CEREREA DE REVIZUIRE INTEMEIATA PE DISPOZITIILE ART. 322 pct. 2 COD PROCEDURA CIVILA. CONDITIE.
(Decizie nr. 1508 din data de 28.10.2008 pronuntata de Curtea de Apel Oradea)MATERIE: DREPT PROCESUAL CIVIL CEREREA DE REVIZUIRE INTEMEIATA PE DISPOZITIILE ART. 322 pct. 2 COD PROCEDURA CIVILA. CONDITIE. Prin decizia atacata s-a pastrat contractul de vanzare-cumparare a chiriasilor asupra imobilului din litigiu, constatandu-se incalcarea art. 1 din Protocolul I din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a fost obligat Primarul municipiului Oradea si Consiliul local sa faca demersurile necesare pentru ca succesorii fostilor proprietari sa fie despagubiri pentru imobilul preluat abuziv.
Curtea si-a intemeiat decizia pe dispozitiile art. 1 Protocolul I din CEDO, confirmandu-se decizia pronuntata de Curtea de la Strasbourg impotriva Romaniei, astfel ca nu se poate retine ca si-a depasit limitele investirii, cat timp potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutie, in materia drepturilor fundamentale ale omului, tratele si conventiile internationale la care Romania este parte, se aplica ca prioritate fata de dreptul intern cand aceasta din urma este mai putin favorabil. Sursa primara.
Decizia civila nr. 1508/28 octombrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 198/35/2008.
Constata ca, prin decizia civila nr.100/2008-R din 24.10.2008 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, in dosar nr.6951/111/2006, a fost admis ca fondat recursul civil introdus de reclamantii P.R..si P.R. in contradictoriu cu intimatii parati CONSILIUL LOCAL si PRIMARIA si L.C. M.si L.R. impotriva deciziei civile nr.629/A din 20 iunie 2007, pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o in tot in sensul ca a admis ca fondat apelul si a schimbat in parte sentinta civila nr. 5566 din 20 septembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea, in sensul ca, a admis in parte actiunea reclamantilor si in consecinta:
S-a constatat incalcarea art. 1 al protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului si drept urmare s-a constatat ca reclamantii in calitate de succesori ai defunctei P.S., au dreptul la acordarea de despagubiri banesti din partea Statului Roman, reprezentand contravaloarea la zi a imobilului in litigiu.
A fost obligat Primarul si Consiliul Local sa faca demersurile legale necesare in vederea platii acestor despagubiri de catre Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor Bucuresti.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.
Partea intimata Primarul si Consiliul Local au fost obligati in solidar sa plateasca partii recurente suma de 1850 lei cheltuieli de judecata in toate instantele.
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin derogare de la dispozitiile dreptului comun - ce este Decretul nr. 167/1958 - in materia prescriptiei extinctive - Legea nr. 10/2001 prin art. 46 alin. 5 a stabilit faptul ca, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune prin care se solicita anularea contractelor de vanzare cumparare prin care Statul Roman a instrainat imobilele preluate in perioada regimului comunist, se prescrie intr-un termen de 1 an de la data intrarii in vigoare a acestei legi.
Acest termen imperativ, derogatoriu de la dispozitiile dreptului comun, a fost prelungit cu 3 luni prin OUG nr. 109/2001 si cu alte 3 luni prin OUG nr. 145/2001, termen ce a expirat astfel la data de 14.08.2002.
Masura derogatorie de stabilire a unui termen de 1 an de zile, prelungit ulterior pana la 14.08.2002 pentru promovarea actiunilor in constatarea nulitatii contractelor de vanzare cumparare , actelor de privatizare, s-a impus tocmai pentru a nu mentine o incertitudine a raporturilor juridice, a clarifica cat mai rapid situatia bunurilor preluate abuziv in regimul comunist, masura ce de altfel nu contravine nici normelor europene in materie, fiind astfel pe deplin justificata.
Mai mult, prin Decizia nr. 480/11.12.2003 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la actele aflate in dosarul cauzei, nu se poate retine faptul ca antecesoarea recurentilor si acestia nu ar fi facut demersuri pentru a-si redobandi imobilul insa din anul 1991, atat la autoritatile administrative cat si ulterior la instantele judecatoresti, insa, actiunea prin care au solicitat a se constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare, prin care imobilul in litigiu a fost instrainat de Statul Roman in baza Legii nr. 112/1995 fostilor chiriasi, prin sentinta civila nr. 3834/2004 a Judecatoriei Oradea a fost respinsa ca fiind prescrisa ca urmare a nerespectarii art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Prezentul litigiu, are acelasi obiect ca si cel in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 3834/2004 a Judecatoriei Oradea, si doar prin concluziile scrise, depuse cu ocazia solutionarii apelului declarat impotriva sentintei pronuntate in fond, s-a invocat ca, notificarea trimisa Oficiului juridic al Primariei prin executorul judecatoresc Negrau Mihai din 09.08.2001 era practic o actiune in revendicare prin care a solicitat si verificarea legalitatii contractului de vanzare cumparare.
Astfel cum s-a aratat mai sus, verificarea legalitatii unor astfel de contracte, cadea in sarcina exclusiva a autoritatii judecatoresti, nu a comisiilor constituite la nivelul autoritatii locale administrative, instante ce trebuiau insa sesizate expres pana la data de 14.08.2002, termen ce in speta, recurentii si antecesoarea acestora nu l-au respectat.
Sigur ca, dreptul comun, in materia prescriptiei extinctive este cuprins in Decretul Lege nr. 167/1958 ce in art. 16 stabileste cauzele ce intrerup cursul acesteia ca fiind : nerecunoasterea dreptului a carui actiune s-a prescris, facuta de cel in folosul caruia curge; prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, chiar daca cererea s-a introdus la o instanta judecatoreasca necompetenta; printr-un act incepator de executare, ori, raportat la aceste cauze de intrerupere, este cert ca notificarea comunicata prin executorul judecatoresc Primariei- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, nu intruneste conditia prevazuta de art. 16 din Decretul Lege nr. 167/1958, nefiind o instanta judecatoreasca, criticile fiind nefondate.
De altfel, si cu ocazia solutionarii celuilalt litigiu dintre parti, ce a avut acelasi obiect, promovat de antecesoarea recurentilor si continuat de acestia, se cunostea continutul notificarii de catre parti si totusi nu a fost invocata ca act intrerupator al prescriptiei.
Legiuitorul a stabilit un termen in care partile interesate aveau dreptul de a se adresa instantelor judecatoresti pentru a verifica legalitatea actelor de instrainare a imobilelor preluate de la fostii proprietari in timpul regimului comunist, termen ce nu s-a intrerupt prin demersurile administrative facute de fostul proprietar sau mostenitorii acestuia si nici prin faptul ca s-a constatat nelegalitatea titlului in baza caruia Statul Roman a preluat imobilul litigios.
Ceea ce a considerat instanta de recurs ca trebuie analizat, este faptul ca, desi antecesoarea recurentilor inca din anul 1991 a solicitat a-i fi restituit imobilul in litigiu, demersurile acesteia au ramas ineficiente. Mai mult, la notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001 de antecesoarea recurentilor, institutiile abilitate nici pana in prezent nu le-au comunicat acestora un raspuns.
Prin decizia civila nr. 1016/R/26.10.2005, pronuntata de Curtea de Apel Oradea, irevocabila, s-a constatat faptul ca imobilul in litigiu a trecut nelegal in proprietatea Statului Roman, ca actiunea in constatarea nulitatii contractului de vanzare cumparare, prin care imobilul a fost instrainat intimatilor L. este prescrisa, retinand din considerentele acesteia faptul ca recurentii pot face demersurile necesare obtinerii despagubirilor aferente.
Raportat insa la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie (Strain, Padurean, Rus contra Romaniei) se impunea chiar recunoasterea direct de catre instanta a indreptatirii fostilor proprietari la primirea din partea Statului Roman a unor despagubiri reprezentand valoarea la zi imobilului, cu atat mai mult cu cat, statul a vandut un bun ce a intrat nelegal in proprietatea sa, fara a despagubi eficient fostul proprietar, fiind astfel evidenta incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului, decizia susmentionata reprezentand un bun in sensul acestuia.
Problema ce s-a ivit insa in speta, este cea a lipsei calitatii de parte a Ministerului Economiei si Finantelor ce conform legislatiei interne raspunde de plata despagubirilor datorate de Statul Roman, insa, avand calitate de parte Primaria , Consiliul Local ce sunt institutii de stat, nimic nu impiedica instanta sa constate ca recurentii sunt indreptatiti la despagubiri reprezentand contravaloarea imobilului in litigiu, situat in localitatea Oradea, str. Horea, nr. 42, inscris in CF nr. 8096 Oradea, nr. top. 9377, in natura casa si teren aferent, urmand ca pentru plata acestora, aceste institutii sa faca demersurile necesare pentru a obtine de la Ministerul Economiei si Finantelor fondurile necesare platii acestora.
Legea nr. 10/2991 si Legea nr. 247/2005 prevad moduri de stabilire si acordare a despagubirilor celor in drept, insa, conform aceleiasi practici a Curtii Europene a Drepturilor Omului constanta in materie, Fondul Proprietatii nu este functional, nefiind in masura a acorda Statul Roman prin acesta despagubirile ce se impun reclamantilor. Este cert, conform celor expuse ca, recurentii pana in prezent nu au obtinut o compensatie materiala pentru imobilul ce s-a constatat ca a trecut nelegal in proprietatea Statului Roman, impunandu-se a se constata o incalcare a art. 1 alin Protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului.
S-ar putea ca partile sa invoce ca, prin cele dispuse s-a acordat altceva decat s-a cerut, mai mult chiar, insa, cele dispuse nu vor aduce atingere principiului solutionarii cauzei in limitele obiectului cererii deduse judecatii, raportat la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului instantele avand obligatia sa transeze definitiv raportul juridic dedus judecatii, fara a fi nevoie de promovarea unor noi litigii.
Fata de considerentele expuse, fiind incidente dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta de recurs in baza art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 Cod procedura civila, a admis ca fondat recursul, a modificat in intregime decizia recurata, iar in baza art. 296 Cod procedura civila a admis ca fondat apelul, a schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca:
A constatat ca a avut loc o incalcare a art. 1 al Protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului si in consecinta, a constatat ca, reclamantii in calitate de succesori ai defunctei P.S.I. D., au dreptul la acordarea din partea Statului Roman a unor despagubiri banesti reprezentand contravaloarea la zi a imobilului in litigiu, urmand ca Primaria si Consiliul Local sa faca demersurile necesare in vederea platii acestora de catre Ministerul Economiei si Finantelor, in reprezentarea Statului Roman.
Au fost pastrate celelalte dispozitii ale sentintei, ca fiind legale si temeinice, raportat la considerentele expuse.
Retinand culpa procesuala a Statului Roman, instanta de recurs in baza art. 274 Cod procedura civila l-a obligat, prin Consiliul Local si Primaria sa le plateasca recurentilor 1850 RON cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial in fond, apel si recurs.
Impotriva acestei decizii, in termen a formulat cerere de revizuire petentul Consiliul Local care a solicitat admiterea cererii de revizuire, in temeiul art. 322 pct.2 si 327 Cod procedura civila.
In motivarea cererii s-a sustinut ca, instanta de recurs prin decizia 100/2008, s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut, in sensul ca, a dispus obligarea Primarului sa faca demersurilor necesare in vederea platii despagubirilor cuvenite fostilor proprietari, deposedati abuziv. Speta dedusa judecatii avea doar constatarea nulitatii de vanzare cumparare a chiriasului, reclamantii P.R. si R.nu au investit instanta cu alt capat de cerere.
Intimatii L.M. si L.R. si P. R.si P.R., sau opus admiterii revizuirii.
Analizand cererea de revizuire, Curtea constata urmatoarele:
Prin decizia civila 100/2000 a Curtii de Apel Oradea, s-a pastrat contractul de vanzare cumparare a chiriasilor asupra imobilului din litigiu, s-a constatat incalcarea art. 1 Protocolul I din CEDO si a fost obligat Primarul si Consiliul Local sa faca demersurile necesare pentru ca succesorii fostilor proprietari sa fie despagubiti pentru imobilul preluat abuziv.
In fapt, actiunea reclamantilor P. prin care s-a solicitat constatarea nulitatii contractelor de vanzare cumparare a chiriasilor, era o actiune in revendicarea imobilului, preluat abuziv de stat, actiunea in rectificare de CF. fiind subsecventa si grefata pe actiunea in revendicare.
Instanta de recurs constatand ca imobilul revendicat a fost preluat abuziv de statul comunist de la antecesorul reclamantilor iar actiunea in rectificare de carte funciara era prescrisa potrivit dispozitiilor speciale din Legea 10/2001, a dispus ca in locul restituirii in natura sa se plateasca fostilor proprietari despagubiri constand din pretul la zi al imobilului preluat abuziv. Curtea si-a intemeiat decizia pe dispozitiile art. 1 Protocolul I din CEDO, s-a conformat deciziilor pronuntate de Curtea de la Strasbourg impotriva Romaniei, si nu se poate retine astfel ca si-a depasit limita investirii, cat timp, potrivit art. 20 al.2 din Constitutie, in materia drepturilor fundamentale ale omului, se aplica tratatele si conventiile internationale cu prioritate fata de legea interna, cand aceasta este mai putin favorabila.
Acesta fiind cazul in speta, nu se poate retine ca sunt intrunite in cauza conditiile prev. de art. 322 pct.2 Cod procedura civila, astfel ca cererea este nefondata.
De asemenea, obligand Primarul si Consiliul Local sa faca demersuri pentru a se plati despagubirile cuvenite reclamantilor P., Curtea nu a facut decat sa reitereze obligatia legala instituita in favoarea acestor institutii de art. 16 din Legea 247/2005.
Acesta fiind cazul in speta, nu se poate retine ca sunt intrunite in cauza conditiile prev. de art. 322 pct.2 Cod procedura civila, astfel ca cererea este nefondata.
De asemenea, prin decizia civila 631/2008 Curtea de Apel Oradea a respins o cererea de revizuire formulata de reclamantii P.R. si P.R. pentru aceleasi motive ca si prezenta cerere de revizuire si chiar daca in speta nu este vorba de exceptia autoritatii de lucru judecat, s-ar aduce atingere acestei autoritati, daca in prezenta cauza s-ar pronunta o solutie contrarie.
Pentru aceste motive, urmeaza a se respinge ca nefondata cererea de revizuire formulata de Consiliul Local Oradea.
In baza art. 274 Cod procedura civila, va obliga pe revizuienti sa plateasca intimatilor P. 500 lei cheltuieli de judecata.
Curtea si-a intemeiat decizia pe dispozitiile art. 1 Protocolul I din CEDO, confirmandu-se decizia pronuntata de Curtea de la Strasbourg impotriva Romaniei, astfel ca nu se poate retine ca si-a depasit limitele investirii, cat timp potrivit art. 20 alin. 2 din Constitutie, in materia drepturilor fundamentale ale omului, tratele si conventiile internationale la care Romania este parte, se aplica ca prioritate fata de dreptul intern cand aceasta din urma este mai putin favorabil. Sursa primara.
Decizia civila nr. 1508/28 octombrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Oradea in dosar nr. 198/35/2008.
Constata ca, prin decizia civila nr.100/2008-R din 24.10.2008 pronuntata de Curtea de Apel Oradea, in dosar nr.6951/111/2006, a fost admis ca fondat recursul civil introdus de reclamantii P.R..si P.R. in contradictoriu cu intimatii parati CONSILIUL LOCAL si PRIMARIA si L.C. M.si L.R. impotriva deciziei civile nr.629/A din 20 iunie 2007, pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a modificat-o in tot in sensul ca a admis ca fondat apelul si a schimbat in parte sentinta civila nr. 5566 din 20 septembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Oradea, in sensul ca, a admis in parte actiunea reclamantilor si in consecinta:
S-a constatat incalcarea art. 1 al protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului si drept urmare s-a constatat ca reclamantii in calitate de succesori ai defunctei P.S., au dreptul la acordarea de despagubiri banesti din partea Statului Roman, reprezentand contravaloarea la zi a imobilului in litigiu.
A fost obligat Primarul si Consiliul Local sa faca demersurile legale necesare in vederea platii acestor despagubiri de catre Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor Bucuresti.
Au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei.
Partea intimata Primarul si Consiliul Local au fost obligati in solidar sa plateasca partii recurente suma de 1850 lei cheltuieli de judecata in toate instantele.
Pentru a pronunta in acest mod, instanta de recurs a retinut urmatoarele:
Prin derogare de la dispozitiile dreptului comun - ce este Decretul nr. 167/1958 - in materia prescriptiei extinctive - Legea nr. 10/2001 prin art. 46 alin. 5 a stabilit faptul ca, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune prin care se solicita anularea contractelor de vanzare cumparare prin care Statul Roman a instrainat imobilele preluate in perioada regimului comunist, se prescrie intr-un termen de 1 an de la data intrarii in vigoare a acestei legi.
Acest termen imperativ, derogatoriu de la dispozitiile dreptului comun, a fost prelungit cu 3 luni prin OUG nr. 109/2001 si cu alte 3 luni prin OUG nr. 145/2001, termen ce a expirat astfel la data de 14.08.2002.
Masura derogatorie de stabilire a unui termen de 1 an de zile, prelungit ulterior pana la 14.08.2002 pentru promovarea actiunilor in constatarea nulitatii contractelor de vanzare cumparare , actelor de privatizare, s-a impus tocmai pentru a nu mentine o incertitudine a raporturilor juridice, a clarifica cat mai rapid situatia bunurilor preluate abuziv in regimul comunist, masura ce de altfel nu contravine nici normelor europene in materie, fiind astfel pe deplin justificata.
Mai mult, prin Decizia nr. 480/11.12.2003 Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Raportat la actele aflate in dosarul cauzei, nu se poate retine faptul ca antecesoarea recurentilor si acestia nu ar fi facut demersuri pentru a-si redobandi imobilul insa din anul 1991, atat la autoritatile administrative cat si ulterior la instantele judecatoresti, insa, actiunea prin care au solicitat a se constata nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare, prin care imobilul in litigiu a fost instrainat de Statul Roman in baza Legii nr. 112/1995 fostilor chiriasi, prin sentinta civila nr. 3834/2004 a Judecatoriei Oradea a fost respinsa ca fiind prescrisa ca urmare a nerespectarii art. 46 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
Prezentul litigiu, are acelasi obiect ca si cel in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 3834/2004 a Judecatoriei Oradea, si doar prin concluziile scrise, depuse cu ocazia solutionarii apelului declarat impotriva sentintei pronuntate in fond, s-a invocat ca, notificarea trimisa Oficiului juridic al Primariei prin executorul judecatoresc Negrau Mihai din 09.08.2001 era practic o actiune in revendicare prin care a solicitat si verificarea legalitatii contractului de vanzare cumparare.
Astfel cum s-a aratat mai sus, verificarea legalitatii unor astfel de contracte, cadea in sarcina exclusiva a autoritatii judecatoresti, nu a comisiilor constituite la nivelul autoritatii locale administrative, instante ce trebuiau insa sesizate expres pana la data de 14.08.2002, termen ce in speta, recurentii si antecesoarea acestora nu l-au respectat.
Sigur ca, dreptul comun, in materia prescriptiei extinctive este cuprins in Decretul Lege nr. 167/1958 ce in art. 16 stabileste cauzele ce intrerup cursul acesteia ca fiind : nerecunoasterea dreptului a carui actiune s-a prescris, facuta de cel in folosul caruia curge; prin introducerea unei cereri de chemare in judecata, chiar daca cererea s-a introdus la o instanta judecatoreasca necompetenta; printr-un act incepator de executare, ori, raportat la aceste cauze de intrerupere, este cert ca notificarea comunicata prin executorul judecatoresc Primariei- Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001, nu intruneste conditia prevazuta de art. 16 din Decretul Lege nr. 167/1958, nefiind o instanta judecatoreasca, criticile fiind nefondate.
De altfel, si cu ocazia solutionarii celuilalt litigiu dintre parti, ce a avut acelasi obiect, promovat de antecesoarea recurentilor si continuat de acestia, se cunostea continutul notificarii de catre parti si totusi nu a fost invocata ca act intrerupator al prescriptiei.
Legiuitorul a stabilit un termen in care partile interesate aveau dreptul de a se adresa instantelor judecatoresti pentru a verifica legalitatea actelor de instrainare a imobilelor preluate de la fostii proprietari in timpul regimului comunist, termen ce nu s-a intrerupt prin demersurile administrative facute de fostul proprietar sau mostenitorii acestuia si nici prin faptul ca s-a constatat nelegalitatea titlului in baza caruia Statul Roman a preluat imobilul litigios.
Ceea ce a considerat instanta de recurs ca trebuie analizat, este faptul ca, desi antecesoarea recurentilor inca din anul 1991 a solicitat a-i fi restituit imobilul in litigiu, demersurile acesteia au ramas ineficiente. Mai mult, la notificarea formulata in baza Legii nr. 10/2001 de antecesoarea recurentilor, institutiile abilitate nici pana in prezent nu le-au comunicat acestora un raspuns.
Prin decizia civila nr. 1016/R/26.10.2005, pronuntata de Curtea de Apel Oradea, irevocabila, s-a constatat faptul ca imobilul in litigiu a trecut nelegal in proprietatea Statului Roman, ca actiunea in constatarea nulitatii contractului de vanzare cumparare, prin care imobilul a fost instrainat intimatilor L. este prescrisa, retinand din considerentele acesteia faptul ca recurentii pot face demersurile necesare obtinerii despagubirilor aferente.
Raportat insa la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului in materie (Strain, Padurean, Rus contra Romaniei) se impunea chiar recunoasterea direct de catre instanta a indreptatirii fostilor proprietari la primirea din partea Statului Roman a unor despagubiri reprezentand valoarea la zi imobilului, cu atat mai mult cu cat, statul a vandut un bun ce a intrat nelegal in proprietatea sa, fara a despagubi eficient fostul proprietar, fiind astfel evidenta incalcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului, decizia susmentionata reprezentand un bun in sensul acestuia.
Problema ce s-a ivit insa in speta, este cea a lipsei calitatii de parte a Ministerului Economiei si Finantelor ce conform legislatiei interne raspunde de plata despagubirilor datorate de Statul Roman, insa, avand calitate de parte Primaria , Consiliul Local ce sunt institutii de stat, nimic nu impiedica instanta sa constate ca recurentii sunt indreptatiti la despagubiri reprezentand contravaloarea imobilului in litigiu, situat in localitatea Oradea, str. Horea, nr. 42, inscris in CF nr. 8096 Oradea, nr. top. 9377, in natura casa si teren aferent, urmand ca pentru plata acestora, aceste institutii sa faca demersurile necesare pentru a obtine de la Ministerul Economiei si Finantelor fondurile necesare platii acestora.
Legea nr. 10/2991 si Legea nr. 247/2005 prevad moduri de stabilire si acordare a despagubirilor celor in drept, insa, conform aceleiasi practici a Curtii Europene a Drepturilor Omului constanta in materie, Fondul Proprietatii nu este functional, nefiind in masura a acorda Statul Roman prin acesta despagubirile ce se impun reclamantilor. Este cert, conform celor expuse ca, recurentii pana in prezent nu au obtinut o compensatie materiala pentru imobilul ce s-a constatat ca a trecut nelegal in proprietatea Statului Roman, impunandu-se a se constata o incalcare a art. 1 alin Protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului.
S-ar putea ca partile sa invoce ca, prin cele dispuse s-a acordat altceva decat s-a cerut, mai mult chiar, insa, cele dispuse nu vor aduce atingere principiului solutionarii cauzei in limitele obiectului cererii deduse judecatii, raportat la practica Curtii Europene a Drepturilor Omului instantele avand obligatia sa transeze definitiv raportul juridic dedus judecatii, fara a fi nevoie de promovarea unor noi litigii.
Fata de considerentele expuse, fiind incidente dispozitiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului, instanta de recurs in baza art. 304 pct. 9, 312 alin. 1, 3 Cod procedura civila, a admis ca fondat recursul, a modificat in intregime decizia recurata, iar in baza art. 296 Cod procedura civila a admis ca fondat apelul, a schimba in parte sentinta apelata, in sensul ca:
A constatat ca a avut loc o incalcare a art. 1 al Protocolului nr. 1 al Curtii Europene a Drepturilor Omului si in consecinta, a constatat ca, reclamantii in calitate de succesori ai defunctei P.S.I. D., au dreptul la acordarea din partea Statului Roman a unor despagubiri banesti reprezentand contravaloarea la zi a imobilului in litigiu, urmand ca Primaria si Consiliul Local sa faca demersurile necesare in vederea platii acestora de catre Ministerul Economiei si Finantelor, in reprezentarea Statului Roman.
Au fost pastrate celelalte dispozitii ale sentintei, ca fiind legale si temeinice, raportat la considerentele expuse.
Retinand culpa procesuala a Statului Roman, instanta de recurs in baza art. 274 Cod procedura civila l-a obligat, prin Consiliul Local si Primaria sa le plateasca recurentilor 1850 RON cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocatial in fond, apel si recurs.
Impotriva acestei decizii, in termen a formulat cerere de revizuire petentul Consiliul Local care a solicitat admiterea cererii de revizuire, in temeiul art. 322 pct.2 si 327 Cod procedura civila.
In motivarea cererii s-a sustinut ca, instanta de recurs prin decizia 100/2008, s-a pronuntat asupra unui lucru care nu s-a cerut, in sensul ca, a dispus obligarea Primarului sa faca demersurilor necesare in vederea platii despagubirilor cuvenite fostilor proprietari, deposedati abuziv. Speta dedusa judecatii avea doar constatarea nulitatii de vanzare cumparare a chiriasului, reclamantii P.R. si R.nu au investit instanta cu alt capat de cerere.
Intimatii L.M. si L.R. si P. R.si P.R., sau opus admiterii revizuirii.
Analizand cererea de revizuire, Curtea constata urmatoarele:
Prin decizia civila 100/2000 a Curtii de Apel Oradea, s-a pastrat contractul de vanzare cumparare a chiriasilor asupra imobilului din litigiu, s-a constatat incalcarea art. 1 Protocolul I din CEDO si a fost obligat Primarul si Consiliul Local sa faca demersurile necesare pentru ca succesorii fostilor proprietari sa fie despagubiti pentru imobilul preluat abuziv.
In fapt, actiunea reclamantilor P. prin care s-a solicitat constatarea nulitatii contractelor de vanzare cumparare a chiriasilor, era o actiune in revendicarea imobilului, preluat abuziv de stat, actiunea in rectificare de CF. fiind subsecventa si grefata pe actiunea in revendicare.
Instanta de recurs constatand ca imobilul revendicat a fost preluat abuziv de statul comunist de la antecesorul reclamantilor iar actiunea in rectificare de carte funciara era prescrisa potrivit dispozitiilor speciale din Legea 10/2001, a dispus ca in locul restituirii in natura sa se plateasca fostilor proprietari despagubiri constand din pretul la zi al imobilului preluat abuziv. Curtea si-a intemeiat decizia pe dispozitiile art. 1 Protocolul I din CEDO, s-a conformat deciziilor pronuntate de Curtea de la Strasbourg impotriva Romaniei, si nu se poate retine astfel ca si-a depasit limita investirii, cat timp, potrivit art. 20 al.2 din Constitutie, in materia drepturilor fundamentale ale omului, se aplica tratatele si conventiile internationale cu prioritate fata de legea interna, cand aceasta este mai putin favorabila.
Acesta fiind cazul in speta, nu se poate retine ca sunt intrunite in cauza conditiile prev. de art. 322 pct.2 Cod procedura civila, astfel ca cererea este nefondata.
De asemenea, obligand Primarul si Consiliul Local sa faca demersuri pentru a se plati despagubirile cuvenite reclamantilor P., Curtea nu a facut decat sa reitereze obligatia legala instituita in favoarea acestor institutii de art. 16 din Legea 247/2005.
Acesta fiind cazul in speta, nu se poate retine ca sunt intrunite in cauza conditiile prev. de art. 322 pct.2 Cod procedura civila, astfel ca cererea este nefondata.
De asemenea, prin decizia civila 631/2008 Curtea de Apel Oradea a respins o cererea de revizuire formulata de reclamantii P.R. si P.R. pentru aceleasi motive ca si prezenta cerere de revizuire si chiar daca in speta nu este vorba de exceptia autoritatii de lucru judecat, s-ar aduce atingere acestei autoritati, daca in prezenta cauza s-ar pronunta o solutie contrarie.
Pentru aceste motive, urmeaza a se respinge ca nefondata cererea de revizuire formulata de Consiliul Local Oradea.
In baza art. 274 Cod procedura civila, va obliga pe revizuienti sa plateasca intimatilor P. 500 lei cheltuieli de judecata.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Cereri
Cerere de chemare in garantie. Conditii de admisibilitate. - Decizie nr. 232 din data de 07.03.2018Anulare proces verbal de contraventie - Hotarare nr. 1438 din data de 17.10.2017
Obligatia de a face - Contencios - Hotarare nr. 622 din data de 16.06.2017
Cerere valoare redusa - Hotarare nr. 157 din data de 13.02.2018
Cerere de valoare redusa - Hotarare nr. 97 din data de 30.01.2018
Autovehicul instrainat. Obligatia cumparatorului de transcriere a dreptului de proprietate - Decizie nr. 342 din data de 29.04.2015
Solicitarea cheltuielilor de judecata pe cale separata - Sentinta civila nr. 610 din data de 10.12.2014
Cerere de reexaminare a incheierii prin care s-a respins ajutorul public judiciar - Hotarare nr. 9730 din data de 10.12.2012
actiune in constatare - Sentinta civila nr. 542 din data de 22.10.2009
Exceptia de nelegalitate – respingere - Decizie nr. 177/R din data de 29.07.2005
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6866 din data de 17.06.2013
Institutia Prefectului Judetului Alba - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a Vehiculelor. Cerere avand ca obiect obligarea acesteia la inmatricularea autoturismului reclamantului fara plata taxei pentru emisiile poluant - Decizie nr. 6497 din data de 10.06.2013
Cerere de chemare in garantie. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 889 din data de 02.09.2010
Cererea creditorului de numire a lichidatorului judiciar in baza art. 31 din Legea nr.359/2009 in procedura dizolvarii de drept nu intrerupe cursul prescriptiei extinctive. - Decizie nr. 895 din data de 05.11.2010
Cerere formulata de catre creditor prin care se solicita deschiderea procedurii insolventei, bazata pe creanta,rezultata din contractul de vanzare - cumparare . - Decizie nr. 814 din data de 28.10.2009
Cerere de inlocuire a administratorului judiciar formulata de catre creditorul ce detine cel putin 50% din valoarea creantelor. - Decizie nr. 820 din data de 28.10.2009
Inadmisibilitatea cererii de interventie in lipsa actiunii principale. - Decizie nr. 545 din data de 19.06.2009
Conditiile de admisibilitate a cererii de deschidere a procedurii insolventei. - Decizie nr. 577 din data de 26.06.2009
Actele si procedura de urmat pentru intocmirea carnetului de somaj. Organele competente. - Decizie nr. 728 din data de 11.06.2009
Respingerea nejustificata a cererii de amanare formulata de petitionar - Decizie nr. 533 din data de 06.09.2007