Pretentii

      TIP SPETA: sentinta civila
      TITLU:  pretentii
      DATA:05.05.2009
      Domeniu asociat: chemare in judecata (actiuni, cereri)



      Prin cererea inregistrata la data de 13.04.2009 sub nr.349 /199/2009 pe rolul  J. B., creditoarea S. C. E.O.M. F. S.A. B.  a chemat in  judecata pe debitoarea N. M. solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna obligarea debitoarei  la plata sumei de 94,64 lei reprezentand energie electrica, taxa prestari servicii si la plata sumei de  8,30 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Cererea a fost legal timbrata cu 8 lei taxa judiciara de timbru si 0,3  lei timbru judiciar.
In motivarea de fapt a cererii creditoarea   arata  ca prin contractul de furnizare a energiei electrice  incheiat intre parti, creditoarea  s-a obligat sa furnizeze energie electrica la locul de consum situat in  loc.B., str.F., jud.B., iar debitoarea N. M., in calitate de consumator  avea obligatia sa plateasca contravaloarea energiei electrice consumate si inregistrate  si a serviciilor prestate de creditoare. Sustine creditoarea ca  s-au emis facturi pentru energie electrica consumata pentru perioada aprilie 2006-decembrie 2006  dar care nu  au fost achitate.
       Decizia ANRE nr. 57/1999 pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei electrice - anexa 1, art.11 din Contractul cadru de furnizare a energiei electrice la consumatorii casnici si Ordinul 5/2003.
Conform actelor normative mentionate neachitarea contravalorii facturii de catre consumator atrage perceperea de penalitati.
Astfel, Decizia 57/1999 prevede:
„Neachitarea contravalorii facturii de catre consumator in termen de 7 zile calendaristice de la data instiintarii de plata atrage dupa sine: perceperea de penalitati de 0,2% pentru fiecare zi de intarziere, incepand cu a 8-a zi calendaristica pana la achitarea facturii; intreruperea furnizarii energiei electrice, cu un preaviz de 3 zile lucratoare, dupa cea de a 30-a zi calendaristica de percepere a penalitatilor; rezilierea contractului si desfiintarea racordului sau a bransamentului de alimentare, dupa 15 zile calendaristice de la data intreruperii, in cazul in care consumatorul nu achitat integral consumul de energie si penalitatile datorate furnizorului.”
Ordinul 5/2003 prevede:
          „Factura emisa pentru plata contravalorii energiei electrice va fi achitata in termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturii, data emiterii facturii si termenul de scadenta fiind inscrise pe factura. Neachitarea facturii de catre consumator in termen de 30 zile de la data scadentei atrage penalitati de intarziere, dupa cum urmeaza: penalitatile sunt egale cu nivelul dobanzii datorate pentru neplata la termen a  obligatiilor bugetare, stabilit conform reglementarilor legale in vigoare; penalitatile se datoreaza incepand cu prima zi dupa data scadentei; valoarea totala a penalitatilor nu poate depasi valoarea facturii.”
      Precizeaza creditoarea  ca datorita mutarii arhivei societatii  nu detine contractul incheiat intre societate si parat  si in consecinta, dovada raportului obligational  il face cu copii ale chitantelor  cu care s-a achitat   contravaloarea energiei electrice  inregistrata si consumata  de catre parata, anterior perioadei in discutie (chitanta nr.997194/11.10.2005). Apreciaza creditoarea ca  sunt intrunite conditiile art.1203 Cod civil de admisibilitate a prezumtiilor simple, intrucat, pe de o parte,  plata unei facturi  reprezentand contravaloarea energiei electrice de catre parat „ are greutatea si puterea de a naste probabilitatea existentei  unui raport juridic valabil  de plata, iar, pe de alta parte , in materie comerciala , proba testimoniala  este admisibila chiar si in conditiile art.1191 Cod civil  cu referire la art.46 Cod comercial.
      Consumatoarea  N. M. nu si-a indeplinit principala obligatie contractuala, aceea de a plati contravaloarea energiei electrice si a serviciilor contractate de S.C. E.O.M. F. S.A.
      Tinand cont de contractul in vigoare si de reglementarile cadru in materie, sumele solicitate de S.C. E.O.M. F. S.A sunt datorate in fapt si de drept de debitor.
      S.C. E.O. M.F.  S.A. a incercat solutionarea litigiului comercial pe cale amiabila, conform art.7201 Cod procedura civila, dar N. M. nu  s-a prezentat la concilierea directa, asa cum reiese din Procesul verbal de conciliere directa  nr.645din data de 13.11.2007.
In drept, creditoarea si-a intemeiat cererea pe dispozitiile Codului comercial, art. 969 si urmatoarele din Codul civil, art. 7201 si urmatoarele Cod procedura civila, art.1203 Cod civil, Ordinul ANRE nr.5/2003, Hotararea nr.1007/2004 pentru aprobarea Regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori, Legea Energiei Electrice nr.13/2007.
  Conform art.242 al.2 Cod pr.civila creditoarea a solicitat judecata in lipsa.
In dovedirea cererii  creditoarea a depus la dosar: chitanta seria BCXVM, nr.997194/11.10.2005, partida abonatului nr.149/2005, evidenta citirii contorului si a energiei electrice facturate, sentinta civila nr.10055/12.11.2008 a Judecatoriei Bacau, invitatie la conciliere nr.562/06.07.2007, confirmare de primire a corespondentei, proces verbal de conciliere directa din 13.11.2007, bon de miscare contor electric, lista facturi neplatite 23.09.2009, factura fiscala BCXKQ nr.2485509/19.04.2006, factura seria BCXKQ nr.74679/28.04.2006, factura seria BCXKR nr.388034/31.05.2006, factura seria BCXKR nr.506483/21.06.2006, factura seria BCXKR nr.913921/25.08.2006, factura seria BCXKR nr.1247472/20.10.2006,factura seria BCXKR nr.1634350/22.12.2006, factura seria BCXKR nr.1527847. 
      Debitoarea, legal citata, nu s-a prezentat in fata instantei si nici nu a facut dovada achitarii debitului.
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Creditoarea a solicitat obligarea debitoarei la plata sumei 94,64 lei reprezentand energie electrica, taxa prestari servicii motivat de faptul ca prin contractul de furnizare a energiei electrice  incheiat intre parti, creditoarea  s-a obligat sa furnizeze energie electrica la locul de consum situat loc.B., str.F., nr.1,jud.B.. La dosarul cauzei, creditoarea nu a depus contractul, motivand ca  nu–l mai detine si ca raportul juridic obligational dintre parti il dovedeste cu  chitante anterioare, respectiv din 11.10.2005 invocand dispozitiile  art.1203 Cod civil, art.1191 si art.46 Cod comercial.
      Instanta are in vedere dispozitiile art.969 Cod civil potrivit carora „ conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante” precum si dispozitiile  din Hotararea  nr.100/2004 pentru aprobarea regulamentului de furnizare a energiei electrice la consumatori , respectiv art.  33  conform caruia „furnizarea energiei electrice se face numai pe baza de contract de furnizare incheiat de un furnizor cu consumatorul „ si art.34 conform caruia „contractul de furnizare stabileste raporturile dintre un furnizor si un consumator cu privire la furnizarea energiei electrice, inclusiv facturarea si plata energiei electrice” .
      Cu toate acestea, la dosar nu s-a depus nici un inscris din care sa rezulte raporturile contractuale dintre cele 2 parti justificand lipsa acestui contract prin imprejurarea ca el a disparut in momentul in care a fost mutata arhiva societatii, invocand in sprijinul afirmatiilor facute prezumtiile ce rezulta din art. 1203 din Codul civil, art. 46 din Codul comercial precum si faptul ca debitorul a achitat cu doua chitante sume provenind din alte facturi anterioare perioadei solicitate prin prezenta actiune.
      Potrivit art.1203 din Codul civil „Prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului; magistratul nu trebuie sa se pronunte decat intemeindu-se pe prezumtii, care sa aiba o greutate si puterea de a naste probabilitatea; prezumtiile nu sunt permise magistratului decat numai in cazurile cand este permisa si dovada prin martori, afara numai daca un act nu este atacat ca s-a facut prin frauda, dol sau violenta.” iar potrivit art. 46 din Codul comercial „Obligatiunile comerciale si liberatiunile se probeaza:
                  - Cu acte autentice;
            - Cu acte sub semn?tur? privat?;
            - Cu facturi acceptate;
            - Prin corespondent?;
            - Prin telegrame;
            - Cu registrele p?rtilor;
             - Cu martori, de cate ori autoritatea judec?toreasc? ar crede c? trebuie s? admit? proba testimonial?, si aceasta chiar in cazurile prev?zute de art. 1191 din Codul civil.
            In fine, prin orice alte mijloace de prob? admise de legea civil?.”
      Prezumtia la care face referire creditoarea, respectiv ca ar exista raportul juridic dintre parti din moment ce debitorul a achitat cu chitanta anumite sume de bani care se datorau in baza unor facturi emise de creditoare, nu are puterea de a naste probabilitatea ca la momentul la care au fost emise cele 8 facturi aflate la filele 17-24 din dosar, intre cele doua parti ar fi existat vreun contract.
      In aceeasi ordine de idei, instanta constata ca nu se poate face aplicarea prevederilor art. 46 din Codul comercial intrucat in cauza de fata obligatia comerciala nu a fost dovedita cu nici un mijloc de proba aratat mai sus. Creditoarea face trimitere la facturile emise dar factura comerciala reprezinta un inscris sub semnatura privata prin care se constata executarea unei operatiuni comerciale care se intocmeste de catre vanzator si se trimite cumparatorului. Ca orice inscris sub semnatura privata factura comerciala face dovada impotriva vanzatorului si in favoarea destinatarului ei. Daca factura este acceptata de catre destinatar ea face dovada si in favoarea emitentului, fiind o forma simplificata de contract. Pentru a face dovada raporturilor juridice incheiate intre parti in favoarea vanzatorului este necesara acceptarea facturii, impunandu-se manifestarea de vointa a partii contractante, vointa care sta la baza incheierii oricarui act juridic. Lipsa semnaturii de pe factura echivaleaza cu neacceptarea expresa a acesteia, revenind creditoarei obligatia de a face dovada incheierii actului juridic cu debitorul.
      Creditoarea invoca de asemeni, faptul ca proba testimoniala este admisibila in materie comerciala dar nu a solicitat in sustinerea si dovedirea actiunii nici un fel de proba cu care sa dovedeasca sustinerile sale, exceptand inscrisurile depuse la dosar.
      Dispozitiile art.6 din CEDO reglementeaza dreptul la un proces echitabil, stabilind in materie civila ca orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale de catre o instanta care va hotari asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil. Temeinicia pretentiilor creditoarei se analizeaza de instanta pe baza probelor administrate. Dupa cum s-a aratat, in cauza, creditoarea a inteles sa isi probeze cererea cu facturile emise si cu chitanta emisa tot de ea, asa cum s-a analizat mai sus. Proba constituie un instrument de cunoastere prin intermediul caruia organul judiciar afla adevarul; lipsa probelor echivaleaza cu lipsa faptei, instanta formandu-si convingerea doar pe baza probelor. In conformitate cu dispozitiile articolului 1169 din Codul civil „cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca”.
      In materie civila, deci si comerciala, principiul care guverneaza desfasurarea procesului este principiul disponibilitatii. Modul cum este condusa apararea ramane atributul celui interesat, fiind aplicabil principiul conform caruia cel ce acuza este obligat sa probeze (asa cum a decis si Curtea Europeana a Drepturilor omului, in decizia din 19 oct. 2000).
      Din actele depuse la dosarul cauzei instanta apreciaza ca nu s-a facut dovada raportului juridic in baza caruia se solicita indeplinirea obligatiei de plata.
      Avand in vedere faptul ca sustinerile prezentate in cerere nu au fost sustinute de creditoare, instanta, fata de dispozitiile art.1169 Cod civil si art.46 Cod comercial, va respinge cererea formulata ca neintemeiata. Avand in vedere solutia de respingere, aceasta va viza si cererea privind cheltuielile de judecata, fata de prevederile art. 274 din Codul de procedura civila.