Dreptul la vizitare copil parinte separat si rude

Posibilitatea parintelui si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile luate si care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art. 8. Obligatiile pozitive impuse statului de art. 8 includ luarea masurilor in vederea reunirii parintelui  cu copilul sau.
Totodata, legaturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre parintele cere nu locuieste cu acesta si minor. In realizarea efectiva a acestei legaturi, trebuie sa se tina cont si de durata de timp in care parintele are legaturi personale cu minorul si de interesul manifestat de parinte in acest sens, de varsta copilului, de capacitatea sa de a intelege nevoia legaturilor mai stranse cu parintele, specifica sexului si varstei.
Din ansamblul acestor dispozitii legale, rezulta ca legiuitorul consacra atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste educarea si cresterea copilului, cat si dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legaturi apropiate, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie.

SENTINTA CIVILA  NR. 981 din  SEDINTA PUBLICA DIN 18.12.2013

Prin cererea formulata si inregistrata la aceasta instanta la data de 24.04.2013, reclamanta V.A., in contradictoriu cu paratul C.M., a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului sa-i permita a avea legaturi personale cu minorii C.M., si C.F., prin stabilirea unui program de vizitare a minorilor, dupa cum urmeaza:
- Trimestrial, la revenirea in tara a reclamantei, la sfarsit de saptamana, de vineri, orele 14.00 si pana duminica, orele 18.00, cu posibilitatea reclamantei de a lua minorii la domiciliul acesteia;
- In perioada vacantei de vara,  o luna zi 15 zile, in fiecare an, cu posibilitatea reclamantei de a lua minorii la domiciliul acestei si de a pleca cu acestia in tara si in strainatate, fara a fi necesar acordul celuilalt parinte;
precum si la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, partile au fost casatorite, iar din relatia de casatorie au rezultat minorii minorii C.M., si C.F.
Prin sentinta civila nr. 1202/2009 a Judecatoriei Liesti s-a dispus desfacerea casatoriei dintre parti, minorii fiind incredintati reclamantei spre crestere si educare. Ulterior, paratul a formulat actiune in instanta, prin care a solicitat incredintarea celor doi minori, actiune respinsa in fata instantelor de fond si apel, dar admisa in recurs de catre Curtea de Apel Galati prin decizia civila nr. 261/09.05.2012.
La data de 24.04.2013, reclamanta a formulat cerere prin care solicita incuviintarea de legaturi personale cu cei minori, dupa un program indicat, cu posibilitatea de a-i lua la domiciliul acesteia si de a pleca cu acestia in tara si in strainatate fara a fi necesar acordul celuilalt parinte. De asemenea, intervenientii au formulat cerere prin care au solicitat incuviintarea de legaturi personale cu cei minori, dupa un program indicat, cu posibilitatea de a-i lua la domiciliul acestora.
Prin incheierea din data de 17.10.2013 s-a admis in principiu cererea de interventie voluntara, formulata de intervenientii  V.M. si V.C..
Din declaratiile martorilor propusi de reclamanta si intervenienti, rezulta faptul ca reclamanta nu reuseste sa ia legatura cu minorii deoarece nu i se permite de catre parat, ca aceasta plate?te pensie alimentara pentru minori, indeplinindu-si obligatiile de parinte si mai mult trimite suplimentar bani si pachete pentru copii. Minorii sunt influentati de parat si bunica paterna, iar sotul parat procedeaza in acest sens din razbunare. Mai rezulta faptul ca reclamanta are posibilita?i materiale si poate plimba copii in vacanta.
Din declaratiile martorilor propusi de parat, rezulta faptul ca reclamanta a fost lasata sa vada minorii si ca bunicilor materni nu li se ofera acest drept, motivat de faptul ca nici paratului, la randul sau, nu i-a fost permis. Paratul are posibilitati materiale de crestere si educare a minorilor, fiind angajat ca muncitor la o intreprindere. Mai rezulta faptul ca minorii au fost bucurosi cand au vazut-o pe reclamanta.
Din interogatoriul luat paratului, reiese faptul ca minorii au fost crescuti in casa bunicilor materni pana la momentul punerii in executare a hotararii pronuntate de Curtea de Apel Galati, ca reclamanta si-a indeplinit obligatiile stabilite pe cale judecatoreasca si ca paratul este de acord cu admiterea actiunii reclamantei in sensul de a-i permite sa aiba legaturi personale cu minorii in modalitatea solicitata, dar ca nu este de acord cu actiunea formulata de intervenienti.
Din ancheta sociala efectuata la domiciliul paratului, reiese faptul ca acesta locuieste impreuna cu mama si cei doi minori intr-un imobil, proprietatea mamei acestuia, format din 4 camere, o bucatarie si un hol, mobilate cu strictul necesar, in conditii de igiena satisfacatoare, cu praf pe mobila si neaerisita. Se mai mentioneaza faptul ca veniturile paratului constau in salariul in cuantum de 1100 lei, bonuri de masa, pensia de intretinere de 215 lei si alocatiile de stat de 84 lei. De asemenea, se arata ca au fost primite mai multe sesizari de la mama si bunica materna a minorilor referitoare la faptul ca nu sunt lasate sa tina legatura cu copii, asa cum ar fi firesc pentru o buna crestere si dezvoltare.
Din ancheta sociala efectuata la domiciliul reclamantei, reiese faptul ca aceasta locuie?te intr-o casa, formata din 3 camere plus dependinte, mobilate cu tot necesarul, conditii de igiena corespunzatoare, bine aerisite si luminoase si ca doreste sa tina legatura cu cei minori si sa implice in cresterea si educarea lor.
Din raportul de psihodiagnostic si evaluare clinica si psihoeducationala a minorilor rezulta faptul ca minora V.F. apare ca fiind atasata de tata, in care vede sprijin si sursa de afectiune, avand incredere in disponibilitatea acestuia, care ii ofera, impreuna cu bunicii paterni conditii bune pentru satisfacerea nevoilor de hrana, imbracaminte, de cunoastere si de satisfacere a nevoilor personale. Se mai precizeaza ca minora are o percepere confuza in ceea ce priveste protectia si disponibilitatea mamei, ca nu are o legatura constanta si o comunicare functionala cu aceasta, fiind resimtita ca o situatie de abandon si generand minorului sentimente de triste?e. Totodata, se recomanda pentru dezvoltarea psihosociala a copilului sa se dezvolte relatii si cu mama, parintii trebuind sa asigure dragostea si intelegerea lor si evitarea deformarii imaginii celuilalt parinte, sa se mentina copilul in familia tatalui, sa fie evitata prelungirea exagerata a proceselor de incredintarea/vizitare minor, iar pentru inceput, intalnirile copilului cu mama sa se desfasoare in prezenta tatalui, precum si sa fie mentinuta relatia copilului cu ambii parinti, fiind interesul superior al acestuia.
In acord cu dispozitiile art. 401 Cod civil, parintele separat de copilul sau are dreptul de a avea legaturi personale cu acesta, iar in caz de neintelegere intre parinti instanta de tutela decide cu privire la modalitatea de exercitare a acestui drept.
Potrivit art. 14 si art. 15 din Legea 272/2004 - privind protectia si promovarea drepturilor copilului:
  "ART. 14
    (1) Copilul are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu parintii, rudele, precum si cu alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament.
    (2) Copilul are dreptul de a-si cunoaste rudele si de a intretine relatii personale cu acestea, precum si cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, in masura in care acest lucru nu contravine interesului sau superior.
    (3) Parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie, decat in cazurile in care instanta decide in acest sens, apreciind ca exista motive temeinice de natura a primejdui dezvoltarea fizica, psihica, intelectuala sau morala a copilului.
    (4) In caz de neintelegere intre parinti cu privire la modalitatile de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu copilul, instanta va stabili un program in functie de varsta copilului, de nevoile de ingrijire si educare ale acestuia, de intensitatea legaturii afective dintre copil si parintele la care nu locuieste, de comportamentul acestuia din urma, precum si de alte aspecte relevante in fiecare caz in parte.
    (5) Criteriile prevazute la alin. (4) vor fi avute in vedere si la stabilirea programului de relatii personale si cu celelalte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie.
    ART. 15
    (1) In sensul prezentei legi, relatiile personale se pot realiza prin:
    a) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relatii personale cu copilul;
    b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia;
    c) gazduirea copilului, pe perioada determinata, de catre parintele sau de catre alta persoana la care copilul nu locuieste in mod obisnuit;
    d) corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul;
    e) transmiterea de informatii copilului cu privire la parintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
    f) transmiterea de catre persoana la care locuieste copilul a unor informatii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluari medicale sau scolare, catre parintele sau catre alte persoane care au dreptul de a mentine relatii personale cu copilul;
    g) intalniri ale copilului cu parintele ori cu o alta persoana fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament intr-un loc neutru in raport cu copilul, cu sau fara supravegherea modului in care relatiile personale sunt intretinute, in functie de interesul superior al copilului."
 Tot astfel, potrivit art. 401 Cod civil - "parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au drepturi de a avea legaturi personale cu acesta".
In acelasi sens, se va retine si incidenta in cauza a dispozitiilor art. 8 din CEDO. Astfel, in jurisprudenta sa (cauza Monory contra Romaniei si Ungariei, Tiemann impotriva Frantei si Germanii, Bronda impotriva Italiei, Olsson impotriva Suediei), Curtea a statuat ca posibilitatea tatalui/mamei si a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezinta un element fundamental al vietii de familie, iar masurile luate si care stanjenesc aceasta posibilitate reprezinta o ingerinta in dreptul protejat de art. 8. Obligatiile pozitive impuse statului de art. 8 includ luarea masurilor in vederea reunirii tatalui cu copilul sau.
Totodata, legaturile personale cu minorul au ca scop consolidarea raporturilor afective dintre parintele cere nu locuieste cu acesta si minor. In realizarea efectiva a acestei legaturi, trebuie sa se tina cont si de durata de timp in care parintele are legaturi personale cu minorul si de interesul manifestat de parinte in acest sens, de varsta copilului, de capacitatea sa de a intelege nevoia legaturilor mai stranse cu mama, specifica sexului si varstei.
Din ansamblul acestor dispozitii legale, rezulta ca legiuitorul consacra atat dreptul parintelui de a mentine relatii personale cu copilul sau, avand in vedere ca acest parinte are aceeasi raspundere in ce priveste educarea si cresterea copilului, cat si dreptul copilului care, pentru a-si dezvolta armonios personalitatea ca viitor adult si a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a mentine legaturi personale nu numai cu ambii parinti, ci si cu rudele sale si cu celelalte persoane cu care a dezvoltat legaturi apropiate, dat fiind ca intre drepturile copilului se inscrie si acela de a creste in familie.
In speta, paratul a fost de acord cu stabilirea unui program de vizitare insa nu in modalitatea solicitata de reclamanta, sustinand ca programul propus nu ar corespunde interesului superior al minorului si programului sau zilnic de viata, intrucat minorii se odihnesc in week-end si au de facut lectii in timpul scolii.
Ori, asemenea motive nu sunt apreciate de instanta ca fiind intemeiate atata timp cat pana la desfacerea casatoriei ambii parinti s-au ocupat de copii lor minori, motiv pentru care instanta apreciaza sustinerile paratului ca fiind nefondate.
Tot astfel, ratiunea noilor reglementari legislative in raporturile dintre parintii divortati si copii lor minori este aceea de a responsabiliza ambii parinti adica de a-i determina sa evite manifestarile, certurile, violentele, antipatiile existente intre ei si care s-ar rasfrange negativ asupra copiilor si de a inceta sa mai foloseasca minorii ca pe o arma pentru a-si satisface propriile interese.
Faptul ca minorii au un program zilnic prestabilit - odihna, activitati scolare - nu poate conduce la stabilirea unui program de vizitare de catre parintele cu care acesta nu locuieste, in mod restrictiv, atata timp cat indiferent la care din parinti se afla minorul, acestia au obligatia de a respecta modul de viata al minorilor cat si activitatile conexe in care acestia sunt antrenati.
Fata de motivele prezentate, instanta a admis actiunea civila formulata de reclamanta, precum si cererea de interventie voluntara in interes propriu si a incuviintat ca acestia sa aiba legaturi personale cu minorii conform programului stabilit.
Impotriva, sentintei paratul a declarat apel
Prin Decizia civila nr. 277 din 03.06.2014 Tribunalul Galati a respins apelul declarat de parat ca fiind nefundat.