Situatia juridica a unui bun imobil dobandit de fostii soti, in conditia in care nu au avut cunostinta despre finalizarea divortului.

S.C. 808/01.04.2011
Revendicare
Situatia juridica a unui bun imobil dobandit de fostii soti, in conditia in care nu au avut cunostinta despre finalizarea divortului.


Constata ca , prin actiunea civila inregistrata pe rolul acestei instante la data de 26.10.2010 , reclamantul C. I. S. , domiciliat in C. M. , str. L. , nr.- , bl.- , sc.- , ap.- , jud. S. , a solicitat , in contradictoriu cu parata T. E. M. , domiciliata in C. M. , str. A. P. , bl.- , ap.- , jud. S. , ca , prin hotararea care se va pronunta , sa se constate ca imobilul care face obiectul contractului de vanzare cumparare nr.7952/1993 , situat administrativ in C. M. , str. L. , nr.- , bl.- , sc.- , ap.- , jud. S- , este bun propriu al reclamantului , si sa se dispuna , in consecinta radierea dreptului de proprietate al paratei asupra acestuia .
In motivarea actiunii sale , reclamantul invedereaza ca imobilul a fost cumparat din banii sai proprii , anume din suma de 1.500.000 lei (ROL) primita de la fratele sau , ca parte din mostenirea lasata de parintii lor.
Totodata , reclamantul arata ca la momentul incheierii contractului era pronuntata sentinta de divort , insa nu a avut cunostinta despre aceasta , astfel ca , stiind ca inca este casatorit cu parata , a trecut-o si pe aceasta in contractul de vanzare cumparare .
In drept sunt invocate prevederile art.480 C.civ.
Prin intampinarea formulata , parata s-a opus admiterii actiunii , aratand ca apartamentul in litigiu a fost cumparat prin contributie egala si ca in acest apartament a locuit impreuna cu reclamantul si cu cei doi copii ai lor pana in 2002 , 2003 .
Prin cerere reconventionala , parata a solicitat sa se constate ca ea impreuna cu reclamantul au dobandit impreuna , in cote egale de 1/2 fiecare , imobilul situat administrativ in C. M. , str. L. , nr.- , bl.- , sc.- , ap.- , jud. S. , si sa se dispuna sistarea starii de indiviziune asupra acestui imobil prin atribuirea lui reclamantului , cu obligarea acestuia la plata unei sulte corespunzatoare in favoarea reclamantei reconventionale; cu cheltuieli de judecata .
In motivarea cererii reconventionale , parata invedereaza ca apartamentul a fost cumparat prin contributie egala dupa pronuntarea divortului , intr-o perioada in care partile au continuat sa convietuiasca impreuna si sa se gospodareasca similar perioadei in care au fost casatoriti .
Totodata , parata arata ca nu contesta faptul ca reclamantul a primit acea suma de bani de la fratele sau , insa sustine ca aceasta a fost destinata cumpararii apartamentului alaturat celor cumparat de parti .
In drept sunt invocate prevederile art.728 si urm. C.civ.
Prin intampinarea formulata , reclamantul s-a opus admiterii cererii reconventionale , invocand : exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei reconventionale ; exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului reconventionale , precum si exceptia lipsei de interes in formularea cererii reconventionale ( filele 100,101 ). Reclamantul a invocat lipsa cauzei sub forma unei exceptii , fara sa motiveze temeiurile acestei aparari .
Totodata , reclamantul a invocat( filele 123-124 ) , pe cale de exceptie , nulitatea partiala a contractului de vanzare cumparare , pentru lipsa cauzei , in principal , si pentru cauza ilicita si imorala , in subsidiar .
In motivarea acestei aparari de fond , se invedereaza ca acest contract este lipsit de cauza pentru parata , pentru ca intregul pret a fost platit de reclamant si de fratele acestuia ; cauza contractului este ilicita si imorala , pentru ca parata a urmarit sa dobandeasca un drept de proprietate asupra imobilului fara a plati un echivalent , scop care contravine normelor privind bunele moravuri .
Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta a retinut urmatoarele :
La data de 30.03.1993 s-a pronuntat sentinta nr.1003/1993 in dosarul -/1992 al Judecatoriei Medias prin care s-a dispus desfacerea casatoriei partilor , sentinta definitiva si irevocabila ( filele 18 si urm. dosar ).
Atat reclamantul cat si parata sustin la interogatoriu ( filele 86 si 109 dosar ), ca nu au cunoscut faptul desfacerii casatoriei lor prin sentinta de divort ; parata sustine ca , desi a fost prezenta la ultimul termen de judecata , nu a stiut de pronuntarea divortului , pentru ca nu i s-a comunicat sentinta respectiva ; reclamantul afirma pe de o parte ca nu a stiut despre pronuntarea divortului , cu toate ca a fost prezent la unul dintre termenele de judecata , iar , pe de alta parte , ca nu crede ca parata nu a avut cunostinta despre divort .
Asadar , este posibil ca ambele parti sa fi fost in eroare cu privire la pronuntarea divortului , data fiind , pe de o parte lipsa unei culturi juridice ( este destul de probabil ca sentinta de divort sa se fi comunicat prin afisare pe usa / poarta locuintei partilor, si astfel acestea sa nu fi ajuns in posesia sentintei respective ) , iar , pe de alta parte , dezinteresul lor fata de problema divortului , la momentul respectiv , in contextul in care , astfel cum relateaza reclamantul la interogatoriu , cei doi s-au impacat chiar in ziua in care s-au infatisat amandoi in fata instantei care judeca actiunea de divort , au reluat convietuirea si au conceput cei doi copii ai lor .
In contextul convietuirii lor intr-o maniera specifica unui cuplu casatorit , partile au incheiat la data de 24.01.1994 contractul de vanzare cumparare nr.7952/1993 ( fila 21 dosar ) prin care au cumparat apartamentul in litigiu , situat administrativ in C. M. , str. L. , nr.- , bl.- , sc.- , ap.- , jud. S. , pentru pretul de 44.101  lei ( ROL) platit  integral la momentul incheierii  contractului.
In contractul de vanzare-cumparare nu se  specifica faptul ca reclamantul si parata, in calitate de cumparatori, sunt  casatoriti.
Este la fel de probabil ca cei doi sa fi cunoscut si unul si altul, faptul desfacerii  casatoriei  dar sa nu-i fi dat importanta juridica specifica,  tocmai dat fiind contextul in care au dorit  si  si-au  continuat  convietuirea , cu atat  mai mult  cu cat parata era deja insarcinata in perioada in care - presupune reclamantul ( la interogatoriu ) – li s-ar  fi  comunicat sentinta de divort.
Cu toate ca avocatul reclamantului  sustine la termenul de judecata din data de 26.11.20101 ( fila 52 )  ca reclamantul ar fi aflat doar in 2003, cand a intentionat  sa  introduca la judecatorie  actiunea de divort, ca este divortat din 1993,  nu exista nici  un element probatoriu care sa confirme o astfel de imprejurare.
Mai mult, reclamantul  nu face o astfel de afirmatie  cu ocazia  interogatoriului la care a fost  supus, cu toate ca a dezvoltat in general raspunsurile  la intrebarile care i-au fost adresate, fara  sa  se limiteze a raspunde cu „ da’’ sau „nu ‚’ , avand , deci,  libertatea de a puncta o astfel de imprejurare  importanta pentru apararea pozitiei sale.
De altfel, chiar daca reclamantul nu a fost de fata  decat la unul dintre termenele  de judecata, ar fi trebuit  sa  anticipeze  ca  judecata in sine va fi urmata de o  hotarare judecatoreasca  asupra actiunii de desfacere  a  casatoriei sale cu parata, si, cel mai  probabil a stiut care era deznodamantul procesului de  divort si l-a  ignorat, sau cel putin ar  fi trebuit   sa-l cunoasca si a ales,  la momentul respectiv si in anii care  au  urmat, sa faca abstractie de problema divortului.
Reclamantul a invocat prin actiune contributia sa exclusiva la cumpararea  apartamentului in litigiu, pornind de  la imprejurarea ca a primit  suma de 1.500.000 lei (ROL) de la fratele sau.
Asadar, reclamantul sustine  ca  pretul  apartamentului  de 44.101. lei (ROL) – a fost  platit din suma de 1.500.000 lei (ROL) primita de la fratele  sau.
Parata  nu  contesta,  in motivarea cererii sale  reconventionale, ca reclamantul ar fi  primit  o  suma de bani de la fratele  sau, ca parte din mostenirea ramasa de pe urma parintilor  lor, insa sustine ca acea suma de bani a fost destinata cumpararii apartamentului  alaturat celui in litigiu , si ca apartamentul din litigiu a  fost  cumparat  din bani  castigati  din  munca sa si a reclamantului.
Reclamantul confirma la interogatoriu ca fratele sau a cumparat apartamentul invecinat celui in litigiu , apartament pe care l-au folosit partile in perioada convietuirii lor .
Reclamantul prezinta dovezi ( copie a carnetului de munca) in sensul ca  in perioada anterioara si ulterioara incheierii contractului de vanzare-cumparare a apartamentului in  litigiu era angajat in munca si obtinea un salariu in cuantum de : 22.100 lei (incepand cu 1.01.1993), 42.500 lei ( incepand cu 1.05.1993), 68.000 lei ( incepand cu 1.10.1993), 81.600 lei ( incepand cu 1.01.1994) – dosar filele 15,16.
Asadar , la  momentul incheierii contractului de  vanzare-cumparare , 24.01.1994 , reclamantul avea venituri  salariale in cuantum lunar de 81.600  lei.
Parata, pe de alta parte , a fost angajata cu contract de munca doar la 15.04.1995 , deci dupa incheierea contractului de vanzare-cumparare a apartamentului .
Martora O. M. (fila 105 ) confirma , insa, sustinerile paratei in sensul ca aceasta a lucrat  inainte de achizitionarea apartamentului la firma fratelui  reclamantului din C.-M. , fara contract de munca.
Reclamantul s-a folosit in cauza de un inscris sub semnatura privata denumit „ contract de vanzare-cumparare  incheiat azi 14 septembrie 1993’’( fila 20 ) despre care a recunoscut  ca este fals , sub aspectul datei redactarii. Legat de acest  aspect , reclamantul  da  lamuriri la termenul de judecata din data de 21.01.2011 ( fila 93 verso ) in sensul ca a fost redactat  in realitate  in luna august 2010, in scopul promovarii actiunii sale de judecata, afirmand ca inscrisul original a ars odata cu arhiva hotelului fratelui sau .
Martorul B. I. ( fila 134 ) confirma sustinerile reclamantului in sensul ca conventia incheiata de reclamant cu fratele sau este reala , a fost incheiata in 1993 , ocazie cu care s-a intocmit un inscris sub semnatura privata , care a fost distrus ulterior intr-un incendiu , dar ca inscrisul depus la dosar reflecta continutul inscrisului initial .
Pornind de la premisa ca reclamantul a primit suma de 1.500.000 lei de la fratele sau inainte de achizitionarea  apartamentului  in litigiu , nu exista totusi nici o dovada in sensul ca din acesti bani s-a platit pretul apartamentului.
Insusi reclamantul contrazice , prin raspunsurile date la interogatoriu , acest fapt . Astfel , desi sustine prin actiune  ca a primit suma de 1.500.000 lei de la fratele sau  la data de 14 septembrie 1993, si a intrat efectiv  in posesia acestor  bani la data respectiva ( cum se mentioneaza in inscrisul de la fila 20 ) el afirma  la interogatoriu ca pretul a fost platit efectiv de fratele sau , iar el si parata doar au semnat contractul de vanzare-cumparare.
Pe de alta parte , reclamantul , contrazicandu-se , afirma tot la interogatoriu ca „pentru plata pretului apartamentului aveam bani, dar pentru amenajarea acestuia , nu”.
Asadar, reclamantul  marturiseste la interogatoriu ca pretul apartamentului a fost platit  din banii sai  si ai paratei ;el foloseste predicatul „ aveam’’ dupa ce in prealabil spunea „noi doar am semnat contractul’’, astfel ca in mod firesc si logic reiese ca atunci cand a spus „ aveam’’ se referea la „noi’’, anume la el si la parata, cum de altfel a fost formulata si intrebarea ( nr. 5 – fila 108) la care el a raspuns. Un argument in plus in acest sens il reprezinta raspunsul reclamantului la intrebarea nr. 6, in sensul ca renovarea apartamentului  s-a facut pe cheltuiala comuna, din veniturile salariale ale sale dar si ale paratei, in ceea ce priveste zugravitul, faianta si gresia. In schimb „ usile si geamurile au fost platite din banii pe care  i-am primit de la fratele meu’’.
Asadar, pe de o parte , reclamantul recunoaste ca si parata avea venituri salariale, iar, pe de alta parte , punctarea aspectului privind  plata usilor si geamurilor din banii fratelui sau, aduce  o  confirmare logica a faptului ca partile au avut bani pentru plata  pretului , insa nu si pentru  amenajarile mai costisitoare.
De altfel, in luna in care a fost cumparat  apartamentul, reclamantul a avut un venit salarial de 81.600 lei, astfel cum s-a dezvoltat  anterior, ceea ce inseamna ca doar aproximativ jumatate din acest venit lunar era suficient pentru plata pretului apartamentului  in conditiile in care pretul apartamentului era derizoriu la vremea respectiva ; martorul O. I. ( fila 106 ) , relateaza ca apartamentul respectiv avea un grad mare de deteriorare, fiind nelocuibil la momentul cumpararii.
Un argument in plus in reliefarea valorii pretului platit ca fiind foarte mic si impropriu dobandirii unui apartament, chiar si la nivelul pietei imobiliare din vremea respectiva, il constituie  preturile comparative oferite chiar de reclamant la interogatoriu; astfel el sustine ca in perioada respectiva au  cumparat  un televizor color la mana a doua cu 35.000 lei (ROL) si un frigider la mana a doua cu 100.000 lei (ROL).
Ca atare , se retine ca partile nu aveau nevoie de bani primiti de la fratele  reclamantului pentru a putea cumpara apartamentul in litigiu, fiind  nu numai nedovedita dar si neverosimila imprejurarea ca pretul apartamentului ar fi fost platit din bani primiti de  reclamant de la fratele sau.
Un argument in plus in acest sens il constituie  copia  unui carnet de economii  la CEC depusa de reclamant ( filele 5-8 dosar) , care reprezinta sumele de bani economisite de parti, in perioada in care erau casatorite; spre exemplu in perioada noiembrie-decembrie 1992 acestia aveau in jur de 40.000 lei .
S-a retinut  caracterul comun  al acestor sume de bani, cu toate ca titularul carnetului respectiv era reclamantul, data fiind prezumtia de comunitate  atribuita  de Codul familiei bunurilor dobandite de soti in timpul casatoriei ( art. 30 Cod familie ).
Cert este ca ambele  partii  au semnat  in calitate  de  cumparatori contractul de  vanzare-cumparare a apartamentului in litigiu , devenind astfel deopotriva proprietari asupra acestuia.
Pornind de la premisa  ca cei doi nu cunosteau imprejurarea desfacerii  casatoriei  la  momentul respectiv, si au crezut , deci, ca sunt casatoriti , reiese ca vointa fiecaruia dintre ei a fost in sensul ca bunul  cumparat are valoare de bun comun. In aceasta  ipoteza , dat fiind faptul ca nu s-a dovedit in cauza ca pretul a fost platit exclusiv din banii proprii ( in sensul prevazut de  art. 31 Cod familie ), sau ca unul a avut o contributie mai mare la plata pretului decat celalalt , concluzia fireasca  este in sensul ca bunul cumparat apartine  in egala  masura celor  doua parti, anume in cota de 1 fiecare .
In ipoteza  in care cei doi  au  cunoscut faptul desfacerii  casatoriei , imprejurarea ca amandoi apar ca si cumparatori ai apartamentului fara sa se faca  vreo  mentiune cu privire la cota mai mare a unuia dintre ei , presupune ca vointa lor reala a fost in sensul ca fiecare detine o cota egala din bunul cumparat.
In oricare dintre cele  2  ipoteze prezentate , nu se  distinge vreo contradictie intre manifestarea expresa de vointa a celor  doi prin incheierea contractului de vanzare-cumparare si vointa lor interna la momentul respectiv .
Apartamentul in litigiu , fiind  cumparat de parti dupa desfacerea casatoriei acestora, nu este  bun comun  in devalmasie, in intelesul prevazut de art. 30 Cod familie . El este un  bun aflat in coproprietatea celor  doua  parti , fiecare detinand cota indiviza de  1  din acesta.
Pentru considerentele expuse , instanta retine ca actiunea reclamantului este neintemeiata , astfel ca aceasta urmeaza sa fie respinsa.
In ceea ce priveste cererea reconventionala , reclamantul parat reconventional , a formulat o serie de exceptii.
Instanta s-a pronuntat  cu privire la exceptia  lipsei calitatii procesual active si exceptia lipsei calitatii procesual pasive  prin incheierea de sedinta din data de 25.02.2011( fila 119), respingandu-le ca neintemeiate.
Cu privire la exceptia lipsei de interes in promovarea cererii reconventionale, instanta retine ca aceasta este neintemeiata , dat fiind faptul ca parata, in calitate de coproprietar al apartamentului in litigiu, are, in mod evident , interesul si dreptul ca solicite partajarea acestuia , din perspectiva prevederilor art. 728 Cod civil.
S-a invocat , de asemenea exceptia lipsei cauzei , fara sa se specifice despre ce cauza este vorba , cauza – ca element al actiunii civile sau cauza contractului de vanzare cumparare .
In masura in care exceptia invocata vizeaza cauza , ca element al actiunii civile , se retine ca aceasta exceptie este neintemeiata , intrucat cauza actiunii civile , prin care se intelege scopul urmarit de reclamanta reconventionala prin promovarea cererii reconventionale , in speta , exista , aceasta urmarind partajarea bunului detinut in coproprietate .
Pentru considerentele expuse , vor fi respinse exceptiile invocate de paratul reconventional .
Totodata , reclamantul a invocat pe cale de exceptie , ca aparare de fond , nulitatea partiala a contractului de vanzare-cumparare pentru lipsa cauzei , in principal, si pentru cauza ilicita si imorala , in subsidiar.
Se arata  in motivarea acestei  aparari de fond ca , contractul este lipsit de cauza  pentru parata , pentru ca intregul pret a fost platit de reclamant si de fratele acestuia. S-a argumentat anterior in sensul ca pretul a fost platit de ambele parti, astfel ca cele invocate in aparare  de reclamant s-au dovedit a fi neintemeiate.
In subsidiar  se invoca faptul ca , cauza contractului ar fi ilicita si imorala pentru parata , intrucat aceasta a urmarit sa dobandeasca un drept de proprietate asupra imobilului fara a plati un echivalent , aspect de asemenea infirmat de probele administrate.
Ca atare , se retine ca aceste  aparari ale paratului reconventional sunt nefondate si nu afecteaza validitatea contractului de  vanzare-cumparare analizat in speta.
In lumina dispozitiilor art. 728 Cod civil, nici un coproprietar nu este obligat  sa  ramana  in indiviziune.
Ca atare, va fi admisa cererea reconventionala , se va constata, in temeiul considerentelor  expuse anterior , ca reclamantul si parata detin fiecare o cota de 1/2 din imobilul situat administrativ in C. M. , str. L. , nr.- , bl.- , sc.- , ap.- , jud. S. .
Partile au apreciat  valoarea de piata a apartamentului in litigiu la suma de 9.000 Euro , fara sa existe disensiuni sub acest aspect, si au fost de acord ca apartamentul sa revina reclamantului in natura, acesta fiind cel care il foloseste in prezent.
Ca atare, in baza art. 6731 si urmatoarele Cod procedura civila se va dispune sistarea starii de indiviziune asupra imobilului identificat mai sus prin atribuirea acestuia in natura reclamantului C. I. S. , iar reclamantul va fi obligat sa plateasca paratei contravaloarea in lei a sumei de 4.500 Euro , reprezentand contravaloarea cotei acesteia de proprietate .
In baza art. 274 Cod procedura civila, reclamantul, avand  culpa procesuala exclusiva , va fi obligat  sa plateasca paratei cheltuieli de judecata in cuantum de 1.505 lei .
In baza art.18 din O.G.51/21.04.2008   reclamantul va fi obligat sa plateasca statului suma de 1.161 lei , reprezentand contravaloarea ajutorului public judiciar acordat paratei .