Somatie de plata

               Tip document  -  Sentinta civila
                Nr.  document - 1267
    Data elaborarii: 28.10.2011
          Titlul spetei: somatie de plata
          Domeniu asociat:  societati comerciale
               Continut:
 
      
      Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de  28.09.2011 sub nr. de dosar 1942/334/2011, creditoarea S.C. R.S. S.R.L. a chemat in judecata pe  debitoarea debitoarea S.C. P.I. S.R.L. solicitand instantei emiterea unei ordonante de plata prin care debitoarea sa fie somata sa-i achite:
* Suma de 6956,26 lei reprezentand contravaloarea produse comercializate si servicii prestate de catre creditoare si neachitate de catre debitoare
* Valoarea dobanzii legale calculata conform normelor BNR in vigoare, de la data scadentei facturilor neachitate pana la data formularii prezentei cereri.
* Contravaloarea cheltuielilor de judecata. (_)
      In fapt, creditoarea a livrat debitoarei bunuri si servicii  in valoare de 6956,26 lei conform facturii nr. 232/16.10.2008. Pe factura exista o semnatura de primire si mentiunea "chitanta 228/17.XI.2009-1500 lei.". Conform sustinerilor creditoarei, debitoarea nu a achitat aceasta factura.
      In drept, au fost invocate dispozitiile O.G. 5/2001 si ale C.p.c.
      Potrivit art. 1 din OG nr. 5/2001, procedura somatiei de plata se desfasoara la cererea creditorului, in scopul realizarii de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani, asumate printr-un contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau alte prestatii.
      Din acest text legal se desprind doua conditii ce trebuie indeplinite pentru a se putea recurge la aceasta procedura si anume: creanta creditorului sa fie certa, lichida si exigibila si inscrisul din care ea rezulta sa fie insusit de parti.
      In speta nu este indeplinita conditia existentei unui inscris acceptat de catre parti. Relatiile comerciale dintre parti sunt probate doar prin intermediul unei facturi acceptate de catre debitoare prin semnatura. Semnarea unei facturi de catre un prepus al debitoarei probeaza cel mult existenta unor relatii comerciale si faptul ca marfa a fost receptionata. Factura acceptata de catre debitoare nu face insa dovada conditiilor in care partile au inteles sa desfasoare relatii comerciale.
      Pentru a fi verificate conditiile de contractare este nevoie de administrarea altor probe. Faptul ca asemenea mentiuni exista in factura poate constitui o proba in sensul celor invocate de catre creditoare insa aceasta proba poate fi rasturnata de catre debitoare prin alte mijloace de proba. Factura, prin natura sa, este un act emis in temeiul unui contract (care poate fi constat prin inscris, consensual, de adeziune, negociat e.t.c.) si are rolul de a insoti si certifica livrarea de marfa. Astfel, acceptarea facturii de catre debitoare nu face, singura, proba acceptarii pretului si a celorlalte conditii de contractare.
      In speta, creditoarea nu a depus la dosar nici un alt inscris privind relatiile comerciale dintre parti in afara de factura indicata.
      Astfel, instanta constata ca obligatia de plata a sumei de 6956,26 lei reprezentand contravaloarea marfurilor furnizate de catre creditoare si neachitate de catre debitoare nu a fost asumata de catre debitoare prin inscris.
      Din aceste considerente, instanta constata ca in cauza nu este indeplinita situatia premisa a admisibilitatii procedurii speciale a somatiei de plata, anume existenta unui inscris insusit de catre parti prin semnatura si care  sa ateste drepturi  si obligatii  privind  executarea  anumitor  servicii, lucrari sau alte  prestatii.
      Nefiind indeplinite conditiile speciale privind admisibilitatea somatiei de plata, creditoarea are posibilitatea valorificarii pretentiilor sale pe calea unei actiuni in conditiile dreptului comun, astfel cum permit dispozitiile art. 7 din OG nr. 5/2001.
      In privinta cheltuielilor de judecata, potrivit art. 274 Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Intrucat temeiul juridic al suportarii cheltuielilor de judecata il constituie culpa procesuala si avand in vedere solutia care urmeaza a fi pronuntata, creditoarea nu are dreptul la cheltuieli de judecata.
      Fata de considerentele anterioare, instanta va respinge actiunea de emitere a unei somatii de plata, cu cheltuieli de judecata, formulata de creditoarea S.C. R.S. S.R.L. in contradictoriu cu debitoarea S.C. P.I. S.R.L. ca neintemeiata.
      Fata de principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, instanta va lua act ca debitoarea nu a solicitat cheltuieli de judecata.