Contencios administrativ. Taxa de poluare

Obligatia partii reclamante de a depune la dosar inscrisurile care sa probeze ca taxa a fost achitata pentru un autovehicul inmatriculat anterior intr-un stat membru al Uniunii Europene.
- Cod pr. civ. : art. 129 alin. 1, art. 60, art. 305;
- O. U. G. nr. 50/2008 rep. ;
- Cod pr. fiscala: art. 124.

Potrivit art. 305 Cod pr. civ. (1865), in instanta de recurs nu se pot produce probe noi, cu exceptia inscrisurilor, care pot fi depuse pana la inchiderea dezbaterilor.
In cazul in speta, reclamanta recurenta a depus la dosarul cauzei inscrisurile din care rezulta plata taxei de poluare  pentru un autovehicul inmatriculat anterior achizitionarii in Germania.
Deliberand asupra recursului de fata, constata ca prin Sentinta nr. 1705 din 22.4.2013 pronuntata de Tribunalul Harghita s-a respins actiunea in contencios administrativ formulata de partea reclamanta B. L. in contradictoriu cu parata D. G. F. P. Harghita. Prin aceeasi sentinta a fost respinsa ca ramasa fara obiect si cererea de chemare in garantie formulata de parata in contradictoriu cu Administratia Fondului pentru Mediu.
Pentru a hotari astfel, Tribunalul a retinut ca partea reclamanta nu a facut dovada provenien?ei autovehiculului dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, de?i instan?a a dispus administrarea acestei probe. Instan?a a aratat ca achizi?ionarea bunului dintr-o ?ara membra a Uniunii Europene nu face dovada dobandirii unui bun supus liberei circula?ii, cata vreme este posibil ca vanzatorul sa fie un intermediar sau chiar un proprietar al unui bun inmatriculat intr-o ?ara nemembra al Uniunii. S-a re?inut ca partea reclamanta a platit o taxa, care, in lumina celor re?inute, nu se poate sus?inere ca nu era datorata.
Fata de raportul de dependenta dintre cererea principala si cererea de chemare in garantie, cererea incidentala a fost respinsa ca ramasa fara obiect.
Impotriva sus-mentionatei sentinte a declarat recurs reclamanta SC R. SA, solicitand modificarea hotararii atacate si admiterea actiunii promovate, astfel cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
In sustinerea recursului s-a aratat ca au fost depuse la dosarul cauzei actele a caror lipsa a fost re?inuta de prima instan?a, recurentul subliniind ca prima instan?a a facut o gre?ita apreciere a acestora, mai ales ca s-a depus ?i decizia prin care s-a dispus restituirea sumei de 3764 lei, diferen?a dintre taxa platita ?i valoarea taxei pe poluare.
Intimatele nu au formulat aparari in faza recursului.
Examinand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate si a dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, Curtea a gasit intemeiat recursul pentru considerentele care urmeaza.
Curtea a retinut ca prima instanta a dat o corecta interpretare dispozitiilor art. 129 alin. 1 Cod procedura civila, stabilind ca partea reclamanta avea obligatia sa depuna la dosar inscrisurile care sa probeze ca taxa a fost achitata pentru un autovehicul inmatriculat anterior intr-un stat membru al Uniunii Europene. Curtea a retinut insa, ca la solicitarea instan?ei, reclamanta-recurenta a depus la dosarul cauzei inscrisurile din care rezulta fara dubiu ca taxa pe poluare in suma de 7435 lei a fost achitata pentru un autovehicul inmatriculat anterior achizi?ionarii in Germania. Factura de achizi?ionare coroborata cu Decizia de restituire nr. 155/3.11.2008, fac deplina dovada a achitarii de catre partea reclamanta a unei taxe percepute pentru inmatricularea pentru prima data in Romania a unui autovehicul achizi?ionat intr-un stat membru al Uniunii Europene, astfel ca se impune a se analiza in continuare problema caracterului protectionist al taxei pe poluare in suma de 7435 lei percepute de organul fiscal.
Curtea a retinut ca nu are relevanta imprejurarea ca taxa are o baza legala in dreptul intern, fiind reglementata printr-o norma in vigoare si care nu a fost declarata neconstitutionala, cat timp judecatorul national, in acord si cu dispozitiile art. 11, 148 alin. 2 si 4 din Constitutia Romaniei, este chemat sa verifice compatibilitatea reglementarilor interne si sa inlature de la aplicare efectele oricarei norme interne contrare dreptului Uniunii Europene, chiar ulterioara actului Uniunii si fara a solicita sau astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa (Hotararea Administrazione delle finanze dello Stato/Simmenthal, C-106/77, punctele 21-24).
Legat de argumentul intimatei privind autonomia fiscala a oricarui stat membru, ca un aspect al suveranitatii sale, Curtea arata ca in lumina Curtii de Justitie a Uniunii (Hotararea Bergandi, C-252/86, Hotararea Ayuntamiento de Ceuta, C 45/94, punctul 29, Hotararea Stadtgemeinde Frohnleiten si Gemeindebetriebe Frohnleiten, C 221/06, punctul 40, Hotararea Tatu, C-402/2009, punctul 52) trebuie retinut ca competenta statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitata - bunaoara, interdictia prevazuta la articolul 110 TFUE ("Niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare") trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizand produsele nationale.
In acelasi timp, sustinerile intimatei ca taxa pe poluare este in consens cu reglementarile Uniunii Europene si practica Curtii de Justitie a Uniunii Europene, nefiind discriminatorie, ignora jurisprudenta, chiar recenta si incidenta, a Curtii de la Luxemburg in cauzele Tatu si Nisipeanu, prin care s-a retinut ca "articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza punerea in circulatie in statul membru mentionat a unor vehicule de ocazie cumparate din alte state membre, fara insa a descuraja cumpararea unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala".
In ambele cauze in care Curtea de Justitie a Uniunii Europene a fost chemata sa se pronunte cu privire la interpretarea art. 110 TFUE, s-a observat ca OUG nr. 50/2008, in versiunea initiala, dar si cu toate modificarile succesive aduse prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si OUG nr. 117/2009 (cauza Nisipeanu, punctul 27) - neexistand diferenta relevanta nici in reglementarea in baza careia si partea reclamanta a fost obligata la plata sumelor a caror restituire o solicita in prezentul cadru - mentin un regim de impozitare care descurajeaza inmatricularea in Romania a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre si care se caracterizeaza printr-o uzura si o vechime importante, in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o asemenea sarcina fiscala.
Cu alte cuvinte, modul de calcul al taxei pe poluare are ca efect favorizarea vanzarii autoturismelor de ocazie deja inmatriculate in tara si descurajarea, in acest fel, a importului de vehicule de ocazie similare deja inmatriculate intr-un stat membru prin influentarea alegerii consumatorului, mentinand astfel o discriminare incompatibila cu art. 110 TFUE.
Fata de incompatibilitatea concreta a reglementarii aplicate in cauza pentru calcul taxei pe poluare cu dispozitiile art. 110 din TFUE, asa cum a subliniat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene nu are importanta ca obiectivul urmarit de legislatia nationala este protectia mediului si punerea in practica a principiului poluatorul plateste, din moment ce aceste scopuri “ar putea fi realizate mai complet si mai coerent aplicand taxa pe poluare oricarui vehicul de acest tip care a fost pus in circulatie in Romania. O astfel de taxare, a carei punere in aplicare in cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibila, nu ar favoriza piata nationala a vehiculelor de ocazie in detrimentul punerii in circulatie a vehiculelor de ocazie importate si ar fi, in plus, conforma principiului poluatorul plateste" (Hotararea Tatu, punctul 60, Hotararea Nisipeanu, punctul 28).
Curtea a retinut ca prezenta cauza nu difera de aspectele analizate de Curtea Europeana de Justitie, in conditiile in care taxa pe poluare a fost stabilita in noiembrie 2008 potrivit aceleiasi formule de calcul cu aceea instituita prin Ordonanta de Urgenta nr. 50/2008 in variantele analizate de instanta europeana.
In consecinta, fata de imprejurare ca dispozitiile art. 110 TFUE au caracter neconditionat si prin urmare, efect direct, tinand cont si de caracterul obligatoriu al hotararii preliminare si aplicarea sa retroactiva (in Cauza Nisipeanu solicitarea Guvernului Romaniei, de a limita efectele hotararii in timp a fost respinsa, punctul 48 din hotarare) si, deopotriva, de art. 1 alin. 5 din Constitutie privind obligativitatea respectarii Legii fundamentale si de art. 148 alin. 2 din Constitutie care consacra principiul aplicarii prioritare a dreptului european fata de dispozitiile contrare din legile interne, Curtea a constatat ca se impune inlaturarea de la aplicare a reglementarii nationale ca reprezentand un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene, urmand a se dispune restituirea taxei achitate.
Legat de acordarea dobanzilor legale, Curtea a observat ca potrivit dispozitiilor art. 124 Cod procedura fiscala "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobanda din ziua urmatoare expirarii termenului prevazut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobanzilor se face la cererea contribuabililor". Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedura fiscala, incident in speta (art. 117 alin. 2 vizeaza situatia restituirii diferentelor de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice), "cererile depuse de catre contribuabil potrivit prezentului cod se solutioneaza de catre organul fiscal in termen de 45 de zile de la inregistrare".
Fa?a de cele constatate mai sus cu privire la aplicabilitatea directa ?i preeminen?a dreptului Uniunii Europene, avand in vedere hotararea pronun?ata de Curtea de Justi?ie a Uniunii Europene in cauza C-565/11, Mariana Irimie, prin care instan?a de la Luxembourg a stabilit ca dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim na?ional care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii la cele care curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe, se impune inlaturarea de la aplicare a  dispozi?iilor art. 70 ?i art. 124 Cod procedura fiscala, in ceea ce prive?te termenul de la care se calculeaza dobanda fiscala. Prin urmare, trebuie re?inut ca repararea integrala a prejudiciului par?ii reclamante presupune plata dobanzilor de catre parat din momentul incasarii taxei percepute cu incalcarea dreptului Uniunii.
In consecin?a, cata vreme petitul principal, care vizeaza o creanta detinuta impotriva intimatei, urmeaza a fi admis, astfel cum a fost formulat de partea reclamanta, sunt datorate, in temeiul art. 124 Cod procedura fiscala si principiul raspunderii statului pentru prejudiciile cauzate particularilor prin incalcarile dreptului Uniunii, ?i accesoriile sumei a carei restituire s-a incuviintat.
Fiind cazuta in pretentii, parata va fi obligata sa ii plateasca partii reclamante, in temeiul art. 453 alin. 1 din Codul de procedura civila, cheltuielile de judecata suportate.
In ceea ce priveste cererea de chemare in garantie a Administratiei Fondului pentru Mediu formulata de parata, avand in vedere dispozitiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, desi taxa a fost calculata si incasata de parata, beneficiarul este bugetul Fondului pentru Mediu, iar chemata in garantie este autoritatea care o gestioneaza, astfel ca, in temeiul 60 Cod procedura civila, chemata in garantie va fi obligata sa vireze paratei suma reprezentand taxa pe poluare si dobanda fiscala.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 496 alin. 1 Cod procedura civila, recursul dedus judecatii a fost admis, cu consecin?a casarii in tot a sentin?ei atacate, iar in urma rejudecarii cererii, in temeiul art. 498 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea a dispus in sensul celor aratate mai sus, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata suportate de recurenta.