IMPOZITUL PE VENITURILE SUB FORMA DE DIVIDENDE. APLICAREA IN TIMP SI INTERPRETAREA DISPOZITIILOR CODULUI FISCAL INCIDENTE MATERIEI

IMPOZITUL PE VENITURILE SUB FORMA DE DIVIDENDE. APLICAREA IN TIMP SI INTERPRETAREA DISPOZITIILOR CODULUI FISCAL INCIDENTE MATERIEI.

Decizia civila nr. 209/25 februarie 2010

Prin sentinta nr.l34/CF/20.08.2009 pronuntata de Tribunalul Neamt in dosarul nr.l 191/103/2009 a fost admisa in parte contestatia formulata de contestatoarea S.C. K S.R.L. G in contradictoriu cu parata A.N.A.F. - Directia Generala a Marilor Contribuabili, au fost anulate in parte deciziile nr. 181/28.12.2007, respectiv decizia de impunere nr.l62/10.07.2007 privind impozitul pe dividende calculat in sarcina contestatoarei. Totodata s-a dispus restituirea catre contestatoare a sumei de 92.440 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta a fost supusa inspectiei fiscale pentru perioada 1.05.2005-31.12.2005 retinandu-se ca acesta a inregistrat dividende nete repartizate si neachitate in suma de 1.756.398, la data de 31.12.005 ramanand neachitata conform soldului 457 suma de 974 936 lei; constatand ca operatiunea din 20.12.2004 de constituire a dividendelor in suma de 2.339.432 lei din profitul realizat anterior anului 2004 a fost evidentiat in bilantul contabil depus pentru 2004 inregistrat la DGFP Neamt, organele de inspectie fiscala au stabilit ca se aplica cota de 10% aferent dividendelor in suma de 1.756.398 lei. Contestatia formulata de societate cu privire la aceste aspect a fost respinsa ca neintemeiata.
Potrivit art. 67 din HG 84/2005, aplicabil in cauza :
(1) Veniturile sub forma de dividende, inclusiv sume primite ca urmare a detinerii de titluri de participare la fondurile inchise de investitii, se impun cu o cota de 5% din suma acestora (procent modificat la 10% prin OUG 138/29.12.2004 ce a intrat in vigoare la data de 1.01.2005). Obligatia calcularii si retinerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende revine persoanelor juridice o data cu plata dividendelor catre actionari sau asociati. Termenul de virare a impozitului este pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se face plata. in cazul dividendelor distribuite, dar care nu au fost platite actionarilor sau asociatilor pana la sfarsitul anului in care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de plata a impozitului pe dividende este pana la data de 31 decembrie a anului respectiv.
In speta, expertul a stabilit ca sumele distribuite la 20.12.2004 sunt sume care au sursa profitul inregistrat in anii precedenti - 2002, 2003, provenienta acestora fiind reflectata in contabilitatea analitica, respectiv fisele conturilor 117 si 457. Retine astfel ca se aplica cota de impozitare de 5% , ca impozitul stabilit a fost achitat la data de 11-02-2005 - aspect confirmat chiar de organul fiscal prin intampinarea depusa la dosar.
Fata de acestea, s-a apreciat ca intemeiata contestatia cu privire la cuantumul cotei de impozitare aplicabil, dispunandu-se anularea in parte a deciziei 181/2007 si a deciziei de impunere 162/2007. Cererea de restituire a sumelor achitate cu titlul impozit, majorari de intarziere si penalitati de intarziere a fost admisa doar cu privire la sumele confirmate a fi achitate.
Prin sentinta civila nr.l51/CF/ 29.10.2009 pronuntata de aceeasi instanta a fost admisa cererea de completare formulata de contestatoarea S.C. K S.R.L. G, fiind completata sentinta civila nr.l34/CF/ 20.08.2009, in sensul obligarii intimatei A.N.A.F. - Directia Generala a Marilor Contribuabili la plata catre contestatoare a sumei de 1539 lei, cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele:
Petenta a formulat cerere pentru acordarea cheltuielilor de judecata la termenul de judecata din data de 13-08-2009, cerere cu privire la care instanta nu s-a pronuntat - aspect ce atrage incidenta dispozitiilor art. 281 ind. 2 Cod procedura civila si, in consecinta, a admis cererea de completare a hotararii.
Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, instanta a apreciat-o ca intemeiata, astfel, potrivit art. 274 Cod procedura civila partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata; avand in vedere admiterea contestatiei, intimata a fost obligata la plata taxei judiciare de timbru si a onorariului expert, achitate de catre petenta.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs, in termen legal, atat reclamanta S.C. K S.R.L., legal timbrat cu timbru judiciar de 0,30 lei si taxa judiciara de timbru - 20 lei, cat si parata A.N.A.F. prin Directia Generala Juridica, scutit de plata taxei de timbru potrivit dispozitiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997.
In motivarea recursului declarat impotriva sentintei civile nr.l34/CF/2009 reclamanta a criticat hotararea primei instante cu privire la capatul de cerere referitor la restituirea sumei de 46.854 lei, reprezentand accesorii, avand in vedere ca aceste sume au fost achitate de catre societate potrivit probelor administrate, iar raportat la concluziile raportului de expertiza, organul fiscal s-a aflat in eroare atat in ceea ce priveste calcularea impozitului suplimentar, cat si a accesoriilor. Pe de alta parte, s-a aratat ca desi s-a solicitat obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca fiind partea cazuta in pretentii, instanta nu le-a acordat.
In motivarea recursului declarat impotriva sentintei civile nr.l34/CF/20.08.2009 parata A.N.A.F. a sustinut ca potrivit dispozitiilor art.67 alin.l din Codul Fiscal termenul de plata al impozitului pe dividende este stabilit in functie de data la care se platesc dividendele, respectiv de data aprobarii situatiilor financiare anuale pentru dividendele distribuite, care nu au fost platite si nu in functie de anul fiscal caruia ii apartine profitul repartizat pentru plata de dividende, respectiv de data aprobarii situatiilor financiare anuale pentru dividendele distribuite. in consecinta, pentru perioada verificata, 1.05.2005- 31.05.2005, in mod temeinic organele de inspectie fiscala au aplicat cota de 10% valabila la data platii dividendelor, conform dispozitiilor O.U.G. 138/2004. Referitor la obligarea la restituirea sumei de 92.440 lei, s-a sustinut existenta unei proceduri speciale prevazute de O.M.F. nr. 1899/2004 cu respectarea si a dispozitiilor art.l 17 Cod procedura fiscala.
In motivarea recursului promovat impotriva sentintei civile nr.l 5 l/CF/29.10.2009, parata A.N.A.F. a sustinut ca in mod nelegal a fost admisa cererea privind plata cheltuielilor de judecata fara a fi indeplinite conditiile art.274 alin.l Cod procedura civila si fara a fi retinuta existenta culpei personale a paratei.
Cu privire la recursurile formulate de parata A.N.A.F. reclamanta S.C. K S.R.L. a solicitat respingerea acestora prin intampinarile depuse la dosar, majorarea cotei de impozit de la 5% la 10% producandu-se prin modificarea adusa de O.U.G. 138/2004, in vigoare de la data de 1.01.2005, fara a fi aplicabila in cauza, in conditiile in care privea dividendele distribuite, iar nu platite, incepand cu anul fiscal 2005. Referitor la cheltuielile de judecata s-a sustinut ca acestea sunt determinate de atitudinea paratei de rea credinta manifestata anterior declansarii litigiului, atitudine care a generat conflictul ce a declansat litigiul.
Examinand recursurile promovate pentru motivele aratate, in conditiile art.304, 304‘ Cod procedura civila instanta a retinut urmatoarele:
Impozitul pe veniturile sub forma de dividende a fost reglementat de dispozitiile art.71 alin.l Cod fiscal in forma in vigoare pana la data de 31.12.2004, in sensul ca obligatia calcularii si retinerii impozitului revine persoanelor juridice odata cu plata dividendelor catre actionari sau asociati. in ipoteza in care dividendele distribuite nu au fost platite actionarilor sau asociatilor pana la sfarsitul anului in care s-a aprobat bilantul contabil, termenul de plata al impozitului a fost stabilit pana la data de 31 decembrie a anului respectiv, potrivit dispozitiilor art.71 alin.l teza finala.
Aceste conditii generale nu au suferit modificari in urma intrarii in vigoare a O.U.G. nr.l38/2004 la data de 1.01.2005, modificarea vizata de dispozitiile mentionate constand in cota de impozitare care a crescut de la 5%, anterior datei de 1.01.2005, la 10%, ulterior acestei date.
In acest cadru normativ instanta constata ca in prezenta cauza bilantul contabil in care s-a consemnat repartizarea dividendelor a fost inregistrat la D.G.F.P. Neamt sub nr.5107/31.05.2005.
In perioada 1.05.2005 - 31.12.2005 au fost platite dividende nete in cuantum de 1.756.398 lei, iar pentru cele ramase in sold societatea a calculat impozitul prin aplicarea cotei de 5% prevazuta de dispozitiile art.71 alin.l Cod fiscal, in forma in vigoare pana la data de 31.12.2004.
Instanta a apreciat ca aplicarea acestei cote de impozitare s-a realizat de catre societate cu nerespectarea dispozitiilor O.U.G. 138/2004 in vigoare dupa data de 1.05.2005 avand in vedere faptul ca dispozitiile Codului fiscal atat anterior, cat si ulterior datei de 1.01.2005, stabileau obligatia calcularii si retinerii impozitului la data platii dividendelor, iar pentru cele neplatite, termenul fiind 31 decembrie a anului, respectiv 2005 in prezenta cauza.
Aceste dispozitii generale nu au suferit modificari, relevand vointa legiuitorului de a stabili drept criteriu pentru calcularea impozitului data platii, iar nu data distribuirii, iar in cazul neplatii, sfarsitul anului calendaristic.
In acest context instanta apreciaza ca in mod eronat reclamanta se raporteaza pentru calculul impozitului la data repartizarii, in conditiile in care repartizarea sau distributia dividendelor nu echivaleaza cu plata acestora. Astfel, distribuirea sau repartizarea de dividende reprezinta recunoasterea si stabilirea drepturilor cuvenite asociatilor din profitul obtinut, proportional cu partile sociale detinute, in timp ce plata consta in executarea obligatiei corelative dreptului recunoscut asociatilor, in sensul remiterii sumei de bani corespunzatoare dividendelor repartizate, avand in vedere dispozitiile generale in aceasta materie cuprinse de art.67 din Legea nr.31/1990 republicata in forma in vigoare in perioada analizata, care disting intre distribuirea si plata dividendelor catre asociati. Cum in prezenta cauza nu a fost contestata imprejurarea ca dividendele au fost platite partial pana la data de 31.12.2005, in mod legal au fost aplicate dispozitiile art.67 alin.l din Codul fiscal modificat prin O.U.G. 138/2004, in sensul calcularii impozitului in cota de 10%.
Fata de aceste considerente, actiunea reclamantei se dovedeste a fi nefondata, inclusiv cu privire la accesoriile calculate de organele fiscale, care au fost contestate prin recursul promovat doar din perspectiva inexistentei obligatiei principale privind impozitul suplimentar, precum si cu privire la cererea de restituire a sumei de 92.440 lei.
Consecinta directa a caracterului nefondat al actiunii cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de  catre reclamanta este neindeplinirea conditiilor esentiale prevazute de art. 274 alin.l Cod procedura civila, privind culpa procesuala a paratei si, drept urmare, nici cererea accesorie privind cheltuielile de judecata nu este fondata.
Fata de aceste considerente, in temeiul dispozitiilor art.312 alin. 1,3 coroborat cu art.304 pct.9, 3041 Cod procedura civila au fost admise recursurile formulate de A.N.A.F. impotriva sentintei civile nr.l34/CF/2009 si 151/CF/2009, au fost modificate in tot ambele hotarari, in sensul respingerii ca nefondate, a actiunii si a cererii de completare a hotararii.
Totodata, in temeiul art.312 alin.l Cod procedura civila a fost respins ca nefondat recursul reclamantei.