Taxa de salubritate. Actiune in anularea hotararii Consiliului Local prin care s-a stabilit taxa de salubritate. Aplicabilitatea dispozitiilor speciale cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003. Legalitatea instituirii taxei.

8. Taxa de salubritate. Actiune in anularea hotararii Consiliului Local prin care s-a stabilit taxa de salubritate. Aplicabilitatea dispozitiilor speciale cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003. Legalitatea instituirii taxei.
      
Drept fiscal. Impozite si taxe locale.
      
       Art. 282 si 248 din Codul fiscal,
      art. 26 alin. 5 din O.U.G. nr. 45/2003,
      art. III din Legea nr. 343/2006
      
      In conditiile in care taxa de salubritate contestata nu este, in realitate, o taxa in sensul art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003, nu poate fi aplicat nici termenul de 15 zile prevazut de alin. 5 al art. 26. Prin urmare, in privinta procedurii de contestare aplicabile sunt dispozitiile dreptului comun la data formularii actiunii, respectiv dispozitiile Legii nr. 554/2004.
      Contributia baneasca impusa persoanelor juridice prin hotararea contestata este nelegala avand figura juridica a unui impozit, definit de art. 2 pct. 37 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 ca fiind o prelevare obligatorie, fara contraprestatie imediata, directa si nerambursabila, pentru satisfacerea necesitatilor de interes general; la pct. 49, taxa este definita ca fiind suma platita de o persoana fizica sau juridica pentru serviciile prestate acesteia de catre o institutie publica sau un serviciu public organizat in structura unei autoritati a administratiei publice locale. Ori, in cauza, nu este vorba despre prestarea unui serviciu direct catre persoanele juridice in sarcina carora este impusa sarcina fiscala litigioasa.
      
Curtea de Apel Bacau – Sectia comerciala,
de contencios administrativ si fiscal
Decizia civila nr. 1210 din 3 decembrie 2009

      Prin cererea inregistrata sub nr. 879/110/2009 (5075/110/2008) la Tribunalul Bacau reclamanta S.C. E.M. S.R.L. Bacau a solicitat, in contradictoriu cu paratii Municipiul Onesti si Consiliul Local Onesti, anularea art. 4 din H.C.L. nr. 42/10.10.2005 si art. 4 din H.C.L. nr. 72/2006.
      Prin intampinare, parata a invocat exceptia tardivitatii actiunii, in baza dispozitiilor art. 26 alin. 5 din O.U.G. nr. 45/2003. Pe fond a aratat ca taxa de salubritate mediu a fost instituita prin HCL 72/2006 ca o taxa pentru activitatile de intretinere a strazilor si zonelor publice din mun. Onesti.
      Prin sentinta civila nr. 289/16.03.2009 Tribunalul Bacau a respins exceptia tardivitatii ca nefondata, a admis actiunea, dispunand anularea dispozitiilor art. 4 din H.C.L. nr. 42/10.10.2005 si art. 4 din H.C.L. nr. 72/2006, hotarari emise de catre Consiliul Local al mun. Onesti, jud. Bacau, a obligat paratii sa plateasca reclamantei suma de 4,15 lei cheltuieli de judecata.
      Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
      Prin dispozitiile art. 4 din H.C.L. nr. 42/2005 si nr. 72/2006, Consiliul Local Onesti a instituit o taxa speciala denumita taxa de salubrizare si mediu, in sarcina persoanelor juridice care produc deseuri menajere si nemenajere, care beneficiaza de zonele de agrement si spatiile verzi din municipiu, care solicita masuri de deratizare, dezinsectie sau taieri arbori, precum si de cei care utilizeaza drumurile publice pe raza municipiului Onesti. Taxa este variabila, functie de numarul de angajati, respectiv cate 10 lei RON/luna/angajat.
Exceptia tardivitatii actiunii este nefondata avand in vedere dispozitiile art. 4 alin. 4 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 si natura de acte administrativ cu caracter normativ a H.C.L. 42/2005 si 72/2006, decizia nr. 32/2007 a ICCJ nefiind incidenta in cauza. In ceea ce priveste abrogarea HCL 42/2005 instanta apreciaza ca aceasta hotarare poate face obiectul prezentei actiuni din moment ce a produs efecte fata de reclamanta, in baza acesteia fiind calculata taxa de salubrizare si mediu reclamantei pentru anul 2006.
      Dispozitiile din art. 4 din H.C.L. nr. 42/2005 si nr. 72/2006 incalca dispozitiile din O.U.G. nr. 45/2003 si Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale. Potrivit art. 26 alin. 6 din O.U.G. nr.45/2003 (art. 30 alin. 6 din Legea nr. 273/2006) taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective. Potrivit art. 2 pct. 49 din O.U.G. nr. 45/2003 (art. 2 pct. 55 din Legea 273/2006) prin taxa se intelege suma platita de o persoana fizica sau juridica, de regula, pentru serviciile prestate acesteia de catre un operator economic, o institutie publica ori un serviciu public. Potrivit art. 282 alin. 3 din Codul Fiscal taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile oferite de institutia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare si functionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, sa efectueze prestatii ce intra in sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
Asa cum este redactat textul din anexele la hotarari, cu privire la scopul acestei taxe, se constata ca nu concretizeaza un serviciu in interesul persoanelor, ci mai degraba un impozit datorat lunar si calculat dupa un anumit algoritm, respectiv numarul de salariati. Aceasta rezulta din faptul ca taxa de salubritate-mediu este datorata de persoanele juridice care produc deseuri menajere sau nemenajere, aceasta categorie cuprinzand practic toate persoanele juridice care isi desfasoara activitatea in mun. Onesti, iar din continutul art. 1 al anexelor 5, respectiv 6 ale celor doua hotarari nu rezulta ca serviciului public „Directia Tehnica a Domeniului Public Privat” din cadrul Primariei Onesti ar desfasura activitati in legatura cu deseurile menajere sau nemenajere produse de persoanele juridice si cu atat mai putin ca aceste persoane ar beneficia de aceste activitati.
      Vazand diferenta intre forma si continut a taxei si mai ales termenul juridic al stabilirii acesteia care excede atat art. 282 Cod fiscal, cat si O.U.G. nr. 45/2003 privind impozitele si taxele locale, actiunea se impune a fi admisa.
      In termen legal impotriva hotararii tribunalului, paratul Consiliul local al Municipiului Onesti a formulat prezentul recurs in motivarea caruia a aratat urmatoarele:
      Actiunea promovata de reclamanta a avut ca obiect anularea art. 4 din H.C.L. nr. 42/2005 si art. 4 din H.C.L. nr. 72/2006. In motivarea sentintei tribunalul a retinut in mod gresit art. 4 din Legea nr. 554/2004 care se refera la exceptia de nelegalitate.
      Instanta de fond avea a se raporta la dispozitiile art. 26 alin. 5 din O.U.G. nr. 45/2003, preluate si de art. 30 din Legea nr. 273/2006. Aceste prevederi sunt mentinute si in prezent prin dispozitiile art. 196 din Hotararea Guvernului nr. 44/2004. Avand in vedere ca taxa de salubritate mediu este o taxa speciala prevazuta de o lege speciala, calea de atac impotriva acesteia este contestatia care se introduce in termen de 15 zile de la afisarea sau publicarea actului a carui revocare se cere. In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 32/16.04.2007.
      De asemenea, sunt de retinut dispozitiile art. 49 alin. 1 si 2 din Legea nr. 215/2001.
      Hotararile Consiliului Local Onesti sunt aduse la cunostinta prin publicarea pe site-ul institutiei – www.onesti.ro – prin afisare la sediul institutiei, prin publicarea lor in Curierul Primariei Municipiului Onesti, devenind astfel opozabile fata de terti. Prin urmare, reclamanta trebuia sa conteste H.C.L. 72/2006 in termen de 15 zile de la afisarea sau publicarea acesteia. Asadar, actiunea in anularea art. 4 din aceasta hotarare este tardiva.
      In privinta H.C.L. nr. 42/2005 instanta de fond s-a pronuntat in mod incert. Atata vreme cat un act normativ a fost abrogat definitiv nu se mai poate dispune anularea acestuia.
      Taxa de salubritate mediu a fost stabilita in aplicarea art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003, ca o taxa pentru activitatile de intretinere a strazilor si zonelor publice asigurate de Directia tehnica a domeniului public, in baza gestiunii directe delegate de catre Consiliul local al mun. Onesti.
      Taxa se percepe in baza legii, iar serviciul public din cadrul institutiei utilizeaza integral veniturile obtinute din aceasta taxa pentru salubrizarea si intretinerea domeniului public, a strazilor si zonelor publice..
      Alaturi de toate societatile comerciale din mun. Onesti, reclamanta beneficiaza de aceste servicii, finalitatea lor vizand toate persoanele fizice si juridice care utilizeaza infrastructura stradala si zonele publice ale mun. Onesti.
      Mai mult, in sensul celor aratate, este de retinut decizia nr. 183/2008 pronuntata de Curtea Constitutionala.
      Examinand hotararea recurata in raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constata urmatoarele:
      Tribunalul a solutionat actiunea in limitele obiectului acesteia, pronuntandu-se doar cu privire la ceea ce s-a cerut, respectiv anularea unor dispozitii cuprinse in doua hotarari adoptate de Consiliului Local al mun. Onesti. Referirea instantei de fond la art. 4 din Legea nr. 554/2004 este o simpla eroare materiala avand in vedere faptul ca tribunalul a retinut dispozitiile tezei a doua (alin. 4 al art. 4 avand o singura teza) si natura de acte administrative cu caracter normativ a H.C.L. nr. 42/10.10.2005 si H.C.L. nr. 72/2006. Ori, alin. 4 teza a doua din Legea nr. 554/2004 care reglementeaza imprescriptibilitatea actiunilor in anularea actelor administrative cu caracter normativ este al art. 11 si nu al art. 4.
      Tardivitatea actiunii a fost sustinuta in recurs numai in ceea ce priveste art. 4 din H.C.L. nr. 72/2006. In privinta art. 4 din H.C.L. nr. 42/2005 recurentul a sustinut faptul ca nu mai putea fi anulata dupa ce fusese abrogata prin H.C.L. nr. 72/2006.
      Hotararea Consiliului Local nr. 45/2005 a fost abrogata implicit prin Hotararea Consiliului Local nr. 76/2006. Insa, efectele juridice ale acestei hotarari au continuat sa se produca, perceperea taxei de salubritate-mediu pentru anul 2006 facandu-se in baza hotararii in discutie. Asadar, atata vreme cat H.C.L. nr. 42/2006 continua sa produca efecte juridice, anularea sa poate fi dispusa de instanta. Abrogarea unui act normativ are loc la data prevazuta in actul abrogator – in cauza, abrogarea H.C.L. 42/2005 s-a produs la data intrarii in vigoare a H.C.L. nr. 72/2006, adica la data de 1.01.2007; intrucat nulitatea retroactiveaza anularea unui act normativ produce efecte ex tunc, ceea ce inseamna ca respectivul act nu putea produce niciun efect juridic inca de la data adoptarii sale.
      Tardivitatea actiunii in ceea ce priveste Hotararea Consiliului Local nr. 72/2006 se impune a fi analizata impreuna cu chestiunile de fond avand in vedere ca termenul de 15 zile reglementat de art. 26 alin. 5 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 este aplicabil numai in privinta taxelor speciale pentru functionarea unor servicii publice locale. Ori, ceea ce se contesta in cauza este tocmai caracterul de taxa speciala a sumelor impuse prin art. 4 din H.C.L. 72/2006. In conditiile in care taxa contestata nu este, in realitate, o taxa in sensul art. 26 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003, nu poate fi aplicat nici termenul de 15 zile prevazut de alin. 5 al art. 26.
      Hotararea Consiliului Local nr. 76/2006 a fost adoptata in sedinta din 30.11.2006, data la care mai era in vigoare Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 – abrogata prin Legea nr. 273/2006. Aceasta din urma lege a intrat in vigoare la data de 1.01.2007, astfel ca incidenta dispozitiilor sale nici nu poate fi analizata. Totodata, este de constatat ca, la data adoptarii acestei hotarari, erau in vigoare dispozitiile Codului fiscal, dispozitii care, de altfel, au fost retinute si in preambulul H.C.L. 72/2006.
      Impozitele si taxele locale sunt cele prevazute de art. 248 din Codul fiscal. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 are ca obiect stabilirea principiilor, cadrului general si procedurilor privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice locale, precum si responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale si ale institutiilor publice implicate in domeniul finantelor publice locale (art. 1 alin. 1), dispozitiile sale aplicandu-se in domeniul elaborarii, aprobarii, executarii si raportarii bugetelor locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti, judetelor si municipiului Bucuresti (art. 1 alin. 2 lit. a).
      In Codul fiscal taxele speciale sunt prevazute de art. 248 lit. h), art. 282. Potrivit art. 282 alin. 1 – care la data adoptarii H.C.L. 72/2006 avea doar doua alineate, alin. 3 si 3 fiind introduse prin Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei 662/1.08.2006) care au intrat in vigoare la data de 1.01.2007 – pentru functionarea unor servicii publice locale create in interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale (judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz) pot adopta taxe speciale. Domeniile in care consiliile locale pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum si cuantumul acestora se stabilesc in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 privind finantele publice locale (alin. 2). Alin. 3 al textului, in vigoare de la 1.01.2007 prevede ca taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care beneficiaza de serviciile oferite de institutia/serviciul public de interes local, potrivit regulamentului de organizare si functionare a acesteia/acestuia, sau de la cele care sunt obligate, potrivit legii, sa efectueze prestatii ce intra in sfera de activitate a acestui tip de serviciu.
      Trimiterea pe care art. 248 alin. 2 din Codul fiscal o face la Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 se limiteaza doar la domeniile in care consiliile locale pot adopta taxe speciale pentru serviciile publice locale, precum si cuantumul acestora, nu si la procedura de contestare a hotararilor prin care consiliul local stabileste asemenea taxe. Prin urmare, in privinta procedurii de contestare aplicabile sunt dispozitiile dreptului comun la data formularii actiunii, respectiv dispozitiile Legii nr. 554/2004. Nu sunt relevante nici dispozitiile art. 49 din Legea nr. 215/2001, caci prin aceste dispozitii nu se stabileste o procedura si termene in care poate fi contestata o hotarare a consiliului local, ci se prevede doar momentul de la care hotararile cu caracter normativ produc efecte.
      In ceea ce priveste legalitatea taxei de salubritate mediu se constata ca prin Regulamentul privind stabilirea acestei taxe, plata sa este doar in sarcina persoanelor juridice, desi beneficiari ai respectivului serviciu public sunt locuitorii municipiului Onesti – fiind vorba de salubrizarea si intretinerea strazilor si a zonelor publice – ceea ce inseamna ca asa numita taxa este destinata satisfacerii necesitatilor de ordin general ale municipiului Onesti. Asa fiind, contributia baneasca impusa persoanelor juridice are figura juridica a unui impozit, definit de art. 2 pct. 37 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003 ca fiind o prelevare obligatorie, fara contraprestatie imediata, directa si nerambursabila, pentru satisfacerea necesitatilor de interes general; la pct. 49, taxa este definita ca fiind suma platita de o persoana fizica sau juridica pentru serviciile prestate acesteia de catre o institutie publica sau un serviciu public organizat in structura unei autoritati a administratiei publice locale. Ori, in cauza, nu este vorba despre prestarea unui serviciu direct catre persoanele juridice in sarcina carora este impusa sarcina fiscala litigioasa.
      Totodata, prin art. III, Legea nr. 343/2006 s-a prevazut ca, in termen de pana la 60 de zile de la data publicarii legii in Monitorul Oficial al Romaniei, prin hotarare a Guvernului, se vor aproba impozitele si taxele locale aplicabile in anul fiscal 2007, instituite prin Codul fiscal si Legea nr. 343/2006. Potrivit alin. 2, in termen de pana la 45 de zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei a hotararii Guvernului prevazute la alin. (1), autoritatile deliberative ale administratiei publice locale adopta hotarari privind impozitele si taxele locale aplicabile in anul fiscal 2007, in conditiile legii, iar potrivit alin. 3, hotararile adoptate pana la data prevazuta la alin. (2) de catre autoritatile deliberative ale administratiei publice locale isi inceteaza aplicabilitatea. Recurentul-parat nu a facut dovada ca s-a conformat art. III alin. 2 din Legea nr. 343/2006 la data la care a adoptat H.C.L. nr. 72/2006.
      Decizia Curtii Constitutionala nr. 183/26.02.2008 (invocata de recurent) – publicata in Monitorul Oficial al Romaniei 255/1.04.2008 – a fost respinsa, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 268 si ale art. 282 din Legea nr. 571/2003 - Codul fiscal, ale art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale si ale art. 9 alin. (1) lit. b) si c), ale art. 13 lit. i), ale art. 14 alin. (3), ale art. 15, ale art. 26 alin. (3) lit. b), ale art. 28 alin. (1) si (2), ale art. 31 alin. (3), ale art. 37 lit. d) si ale art. 66 din Legea nr. 38/2003 privind transportul in regim de taxi si in regim de inchiriere. S-au retinut dispozitiile art. 56 alin. 1 din Constitutie, potrivit carora cetatenii au obligatia sa contribuie la cheltuielile publice, prin impozite si taxe; totodata, s-a retinut ca, in conformitate cu art. 139 alin. 2 din Constitutie, impozitele si taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judetene "in limitele si in conditiile legii". Asadar, prin chiar decizia invocata de recurent, stabilirea taxelor si impozitelor locale trebuie sa se faca in limitele si conditiile legii, ceea ce, potrivit celor anterior retinute, nu a facut Consiliul local al Mun. Onesti.
      Fata de cele ce preced, curtea constata ca nu exista motive de casare ori de modificare a hotararii recurate