in masa succesorala ramasa dupa defunct intregul teren in litigiu cand in realitate trebuia sa se includa numai cota de ½, asa cum de altfel s-a procedat cu celelalte bunuri comune, certificatul de mostenitor nu este valabil si deci, se impune anularea sa partiala.
Pe cale de consecinta, se impune rectificarea inscrierilor din CF nr. 1785 Cluj-Napoca, solicitate prin petitul 3 al precizarii de actiune, paratii neputand mosteni mai mult decat avea antecesorul lor.
Referitor la exceptia prescriptiei dreptului la actiune, invocata de parata A.M., in sensul ca ar fi dobandit dreptul de proprietate in temeiul art. 27 din DL nr. 115/1938, prima instanta a respins aceasta aparare ca fiind neintemeiata , pentru urmatoarele argumente:
Art. 27 al Decretul - lege nr. 115/1938 nu este aplicabil in cazul prezentului litigiu, deoarece in textul respectiv se prevede conditia ca titularul dreptului sa-l posede cu buna credinta, in conditiile legii. Este evident ca paratii nu au posedat cu buna-credinta, deoarece ei cunosteau ca terenul in litigiu a fost cumparat in timpul casatoriei de reclamanta impreuna cu defunctul C.I., deci este bun comun si ca acesta nu a fost obtinut de catre defunct prin uzucapiune, asa cum au recunoscut prin raspunsurile la interogatoriu. Ori, asa cum s-a pronuntat si fosta instanta suprema "posesorul care cunoaste nevaliditatea titlului este de rea-credinta".
 Asa cum prevede art. 27, posesia trebuie sa indeplineasca conditiile legale, adica cele prev. in art. 1847 si urm. C.civ., conditii care nu au fost indeplinite de parati. Defunctul C.A. nu a putut exercita o posesie continua asupra imobilului situat in mun. Cluj-Napoca, deoarece el a locuit permanent in Toplita, iar parata A.M. a locuit in Cluj-Napoca, dar permanent la o alta adresa.
Prevederile art. 27 se refera la situatia in care pot fi dobandite drepturi reale in temeiul uzucapiunii. Ori, este evident ca nu se poate uzucapa o cota de ½ asupra unui teren, deci art. 27 nu este aplicabil in speta de fata si peste aceste considerente.
In plus, din momentul decesului lui C.I., paratii au devenit coproprietari asupra cotei de ½ din terenul dobandit ca bun comun, alaturi de reclamanta, care era coproprietara asupra celeilalte cote de ½. In aceste conditii, este evident ca nu se poate uzucapa intre coproprietari.
Prin decizia civila nr. 463/A/25.10.2011 a Tribunalului Cluj s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantii A.M.D.G. si A.M., impotriva sentintei civile nr.17.013/15 Decembrie 2010, a Judecatoriei Cluj-Napoca, care a fost pastrata in intregime.
Au fost obligati apelantii sa plateasca intimatei D.E.V. suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta aceasta decizie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prima critica adusa sentintei apelate, in sensul ca in mod incorect prima instanta a respins exceptia prescriptiei achizitive invocata de catre apelanti, nu a putut fi primita ca fiind fondata intrucat asa cum rezulta din considerentele sentintei apelate tribunalul a retinut ca judecatorul fondului a apreciat ca in speta nu sunt incidente dispozitiile art. 27 din Decretul-Lege 115/1938, insa nu ca o consecinta a aplicarii dispozitiilor art. 60 din Legea 7/1996, in forma sa initiala, ci din cauza faptului ca nu este indeplinita conditia existentei posesiei de buna-credinta conditie sine qua non pentru a fi aplicabila ipoteza prevazuta de art. 27 din Decretul-Lege 115/1938.
A doua critica adusa sentintei apelate, care de altfel decurge din prima, in sensul ca in speta sunt pe deplin incidente dispozitiile art. 27 din Decretul-Lege 115/1938 nu a putut fi primita ca fiind fondata avand in vedere urmatoarele argumente:
Art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 prevede ca, in cazul in care s-au inscris fara cauza legitima, adica pe baza unui titlu nevalabil, drepturi reale care pot fi dobandite prin uzucapiune, ele vor ramane valabil dobandite daca titularul dreptului le-a posedat cu buna-credinta, potrivit, legii, timp de 10 ani.
Tribunalul a apreciat ca se impun a fi facute statuari asupra imprejurarii daca apelantii au exercitat o posesie de buna-credinta, asa cum este ea prevazuta de art.486 Cod civil.
Potrivit acestei dispozitii legale, este posesor de buna-credinta acela care poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate, ale carei vicii nu-i sunt cunoscute.
Titlul translativ de proprietate invocat in indeplinirea uzucapiunii tabulare de 10 ani de catre apelanti in prezentul dosar il reprezinta certificatul de mostenitor nr. 355/1987 emis de fostul Notariat de Stat, prin care s-a dezbatut succesiunea dupa defunctul C.I..
Or, asa cum rezulta din raspunsurile la interogatoriu ale apelantei A.M.D.G. tribunalul a retinut ca apelanta avea cunostinta ca parintii sai au cumparat terenul in litigiu de la numita S.O. in anul 1970 , imobil situat pe str.P., nr. 13, pe care ulterior s-a edificat o constructie.
In aceste conditii, in mod judicios prima instanta a apreciat ca reclamanta intimata D.E.V. a dobandit impreuna cu defunctul sau sot dreptul de proprietate in devalmasie asupra acestui teren, in timpul casatoriei, ca bun comun in temeiul legii, respectiv al art. 30 C.fam., care prevede ca bunurile dobandite in timpul casatoriei, de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii, bunuri comune ale sotilor.
Faptul ca defunctul C.I. si-a inscris dreptul de proprietate in CF numai in favoarea sa nu schimba caracterul de bun comun al acestui teren. Chiar daca defunctul nu a dobandit bunul in anul 1940, asa cum se mentioneaza in considerentele sentintei civile nr. 24/1972, acest bun, fiind dobandit in timpul primei lor casatorii, avea tot aceeasi situatie juridica, adica era tot bun comun.
In mod corect judecatorul fondului a statuat ca se poate discuta asupra caracterului de bun comun sau propriu al terenului in litigiu, intrucat sentinta civila nr. 24/1972 prin care s-a dispus intabularea in favoarea defunctului C.I. asupra imobilului in litigiu, cu titlu de uzucapiune, nu este opozabila reclamantei, deoarece aceasta nu a fost parte in litigiul respectiv.
In aceste conditii tribunalul a apreciat ca apelanta A.M.D.G. avea reprezentarea calitatii de bun comun al imobilului teren in litigiu in momentul intabularii dreptului de proprietate in virtutea certificatului de mostenitor nr. 355/1987.
Or, potrivit art. 487 Cod civil posesorul inceteaza a mai fi de buna-credinta in momentul in care viciile titlului ii sunt cunoscute.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul a apreciat in concordanta cu prima instanta, ca paratii apelanti nu au posedat cu buna-credinta , deoarece cunosteau ca terenul in litigiu a fost cumparat in timpul casatoriei de catre reclamanta intimata cu defunctul ei sot, C.I., fiind bun comun in intelesul art. 30 din Codul Familiei.
Impotriva acestei decizii au promovat recurs paratii A.M.D.G. si sotul A.M., solicitand casarea hotararii si respingerea actiunii.
Au solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea recursului, paratii au invocat urmatoarele:
In mod neintemeiat a retinut instanta de apel ca in cauza sunt incidente prevederile art. 487 C. civil, in privinta bunei credinte a recurentilor.
Recurentii au prezentat un istoric al modului de definire a notiunii de buna credinta in Codul civil austriac, Codul civil roman si Codul Calimah.
Recurentii au aratat ca desi buna credinta se prezuma, in cazul lor aceasta prezumtie nu le-a fost aplicata, fiind considerati automat de rea credinta.
Intimata a renuntat la succesiunea dupa sotul sau, toate bunurile din compunerea masei succesorale intrand in patrimoniul copiilor.
Ulterior, a facut acte de dispozitie asupra cotei ei de proprietate din imobil: la 7.11.2000 a instrainat cota de 4/16 parte din constructie catre recurenti, stiind si acceptand faptul ca nu detine teren in proprietate.
La data de 1.11.2000 a instrainat cota de 4/16 parte din constructie catre intimatul C.A.H., fara sa se puna in discutie terenul aferent acesteia, fiind clar ca a inteles faptul ca nu detine teren in proprietate.
Recurentii nu au avut cunostinta despre existenta vreunui viciu care sa afecteze certificatul de mostenitor, fiind de totala buna-credinta.
Totodata, recurentii au dobandit prin cumparare de la fratele C.A.M. (in prezent decedat), intreaga sa cota de teren si constructie.
Recurentii au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat statuata prin sentinta civila nr. 24/1972, pronuntata in dosar nr. 9107/1971 al Judecatoriei Cluj-Napoca, prin care s-a recunoscut dreptul de proprietate exclusiv al reclamantului C.I. asupra imobilului inscris in CF nr. 1785 Cluj, cu titlu de uzucapiune si s-a dispus, la data de 15.02.1972 intabularea dreptului de proprietate in favoarea sa, ca bun propriu.
Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, ci si contrazicerea intre doua hotarari judecatoresti, adica infirmarea constatarilor facute intr-o hotarare judecatoreasca definitiva, printr-o alta judecatoreasca ulterioara, data in alt proces.
In acest litigiu se tinde la recalificarea dreptului de proprietate dobandit definitiv si irevocabil de catre autorul comun al partilor, ca drept comun, nu drept propriu, respectiv recalificarea inscrierii de sub B+3 din CF nr. 1785 Cluj.
Prin actiunea formulata de catre reclamanta, s-a solicitat rectificarea inscrierilor din Cf nr. 1785 Cluj, de sub B 5,6, respectiv de sub B 8-10, ca o consecinta a anularii partiale a certificatului de mostenitor nr. 355/1987, eliberat de Notariatul de Stat Cluj.
Inscrierea dreptului de proprietate in favoarea lui C.I., ca bun propriu, s-a facut sub B+3.
Raportat la data inscrierii titlului si data promovarii prezentei actiuni, paratii au invocat uzucapiunea tabulara, termenul general de 30 de ani fiind implinit la 15.02.2002, iar inscrierea efectuata sub B3 ramanand valabil facuta, prin convalescenta titlului, fara posibilitatea rectificarii acesteia.
Actiunea in rectificare formulata de reclamanta (mama recurentilor), are caracter accesoriu, fiind subsecventa actiunii in constatarea nulitatii absolute partiale a unui act notarial, nefiind nicicand solicitata rectificarea inscrierii de sub B3.
Un alt motiv de recurs vizeaza nelegala respingere a exceptiei uzucapiunii, invocata de reclamanti.
Instanta de apel a retinut incidenta dispozitiilor art. 60 din Legea nr. 7/1996, faptul ca de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 7/1996, nu se mai poate invoca uzucapiunea, prev. de art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938, nici pe cale de actiune, nici pe cale de exceptie.
In speta, a retinut instanta de apel ca raportat la data intocmirii inscrierilor de sub B 5-6 - 5.02.1987 - termenul de 10 ani prev. de art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938, s-a implinit dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996, astfel incat art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938 nu mai poate fi invocat.
Aceasta motivare este netemeinica si nelegala, contravenind celor statuate de Inalta Curte de Casatie si Justitie in deciziile pronuntate in recurs in interesul legii nr. XXI/12.12.2005 si LXXXVI/2007.
In speta, actiunea in anularea certificatului de mostenitor este dublata de o actiune in revendicare, imprescriptibila extinctiv.
Chiar daca actiunea in revendicare este imprescriptibila, ea poate fi paralizata prin invocarea de catre parati a faptului ca intre timp au dobandit dreptul de proprietate prin uzucapiune, buna lor credinta neputand fi pusa la indoiala.
Prin urmare, actiunea de fond este prescrisa prin prisma dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 115/1938, intrucat titularii drepturilor intabulate le-au posedat cu buna credinta, potrivit legii, timp de 10 ani.
Reclamantii indeplinesc, in mod cumulativ, toate conditiile pentru a opera uzucapiunea tabulara, astfel cum acestea sunt reglementate prin art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938, art. 6 alin. 1 din Legea nr. 241/1947 si art. 8 alin. 1 din Decretul - lege nr. 511/1938.
Paratii nu au avut nicio indoiala asupra corectitudinii intabularii dreptului de proprietate cu titlu de bun propriu, asupra terenului, in favoarea antecesorului lor.
Nicicand in familie nu s-a pus in discutie faptul ca reclamanta ar fi avut vreo pretentie legata de acesta.
Inscrierea dreptului de proprietate al paratilor in cartea funciara a coincis cu debutul posesiei, termenul de 10 ani pentru prescriptie incepand sa curga la data de 1.04.1987.
Buna credinta a paratilor in ce priveste dreptul lor de proprietate nu poate fi pusa la indoiala. In cazul uzucapiunii tabulare, este posesor de buna credinta persoana sau persoanele care exercita in fapt atributele unui drept de proprietate inscris in CF, avand credinta ca l-a dobandit in baza unui titlu valabil, dar ale carui vicii nu le cunoaste.
Paratii au avut in permanenta ferma convingere ca defunctul C.I. a fost unicul proprietar tabular, intrucat au cunoscut modul in care acesta era intabulat in cartea funciara, in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile, iar acest aspect nu a fost contestat.
S-a contestat continuitatea posesiei exercitate de C.A. pe motiv ca acesta a domiciliat in Toplita, insa exercitiul unei posesii continue din partea posesorului de buna credinta trebuie inteles sub forma unor acte materiale de detinere si folosinta, care, fara sa aiba regim de permanenta, sunt exercitate la intervale normale de timp si intr-o succesiune regulata.
Argumentul potrivit caruia nu se poate uzucapa intre coproprietari este fara sens. Nu s-a pus in discutie uzucapiunea intre coproprietari, ci uzucapiunea ambilor coproprietari, opusa fata de un tert - intimata reclamanta.
Intre data promovarii litigiului si prezent au intervenit modificari ale situatiei de carte funciara, in sensul ca s-au efectuat acte de dispozitie.
Prin intampinare formulata, reclamanta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata in recurs.
Reclamanta arata ca din probatiunea administrata, a rezultat ca a dobandit impreuna cu defunctul sau sot dreptul de proprietate in devalmasie asupra terenului, ca bun comun, in temeiul art. 30 C. fam.
Contrar sustinerilor paratilor, nicaieri in considerentele deciziei pronuntate in apel nu se face referire la art. 60 din Legea nr. 7/1996, potrivit caruia, de la intrarea in vigoare a acestei legi, nu se mai poate invoca uzucapiunea prev. de art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938, astfel incat acest motiv de recurs este eronat.
Corect au retinut instantele de fond ca paratii nu pot invoca buna credinta, in conditiile in care, potrivit propriei recunoasteri facute la interogatoriu, au aratat ca au cunostinta de faptul ca reclamanta impreuna cu defunctul C.I. au cumparat terenul in litigiu in anul 1970, adica in timpul casatoriei.
Faptul ca defunctul si-a intabulat dreptul de proprietate in CF numai in favoarea sa, nu schimba caracterul de bun comun al terenului.
In mod corect au stabilit instantele de fond ca intrucat sentinta civila nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca nu ii este opozabila reclamantei, calitatea de bun comun a terenului poate fi discutata in cadrul prezentului litigiu.
Desi paratii au sustinut in cadrul motivelor de recurs ca dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune in regim de carte funciara se poate face numai in baza Decretului - lege nr. 115/1938, tot ei sustin incidenta uzucapiunii prevazuta in Codul civil.
Prin intampinarea formulata de intimatul A.C.M. , acesta a solicitat admiterea recursului paratilor, aratand ca buna credinta a acestora nu poate fi pusa la indoiala, reclamanta facand acte de dispozitie exclusiv asupra constructiei, reflecta faptul ca avea reprezentarea faptului ca numai asupra acesteia detine un drept de proprietate, iar interesul promovarii acestei actiuni este indoielnic.
Analizand recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea cu majoritate de voturi constata ca acesta este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
La termenul de judecata din 25.04.2012, instanta din oficiu a invocat exceptia inadmisibilitatii motivelor de recurs care vizeaza imprejurarea ca reclamanta nu a solicitat rectificarea intabularii de sub B+3 din CF nr. 1785 Cluj, precum si cel privind invocarea de catre paratii recurenti a uzucapiunii de 30 de ani.
Ambele motive sunt invocate omisso medio, fara ca paratii sa le fi invocat in calea de atac a apelului, pe care au exercitat-o impotriva hotararii primei instante.
Raman a fi analizate celelalte motive referitoare la gresita aplicare a prevederilor art. 487 C. civil, in sensul ca instantele de fond au stabilit ca in favoarea recurentilor nu se poate retine buna-credinta;
- exceptia autoritatii de lucru judecat a celor statuate prin sentinta civila nr. 24/1972 pronuntata de Judecatoria Cluj-Napoca, care atrage imposibilitatea recalificarii dreptului de proprietate dobandit de autorul comun al partilor, cu titlu de bun propriu;
- nelegala respingere a exceptiei uzucapiunii intemeiata pe dispozitiile art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938;
- dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului pe cale de uzucapiune, de catre recurenti, are ca si consecinta paralizarea actiunii in revendicare exercitata de reclamanta.
Exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca a fost invocata de catre recurenti in recurs. Constatand ca este o exceptie care, potrivit art. 166 Cod proc. civ. poate fi invocata chiar inaintea instantei de recurs, curtea va proceda la analizarea acestei exceptii, respectiv daca sunt indeplinite cumulativ conditiile pentru ca aceasta exceptie sa opereze: identitatea de obiect, parti si cauza.
Prin sentinta civila nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca s-a admis actiunea reclamantului C.I. impotriva paratilor S.S. si sotia N.A., au fost obligati paratii sa recunoasca dreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului evidentiat in CF 1785 Cluj-Napoca, dobandit prin uzucapiune si s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului in CF, cu titlu de uzucapiune.
Obiectul prezentului litigiu il constituie actiunea promovata de reclamanta D.E.V., initial in contradictoriu cu paratii A.M.D.G. si C.A.M., avand ca obiect anularea partiala a certificatului de mostenitor nr. 355/1987 eliberat de Notariatul de Stat al judetului Cluj, in privinta cotei de ½ parte din imobilul teren evidentiat in CF 1785 Cluj si scoaterea din masa succesorala ramasa dupa C.I. a acestei cote de proprietate, pe considerentul ca aceasta cota este proprietatea reclamantei, dobandita prin sistarea comunitatii de bunuri.
Ulterior, reclamanta, in dosar nr. 5013/2004 al Judecatoriei Cluj-Napoca, dosar conexat la termenul de judecata din 07.03.2007 prezentei cauze, reclamanta a solicitata, in contradictoriu cu paratii A.M.D.G., C.A.M. si A.C.M. stabilirea calitatii de bun comun a terenului evidentiat in CF nr. 1785 Cluj, dobandit in timpul casatoriei de catre reclamanta si defunctul sau sot C.I. si rectificarea intabularilor din CF 1785 Cluj, fara insa a solicita rectificarea intabularii operate in baza sentintei civile nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca.
Dupa cum reiese din cele aratate, exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei civile nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca, raportat la acest litigiu, nu este incidenta intrucat cele doua litigii privesc alte parti, au alt obiect si se intemeiaza pe alta cauza.
Nici sustinerea conform careia, intrucat dreptul de proprietate in CF 1785 Cluj-Napoca,sub B+3 in favoarea numitului C.I. s-a intabulat in baza unei hotarari judecatoresti irevocabile, acesta nu mai poate fi recalificat, nu este fondata.
Faptul ca in baza sentintei civile nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca s-a constatat ca numitul C.I. a dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului evidentiat in CF 1785 Cluj-Napoca, nu inlatura definitiv posibilitatea ca, la solicitarea unei terte persoane, careia sentinta civila nr. 24/1972 nu ii este opozabila (cum este in speta, cazul reclamantei), titlul de proprietate al proprietarului C.I. sa poata fi supus unei noi analize.
In speta, reclamanta solicita sa se constate ca, in realitate, si diferit fata de cele statuate prin sentinta civila nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca, dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului evidentiat in CF 1785 Cluj-Napoca s-a facut cu titlu de bun comun, in conditiile art. 30 din Codul familiei, imobilul fiind dobandit in timpul casatoriei reclamantei cu defunctul C.I., prin cumparare.
Sentinta civila nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca reclamantei nu ii este opozabila. Din probatiunea administrata - inclusiv recunoasterile facute in cadrul interogatoriilor luate paratilor, descendenti ai reclamantei si ai defunctului C.I. - a rezultat ca, in realitate, terenul evidentiat in CF 1785 Cluj-Napoca a fost dobandit in timpul casatoriei de catre sotii C.I. si D.E.. Prin urmare, actiunea reclamantei sub acest aspect - al constatarii caracterului de bun comun al terenului promovata in dosarul nr. 5013/2004 al Judecatoriei Cluj-Napoca, conexata la prezentul dosar - este pe deplin intemeiata, fiind in concordanta cu probatiunea administrata in fata instantelor de fond.
Terenul evidentiat in CF 1785 Cluj-Napoca, fiind bun comun, este intemeiata actiunea si in ceea ce priveste solicitarea de anulare partiala a certificatului de mostenitor nr. 355/1987, in sensul excluderii din masa succesorala ramasa dupa defunctul C.I. a cotei de ½ parte din teren, proprietatea reclamantei.
Intrucat intabularile cu privire la care reclamanta a solicitat rectificarea CF nr. 1785 Cluj sunt ulterioare emiterii certificatului de mostenitor anulat partial si se intemeiaza pe continutul initial al acestuia, in mod corect s-a admis actiunea avand ca obiect aceste rectificari.
Reclamanta, prin actiunile promovate (conexate) si precizate in fata primei instante, nu a solicitat rectificarea intabularii de sub B+3- dreptul de proprietate al numitului C.I. .
Lipsa acestei solicitari nu impiedica insa constatarea caracterului de bun comun al terenului evidentiat in CF 1785 Cluj-Napoca.
Faptul ca reclamanta nu a solicitat rectificarea intabularii de sub B+3 si intabularea dreptului de proprietate comuna (al sau si al defunctului sot, C.I.) asupra terenului inscris in CF 1785 Cluj-Napoca, tine de principiul disponibilitatii partii in procesul civil, reclamantul fiind cel care investeste instanta, instanta fiind tinuta sa se pronunte in limitele in care a fost investita, conform prevederilor art. 129 alin. 6 Cod proc.civ.
Imprejurarea ca reclamanta va putea sau nu sa-si intabuleze aceasta hotarare este o chestiune care excede cadrului prezentului recurs , iar paratii nu justifica interes juridic pentru a invoca acest aspect.
Motivul de recurs vizand gresita retinere a faptului ca paratii recurenti nu sunt de buna-credinta nu este intemeiat.
Asa cum s-a aratat anterior, in cadrul interogatoriilor administrate in fata primei instante, paratii au recunoscut ca au stiut despre faptul ca parintii - reclamanta si defunctul C.I. - au cumparat terenul in timpul casatoriei, in anul 1970.
Referitor la uzucapiunea intemeiaza pe prevederile art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 (uzucapiunea tabulara), instanta de apel a retinut doar faptul ca aceasta nu poate opera, in absenta posesiei de buna-credinta, fara a face referire la faptul ca dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996, uzucapiunea reglementata de art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938 nu se mai poate invoca.
Acest considerent a fost mentionat doar in considerentele hotararii judecatoriei, fara a mai fi reluat de instanta de apel.
Recursul are ca obiect criticile de nelegalitate ale hotararii pronuntate in apel. In prezentul cadru procesual poate fi supusa analizei doar nelegalitatea deciziei din apel sub aspectul respingerii uzucapiunii intemeiate pe art. 27 din Decretul - lege nr. 115/1938, urmare a faptului ca paratii nu au exercitat o posesie de buna-credinta.
Aceasta critica nu este intemeiata, potrivit celor anterior aratate. Paratii, cunoscand caracterul de bun comun al terenului intabulat exclusiv pe numele lui C.I., nu pot invoca buna-credinta, ei insisi recunoscand ca stiau de faptul ca terenul este bun comun, dobandit prin cumparare, in timpul casatoriei reclamantei cu defunctul C.I..
In fine, critica vizand faptul ca dobandirea de catre recurenti a dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, are ca si consecinta paralizarea actiunii in revendicare exercitata de catre reclamanta, este nefondata.
Potrivit celor anterior aratate, paratii, neindeplinind conditiile pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, nu pot opune uzucapiunea ca mod de dobandire a dreptului de proprietate, pentru a-i paraliza reclamantei actiunea promovata.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea, cu majoritate de voturi va respinge recursul declarat de paratii A.M.D.G. si sotul A.M., impotriva deciziei civile nr. 463/A din 25 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj, pe care o va mentine.
In baza art. 274 Cod proc.civ., fiind in culpa procesuala, recurenti vor fi obligati sa plateasca intimatei D.E.V. suma de 1500 lei cheltuieli de judecata in recurs, reprezentand onorariu avocat ( chitanta nr. 0000241). (Judecator Marta Vitos)
In opinia separata, s-a retinut ca prin sentinta civila nr. 17013 din 15.10.2010 a Judecatoriei Cluj-  Napoca, indreptata prin incheierea din 27 aprilie 2011, s-a respins exceptia  prescriptiei dreptului la actiune, s-a respins exceptia prescriptiei dreptului la  actiune, s-a admis cererea extinsa si precizata formulata de reclamanta  D.E.V. in contradictoriu cu paratii A.M.D.G., A.C.M., A.M., C.D.I. si C.D.  si in consecinta, s-a stabilit calitatea de bun comun a terenului in suprafata  de 176 stjp cu nr. top 13879/2 inscris sub Al in CF nr. 1785 Cluj, ca fiind  dobandit in anul 1970, in timpul casatoriei, de reclamanta si defunctul sau  sot; s-a dispus anularea partiala a certificatului de mostenitor nr. 355/1987  in privinta cotei de 1/2 din terenul sus-mentionat, cota ce este proprietatea  reclamantei dobandita prin sistarea comunitatii de bunuri cu sotul sau  decedat; s-a dispus scoaterea din masa succesorala ramasa dupa defunctul  sau sot a acestei cote de proprietate; s-a dispus rectificarea urmatoarelor  inscrieri in CF nr. 1785 Cluj: inscrierile de sub B5 si 6, facute prin incheierea  de CF 2119/1.04.1987, in sensul ca in baza certificatului de mostenitor nr.  355/1987 din 24.02.1987, eliberat de Notariatul de Stat jud. Cluj, asupra  terenului in intregime de sub Al, se intabuleaza dreptul de proprietate dupa  cum urmeaza: D.E.V., sotie supravietuitoare, asupra 2/4-a parte, cu titlu de drept  cumparare si sistarea comunitatii de bunuri; A.D.M.G.  asupra a 1/4-a parte, cu  titlu de drept mostenire ca bun propriu; C.A. Marius asupra 1/4-a parte, cu titlu de drept  mostenire, ca bun propriu; inscrierile de sub B 8-10 facute prin incheierea CF  nr. 9566/22.06.1994, in sensul ca in baza certificatului de mostenitor nr.  355/1987 din 24.02.1987, dosar succesoral nr. 30/1987, autentificat de  Notariatul de Stat jud. Cluj, se intabuleaza dreptul de proprietate dupa cum  urmeaza: D.E.V., sotie supravietuitoare, asupra a 8/16 parte din constructie si teren,  cu titlu de drept construire, respectiv cumparare si sistarea comunitatii de  bunuri; A.D.M.G., asupra 4/ 16-a parte din constructie si  teren, cu titlu de mostenire, ca bun propriu; C.A., asupra  4/16-a parte din constructie si teren, cu titlu de drept mostenire, ca bun  propriu; inscrierile de sub B17 si 18, facute prin incheierea CF  nr.21976/03.04.2007, in sensul ca prin contractul de vanzare-cumparare  autentificat de notar public Stancu Tudor sub nr. 1373/02.04.2007, asupra  cotei de 4/ 16-a parte din constructie si 4/16-a parte din teren se  intabuleaza dreptul de proprietate ca bun comun in favoarea lui A.M.D.G. si sotul A.M..
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut in esenta ca asupra  terenului in litigiu, s-a intabulat in anul 1972 dreptul de proprietate in baza  sentintei civile nr. 24/1972, in favoarea lui C.I., desi s-a casatorit  cu reclamanta in anul 1939 si au divortat in anul 1950, dupa care in anul  1960 s-au re casatorit.
Defunctul sot al rec1amantei a decedat la data de 4.10.1986, iar  conform certificatului de mostenitor nr. 355/1987, in masa succesorala  ramasa dupa defunct a intrat cota de % parte din terenul in suprafata de 634 mp si casa aflata in constructie pe acest teren inscris in CF nr. 1785  Cluj, nr. top 15879/2, iar mostenitori au fost paratii A.M.D.G. si A.C.M. in cote egale in calitate de fii, in timp ce  reclamanta in calitate de sotie supravietuitoare a renuntat la mostenire. De  asemenea, a mai retinut prima instanta, ca la 10 ani dupa ce s-au  recasatorit, reclamanta si defunctul ei sot au cumparat in anul 1970 terenul  in litigiu, dar cu toate acestea, defunctul ei sot si-a inscris singur dreptul de  proprietate asupra terenului in anul 1972 cu titlu de uzucapiune, in baza  sentintei civile nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj, in considerentele careia s-a  aratat ca defunctul ar fi cumparat terenul in anul 1940 si l-ar fi folosit timp  de 30 de ani pana in anul 1970, sub nume de proprietar, "aspecte ce nu  corespund adevarului, deoarece conform aprecierii pertinente a reclamantei,  defunctul nu putea nici macar teoretic sa foloseasca in mod continuu  terenul in perioada 1940-1970, deoarece a lipsit din Cluj in timpul detentiei  si a domiciliului fortat, in perioada 1948-1959. Se poate discuta pe acest  subiect intrucat sentinta civila nr. 24/1972 nu ii este opozabila reclamantei,  deoarece aceasta nu a fost parte in litigiul respectiv, deci nu poate fi vorba  despre autoritate de lucru judecat. Este indubitabila imprejurarea ca terenul  in discutie a fost cumparat de reclamanta si sotul ei in anul 1970, asa dupa  cum au recunoscut la interogatoriu parata A.M. si defunctul C.A.. Modul de dobandire a acestui teren, ca bun comun, precum si anul  dobandirii sale este confirmat de declaratia lui I.S.M. si  M.A.M., fiicele vanzatoarelor O.S. si C.A. In acest context, este indubitabil ca reclamanta a dobandit  impreuna cu defunctul sau sot dreptul de proprietate in devalmasie asupra  acestui teren, in timpul casatoriei, ca bun comun in temeiul legii, respectiv  al art. 30 C. fam." "Faptul ca defunctul si-a inscris dreptul de proprietate in  C.F. numai in favoarea sa nu schimba caracterul de bun comun al acestui  teren, neavand nicio valoare juridica. Chiar daca defunctul nu a dobandit  bunul in anul 1940, asa cum se mentioneaza in considerentele sentintei  civile nr. 24/1972, acest bun, fiind dobandit in timpul primei lor casatorii,  avea tot aceeasi situatie juridica, adica era tot bun comun".
Aceasta sentinta a fost mentinuta prin decizia civila nr. 463 din  25.10.2011 a Tribunalului Cluj, care formeaza obiectul prezentului recurs,  pe care paratii o critica in temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pentru  nelegalitate.
Decizia tribunalului si sentinta judecatoriei in opinia minoritara, sunt flagrant nelegale, deoarece incalca principiul securitatii, al stabilitatii  raporturilor juridice civile. Ceea ce s-a intabulat cu efect constitutiv de  drepturi reale in baza unei hotarari judecatoresti intrate in puterea lucrului  judecat, nu are iata, absolut "nicio valoare juridica", dupa cum a retinut in  mod nelegal judecatoria, iar tribunalul si curtea in opinia majoritara au  confirmat.
Prin securitatea statica, se asigura ocrotirea juridica a drepturilor  civile actuale, iar prin securitatea juridica dinamica, siguranta operatiunilor  viitoare, prin care se pot dobandi astfel de drepturi. Statica vizeaza existenta  si pastrarea drepturilor patrimoniale valabil dobandite, ca elemente active  ale patrimoniului unei persoane. C.I. a intreprins toate demersurile  legale privind publicitatea imobiliara in regim de carte funciara, prin  intabularea dreptului sau de proprietate in cartea funciara cu titlu de  uzucapiune in temeiul Codului civil, iar reclamanta nu a avut nici o obiectie  cu privire la acest aspect timp de 33 de ani, din anul 1972 si pana in anul 2005, desi cunostea sau putea cunoaste starea tabulara a imobilului teren  pe care era construita casa in care locuia impreuna cu sotul sau.
In anul 1972, cand prin sentinta civila nr. 24 din 4 ianuarie 1972 a  Judecatoriei Cluj, s-a admis actiunea civila intentata de reclamantul C.I. impotriva paratilor S.S. si a sotiei S.A., au fost  obligati paratii sa ii recunoasca dreptul de proprietate al reclamantului  asupra imobilului cu nr. top 13879/2 loc de casa in suprafata de 176 stjp cu  titlu de uzucapiune de 30 de ani si s-a dispus intabularea dreptului de  proprietate al reclamantului in cartea funciara cu titlu de uzucapiune,  reclamantul de atunci C.I., era casatorit cu actuala reclamanta  D.E.V.. In baza sentintei civile nr. 24/1972, fostul sot al  reclamantei s-a intabulat in C.F. nr. 1785 Cluj nr. top 13879/2 cu  incheierea nr. 546 din 15 februarie 1972. Aceasta incheiere nu s-a solicitat a  fi anulata, ci doar incheierile ulterioare, nr. 2119/01.04.1978 si nr. 9566 din  22.06.1994. Or nu se pot anula doar unele incheieri, lasand neatinsa  incheierea in baza careia defunctul C.I. s-a intabulat cu titlu de  uzucapiune.
Recurentii au aratat ca aceasta incheiere nu a fost anulata, dar  sustinerile lor nu au fost luate in considerare.
Asadar, atat sentinta civila nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj, cat si  incheierea nr. 546 din 15 februarie 1972 de intabulare a dreptului de  proprietate dobandit cu titlu de uzucapiune de catre defunctul C.I.,  nu au nicio valoare juridica in opinia instantelor, nu sunt anulate,  desfiintate etc., dar pur si simplu nu sunt luate in considerare, nu au "nicio  valoare juridica", dupa cum a retinut cu incalcarea legii, prima instanta, a  carei sentinta este mentinuta in caile de atac.
Mai mult, sentinta civila nr. 24/1972 este contrazisa de instantele de  fond, careia nu ii recunosc dispozitiile intrate in puterea lucrului judecat, pe  motiv ca actuala reclamanta nu a fost parte in acel proces si prin urmare nu  ii este opozabila. Este adevarat ca actuala reclamanta nu a fost parte in  procesul finalizat prin sentinta civila nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj, dar  intabularea cu efect constitutiv de drepturi reale a defunctului ei sot C.I., s-a facut in perioada in care era in vigoare Decretul-lege nr.  115/1938, iar efectul constitutiv de drepturi al intabularii efectuate in  temeiul acestui decret-lege, s-a pastrat si dupa intrarea in vigoare a Legii  nr. 7/1996, sub imperiul careia intabularile efectuate in cartea funciara  aveau totusi efect de opozabilitate.
Nelegal s-a retinut de catre instante ca paratii au recunoscut la  interogatoriu ca terenul in litigiu ar fi fost cumparat de reclamanta si sotul ei  in anul 1970, fara sa se fi formulat un capat de cerere cu acest obiect. In  acest mod asadar, instantele au schimbat modul originar de dobandire a  dreptului de proprietate, uzucapiunea, intr-un mod derivat de dobandire,  respectiv in baza unui presupus antecontract de vanzare-cumparare,  "dovedit" cu interogatoriu si declaratii de martori, dar nevalidat de instanta  in baza unui capat de cerere printr-o dispozitie a sentintei, ci doar prin  considerentele hotararii. In acest mod, caracterul de bun propriu al  defunctului C.I. asupra terenului, a fost schimbat in acela de bun  comun. Dar in acest dosar, reclamanta nu a dovedit potrivit legii, asa cum  au retinut instantele, ca imobilul in litigiu ar fi fost dobandit cu titlu de  cumparare de catre D.E.V. impreuna cu C.I..
In speta, capatul principal de cerere este acela de actiune in  rectificarea inscrierilor din cartea funciara, efectuate in baza unei hotarari judecatoresti intrate in puterea lucrului judecat. Solutia legala ce se  impunea in cauza, era aceea a respingerii actiunii.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7 / 1996, in forma in vigoare la  data inregistrarii actiunii, 9 mai 2005, cuprinsul cartii funciare in afara  ingradirilor si exceptiilor legale, se considera exact numai in folosul acelei  persoane care, in virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobandit cu  buna-credinta un drept real inscris in cartea funciara. In speta, nu s-a  dovedit ca titularul C.I. ar fi fost de rea-credinta.
Pentru a se putea admite rectificarea de carte funciara in temeiul art.  34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, era necesar ca printr-o hotarare  judecatoreasca definitiva si irevocabila, sa se fi constatat ca inscrierea sau  actul in temeiul caruia s-a efectuat inscrierea, nu a fost valabil. Insa,  sentinta civila nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca in baza careia s-a  efectuat inscrierea, nu a fost constatata ca nefiind valabila printr-o dispozitie  a instantei, ci doar in considerentele hotararilor pronuntate in acest ciclu  procesual este criticata si neluata in seama, iar inscrierea efectuata in  temeiul ei prin incheierea de carte funciara nr. 546 din 15 februarie 1972,  nu a fost anulata, ci a ramas valabila in continuare.
Chiar si in ipoteza in care sentinta civila nr. 24/1972 a Judecatoriei  Cluj-Napoca nu ar fi fost valabila, ceea ce nu este cazul in speta, potrivit art.  27 din Decretul-lege nr. 115/1938, in cazul in care s-au inscris fara cauza  legitima drepturi reale, care nu pot fi dobandite in temeiul uzucapiunii, ele  vor ramane valabil dobandite daca titularul le-a posedat cu buna-credinta  potrivit legii, timp de 10 ani. Cata vreme nu s-a dovedit ca titularul C.I. ar fi fost de rea-credinta, chiar daca sentinta civila nr. 14/1972 a  Judecatoriei Cluj nu ar fi fost valabila, ceea ce nu s-a dovedit, la data de 15  februarie 1982 dreptul de proprietate al titularului C.I. s-ar fi  consolidat retroactiv, prin convalescenta titlului de dobandire, sau asanarea  titlului "nevalabil".
Corespunde realitatii ca paratii in calitate de succesori ai lui C.I., nu au formulat in speta o cerere reconventionala prin care sa solicite  constatarea dobandirii de catre antecesorul lor a dreptului de proprietate cu  titlu de uzucapiune tabulara asupra imobilului in litigiu, ci doar in aparare  au invocat uzucapiunea tabulara, dar termenul de 10 ani prevazut de art. 27  din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru convalescenta, asanarea,  consolidarea titlului de dobandire a dreptului de proprietate cu titlu de  uzucapiune tabulara, este corelat cu termenul de 10 ani inauntrul caruia  poate fi solicitata rectificarea de carte funciara de catre titularul dreptului  lezat prin inscrierea efectuata in temeiul titlului nevalabil, conform art. 35  din Legea nr. 7/1996 in forma in vigoare la data inregistrari actiunii, dupa  care situatia de carte funciara creata prin starea de aparenta se consolideaza  retroactiv, cu titlu de uzucapiune tabulara. In baza art. 18 din Decretul nr.  167/1958, instanta era obligata ca din oficiu sa cerceteze daca dreptul la  actiunea in rectificare de carte funciara este prescris.
Aceasta consolidare a dreptului de proprietate "se face fara a fi  necesara o hotarare judecatoreasca pentru inscrierea dreptului real imobiliar  in cartea funciara, intrucat inscrierea este deja efectuata si dreptul  consolidat in temeiul legii", asa cum s-a aratat in decizia nr. 1054/2009 a  Curtii Constitutionale. Prin urmare, in speta paratii nu erau obligati sa  formuleze a cerere reconventionala prin care sa solicite constatarea  dobandirii de catre antecesorul lor a dreptului de proprietate cu titlu de  uzucapiune, sau sa ridice in termen legal exceptia dobandirii dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune tabulara, fiindca acest drept era dobandit  deja de antecesorul lor in temeiul legii.
Cu alte cuvinte, chiar daca C.I. nu ar fi dobandit dreptul de  proprietate cu titlu de uzucapiune reglementata de Codul civil in baza  sentintei civile nr. 24/1972 a Judecatoriei Cluj-Napoca intabulate in la data  de 15 februarie 1972 in cartea funciara, totusi la data de 15 februarie 1982  el ar fi dobandit dreptul de proprietate in temeiul uzucapiunii tabulare  reglementate de art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Codul de procedura civila a creat prin dispozitiile art. 306 alin. (2)  institutia juridica a motivelor de ordine publica, pe care instanta de recurs  are posibilitatea sa le invoce din oficiu, pentru a nu pastra o hotarare data  cu incalcarea grava a legii, care ulterior sa fie prezentata ca practica  judiciara in alte procese civile.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art.  312 alin. (1) si (3) C.pr.civ., in opinia minoritara, se impunea admiterea  recursului paratilor impotriva deciziei tribunalului care sa fie modificata si  rejudecand apelul in baza art. 296 C.pr.civ., admiterea apelului paratilor in  contra sentintei judecatoriei, care sa fie schimbata in sensul respingerii  actiunii rec1amantei impotriva paratilor.