Cerere creditor de a fi inscris in tabelul creditorilor cu un cuantum al creantei mai mare decat cel declarat initial, motive ce rezulta din declaratia de impunere a reprezentantilor societatii comerciale debitoare si calcul aplicat la impozit cladir...

      1. Cerere creditor de a fi inscris in tabelul creditorilor cu un cuantum al creantei mai mare decat cel declarat initial, motive ce rezulta din declaratia de impunere a reprezentantilor societatii comerciale debitoare si calcul aplicat la impozit cladire - spatiu comercial.
      Calculul facut de creditoare reprezinta o reactualizare - formularea cererii peste termenul prevazut de Legea nr. 75/2006 si intocmirea tabelului consolidat al creditorilor.
      
      Cod procedura civila; Legea nr. 75/2006; Legea nr. 571/2003; H.G. nr. 1553/2003; OG nr. 92/2003;

- art. 132(2) pct. 2 Cod procedura civila;
- art. 31 din Legea nr. 75/2006;
- art. 108 din Legea nr. 75/2006;
- art. 2 Cod fiscal -Legea nr. 571/2003;
- art. 1 alin. 6 din HG nr. 1553/2003;

      Creditor inscris in tabelul creditorilor.
      Formularea unei noi cereri prin care solicita un cuantum mai mare ca urmare a aplicarii unui calcul de impozitare a sumei de baza , constituie nu co majorare a catimii si co reevaluare.
      Instanta nu va avea in vedere aceasta noua cerere atat timp cat s-a formulat in termenul prevazut de Legea nr. 85/2006 si nu a fost contestat tabelul definitiv consolidat al creditorilor si creantelor.
      
Curtea de Apel Bacau - Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 27 din 12.01.2010

      Asupra recursului declarat de Consiliul Local - Directia Taxe si Impozite, impotriva sentintei civile nr. 598/2009, pronuntata de T.N., se retin urmatoarele:
      Prin sentinta civila nr. 598 din 9.06.2009, T.N. a respins ca nefondata cererea creditorului Consiliul Local - Directia Taxe si Impozite.
      S-a retinut de instanta de fond ca, creditorul Consiliul Local - Directia Taxe si Impozite a formulat o cerere de actualizare a creantei, la care a fost atasat titlul executoriu nr.3514/E/l 4.05.2008.
      Prin sentinta civila nr.731/F/l4.10.2008 a fost respinsa ca nefondata cererea de majorare a creantei, retinandu-se ca in fapt sumele solicitate de Consiliul Local reprezinta impozit pentru imobilul ce a apartinut debitorului si care a fost valorificat in cadrul procedurii si s-a dispus verificarea acestei creante de catre lichidatorul judiciar. Sub acest aspect sentinta tribunalului a devenit irevocabila prin decizia nr. 167/24.02.2009 a Curtii de Apel Bacau.
      Pentru stabilirea sumei datorate cu titlu de impozit pentru imobilul valorificat in cursul procedurii instanta a dispus efectuarea unei expertize contabile, raportul intocmit de expert T.R. aflandu-se la filele 112-118 vol.7.
      Expertul contabil a concluzionat ca valoarea impozitului pe cladiri datorat de debitor pana la data de 30.04.2008, data valorificarii imobilului, este de 13.428 lei, la care se adauga si majorari in cuantum de 286 lei.
      Aceste concluzii au fost contestate de catre Consiliul Local - Directia Taxe si Impozite. A aratat acesta ca in mod gresit au fost interpretate de catre expert dispozitiile legale incidente in cauza. Astfel, potrivit Legii 571/2003 impozitul datorat de debitor trebuia calculat prin aplicarea unei cote majorate deoarece cladirea in discutie nu a fost reevaluata in ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referinta.
      Instanta retine ca potrivit art.l alin.6 din H.G. 1553/2003 agentii economici care se afla in procedura de dizolvare sau de lichidare administrativa conform Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, sau in procedura de lichidare judiciara conform Legii nr.64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, cu modificarile ulterioare, nu vor proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale prevazute la alin. 1.
      Aceste dispozitii legale nu sunt in contradictie cu Codul fiscal, dimpotriva chiar normele de aplicare ale acestuia fac trimitere la dispozitiile privind reevaluarea imobilizarilor corporale.
      In consecinta,de la momentul declansarii procedurii insolventei societatea debitoare nu mai avea obligatia de a proceda la reevaluarea activelor , astfel ca impozitul pe cladiri a fost calculat in mod gresit de catre Consiliul Local prin aplicarea unei cote de 10% si 12% din valoarea de inventar.
      Impotriva hotararii pronuntate de Tribunalul Neamt a promovat recurs creditorul Consiliul local considerand-o nelegala pentru considerentele urmatoare: s-a aplicat gresit legea ignorandu-se prevederile Legii nr. 571/2003 si O.G. nr. 92/2003, cu precizarea ca nu se prevede de Codul fiscal, in mod expres, nivelul cotei ce trebuie aplicata asupra valorii de inventar; instanta s-a pronuntat doar pe baza expertizei contabile fara a fi coroborat si alte acte din dosar respectiv declaratia fiscala de impunere, suma la care ajunge expertul nefiind regasita nici in actele contabile ale societatii.
      Analizand motivele de recurs, sentinta recurata, precum si actele dosarului, instanta - Curtea de Apel Bacau - a retinut:
      Instanta de fond a retinut o corecta situatie de fapt si de asemenea a facut o corecta aplicare a prevederilor legale; astfel, recurenta face referire la OG nr. 92/2003 si Legea nr. 571/2003 -lege cadru in materie fiscala - fara a analiza si actul normativ cu aplicare speciala in cadrul societatii comerciale aflate in procedura reorganizarii judiciare sau faliment si care a fost retinut si de instanta - respectiv HG nr. 1553/2003.
      In art. 1 alin. 6 din HG nr. 1553/2003 se prevede expres ca nu se va proceda la reevaluarea imobilizarilor corporale prevazute la alin. 1 - societatea comerciala indiferent de forma de proprietate, regie autonoma, societatile si corporatiile nationale, institutiile de cercetare si celelalte categorii de agenti economici, prevederi ce nu contravin Codului fiscal.
      Desi sustine recurenta ca trebuia sa se aiba in vedere valoarea de inventar a bunului, asa cum s-a mentionat si de fostul administrator prin declaratia fiscala de impunere, suma mai mare decat ce retinuta de expert, nu constituie un motiv legal si justificat de critica a sentintei, atata timp cat recurenta nu a facut obiectiuni asupra cuantumului creantei de baza (valoare imobil) ci numai in ceea ce priveste reevaluarea acestuia.
      Mai mult, prin decizia civila nr. 167 din 24.02.2009 Curtea de Apel Bacau a respins cererea de actualizare creanta, retinand ca aceasta este in cuantum de 19.260 (fila 63 dosar recurs).
      In esenta, recurentul a solicitat o reactualizare a sumei (creanta), contestand din expertiza doar calculul facut cu 1%; de altfel, asa cum s-a mentionat suma a fost deja incasata.
      Pe cale de consecinta, fata de cele susmentionate, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, instanta a respins recursul ca nefondat.