ACTE ALE AUTORITATILOR PUBLICE

Deliberand asupra cauzei de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea de revizuire a sentintei nr. 941/25.03.2014, pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 5076/85/2013, in cauza avand ca obiect pretentii, inregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 1491/85/2015, revizuentul P… M…, in contradictoriu cu intimatele ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU si ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa fie schimbata in tot sentinta atacata si, rejudecand, sa fie admisa actiunea formulata de reclamant.
In motivarea cererii de revizuire, reclamantul a aratat ca instanta a solutionat cauza pretinzand conformitatea cu dreptul Uniunii a Legii nr. 9/2012, in forma sa finala de aplicare, insa, in mod vadit, solutionarea cauzei este efectuata cu incalcarea principiului prioritatii dreptului unional, Curtea de Justitie a Uniunii Europene statuand prin Hotararea Marii Camere data in cauza C-76/I4 (pct, 44-50) ca:
- scutirea in perioada de referinta de taxa instituita prin aceasta lege a transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie nationale a caror inmatriculare in Romania intre 1 ianuarie 2007 si 1 ianuarie 2013 s-a facut cu plata unei taxe care este incompatibila cu dreptul Uniunii si care trebuie, pentru acest motiv, sa fie restituita cu dobanda a avut ca efect sustragerea de la plata taxei in cauza, a primei transcrieri a dreptului de proprietate asupra acestor autovehicule, in timp ce aceasta taxa a fost perceputa-invariabil cu ocazia inmatricularii in Romania, in perioada pertinenta in cauza principala, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea in discutie a favorizat astfel vanzarea autovehiculelor de ocazie nationale si a descurajat importul unor autovehicule similare. Mai mult, la punctul 50 teza finala, Curtea a defipt ca: valoarea reziduala a taxei (nn. auto) care se regaseste in valoarea autovehiculelor rulate nationale inmatriculate intre 1 ianuarie 2007 si 1 ianuarie 2013, este egala cu zero si este, asadar, in mod necesar inferioara taxei aplicate unui autovehicul rulat importat de acelasi tip, avand aceleasi caracteristici si aceeasi uzura. Astfel cum reiese din jurisprudenta citata la punctul precedent (Hotararea X, C-437/12, EU:C:2013:857, punctele 30-32), o asemenea situatie este incompatibila cu articolul 110 TFUE. Coroborand acest principiu jurisprudential unional cu respingerea cererii de limitare in timp a efectelor hotararii pronuntate de CJUE (pct. 52-59), rezulta ca si taxa de emisii poluante perceputa in perioada 01.01.2013-14.03.2013 (cum este in cazul in speta) este prohibita de dreptul Uniunii si este supusa repetitiunii cu dobanda aferenta. Cum jurisprudenta CJUE constituie izvor de drept comunitar derivat, fiind de aplicabilitate directa, imediata si prioritara in raport cu dreptul intern, aplicandu-se si relatiilor juridice preexistente (ex tunc si nu ex nunc) se impune admiterea cererii de revizuire.
In drept, s-au invocat prevederile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, art. 27 C. proc. civ.
Cererea de revizuire a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 100 lei.
La data de 21.05.2015, intimata AJFP Sibiu a depus intampinare prin care a invocat exceptiile tardivitatii si inadmisibilitatii aratand ca revizuentul a achiesat la hotararea instantei de fond intrucat nu a formulat recurs, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, facand trimitere la dreptul la un proces echitabil si principiul stabilitatii raporturilor juridice.
In drept, s-au invocat prevederile art. 205 C.proc.civ., art. 21 din legea nr. 554/2004.
Parata, Administra?ia Fondului pentru Mediu, legal citata, nu a depus intampinare.
Analizand prioritar exceptiile invocate, instanta retine ca:
Fata de exceptia tardivitatii introducerii actiunii invocata de catre intimata de ordin I prin intampinare, instanta constata ca, prin Decizia 1609/2010, Curtea Constitutionala a declarat neconstitutional art. 21 alin. 2 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, care face referire la termenul de 15 zile in care putea fi introdusa cererea de revizuire, iar, din 27.01.2011, aceasta  dispozitie si-a incetat de drept aplicabilitatea.
Prin urmare, conform art. 147 alin. 1 din Constitutia Romaniei, dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept.
In concluzie, incepand cu data de 27 ianuarie 2011, dispozitiile art. 21 alin. 2 teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se suspenda de drept, urmand sa-si inceteze efectele juridice incepand cu data de 14 martie 2011, daca legiuitorul nu intervine pentru modificarea prevederilor atacate.
Din 14 martie 2011, nemaiexistand un termen legal imperativ prevazut de lege, nu se poate concluziona altfel decat ca legea procedurala speciala nu impune un termen de decadere in interiorul careia trebuia depusa cererea de revizuire intemeiata pe regulile speciale de procedura impuse de art. 21 alin. 2. Insa, avand in vedere principiul securitatii raporturilor juridice, chiar in conditiile lipsei de reglementare din partea legiuitorului national si a lasarii in suspensie a dreptului judecat printr-o hotarare definitiva si irevocabila, nu poate fi lasata posibilitatea contestarii acesteia, sine die, prin intermediul cailor extraordinare de atac, intrucat ar fi incalcat dreptul la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO si art. 21 din Constitutia Romaniei.
Or, dreptul comun care reglementeaza calea de atac a revizuirii il constituie art. 509 pct. 10 Cod procedura civila, care se aplica in lipsa interventiei legiuitorului spre reglementarea termenului de revizuire pentru cazul mentionat. Drept urmare, conform art.511 alin. 3 Cod procedura civila, in situatia formularii cererii de revizuire „pentru motivele prevazute la art. 509 pct. 10 si 11 Cod procedura civila, termenul este de 3 luni de la data publicarii hotararii Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv a Deciziei Curtii Constitutionale in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I.
In acelasi sens, s-a pronuntat si ICCJ prin Decizia nr. 595/8.02.2013, care a retinut imprejurarea ca „odata pronuntata hotararea Curtii Europene si realizata fiind publicitatea solutiei adoptate de instanta europeana, partea interesata in promovarea unei cereri de revizuire in temeiul art. 322 pct. 9 C.proc.civ. din 1864, poate declara aceasta cale extraordinara de atac oricand dupa pronuntarea ei (si ramanerea definitiva a acesteia) pana la implinirea termenului legal, imperativ – cele 3 luni de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, dupa implinirea lui, intervine insa decaderea din acest drept si sanctiunea respingerii cererii ca tardiva”.
Avand  in  vedere  ca  termenul  de  3  luni  nu  s-a implinit,  deoarece actiunea a fost formulata in data de 07.05.2015, iar Hotararea CJUE (Marea Camera) a fost pronuntata in cauza C-76/14 (M…M… impotriva Institu?iei Prefectului – Jude?ul Bra?ov – Serviciul public comunitar regim de permise de conducere ?i inmatriculare a vehiculelor), in data de 14.04.2015, se va respinge exceptia tardivitatii.
Fata de exceptia inadmisibilitatii revizuirii pe motiv ca revizuentul a achiesat la hotararea instantei de fond intrucat nu a formulat recurs impotriva acesteia, instanta constata ca aceasta nu este fondata, intrucat, spre deosebire de recurs, care urmareste remedierea erorilor de drept, revizuirea are drept scop, de regula, indreptarea erorilor savarsite in legatura cu starea de fapt stabilita in hotararea definitiva, cele doua cai de atac fiind complementare si putand fi exercitate chiar si concomitent.   
Deliberand asupra cererii de revizuire, instanta retine:
Prin sentinta nr. 941/25.03.2014, pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosarul nr. 5076/85/2013, devenita definitiva prin nerecurare, a fost respinsa actiunea formulata de reclamantul P… M… in contradictoriu cu paratele ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE SIBIU si ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, actiune avand ca obiect pretentii -restituire taxa pentru emisii poluante si obligarea la plata dobanzii fiscale.
Potrivit art. 21 alin. 2 teza 1 din Legea 554/2004, constituie motiv de revizuire, care se adauga la cele prevazute de Codul de procedura civila, pronuntarea hotararilor ramase definitive si irevocabile prin incalcarea principiului prioritatii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
Reclamantul a achizitionat autoturismul marca …, tip …., cu numar de identificare ……, iar, prin decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, la cererea reclamantului, s-a stabilit pentru acest autovehicul o taxa in suma de 9.178 lei.
La data de 10.07.2013, prin cererea adresata paratei emitente a deciziei de calcul, inregistrata sub nr. 191910 (fila 15), s-a solicitat restituirea taxei pentru emisiile poluante, cerere cu privire la care nu s-a formulat raspuns.
Fata de aceste imprejurari, actiunea se impune a fi analizata prin prisma Legii 9/2012, astfel cum era in vigoare la data de 30.01.2013, data achitarii prin plata voluntara a taxei in cauza-chitanta fila 11.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 4 alin. 1 din acest act normativ, obligatia de plata a taxei intervine:
a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare;
b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8;
c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Instanta, analizand actiunea prin prisma compatibilitatii acestui sistem de taxare, in raport cu dispozitiile art. 110 T.F.U.E (fost art. 90), retine ca, potrivit acestora, ,,Nici un stat membru nu poate sa impuna, direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplica, produselor altor state membre impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie”.
Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare in judecata constatarea pe cale incidentala a neconformitatii dispozitiilor Legii nr. 9/2012, forma in vigoare la data de 30.01.2013, cu art. 110 din T.F.U.E., si implicit constatarea nelegalei pretinderi a taxei de emisii poluante instituita prin acest act normativ, invocand in mod corect si dispozitiile art. 148 aliniatul 2 din Constitutia Romaniei, potrivit carora, ca efect a aderarii statului nostru la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, acestea precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legea interna.
In realizarea acestei analize judecatorul national, ca prim judecator comunitar, spre asigurarea protectiei drepturilor conferite prin dispozitiile ordinii juridice comunitare, are obligatia de asigura efectul deplin al normelor comunitare, impotriva oricarei dispozitii contrare ale legislatiei nationale, chiar ulterioara, lasand acestea neaplicate prin propria putere de decizie fara a solicita sau astepta eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa sau pe calea vreunei proceduri constitutionale ( hotararea C.J.E. din 09.03.1978, cauza C-106/1977 – Admministrazionedelefinanzedello Stato c. Simmenthal Spa. ), intrucat art. 110 din T.F.U.E. produce efecte directe si ca atare creeaza drepturi individuale ce se impun a fi protejate pe cale jurisdictionala.
Cu privire la Legea nr. 9/2012, forma in vigoare la data de 30.01.2013, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, ca interpret oficial al Tratatului pentru functionarea Uniunii Europene, a stabilit in cauza C-76/14 (M… M… impotriva Institu?iei Prefectului – Jude?ul Bra?ov – Serviciul public comunitar regim de permise de conducere ?i inmatriculare a vehiculelor), urmare a unei cereri de pronuntare a unei hotarari preliminare, ca „articolul 110 T.F.U.E. trebuie interpretat in sensul ca nu se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe autovehicule care se aplica autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru ?i autovehiculelor deja inmatriculate in statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri in acela?i stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urma, dar ca se opune ca statul membru respectiv sa scuteasca de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost platita o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii.”
In opinia C.J.C.E., articolul 4 alineatul (2) din Legea nr. 9/2012 a scutit de taxa instituita prin aceasta lege transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculelor de ocazie na?ionale a caror inmatriculare in Romania intre 1 ianuarie 2007 ?i 1 ianuarie 2013 s a facut cu plata unei taxe care este incompatibila cu dreptul Uniunii ?i care trebuie, pentru acest motiv, sa fie restituita cu dobanda, iar o astfel de scutire a avut ca efect sustragerea de la plata taxei in cauza a primei transcrieri, in perioada pertinenta in cauza principala, a dreptului de proprietate asupra autovehiculelor rulate na?ionale inmatriculate in Romania intre 1 ianuarie 2007 ?i 1 ianuarie 2013, in timp ce aceasta taxa a fost perceputa invariabil cu ocazia inmatricularii in Romania, in perioada pertinenta in cauza principala, a autovehiculelor similare provenite din alte state membre. O scutire precum cea in discu?ie in litigiul principal favorizeaza astfel vanzarea autovehiculelor de ocazie na?ionale ?i descurajeaza importul unor autovehicule similare.
Curtea a mai statuat ca „valoarea taxei percepute cu ocazia inmatricularii unui autovehicul se incorporeaza in valoarea acestui autovehicul. Atunci cand un autovehicul inmatriculat cu plata unei taxe intr un stat membru este, ulterior, vandut ca autovehicul rulat in acest stat membru, valoarea sa de pia?a include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare. Daca valoarea taxei de inmatriculare aplicate unui autovehicul rulat importat de acela?i tip ?i avand acelea?i caracteristici ?i aceea?i uzura depa?e?te valoarea reziduala men?ionata, se incalca articolul 110 TFUE. Astfel, aceasta diferen?a de sarcina fiscala risca sa favorizeze vanzarea de autovehicule rulate na?ionale ?i sa descurajeze astfel importul de autovehicule similare.”
Rezulta, asadar, ca Legea nr. 9/2012, forma in vigoare la data de 30.01.2013, prin reglementarea mecanismului de scutire, este incompatibila cu art. 110 T.F.U.E., consacrandu-se si mentinandu-se legislativ o discriminare a autovehiculelor de ocazie din import care s-au inmatriculat in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013 in raport cu cele similare de pe piata nationala inmatriculate in Romania inainte de 1 ianuarie 2007 si in perioada 1 ianuarie 2007 – 31 decembrie 2012.
Constatarea inexistentei unui drept de creanta fiscala si, corelativ, a obligatiei de achitare a taxei de emisii poluante din partea reclamantului pentru autoturismul importat si inmatriculat in perioada 1 ianuarie – 14 martie 2013, lipseste de temei refuzul autoritatii publice parate de a proceda la satisfacerea cererii reclamantului de restituire a taxei achitate, astfel ca se impune sanctionarea acestei obligatii.
Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 1 si 8 Legea nr. 554/2004, instanta apreciaza ca se impune admiterea actiunii reclamantului si restituirea sumei de 9178 lei, achitata cu titlu de taxa pentru emisii poluante.
 In ceea ce priveste cererea de obligare la dobanda legala de la data platii taxei, parata a invocat dispozitiile art. 70 si 124 OG 92/2003 apreciind ca dobanda nu poate fi calculata decat incepand cu data formularii cererii de restituire a taxei si pana la momentul restituirii integrale.
In aceasta privinta, instanta invedereaza cauza CJUE C-565/11 (M… I…. impotriva AFP Sibiu si AFM Bucuresti) potrivit careia „atunci cand un stat membru a incasat taxe cu incalcarea normelor dreptului Uniunii, justitiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fara temei, ci si a sumelor platite acestui stat sau sumelor retinute de acesta in legatura directa cu taxa respectiva. Aceasta cuprinde si pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilitatii premature a taxei…Principiul obligarii statelor membre sa restituie cu dobanda taxele percepute cu incalcarea dreptului Uniunii decurge din acest din urma drept” (paragraful 21, 22).
Curtea a interpretat dreptul Uniunii in sensul ca „se opune unui regim national, precum cel in discutie in litigiul principal (art. 70 si 124 OG 92/2003), care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii la cele care curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe”.
Aplicand principiul suprematiei dreptului Uniunii, instanta va inlatura dispozitiile nationale contrare acestuia si va constata ca paratele pot fi obligate la plata dobanzii legale aferenta sumei de 9178 lei, achitata cu titlu de taxa pentru emisii poluante, pentru perioada cuprinsa intre data perceperii taxei, respectiv 30.01.2013, si pana la data platii efective a debitului.
Avand in vedere toate considerentele de fapt si de drept expuse, in ceea ce priveste achitarea de catre reclamant a taxei pentru emisii poluante, la data de 30.01.2013, pot fi retinute ca indeplinite conditiile prevazute de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, se va admite cererea de revizuire formulata de revizuentul P…M…..
Raportat la solutia pronuntata, vazand dispozitiile art. 453 Cod pr.civila, se vor acorda cheltuielile de judecata solicitate de revizuent, respectiv suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in dosarul 5076/85/2013, si suma de 900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata in revizuire.