Litigiu de munca. Personal contractual. Indemnizatie de dispozitiv si indemnizatie de hrana. Natura juridica

Litigiu de munca. Personal contractual. Indemnizatie de dispozitiv si indemnizatie de hrana. Natura juridica.

Legea nr. 330/2010, art. 1, alin. 2

Potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr.330/2010, incepand cu data intrarii in vigoare, in tot sau in parte, a acestei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. (1) sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in aceasta lege. De asemenea, potrivit art. 3 din Anexa 1, salariile de baza si indemnizatiile pentru personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor, primariilor si din serviciile publice din subordinea acestora sunt prevazute in anexa nr. I/3 si la stabilirea coeficientului de baza s-a luat in calcul sporul de dispozitiv. Din aceasta perspectiva, nu pot fi primite sustinerile recurentilor referitoare la gresita calificare a naturii drepturilor negociate prin contractul colectiv de munca si achitate acestora ca fiind drepturi salariale. In acest sens recurentii au sustinut, fara temei, ca acestea sunt drepturi de protectie sociala, pentru imbunatatirea conditiilor la locul de munca si asigurarea unui climat corespunzator desfasurarii activitatii, fiind excluse limitarilor prevazute de Legea nr. 330/2009.

Prin Sentinta civila nr. 2649 din 18.09.2012 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 1624/102/2012 s-a admis exceptia lipsei de interes a pretentiilor aferente perioadei 01.01.2008 - 31.12.2010, s-a admis in parte actiunea civila formulata de reclamantul Orasul Sarmasu, prin Primar, in contradictoriu cu paratii A.F.A., B. D., C. A., P. M.A., P.T., H. S.-I., R. D., H. V., S. M.-I., S. M., O. A., F. V. A., G. N. G., L. G. D., B. A., K. A., U. D., M. I., S. I., T. E. A., S. M. si s-a dispus obligarea paratilor sa restituie reclamantului sumele incasate necuvenit cu titlu de sume de reprezentare, indemnizatie de hrana si spor de dispozitiv, aferente anului 2011.
Pretentiile reclamantului, aferente perioadei 01.01.2008 - 31.12.2010 au fost respinse ca lipsite de interes, iar celelalte, ca nefondate.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca somatiile de plata au fost emise pentru sume acordate in baza contractelor colective de munca pe anii 2008, 2009, 2010, 2011.  Legea nr.84/2012 se aplica personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite pana la intrarea in vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare. In aceasta situatie, s-a constatat ca paratii nu mai pot fi obligati la plata sumelor indicate in somatiile de plata pe anii 2008, 2009, 2010 intervenind exonerarea de plata in virtutea legii, reclamantul nemaiavand vreun interes in promovarea prezentei actiuni.
Cu privire la pretentiile aferente anului 2011, tribunalul a retinut ca prin art.37 din Legea nr.284/2010 s-a stabilit ca prin contractele colective de munca sau acordurile colective de munca si contractele individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi in bani sau in natura care excedeaza prevederilor acestei legi, iar conform art.46 din acelasi act normativ, respectivele prevederi au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2011. Prin urmare, desi paratii nu mai puteau beneficia de alte drepturi decat cele stabilite de legea cadru a salarizarii, li s-au achitat sume aferente altor sporuri decat cele recunoscute de legiuitor.
Avand in vedere ca paratii nu au fost exonerati de restituirea sumelor stabilite ulterior intrarii in vigoare a acestei legi,  tribunalul a admis actiunea cu privire la sumele aferente anului 2011 platite ca sume de reprezentare, indemnizatie de hrana si spor de dispozitiv si a obligat paratii la restituirea acestora, in baza art.256 alin.1 din Codul muncii.
Impotriva acestei hotarari au formulat recurs Sindicatul National al Functionarilor Publici, in numele membrilor de sindicat, personal contractual din cadrul Primariei Sarmasu si paratii T. E. A., S.M., M. I. si S. I., solicitand modificarea in parte a sentintei atacate si respingerea actiunii reclamantului privind restituirea sumelor incasate pentru anul 2011 cu titlu de sume de reprezentare, indemnizatie de hrana si spor de dispozitiv.
In motivarea recursurilor paratii au aratat ca pe rolul instantelor se afla cererea de anulare a Deciziei nr. 943 din 12.08.2011, emisa de Curtea de Conturi a Romaniei.
S-a mai aratat ca instanta a calificat in mod gresit drepturile negociate prin contractul colectiv de munca, apreciind ca sunt drepturi salariale si ca sunt supuse prevederilor Legii nr. 330/2009. Acestea sunt drepturi de protectie sociala pentru imbunatatirea conditiilor la locul de munca si asigurarea unui climat corespunzator desfasurarii activitatii, fiind excluse de la aplicarea prevederilor actului normativ mentionat.
De asemenea, s-a subliniat faptul ca potrivit Legii nr. 84/2012 paratii erau exonerati de la restituirea sumelor incasate si pentru anul 2011.
In drept, recurentii  au invocat dispozitiile art. 304 pct.9, art. 3041 din Codul de procedura civila.
Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate de parati, aratand ca dispozitiile Legii nr. 84/2012 nu pot fi aplicate veniturilor salariale stabilite ulterior intrarii in vigoare a Legii nr. 284/2010.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta de control judiciar a constatat urmatoarele:
Prin Decizia nr. 943 din 12.08.2011 emisa de Camera de Conturi Mures  s-a dispus stabilirea intinderii si recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea si efectuarea unor cheltuieli nelegale din fonduri publice, constand in sporuri salariale acordate fara temei legal intregului  personal din cadrul Unitatii Administrativ Teritoriale a Orasului Sarmasu, reprezentand indemnizatia de dispozitiv, precum si drepturi acordate, prevazute fara temei legal in contractul colectiv de munca 709/2006, prelungit prin actul aditional nr. 1/8156/2007.
Pentru recuperarea prejudiciului constatat prin decizia mentionata, s-au emis somatii de plata catre paratii recurenti, prin care li s-a pus in vedere sa restituie sumele primite cu titlu de sume de reprezentare, indemnizatie de dispozitiv si indemnizatie de hrana in perioada 2008-2011.
Recurentii au criticat hotararea atacata sub aspectul obligarii acestora la restituirea sumelor incasate pentru anul 2011.
Fata de aceste critici, Curtea a constatat ca prin art.9 si art.13 din Contractul/ acord colectiv inregistrat la D.M.S.S.F Mures, sub nr. 986/9.02.2004 si art.7 si art.13 din Contractul/acord colectiv nr. 709/27.01.2006 si prelungit prin Actul aditional inregistrat la D.M.S.S.F Mures, angajatorul reclamant si salariatii reprezentati  prin sindicat, au stabilit masuri de asigurare a conditiilor de munca adecvate, cu stricta respectare a dispozitiilor imperative ale art.1 alin.1 si art.2 alin.1 din Legea nr.130/1996, art.6 alin.1 si alin.2, art.39 alin.1 lit.f si lit.i, art.40 alin.2 lit. b si lit. c din Codul muncii si art.41 alin.2 si alin.5 din Constitutie.
Aceste contracte si-au produs efectele pana la data de 30.01.2010, in baza art. I din Actul aditional nr.1 la Contractul/acord colectiv nr. 709/27.01.2006. Ulterior acestei date nu mai exista vreo baza legala pentru acordarea sumelor reprezentand indemnizatie de masa calda, de reprezentare si de dispozitiv, intrucat potrivit art. 1 alin.2 din Legea nr.330/2010, incepand cu data intrarii in vigoare, in tot sau in parte, a acestei legi, drepturile salariale ale personalului prevazut la alin. (1) sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in aceasta lege. De asemenea, potrivit art. 3 din Anexa 1, salariile de baza si indemnizatiile pentru personalul contractual din aparatul propriu al consiliilor, primariilor si din serviciile publice din subordinea acestora sunt prevazute in anexa nr. I/3 si la stabilirea coeficientului de baza s-a luat in calcul sporul de dispozitiv. Din aceasta perspectiva, nu pot fi primite sustinerile recurentilor referitoare la gresita calificare a naturii drepturilor negociate prin contractul colectiv de munca si achitate acestora ca fiind drepturi salariale. In acest sens recurentii au sustinut, fara temei, ca acestea sunt drepturi de protectie sociala, pentru imbunatatirea conditiilor la locul de munca si asigurarea unui climat corespunzator desfasurarii activitatii, fiind excluse limitarilor prevazute de Legea nr. 330/2009.
Prin art.37 din Legea nr.284/2010 s-a stabilit ca prin contractele colective de munca sau acordurile colective de munca si contractele individuale de munca nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi in bani sau in natura care excedeaza prevederilor acestei legi.
Conform art. 46 din acelasi act normativ respectivele prevederi au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2011. Pin urmare, paratii nu mai puteau beneficia de alte drepturi decat cele stabilite de legea cadru a salarizarii. Cu toate acestea, li s-au acordat sume aferente altor sporuri decat cele recunoscute de legiuitor.
Inaplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 84/2012 pentru sumele incasate in cursul anului 2011 a fost in mod legal stabilita de prima instanta, aceasta retinand in mod corect faptul ca legea in discutie se aplica personalului din sectorul bugetar platit din bugetul general consolidat al statului ale carui venituri de natura salariala au fost stabilite pana la intrarea in vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, lege care a intrat in vigoare, astfel cum s-a aratat anterior, la 01.01.2011.
Fata de considerentele expuse, constatand ca nu este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civila, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de parati impotriva Sentintei civile nr. 2649 din 18.09.2012, pronuntata in dosarul nr. 1624/102/2012 al Tribunalului Mures.