Dreptul salariatilor la acordarea unui procent din profit. Abuz de drept ce nu poate constitui temei juridic pentru a obtine castig de cauza.

DREPTUL MUNCII.
Dreptul salariatilor la acordarea unui procent din profit. Abuz de drept ce nu poate constitui temei juridic pentru a obtine castig de cauza.
Art.160 din Codul Muncii;
Art.139 din CCM pe anii 2005-2007.

Conditiile prealabile cerute a fi indeplinite, nu au fost realizate tocmai datorita atitudinii angajatorului, care nu-si poate invoca propria turpitudine pentru a obtine respingerea actiunii, astfel, acesta obligandu-se sa negocieze cota de participate la profit, implicit si-a asumat toate obligatiile ce decurgeau din aceasta clauza, inclusiv aprobarea din partea AGA, a acordarii procentului din profitul realizat, prin urmare angajatorului si organelor sale de conducere le incumba obligatia de a face toate demersurile pentru ca dreptul recunoscut si acceptat prin inserarea clauzei respective, sa fie efectiv respectat si acordat conform dispozitiilor legale in vigoare.
AGA a ignorat existenta clauzei din CCM la nivel national si de unitate, iar acum modul nelegitim in care s-a actionat se doreste a fi invocat ca justificare a respingerii cererii, or niciodata abuzul de drept nu poate constitui temei juridic pentru a se obtine castig de cauza, neputand servi pentru a fi luata in considerare apararea construita pe o astfel de baza .

                                

DECIZIA CIVILA  nr.3172/201 din 24.05.2013
 -Dosar nr.9266/111/2011-

Prin sentinta civila nr. 451/LM din data de 04.05.2012, pronuntata de Tribunalul Bihor, in dosar nr. 9266/111/2011, s-a respins exceptia puterii de lucru judecat invocat de parata.
S-a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
S-a admis exceptia prematuritatii actiunii.
S-a respins actiunea formulata de reclamantii N. R. si altii ,  in contradictoriu cu parata SC OMV SA.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a avut in vedere urmatoarele considerente:
In ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat pentru pretentiile vizand perioada 2005-2007, instanta a retinut ca pretentiile reclamantilor formulate in dosarele 6557/111/2008, 3383/111/2009, 6522/111/2008, 6525/111/2008, 6528/111/2008, 6535/111/2008, 6536/111/2008, 6542/111/2008, 6560/111/2008, 6565/111/2008, 6568/111/2008, 6586/111/2008, 6589/111/2008, 6592/111/2008, 6595/111/2008, 6600/111/2008, 6602/111/2008, 6654/111/2008, 6659/111/2008 au fost respinse pe exceptie si nu pe fond, prin admiterea exceptiei prematuritatii introducerii actiunii, motiv pentru care instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, instanta a retinut faptul ca in conformitate cu dispozitiile art. 7 din Decretul 167/1958 privind prescriptia extinctiva "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita." Cum prin hotararile pronuntate in dosarele 6557/111/2008, 3383/111/2009, 6522/111/2008, 6525/111/2008, 6528/111/2008, 6535/111/2008, 6536/111/2008, 6542/111/2008, 6560/111/2008, 6565/111/2008, 6568/111/2008, 6586/111/2008, 6589/111/2008, 6592/111/2008, 6595/111/2008, 6600/111/2008, 6602/111/2008, 6654/111/2008, 6659/111/2008 pretentiile reclamantilor au fost respinse pentru perioada 2005-2007 pe motivul ca nu s-a nascut dreptul reclamantilor si avand in vedere dispozitiile art. 7 din Decretul 167/1958 instanta a retinut ca dreptul la actiune sau dreptul de a cere executarea silita nu s-a nascut pentru perioada 2005-2007, astfel a respins exceptia prescriptiei dreptului la actiune.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei prematuritatii actiunii, instanta a constatat ca art.137 din contractului colectiv de munca la nivel de unitate pentru anii 2005-2007 prevede ca pentru stimularea salariatilor, Petrom SA constituie un fond de premiere de 10% asupra salariului platit, iar constituirea si repartizarea fondului se face cu acordul FSLI Petrom.
Art.138 prevede ca acordarea premiilor individuale se face de comun acord cu organizatia sindicala corespunzatoare si art.139 stabileste ca cota de participare a salariatilor Petrom SA la profitul anual, modalitatea concreta de acordare, precum si conditiile de diferentiere vor fi stabilite prin negociere cu FSLI Petrom.
Prevederile art.38 alin.1 si 4 din contractului colectiv de munca la nivel national pentru anii 2007-2010 si art.154 alin.1, art.155 din Codul muncii mentioneaza ca pentru munca prestata in conditiile prevazute in contractul individual de munca, fiecare salariat are dreptul la un salariu in bani convenit la incheierea contractului de munca, iar salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.
Totodata, art.161 alin. 1 din Codul muncii prevede ca salariul se plateste in bani cel putin odata pe luna.
Dispozitiile art.42 alin.1 lit.b prevede ca adaosurile la salariul de baza sunt premiile acordate din fondul de premiere, calculate intr-o proportie de minimum 1,5% din fondul de salarii realizat lunar si cumulat, alin.2 lit.a prevede ca cota-parte din profit ce se repartizeaza salariatilor, care este de pana la 10% in cazul societatilor comerciale si de pana la 5% in cazul regiilor autonome, si in fine alin.3 prevede ca conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum si perioada pentru care se acorda cota de profit salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate si, dupa caz, institutie.
Din analiza textelor conventionale si legale enuntate mai sus, rezulta ca orice angajat beneficiaza obligatoriu de salariul de baza care are un caracter regulat, permanent, de continuitate, fiind strans legat si in interdependenta cu munca prestata, precum si este indispensabil muncii si totodata constituie principala obligatie a angajatorului corelativ cu dreptul esential al angajatului de a fi remunerat.
De celelalte elemente ale salariului angajatul beneficiaza in masura in care au fost negociate personal sau colectiv la nivel de unitate, subunitate, ramura, ori unic, la nivel national cu exceptia unor indemnizatii, sporuri prevazute de lege pentru sectorul bugetar care se acorda in mod obligatoriu tuturor sau unor categorii de salariati ( spor de vechime, de dispozitiv, confidentialitate, etc. ).  
Revenind la speta, s-a constatat ca dreptul reclamantilor si intimatilor de a beneficia de o cota parte din profitul societatii pentru perioada 2005-2009 este afectat de o conditie suspensiva care pentru a se realiza, indeplini, trebuie sa existe profit, aprobarea Adunarii Generale a Actionarilor, demarate si finalizate negocierile intre salariati si FSLI Petrom cu privire la constituirea fondului de premiere, stabilirea cotei de participare din profitul societatii si a criteriilor de diferentiere, modalitatea concreta de acordare, precum si acordului comun cu organizatia sindicala pentru stabilirea si acordarea premiilor individuale.
Din probatoriul administrat nu rezulta ca negocierile intre salariati si FSLI Petrom cu privire la stabilirea cotei de participare din profitul societatii sa fi fost incepute, iar cele purtate prin intermediul cabinetului de avocatura sunt lipsite de relevanta in absenta unui mandat special din partea sindicatului,  motiv pentru care instanta apreciaza ca dreptul conditional litigios nu s-a nascut inca.
In consecinta, instanta considerand ca fondata exceptia prematuritatii actiunii , a respins actiunea formulata, ca fiind prematura.
S-a luat act ca parata nu a justificat plata cheltuielilor de judecata efectuate asa cum prevad normele civile si de dreptul fiscal, cheltuieli care nu au fost individualizate in parte.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, scutit de la plata  taxelor de timbru, au declarat recurs reclamantii N. R. si altii, solicitand admiterea acestuia, schimbarea sentintei in sensul admiterii actiunii, cu cheltuieli de judecata.
Prin decizia civila nr. 1159/25 februarie 2013, instanta de recurs, a admis ca fondat recursul civil declarat de recurentii reclamanti N. R. si altii, in contradictoriu cu intimata parata SC OMV P. SA BUCURESTI, impotriva  sentintei civile nr. 451/LM din data de 04.05.2012, pronuntata de Tribunalul Bihor, pe care a casat-o cu retinere pentru evocarea fondului si rejudecare la Curtea de Apel Oradea, fixand in acest sens termen, pentru data de 16 mai 2013.
Cheltuielile urmand a fi  avute in vedere,  cu ocazia rejudecarii.
Pentru a pronunta aceasta decizie, instanta de recurs, a retinut urmatoarele considerente:
Astfel cum corect a retinut instanta de fond, potrivit art. 137 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pe anii 2005 - 2007, s-a stabilit ca pentru stimularea salariatilor, societatea angajatoare sa constituie un fond de premiere de pana la 10% asupra salariului platit, iar la art.  138 din acelasi contract s-a prevazut  ca acordarea acestor stimulente  sa se faca de comun acord cu organizatia sindicala FSLI Petrom, cota  efectiva de participare, conditiile de  acordare, de diferentiere urmand a fi rezultatul unor negocieri intre sindicat si angajator.
Cat priveste natura juridica a sumelor de bani cuprinse in acest fond, potrivit Codului muncii si contractului colectiv de munca in materie, fiecare angajat  beneficiaza lunar de un salariu de baza ce reprezinta un venit  regulat, permanent, continuu, ce reprezinta principala obligatie a oricarui angajator. Celelalte componente  a salariului constand  in sporuri, indemnizatii, premii etc., se acorda doar in masura in care ele au fost negociate personal sau colectiv la nivel de  unitate, subunitate, ramura, la nivel national, cu exceptia sporurilor, indemnizatiilor prevazute prin lege pentru sectorul bugetar care se acorda in mod obligatoriu titularului dreptului sau doar  unor  categorii de salariati.
S-a retinut de instanta de recurs, ca nu s-a pus  de catre instanta de  fond  in discutie  dreptul reclamantilor de-a beneficia de o cota parte  din profitul net obtinut de catre angajator, insa, punerea acestui drept in practica era intr-adevar conditionata de indeplinirea unor cerinte, respectiv, profit, aprobarea Adunarii Generale a Actionarilor, demararea si finalizarea negocierilor  intre salariati si FSLI Petrom pe de o parte si angajator  pe de alta parte, cu privire  la  constituirea fondului de premiere, stabilirea cotei de participare din profitul societatii, a criteriilor de diferentiere, a modalitatii concrete de acordare precum si a acordului comun cu organizatia sindicala pentru stabilirea si acordarea premiilor individuale.
Aceasta necesitate  expusa mai sus - a indeplinirii cerintelor - este justificata de imprejurarea  ca drepturile  si beneficiile de natura salariala ale angajatilor  sunt determinate de  rezultatele economico-financiare ale angajatorului, iar atunci cand  acestea sunt  negative nu se pot acorda. Dar, in speta, dreptul solicitat  este reglementat prin indicarea unui nivel maximal prin CCM la nivel national, care constituie doar premisa si cadrul in care se poate negocia acordarea unei cote  din profit salariatilor, astfel ca, cuantificarea acestei cote urma a fi facuta prin parcurgerea etapelor susmentionate si finalizat in sensul  si spiritul prevazut in CCM, fiind  vorba de o obligatie de rezultat si nu de diligenta cum sustine  intimata.
Insa cum intimata refuza negocierea  (p.v. de conciliere din 30.06.2011), s-a opinat de instanta de recurs, ca  in mod gresit instanta de fond a respins  actiunea pe  exceptia de prematuritate, motiv pentru care, in baza prevederilor  art. 312 Cod procedura civila, a admis ca fondat  recursul,  a casat  sentinta cu rejudecare la  instanta de recurs, fixandu-se termen pentru evocarea fondului  in acest scop,  pentru data de 16 mai 2013.
Cu ocazia  evocarii fondului,  instanta urmand a se pronunta   si asupra cererilor de renuntare la judecata formulate de o parte din reclamantii recurenti, precum si asupra cheltuielilor de judecata.
Procedand la evocarea fondului dupa casarea cu retinere, dispusa prin decizia civila nr.1159/25 februarie 2013, instanta a  constatat urmatoarele:
Conform CCM pe anul 2005, art.139, salariatii Petrom erau indreptatiti la o cota parte din profitul anual, cota ce urma sa se negocieze in limita de pana la 10%, precum si modalitatile de acordare concrete si conditiile de diferentiere.
Negocierile patronatului cu FSLI Petrom, trebuiau angajate anual dar desi si-au asumat aceasta obligatie prin CCM, nu s-au initiat negocieri de catre patronat, iar la data de 30 iunie 2011, cand o parte din salariatii si fosti salariati, prin avocat George Morgovan, au avut initiativa de a-i convoca la negociere, pentru a concretiza procentul de participare la profit si modalitatile de acordare, pozitia patronatului a fost de refuz exprimat si in scris, fara justificari obiective (fila 49 dosar de fond).
Ori, cata vreme, societatea a realizat profit, atat in anul 2005 cat si in 2006, 2007, dovada fiind Hotararea AGA din 25 aprilie 2006, 17 aprilie 2007 si respectiv 22 aprilie 2008, s-a apreciat ca nu exista nici un impediment si nici o justificare rezonabila pentru a nu fi respectata obligatia asumata de ambele parti prin CCM, de a se acorda  din procentul de 10% din profit, sumele ce li se cuvin salariatilor si fostilor salariati pe fiecare an vizat prin cererea introductiva de instanta, in raport de perioada lucrata.
Procentul maxim de 10% din profit, pe fiecare an urmeaza a fi impartit salariatilor pentru ca parata a refuzat negocierea, fara nici o justificare, iar pozitia ei fata de obligatia asumata prin CCM, fiind obstructiva, va fi sanctionata prin acordarea maximului posibil din profitul realizat.
Atitudinea paratei de opunere la acordarea acestui drept, care pana la urma este de natura salariala conform art.160 din Codul muncii, fiind supus doar conditiei de a fi realizat profit, profit ce s-a realizat, s-a apreciat ca denota rea credinta ce nu poate fi protejata prin lege, ci se impune a fi sanctionata, in sensul susmentionat.
De altfel, a opinat instanta,  in aceeasi nota se inscriu si apararile invocate de parata, precum si exceptiile sustinute pe tot parcursul procesului, care sunt de asemenea nefondate si vor fi respinse pentru motivele de mai jos.
Instanta a retinut totodata ca exceptia autoritatii de lucru judecat, nu este fondata, intrucat hotararile anterioare nu au solutionat fondul cauzei, fiind respinsa actiunea pe exceptia prematuritatii, intrucat nu se initiase pana la acea data de catre nici una dintre partile litigante, negocierea procentului de participare la profit si conditiile concrete de acordare. La momentul de fata, exista dovada ca s-a incercat negocierea, dar angajatorul refuza orice discutie cu privire la acest aspect, deci situatia juridica este cu totul alta decat cea avuta in vedere, cand s-au respins ca premature actiunile.
Exceptia prescriptiei dreptului la actiune,  este de asemenea nefondata, cata vreme, nasterea dreptului la actiune era conditionata de indeplinirea in prealabil a cerintei negocierii de catre partile in litigiu a cuantumului si conditiilor de acordare a procentului din profit, iar aceasta conditie s-a indeplinit (partial, pentru ca practic a avut loc doar initierea negocierilor nu si incheierea tratativelor cu un acord) abia la 30 iunie 2011, in cazul reclamantilor din prezenta actiune, actiunea fiind introdusa o luna mai tarziu, deci, cu respectarea termenului general de prescriptie.
Cat priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii, instanta a apreciat ca  nu poate fi retinuta intrucat, conditiile prealabile cerute a fi indeplinite, nu au fost realizate tocmai datorita atitudinii angajatorului, patronatului, ca atare nu-si pot invoca propria turpitudine pentru a obtine respingerea actiunii.
De vreme ce s-au obligat sa negocieze cota de participare la profit, implicit si-au asumat toate obligatiile ce decurgeau din aceasta, inclusiv aprobarea din partea AGA, a acordarii cotei de participare a salariatilor la profit. Faptul ca desi au hotarat asupra profitului realizat, in ce mod va fi folosit in fiecare an din anii in litigiu, dar nu au discutat si nu au avut in vedere si acel procent de pana la 10% care ar fi trebuit alocat salariatilor, pentru ca nu s-a mai dorit respectarea clauzei asumate prin CCM la nivel national si chiar la nivel de unitate, fiind ignorat cu buna stiinta, nu poate constitui o justificare legala pentru neacordarea dreptului care a fost recunoscut si acceptat in principiu, acordarea lui depinzand doar de concretizarea intinderii lui , in limita a 10% din profit. Ori, negocierea trebuia sa asigure tocmai aceasta concretizare, fapt ce face ca obligatia asumata prin semnarea CCM sa nu poata fi catalogata ca obligatie de diligenta, cum incearca parata sa o califice, ci constituie o obligatie de rezultat, ce nu s-a obtinut din culpa angajatorului, patronatului.
In consecinta, s-a retinut ca  paratei si organelor sale de conducere le incumba obligatia de a face toate demersurile pentru ca dreptul recunoscut si acceptat prin inserarea clauzei de participare a salariatilor la cota parte din profit in CCM, sa fie efectiv respectat si acordat conform dispozitiilor legale in vigoare.
E adevarat ca organele de conducere trebuiau sa faca propuneri si doar AGA putea decide asupra modalitatii in care se repartizeaza profitul, dar asa cum s-a aratat, AGA a trecut cu vederea existenta clauzei din CCM la nivel national si de unitate prin care si-a asumat obligatia sa acorde procent din profit salariatilor, iar acum modul nelegitim in care au actionat vor sa-l invoce ca temei sau ca justificare a respingerii actiunii reclamantilor, ceea ce este inacceptabil, total nelegal.
Niciodata abuzul de drept, nu poate constitui temei juridic pentru a obtine castig de cauza, deci nici in cazul din speta, abuzul savarsit de parata, nu-i poate servi pentru a-i fi luata in considerare apararea construita pe aceasta baza.
Desigur ca, negocierile au fost prevazute a se purta intre FSLI si parata, dar si unul si celalalt, nu sunt decat reprezentanti, mandatari ai salariatilor, respectiv actionarilor, asa incat, nu este nimic nelegal daca salariatii insasi (sau o parte din ei),  convoaca parata la negociere pentru drepturile proprii, astfel incat, nici aceasta aparare a paratei nu poate fi acceptata. Intr-adevar, era mai pragmatic si mai facil daca se purtau negocierile intre FSLI si parata, asa cum s-a prevazut in CCM, dar daca ostilitatile s-au purtat, asa cum s-a aratat si cei indreptatiti au hotarat ca-si negociaza ei in mod direct plata drepturilor decurgand din participarea la profit, acest lucru nu poate impieta asupra admisibilitatii actiunii si nici nu inseamna ca instanta s-ar substitui drepturilor vreuneia dintre parti, instanta nefacand decat sa valideze maximul  procentului negociat si acceptat prin asumarea CCM la nivel de unitate, pentru participarea la profit, tocmai ca o sanctiune pentru refuzul negocierii unui procent posibil inferior.
Ca atare,s-a retinut ca ceea ce in CCM la nivel national constituia o vocatie participarea salariatilor la profit, odata convenita si semnata, clauza acordarii unui procent din profit la nivel de unitate se transforma in dispozitie imperativa, obligatorie, actionariatul unitatii recunoscand astfel dreptul salariatilor de a obtine parte din profit in limita a 10%, ceea ce ramanea de negociat era nu dreptul in sine, ci intinderea lui, ori, cum nu s-a mai acceptat ideea negocierii intinderii dreptului, instanta nu poate reduce marimea procentului decat sa-l acorde in imita maxima stipulata de parti.
Asa fiind, s-a apreciat ca nu poate fi acceptata nici apararea invocata de parata, ca prin recunoasterea drepturilor reclamantilor, s-ar incalca principiul securitatii juridice prin raportare la solutiile altor Curti de Apel si Tribunale din Romania, care au respins astfel de actiuni, intrucat chiar si CEDO, in cauza Garcia Ruiz c/a Spaniei si Albu c/a Romaniei, a mentionat ca existenta unor hotarari judecatoresti neunitare, reprezinta o caracteristica inerenta oricarui sistem juridic bazat pe o retea de instante de fond si recurs, divergente putand aparea si in cadrul aceleasi instante, aceste aspecte  insa nu pot fi retinute ca fiind contrare Conventiei Europene a Drepturilor Omului. Cerintele securitatii juridice si protectia increderii legitime a publicului in actul de justitie, nu confera un drept dobandit la consecventa jurisprudentei, evolutia acesteia nefiind in sine contrara bunei administrari a justitiei.
Fata de toate aceste considerente si in baza art.139 din CCM la nivel de unitate pe anii 2005, 2006 si 2007, actiunea reclamantilor mentionati, a fost admisa si a fost obligata parata sa le plateasca suma de bani ce li se cuvine din procentul de 10% din profit, pe anii 2005, 2006 si 2007, in raport de perioada lucrata, sume ce vor fi actualizate cu indicii de inflatie incepand cu data de 30 iunie 2011, pana la plata efectiva.