InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Bacau

Infractiuni de coruptie. Darea de mita. Instigarea inculpatului de catre denuntator sa savarseasca fapta supusa judecatii.

(Decizie nr. 19 din data de 15.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Bacau)

Domeniu Dare de mita; Instigare; complicitate; coautorat | Dosare Curtea de Apel Bacau | Jurisprudenta Curtea de Apel Bacau

Prin sentinta penala nr.177/P din 28.10.2010 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul 2245/103/2009 s-a dispus:
In baza art. 255 alin. 1 Cod penal, raportat la art. 6 si 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul D V E pentru savarsirea infractiunii de dare de mita, la pedeapsa de 6 luni inchisoare.
In baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata executarea pedepsei inchisorii aplicata inculpatului, iar in baza art. 82 Cod penal s-a stabilit termen de incercare de  2 ani si 6 luni, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii de condamnare.
In baza art. 359 Cod procedura penala s-a atras atentia inculpatului asupra consecintelor nerespectarii dispozitiilor art. 83 Cod penal.
In baza art. 255 alin. 4 si art. 118 lit. d Cod penal, s-a dispus confiscarea de la inculpat suma de 1500 lei.
S-a constatat ca inculpatul a fost asistat de aparator ales.
In baza art. 192 alin. 1 Cod procedura penala, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2000 lei,  cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a avut in vedere urmatoarea situatie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Neamt nr.423/p/2008 s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului D.V.E. pentru savarsirea infractiunii de dare de mita prev. de art.255 Cod penal, cu referire la art. 6 si 7 din legea 78/2000,  constand in faptul ca la data de 19.12.2008, inculpatul a fost surprins in flagrant in timp ce oferea suma de 1.500 lei agentului de politie C.C. pentru a nu se aplica o sanctiune contraventionala fata de numitul O.P., retinandu-se in esenta ca la data de 17.12.2008, martorul Oprisan Dorel s-a deplasat cu autotractorul la domiciliul inculpatului D.V.E. pentru a achizitiona o cantitate de lemne, cantitate pentru care a primit documente ce vizau un transport de la o data anterioara, ca in aceste conditii, inculpatul i-a cerut martorului N C sa ii emita in fals un nou document de transport, motiv pentru care s-au inceput cercetarile penale in cauza iar inculpatul pentru a impiedica inceperea urmaririi penale i-a promis si oferit martorului C C suma de 1500 de lei.
Inculpatul D.V.E., legal citat, asistat de aparator ales, a dat declaratie in cauza si a solicitat audierea martorilor din cursul anchetei, a doi martori in circumstantiere precum si proba cu inscrisuri.
Din ansamblul probatoriului administrat in cauza instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Inculpatul D.V.E,  detine functia de primar in comuna Poienari.
S-a mentionat ca intre functia detinuta de inculpat si  infractiunea pentru care a fost trimis in judecata nu exista nicio legatura.
In particular, inculpatul  D.V.E. a avut in exploatare o suprafata cu vegetatie forestiera pe raza Ocolului silvic Bacesti, sens in care a exploatat material lemnos in perioada noiembrie – decembrie 2008. Astfel, inculpatul a fost imputernicit de catre mai multi proprietari de padure sa le administreze suprafetele forestiere, asa incat acesta a incheiat un contract de prestari servicii cu Ocolul Silvic Bacesti prin care acesta se  obliga sa marcheze arborii ce urmau a fi taiati, iar padurarul  titular de canton sa elibereze documentele de transport.
In baza autorizatiei de exploatare nr.189 din 04.11.2008, inculpatul D.V.E. a exploatat masa lemnoasa in zilele de 03.12 si 04.12.2008, pentru care i s-au  eliberat documente aferente si avizele de insotire primar valabile din padure  pana la depozitul constituit la domiciliul sau.
Martorul O. D. - fost coleg de serviciu cu inculpatul - l-a rugat pe acesta sa-i vanda lemn de foc pentru parintii sai (11 m.c.). Ca urmare, la data de 17 decembrie, martorul O. D. dupa ce s-a inteles cu inculpatul asupra cantitatii si pretului, a venit in comuna a incarcat materialul lemnos si a solicitat documente de transport. Inculpatul fiind retinut intr-o sedinta, i-a dat telefonic indicatii martorului sa mearga sa incarce lemnele si sa foloseasca drept documente de transport, avizul de expeditie in baza caruia inculpatul transportase initial lemnele din padure la domiciliul sau. O. D. a procedat in consecinta insa in drum spre Roman a fost oprit un echipaj de politie si chestionat cu privire la incarcatura si documentele de transport. Intrucat martorul O. D. nu detinea documente pentru ziua si ruta respectiva, incarcatura a fost retinuta in vederea confiscarii, iar martorul a fost sanctionat contraventional.
In paralel, inculpatul afland despre cele intamplate, in aceeasi zi, 17 decembrie a incercat sa ia legatura cu padurarul, martorul N. C., pentru a-i solicita eliberarea unui nou aviz de expeditie corespunzator, insa acesta era plecat pe teren si s-a intors abia seara la canton. Cu toate acestea, a doua zi, N. C.  a inmanat inculpatului avizul de expeditie cu care inculpatul a mers la Politia Roman pentru a justifica provenienta si transportul materialului lemnos.
In raport de data efectuarii transportului si data prezentarii noului aviz de expeditie s-au ridicat suspiciuni cu privire la corectitudinea datelor si s-a inceput urmarirea penala fata de padurarul N. C. pentru a se verifica in ce masura martorul O. D. putea sa semneze noul act in conditiile in care era deja impreuna cu echipajul de politie.
Sesizand urmarile acestor imprejurari, si anume perspectiva ca atat padurarul N.C. cat si el sa fie urmariti penal, inculpatul l-a abordat atat pe subinspectorul C. M. cat si pe agentul C. C., solicitandu-le expresis verbis sa nu initieze demersurile in vederea inceperii urmaririi penale. Inculpatul a fost refuzat ferm  de martorul C. M. care a inteles aluziile inculpatului in sensul „sa rezolve problema”. Martorul C a parasit biroul iar inculpatul s-a concentrat exclusiv asupra martorului C propunandu-i fatis sa rupa declaratia data de padurarul N C si sa nu inceapa urmarirea penala in cauza. Martorul C, pentru a putea castiga timpul necesar  pregatirii operative a realizarii unui eventual flagrant, i-a spus inculpatului ca pe moment nu se poate face nimic si e bine sa amane discutia pentru a doua zi. In conditiile aratate, cei doi au stabilit telefonic sa se intalneasca in data de 19.12.2008 la motelul „Dealul Marului” in comuna Gadinti. Cei doi s-au intalnit astfel cum convenisera, dupa ce in prealabil au purtat mai multe discutii telefonice pentru a se asigura ca se pot intalni. In cursul discutiei ce a urmat, inculpatul s-a exprimat inca de la inceput ca problema trebuie rezolvata inainte de a se naste si si-a manifestat oarecare rezerve fata de posibilitatea organizarii unui flagrant insa ulterior tot el insusi, fiind sustinut si de aprobarile conjunctural date de martorul C, si-a dat siesi asigurari ca poate insista in rezolvarea problemei.
  Concret, inculpatul, dupa ce a eliminat temerile privind sinceritatea interlocutorului  sau, a inceput sa socializeze cu acesta confesandu-i-se cu privire la practicile uzate de proprietarii si administratorii de paduri pentru a exploata material lemnos. Vazand receptivitatea interlocutorului, inculpatul a continuat sa-si prezinte situatia dificila in care a intrat ca urmare a  completarii acelui aviz de expeditie, dificultatile financiare ce ar urma daca s-ar continua procedura urmaririi penale cu toate consecintele. Pe fondul acestor discutii, inculpatul, a transmis martorului ca a intentionat de la bun inceput sa rezolve problema si nu  s-ar fi ajuns pana aici. In continuare inculpatul l-a chestionat pe martor cu privire la modalitatea de rezolvare a cauzei penale si i-a cerut totodata sa-i restituie cele doua avize de expeditie intocmite de padurar si declaratia data de padurarul N C in calitate de invinuit in cauza  ce avea ca obiect infractiunea de fals. In final, oarecum stingherit, inculpatul, dupa ce si-a marturisit sentimentul de frica pe care l-a avut anterior intalnirii (frica de a nu i se organiza un flagrant) precum si faptul ca a avut indrazneala sa-l atace direct pe martor, fara intermediari, i-a propus suma de 15 milioane ROL pentru a nu se continua urmarirea penala si pentru a se restitui materialul lemnos confiscat. Suma de bani a fost pusa pe masa, sub mapa de serviciu a martorului, fiind astfel gasita de echipa  operativa care a organizat flagrantul.
In apararea sa inculpatul a sustinut initial ca nu recunoaste savarsirea faptei, ca intalnirea a avut loc pentru alte discutii, iar suma de bani ar fi fost permanent in buzunar si nu a pus-o pe masa la dispozitia martorului C. In plus, a aratat inculpatul, acea suma era destinata platii masei lemnoase exploatata de pe terenul cu vegetatie forestiera proprietatea martorului I A.
  In cadrul dezbaterilor, deosebit de apararile formulate initial, inculpatul a invocat faptul ca a fost provocat de catre agent si nu se face vinovat de savarsirea infractiunii.
In cursul cercetarii judecatoresti, cu ocazia audierii martorilor si a administrarii probei cu inscrisuri, inculpatul a cautat de asemeni sa demonstreze ca avizul pretins a fi falsificat indeplinea toate cerintele legale.
Totodata s-a cautat a se demonstra faptul ca intreaga actiune penala are ca fundament o atitudine revansarda a corpului politistilor din municipiul Roman pentru atitudinea de dezaprobare pe care a manifestat-o inculpatul, in trecut, cu privire la anchetarea abuziva si torturarea unui cetatean de catre politistii din comuna.
Analizand punctual apararile inculpatului, s-a retinut ca infractiunea de dare de mita este o infractiune cu continut alternativ, aceasta consumandu-se in oricare din variantele aratate de legiuitor. Chiar daca s-ar admite ca fiind reala sustinerea inculpatului ca nu ar fi dat banii, s-a apreciat ca acest lucru ar fi lipsit de relevanta in conditiile in care fapta s-a consumat prin promisiunea, prin declararea intentiei de oferire a sumei de 1500 de lei. Artificiul ulterior, in sensul sincronizarii declaratiei martorului I A cu deplasarea inculpatului la motelul „Dealul Marului” nu a exclus nicicum faptul ca inculpatul a promis banii politistului. Daca mituirea politistului si  atingerea scopului se realiza, nimic nu impiedica inculpatul sa se prezinte ulterior la martorul Ionescu cu o alta suma de bani sau sa se scuze si sa revina intr-o alta zi pentru a face plata. Insa, s-a apreciat, ca inculpatul a fost dispus la a face un sacrificiu financiar pentru a scapa el si martorul N C, de rigorile legii penale, chiar daca ar fi platit tocmai banii pe care ii incasase din vanzarea lemnelor de pe terenul martorului I A.
Legalitatea intocmirii celui de-al doilea aviz de expeditie, fata de obiectul actiunii penale, s-a apreciat ca nu prezinta relevanta in a fi dezbatuta. In plus s-a constatat ca prin  sentinta penala nr.168 din 29.03.2010 pronuntata de Judecatoria Roman, chiar daca nu este definitiva,  s-au dezbatut, analizat si evaluat toate probele privitoare la avizul de expeditie in cauza, aviz ce a fost calificat ca fiind fals, iar autorul N C a fost condamnat pentru savarsirea infractiunii de fals intelectual.
Cat priveste pretinsele culise ale actiunii penale, respectiv dorinta politistilor de a se razbuna pe inculpat, chiar reale de ar fi, s-a apreciat ca aceste premise nu constituie cauze de inlaturare a raspunderii penale, de nepedepsire ori de reducere a pedepsei si in consecinta nu pot fi considerate.
S-a retinut ca provocarea invocata de inculpat opereaza si poate constitui fundament al achitarii numai daca sunt dovedite anumite imprejurari si daca sunt indeplinite o serie de conditii.
Din economia considerentelor statuate de Curtea europeana in cauza Ramanauskas versus Lituania s-au evidentiat urmatoarele aspecte.
Premisa provocarii, o constituie, printre altele, recunoasterea de catre inculpat a  mituirii politistului, actiune care insa nu trebuie sa porneasca de la inculpat. In cauza inculpatul nu a recunoscut nicio clipa ca ar fi mituit sau macar ar fi discutat cu agentul o astfel de actiune.
In al doilea rand se cere ca inculpatul sa fi avut o atitudine de acceptare a consecintelor legii si pe fondul acesteia agentul sa-i sugereze si sa initieze discutia cu privire la rezolvarea problemelor prin  mita. Nici acest punct nu a fost dovedit avand in vedere prima discutie pe care inculpatul a purtat-o cu agentul si cu martorul Cocea precum  si insistenta cu care l-a sunat pe agent in ziua flagrantului.
In ultimul rand este necesar  ca atitudinea provocatoare a agentului sa fie exprimata intr-o masura determinanta astfel incat inculpatul, din proprie initiativa, sa nu fi luat hotararea de a oferi mita.
 In speta de fata avand in vedere imprejurarea care a dus la mituirea politistului (perspectiva inceperii urmaririi penale impotriva sa si a martorului N C), dorinta de a impiedica inceperea urmaririi penale, s-a retinut ca initiativa inculpatului a fost spontana. Nu a putut fi admisa speculatia inculpatului in sensul ca agentul a cautat prin orice mijloace sa realizeze flagrantul pentru a-l compromite ca si primar. Daca s-ar fi admis, aceasta sustinere ar fi aparut ca lipsita de sens intrucat pretinsul scop al politistului fusese deja  realizat prin inceperea urmaririi penale pentru infractiunea de fals, fapt care era perfect previzibil.
Sintetizand cele aratate s-a conchis ca in general, desi orice subiect prezinta un potential criminogen mai mult sau mai putin  accentuat, fiecare isi cenzureaza, isi  inhiba eventualul comportament antisocial. Autoritatile statelor semnatare sunt datoare sa reprime doar acele comportamente infractionale care se manifesta spontan, de la sine ca produs al vinovatiei subiectului si au obligatia sa se abtina, sa nu incurajeze si sa nu dea concurs tendintelor de represiune penala in  situatia unor aparente infractionale fondate pe provocarea subiectului de a savarsi o fapta, provocare in lipsa careia executarea infractiunii nu ar fi avut loc.
 In cauza de fata, niciuna dintre conditiile aratate nu au fost intrunite astfel incat provocarea invocata de inculpat nu a fost retinuta.
Situatia de fapt expusa a fost stabilita pe baza probelor administrate in cauza.
Procesul verbal de redare a convorbirii ambientale, coroborat cu declaratia inculpatului, declaratiile martorilor C C, C M C, declaratiile martorilor asistenti precum si declaratiile persoanelor implicate in exploatarea, manipularea si transportul materialului lemnos confiscat, au dovedit mai presus de orice indoiala ca inculpatul a avut motivatia suficient de puternica de a-l contacta pe politist si de a-i propune impiedicarea actiunii penale in schimbul sumei de bani.
 La aceste probe s-a adaugat procesul verbal incheiat cu ocazia constatarii infractiunii flagrante, plansele foto ale apelurilor primite de agentul C, plansele foto ale bancnotelor confiscate de la inculpat, copiile avizelor de insotire a marfii, desfasuratorul convorbirilor telefonice in care au fost evidentiate apelurile initiate de inculpat catre agentul C.
In drept, s-a retinut ca fapta inculpatului D V E de a fi promis si oferit agentului de politie C C, cu intentie directa dat fiind scopul special urmarit, suma de 1500 lei, pentru ca acesta sa nu inceapa urmarirea penala in cauza privind  intocmirea in fals a unui aviz de insotire de catre martorul N C, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de dare de mita prevazuta de art.255 alin.1 Cod penal raportat la art.6 si 7 alin.2 din Legea nr.78/2000.
La individualizarea pedepsei, instanta a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute de art.72 Cod penal, limitele de pedeapsa, gradul ridicat de pericol social al infractiunii de dare de mita incriminata distinct si in Legea nr.78/2000, persoana inculpatului si imprejurarile concrete in care s-a savarsit fapta. La stabilirea cuantumului pedepsei s-a avut in vedere faptul ca inculpatul nu are antecedente penale si se bucura de o buna reputatie in comuna, fiind ales primar incepand cu anul 2008. Aceste aspecte au fost evaluate si in raport de gravitatea faptei constand in mituirea unei persoane cu atributii in domeniul judiciar.
Prin urmare instanta a considerat ca aplicarea unei pedepse orientata spre minimul special este apta sa asigure scopul pedepsei, sa finalizeze preventia speciala si reeducarea inculpatului.
Cat priveste modalitatea de executare a pedepsei s-a constatat ca desi  infractiunea pentru care a fost trimis in judecata inculpatul are in abstract un pericol social ridicat, in cazul particular al inculpatului nu se poate omite mobilul pentru care s-a savarsit fapta. Chiar daca scopul nu poate scuza mijloacele ilicite, s-a retinut ca inculpatul a actionat pe de o parte pentru recuperarea materialului lemnos confiscat din cauza neindeplinirii unor formalitati precum si animat de sentimentul de culpabilitate fata de martorul N C, care a intocmit avizul de insotire incriminat tocmai la rugamintea inculpatului. Totodata, nu a fost dovedit ca inculpatul ar fi avut un obicei de a actiona in aceasta maniera, ci a fost o intamplare pasagera, intamplare posibila doar in conditiile date. Cu alte cuvinte, in mod exceptional, inculpatul a recurs la acest gest pentru a-si repara greseala fata de martorul N Co care desi vinovat de intocmirea acelui act, a fost in mare masura influentat de inculpat.
In raport de aceste imprejurari, instanta a considerat ca pentru atingerea scopului pedepsei nu se impunea executarea efectiva a acesteia fiind indeplinite conditiile prev. de art.81 Cod penal.
In conformitate cu dispozitiile art.82 Cod penal s-a stabilit termenul de incercare corespunzator, iar conform art.83 Cod penal s-a atras atentia inculpatului asupra faptului ca savarsirea de noi infractiuni cu intentie, in cursul termenului de incercare, are drept consecinta revocarea suspendarii executarii pedepsei.
In raport de dispozitiile art. 255 alin. 4 si art.118 Cod penal s-a dispus confiscarea sumei de 1500 lei ridicata de la inculpat.
Impotriva acestei hotarari a declarat apel in termen legal Parchetul de langa Tribunalul Neamt  si inculpatul D V E.
Procurorul a inteles sa critice sentinta apelata sub urmatoarele aspecte:
A criticat sentinta atacata pentru netemeinicie sub aspectul individualizarii pedepsei aplicate, in sensul ca aceasta era prea blanda.
Astfel, avand in vedere natura infractiunii comise, calitatea inculpatului, aceea de ales local, si a denuntatorului – agent de politie judiciara – precum si eforturile depuse de autoritatile statului  in lupta impotriva coruptiei, a sustinut ca aplicarea unei pedepse orientata spre minimul special nu este  apta sa asigure  scopul pedepsei, sa realizeze preventia speciala si reeducarea inculpatului.
Mai mult, in timpul urmaririi penale si al judecatii in prima instanta, inculpatul nu a recunoscut  savarsirea  infractiunii (implicit nu a  manifestat regret fata de comiterea acesteia) si a  inteles sa se apere sustinand ca a fost provocat de catre denuntator – aparare inlaturata motivat de instanta conform  considerentelor statuate de C.E.D.O. in cauza Ramanauskas versus Lituania.
La termenul de judecata din data de 15.02.2011, procurorul a inteles sa extinda motivele de apel cu privire la omisiunii primei instante a aplica inculpatului o pedeapsa accesorie a interzicerii exercitarii unor drepturi precum si cu privire la temeiul juridic al masurii de siguranta a confiscarii speciale.
Inculpatul D V E nu a motivat in scris apelul, insa in cadrul dezbaterilor, aparatorul acestuia a inteles reitereze apararile invocate in fata de primei instante in incercarea a demonstra nevinovatia clientului sau.
In concret aparatorul inculpatului a aratat ca acesta din urma a fost instigat de agentul de politie sa savarseasca fapta pentru care este acuzat, invocand in sustinerea acestei aparari dispozitii ale viitorului cod de procedura penala roman, precum si o decizie a CEDO (cauza Ramanauskas contra Lituaniei).
Aparatorul inculpatului a sustinut ca discutia purtata intre inculpat si denuntatorul C C la restaurantul „Dealu Marului” ce a precedat flagrantul organizat de procuror, releva atitudinea provocatoare a denuntatorul in sensul smulgerii de la inculpat a promisiunii de oferire de bani catre acesta,  inculpatul avand o atitudine ezitanta.
In raport cu aceste critici,inculpatul prin aparator a solicitat admiterea recursului, desfiintarea sentintei primei instante, si achitarea inculpatului, avand in vedere actiunea provocatoare a denuntatorului, in absenta careia inculpatul nu ar fi comis fapta  supusa judecatii.      
Curtea examinand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, a constatat ca doar apelul procurorului declarat in cauza este intemeiat, insa nu sub toate aspectele invocate.
Examinand actele si lucrarile dosarului efectuate in cele doua faze procesuale, instanta de prim control judiciar a remarcat ca Tribunalul Neamt a procedat la o evaluare judicioasa a probelor in acuzare administrate in cauza, pronuntand in mod just condamnarea inculpatului  pentru infractiunea de dare de mita retinuta in actul de sesizare al instantei.
Vinovatia inculpatului rezulta cu certitudine din probele administrate in cauza, respectiv declaratiile denuntatorului CC care il incrimineaza direct, coroborate cu inregistrarile convorbirilor purtate in mediu ambiental intre inculpat si martorul denuntator la data de 19.12.2008, din care releva neechivoc actiunile inculpatului de oferire a sumei de 1500 lei martorului denuntator, cu titlu de contraechivalent al conduitei  ilicite a acestuia din urma urmarita de inculpat, declaratiile martorilor asistenti si a persoanelor insarcinate cu atributii de exploatare, manipulare si transport al materialului lemnos, procesul verbal incheiat cu ocazia constatarii infractiunii flagrante, plansele foto existente la dosarul cauzei, copiile avizelor de insotire a marfii, desfasuratorul convorbirilor telefonice initiate de inculpat in perioada premergatoare comiterii faptei, precum si cu declaratiile inculpatului care a sustinut ca martorul denuntator i-a pretins o suma de bani cu titlu de mita.
Elementele de fapt ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza de fata, ilustreaza dincolo de orice indoiala situatia faptica retinuta de prima instanta in considerentele sentintei apelate, respectiv activitate infractionala a inculpatului de oferire a sumei de 1500 lei cu titlu de mita, reprezentand contraechivalentul conduitei denuntatorului dorita de inculpat-musamalizarea derularii unei anchete penale ce il viza atat pe acesta personal cat si pe numitul N C.
Curtea remarca ca Tribunalul Neamt, a efectuat un examen riguros al materialul probator administrat in cele doua faze procesuale, insusindu-si integral argumentele logico-juridice expuse in partea expozitiva a sentintei atacate.
  Curtea, in divergenta cu sustinerile inculpatului, a retinut ca apararile acestuia potrivit carora martorul denuntator l-a instigat sa comita fapta supusa judecatii sunt lipsite de credibilitate, lucrarile dosarului neoferind nici un fel de probe sau indicii in acest sens.
Curtea noteaza ca potrivit jurisprudentei CEDO, instigarea de catre politie are loc atunci cand ofiterii implicati – fie membri ai fortelor de securitate fie persoane actionand in baza instructiunilor date de catre acestia – nu se limiteaza la investigarea activitatilor infractionale intr-o maniera pasiva, ci exercita presiuni asupra persoanei in cauza in sensul determinarii catre comiterea unei infractiuni, care in mod normal nu ar fi fost comisa, cu scopul obtinerii de probe (a se vedea Teixeira de Castro … si in sens contrar Eurofinacom v. France …).
Examinand probele administrate in cauza, Curtea a observat ca hotararea infractionala a fost rezultatul vointei proprii a inculpatului, independenta de orice eventuala presiune exercitata de martorul denuntator C. C.
 Discutia purtata de inculpat si martorul denuntator in mediul ambiental din data de 19.02.2008, interceptata autorizat, releva date deosebit de importante in ceea ce priveste modalitatea de actiune a inculpatului, faptul ca acesta a oferit din proprie initiativa suma de 1500 lei in vederea musamalizarii unui dosar penal instrumentat de martorul denuntator in calitate de agent de politie, in care era cercetat inculpatul si  padurarul N C.
Din continutul interceptarii convorbirii se observa ca inculpatul a fost cat se poate de explicit in mesajul, spunandu-i denuntatorului „Hai s-o rezolvam dracu’!; Putem s-o rezolvam prieteneste si…;… 15 milioane!; Eu pot sa-ti dau aici, pac,pac;”.
Apararea inculpatului este contrazisa si de listing-ul convorbirilor telefonice (filele 103-112 DUP) din care rezulta ca inculpatul in perioada 17-19.12.2011  l-a apelat telefonic in mod repetat pe martorul denuntator C. C.
Avand in vedere ca inculpatul este persoana care a initiat o multitudine de apeluri telefonice catre denuntatorul C. C., apararea inculpatului conform careia a fost provocat de catre acesta sa savarseasca fapta, apare ca total lipsita de credibilitate.
Pentru motivele expuse, apelul inculpatului a fost respins, fiind admis doar recursului procurorului pentru aspecte de nelegalitate a hotararii atacate.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Dare de mita; Instigare; complicitate; coautorat

Legea nr. 85/2006. Tranzactia incheiata de lichidatorul judiciar al societatii comerciale debitoare si creditoarea – societate comerciala, intr-un litigiu comercial. Cerere formulata de lichidatorul judiciar si creditor de confirmare a tranzactiei de... - Decizie nr. 127 din data de 01.02.2011
Contestatie la tabelul preliminar al creditorilor. Notificarea creditorilor neidentificati in lista prevazuta de art. 28 alin. 1 lit. c din legea nr. 85/2006 cu privire la deschiderea procedurii insolventei. Termenul limita pentru inregistrarea crean... - Decizie nr. 114 din data de 28.01.2011
Contestatia in anulare. Citarea recurentului – administrator statutar al societatii debitoare la adresa mentionata in registrul comertului. - Decizie nr. 194 din data de 08.02.2011
Dreptul familiei. Partaj de bunuri comune. Bun propriu. - Decizie nr. 522 din data de 29.03.2011
Calitatea procesuala pasiva a Consiliului local al unitatii administrativ-teritoriale in raporturile juridice privind finantarea unitatilor de invatamant. - Decizie nr. 500 din data de 28.03.2011
Recurs - diferente drepturi salariate personal invatamant conform Legii 221/2008 cu modif. din octombrie 2008. - Decizie nr. 142 din data de 02.02.2011
Calea de atac impotriva hotararii/incheierii primei instante prin care pe parcursul urmaririi penale, in temeiul art. 5 alin. 3 din Legea nr. 76/2008, s-a admis cererea pentru autorizare prelevare de probe biologice fara consimtamantul suspectului fo... - Decizie nr. 130 din data de 11.02.2011
Plangere impotriva rezolutiei procurorului de neincepere a urmaririi penale. Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri. Abuzul in serviciu contra intereselor persoanelor. - Decizie nr. 11 din data de 27.01.2011
Infractiuni de coruptie. Darea de mita. Instigarea inculpatului de catre denuntator sa savarseasca fapta supusa judecatii. - Decizie nr. 19 din data de 15.02.2011
Cerere intemeiata pe Legea 64/1995 Neretroactivitatea Legii 85/2006 - Decizie nr. 725 din data de 24.10.2008
Indemnizatia pentru cresterea copilului – situatia nasterii copiilor gemeni. Natura juridica a indemnizatiei. Scopul legii. - Decizie nr. 660 din data de 12.10.2008
UCIDERE DIN CULPA. VATAMARE CORPORALA DIN CULPA. OBLIGAREA LA DESPAGUBIRI A UNUI ASIGURATOR DIN STRAINATATE. APLICAREA DISPOZITIILOR DIN LEGISLATIA NATIONALA PRIVITOARE LA ASIGURARI. - Decizie nr. 139 din data de 25.02.2010
EXERCITAREA ACTIUNII CIVILE IN CADRUL PROCESULUI PENAL. ANULAREA ACTELOR SUBSECVENTE CA EFECT AL ANULARII ACTULUI PRINCIPAL. OCROTIREA BUNEI CREDINTE SI ASIGURAREA SECURITATII DINAMICE A CIRCUITULUI CIVIL. - Decizie nr. 110 din data de 12.02.2010
DESPAGUBIRI. OBLIGARE ASIGURATOR. CUANTUM. ACTUL NORMATIV CARE SE ARE IN VEDERE: ORDINUL CSA NR.113133/2006 SAU ORDINUL C.S.A. NR.3108/2004 - Decizie nr. 100 din data de 11.02.2010
ASISTENTA JURIDICA. NOTIUNEA DE INTERESE CONTRARE. MOTIVAREA INCHEIERII PRIN CARE S-A DISPUS MENTINEREA ARESTARII PREVENTIVE - Decizie nr. 36 din data de 20.01.2010
ACHIZITII PUBLICE. SELECTIA SI CALIFICAREA OFERTANTILOR. SESIZAREA TRIBUNALULUI CU O CERERE PENTRU DESCHIDEREA PROCEDURII INSOLVENTEI IMPOTRIVA UNUIA DINTRE MEMBRII ASOCIERII DECLARATE CASTIGATOARE. APLICAREA ART. 181 DIN ORDONANTA DE URGENTA A GUVER... - Decizie nr. 157 din data de 11.02.2010
TAXA PE VALOAREA ADAUGATA. REGIMURI SPECIALE. PERSOANA FIZICA AUTORIZATA. CONTRACT DE MANDAT. PRESTARE DE SERVICII. - Decizie nr. 36 din data de 14.01.2010
SUSPENDAREA JUDECARII ACTIUNII AVAND CA OBIECT DREPTURI SALARIALE IN SITUATIA IN CARE PARATA SE AFLA IN PROCEDURA DE INSOLVENTA - Decizie nr. 213 din data de 22.02.2010
LITIGIU DE ASIGURARI SOCIALE. EMITEREA DECIZIEI DE REVIZUIRE IN CONDITIILE ART.92 ALIN.L DIN LEGEA 19/2000 SI A DECIZIEI DE CONSTATARE SI RECUPERARE A DEBITULUI CONSTATAT IN CONDITIILE ART. 187(1) DIN LEGEA 19/2001. - Decizie nr. 122 din data de 08.02.2010
Constructie edificata fara autorizatie de construire. Intrare in legalitate. - Decizie nr. 1074 din data de 13.11.2009