OBLIGATII BUGETARE. ACCESORII. SOCIETATE AFLATA IN PROCEDURA INSOLVENTEI. SUCCESIUNEA LEGILOR IN TIMP. LEGEA APLICABILA

3.OBLIGATII BUGETARE. ACCESORII. SOCIETATE AFLATA IN PROCEDURA INSOLVENTEI. SUCCESIUNEA LEGILOR IN TIMP. LEGEA APLICABILA.

Art. 37 din Legea 64/1995, art. IV. Din O.G. 38/2002;
Cap. III din Titlul VIII al   Codul de procedura fiscala;

     Pentru o societate comerciala aflata in procedura reorganizarii judiciare majorarile de intarziere si penalitatile reprezentand cheltuieli  pentru debitori, asa cum rezulta din dispozitiile art. 37 - Legea 64/1995 coroborate cu art. IV al. 2 din O.G. 38/2002 nu pot fi adaugate  creantelor  nascute  in sarcina acesteia anterior  deschiderii procedurii de reorganizare judiciara.

Curtea de Apel Bacau, sectia comerciala si de contencios administrativ,   Decizia  95/09.02.2007

     Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Neamt la nr. 3290 din 06 iunie 2006  S.C. U. SA ROMAN in contradictoriu cu D.G.F.P. Neamt a solicitat anularea deciziilor nr. 62 si 63  din 21 februarie 2006  emise de D.G.F.P. Neamt, admiterea contestatiei nr. 5243 si 5244 din 16 ianuarie 2006, anularea deciziilor de impunere  nr.  1419 - 1438 din 13.12.2005 prin care s-a stabilit  obligatii fiscale accesorii calculate pentru perioada  01.01.2004 - 13.12.2005 in suma de 254.144 lei.
     Prin sentinta 32/CF/2006 Tribunalul Neamt a admis actiunea, a anulat deciziile nr. 62 si 63 din 21.02.2006, a admis contestatiile   impotriva deciziilor de impunere  nr.  1419 - 1438 pe care le-a anulat.
     Pentru a  pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca  prin sentinta civila nr. 197/F din 07.04.2007, pronuntata de Tribunalul Neamt - Sectia Comerciala in dosarul de faliment nr. 429/F/1996 s-au aplicat debitoarei  S.C.  U. SA  dispozitiile prevazute de Legea 64/1995, iar la data de 04 iunie 1997, reclamanta se afla in procedura de reorganizare conform planurilor de reorganizare confirmate de judecatorul sindic.
     Prin sentinta civila 2898 din 26.11.2003 pronuntata in dosarul de faliment s-a   admis contestatia debitoarei  S.C. U. SA   si s-a dispus  inregistrarea creditoarei  D.G.F.P NEAMT in tabelul de creante cu suma de 9.029.357.794 lei, in considerentele sentintei retinandu-se ca debitoarea nu datoreaza majorari si penalitati de intarziere intrucat se afla in procedura prevazuta  de Legea 64/1995.
     La data de 13.12.2005 parata a emis un numar de 20 de decizii de impunere prin care a stabilit in sarcina reclamantei obligatii fiscale cu titlu de dobanzi si penalitati pentru perioada 01.01.2004 - 13.12.2005, in cuantum de 254.143 RON, respectiv 16.280 RON prin Deciziile  1419-1437 si 237.839 RON prin Decizia  1438/2001. Prin deciziile nr. 62 si 63 din 21.02.2006, parata a respins contestatiile formulate de reclamanta impotriva deciziilor de impunere.
     S-a mai retinut  ca in deciziile  in care s-au respins contestatiei,  parata nu a facut o aplicare a dispozitiilor legale in materie cu privire la obligatiile  fiscale aferente societatilor aflate in procedura prevazuta de Legea  64/1995.
     Astfel, in perioada 01.01.2004-13.12.2005 pentru care parata  a calculat obligatiile fiscale accesorii, reclamanta fost beneficiara dispozitiilor legale prevazute de Legea 64/1995  (art. 37 si respectiv 45 dupa republicarea  din 17 noiembrie 2004) potrivit carora nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi  adaugata creantelor negarantate sau partilor din creantele negarantate de la data deschiderii procedurii, in afara de cazul in care, prin programul  de plata a creantelor cuprins in planul de reorganizare, se deroga de la prevederile de mai sus.
     Fata de cele retinute si constatand faptul ca plata accesoriilor  creantelor bugetare pentru debitorii aflati in procedura insolventei este supusa regulilor generale stabilite de Legea 64/1995 si cum exceptiile de la aceasta regula nu-si gasesc aplicabilitatea in cauza, instanta a constatat intemeiata actiunea promovata de reclamanta.
     Impotriva acestei hotarari a formulat recurs  D.G.F.P. Neamt criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.
     Astfel, se arata ca instanta de fond in mod gresit  a retinut  faptul ca in perioada 01.01.2004 - 13.12.2005  pentru care s-au calculat accesoriile  S.C. U. SA   a fost beneficiara dispozitiilor legale prevazuta de Legea 64/1995 potrivit carora nici o dovada ori cheltuiala nu va fi adaugata creantelor negarantate (art. 37). recurenta apreciaza ca art. 37 nu se refera si la accesoriile calculate pentru neplata la termen a creantelor bugetare invocand  in sprijinul acestui punct de vedere Ordinul 1365/2004 pentru aprobarea deciziei nr. 5/2001 a Comisiei Fiscale  Centrale pentru aprobarea solutiilor privind  aplicarea  unitara a unor prevederi referitoare la TVA si de procedura fiscala, la pct. 5 din ANEXA  nr. 1 la ordin prevazandu-se  "dupa data deschiderii procedurii de reorganizare judiciara se datoreaza dobanzi si penalitati pana la data deschiderii procedurii de  faliment, penalitati de intarziere si dobanzile, respectiv  majorarile de intarziere, dupa caz, datorate  conform  prevederilor legale, nu constituie dobanzi sau cheltuieli in sensul art. 37 - Legea 64/1995.
     Se mai arata ca O.G. 38/2002 de modificare si completare a Legii 64/1995 a completat art. 60 al. 7 care prevede  ca "pentru neachitarea obligatiilor bugetare datorate  atat inainte, cat si dupa deschiderea procedurii de reorganizare judiciara debitorul datoreaza majorari de intarziere si penalitati conform  legii speciale in materie, pana la data deschiderii acestora sau, dupa caz,  pana la data intrarii in "faliment" facandu-se referire la dispozitiile art. 12-14 din O.G. 61/2002, art.  115 si 118 din O.G. 92/2003 privind  Codul de procedura fiscala, texte care prevad  ca se datoreaza dobanzi si penalitati pentru obligatiile fiscale  pana la data deschiderii procedurii de faliment.
     In sustinerea argumentelor expuse recurenta a facut trimitere la decizii ale Curtii de Apel Bacau si ale  Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin  care  instantele au apreciat ca art. 37 nu se refera si la majorarile  si penalitatile de intarziere datorate pentru neplata  creantelor bugetare. Se mai invoca faptul  imprejurarii ca judecatorul sindic nu a admis  inscrierea in tabelul creditorilor a sumei  totale cu care creditoarea  D.G.F.P NEAMT   a solicitat fie inscrisa, nu inseamna ca debitele  in cauza  au fost si anulate de judecatorul sindic, ca nu exista  autoritate de lucru judecat, din considerentele si dispozitivul sentintei 2898/F/26.11.2003 nu rezulta sub nici o forma ca ar fi fost anulat titlul de creanta.
     De altfel potrivit legilor speciale in domeniul obligatiilor fiscale orice act administrativ poate fi anulat doar de  organul administrativ jurisdictional sau de instanta de  contencios administrativ.
     Prin intampinare,  S.C. U. SA  a solicitat respingerea recursului ca neintemeiat, aratand ca prima instanta a stabilit exact situatia de fapt si a facut o justa aplicare a prevederilor legale.
     Astfel se arata ca  a S.C. U.  se afla in procedura reorganizarii judiciare din anul 1996, fiind aplicabile  prevederile Legii 64/1995 in forma avuta in vigoare inainte de  modificarea prin O.G. 38/2002. Se sustine ca O.G. 92/2003  reprezinta dreptul comun in materie fiscala,  insa avand in vedere  ca  S.C. U. SA   se afla  in  procedura reorganizarii judiciare prevazuta de Legea 64/1995, tuturor participantilor la aceasta procedura le sunt aplicabile dispozitiile  legii speciale.
     Conform principiului "specialia  generalibus derogant" si ca atunci cand legiuitorul a dorit sa excepteze  creantele bugetare de la regula stabilita la art. 37 a prevazut  exceptia la art. 60 al. 7 din Legea speciala 64/1995, dispozitii care se aplica insa numai  in cazul procedurilor  deschide dupa intrarea in vigoare a actului normativ  modificator, asa cum prevede expres art. IV.
     Un alt  contraargument invocat de intimata - reclamanta este acela   a   prevederilor  art. 37 din lege care utilizeaza termenul generic de  "dobanda" se aplica nu numai in cazul dobanzilor conventionale cum sustine recurenta ci si in ceea ce  priveste dobanda legala si dobanda  prevazuta de legislatia fiscala.
     Examinand recursul prin prisma motivelor invocate si in raport de dispozitiile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, aceasta instanta apreciaza ca este nefondat pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse :
     Prin deciziile nr. 1419-1437/13.12.2005 referitoare la obligatiile de plata accesorii aferente obligatiilor fiscale din anul precedent si curent emise  de organul fiscal teritorial s-au stabilit accesorii pentru perioada 01.01.2004 - 13.12.2005  aferente  contributiei de  asigurari pentru somaj.
     Intimata a contestat aceste decizii iar prin  deciziile 62 si 63/2006  D.G.F.P. Neamt a respins contestatiile, invocandu-se in drept art. 114 - O.G. 92/2003,  O.M.F. 1365/2004, art. 117 O.G. - 92/2003.
     In speta dedusa judecatii problema  ce urmeaza a fi dezlegata este stabilirea cadrului legal aplicabil intimatei - reclamante, avand in vedere succesiunea actelor normative  care au adus modificari Legii 64/1995.
     Se retine ca procedura prevazuta de Legea 64/1995 a fost deschisa prin sentinta 195/1997 a Tribunalului Neamt. Ulterior, la  01 august 2002 a intrat in vigoare O.G 38/2002  care, prin  art. 4 a dispus  ca in ceea ce priveste procedurile deschise pana la data intrarii in vigoare a  acestui act normativ,  acestea continua sa fie administrate si lichidate, conform prevederilor legale in vigoare, anterior  modificarilor aduse Legii 64/1995 prin aceste ordonante.
     Fata de aceasta dispozitie a legii,  reclamantei - intimate,  ii sunt aplicabile dispozitiile legii 64/1995  in forma in care era  in vigoare la data deschiderii procedurii, data la  care nu exista o reglementare referitoare la adaugarea  accesoriilor creantelor negarantate. Astfel,  art. 37 - Legea 64/1995 prevede "nici o dobanda ori cheltuiala nu va putea fi adaugata creantelor  negarantate sau partilor  negarantate din creantele garantate de la data  deschiderii  prevederii, in afara de cazul in care, prin programul de plata a creantelor cuprinse in planul de reorganizare, se deroga de la prevederile  de mai sus. Prin folosirea sintagmei "nici o dobanda sau cheltuiala" legiuitorul  a inteles ca pentru acea perioada debitorul nu datora accesorii nici unui creditor, notiunea acestui  text gasindu-se tocmai in scopul si spiritul legii 64/1995 care consacra o procedura de executare comuna si  egalitara.   Nefacandu-se nici o distinctie art. 37 urmeaza a fi interpretat in sensul ca include  atat  dobanzile propriu-zise cat si majorarile de intarziere,  daunele moratorii, penalitati, deoarece  toate reprezinta "cheltuieli pentru debitor".
     De altfel o interpretare ca  in cazul  obligatiilor bugetare nu ar fi incidente  dispozitiile art. 37  ar insemna crearea unei situatii favorabile  creditorilor bugetari in raport de ceilalti creditori participanti la procedura, in conditiile in care legea nu distinge. Asa fiind, dispozitiile art. 37 reprezinta o norma generala care se aplica tuturor creditorilor definiti prin acest text de lege, iar atunci cand legiuitorul a apreciat ca se impune o exceptie de la regula a prevazut-o explicit. Astfel, prin al. 7 al. art.  60 din  Legea 64/1995 asa cum a fost modificata prin OG 38/2002 se consacra expres ca pentru neachitarea  obligatiilor bugetare debitorul datoreaza majorari  de intarziere si penalitati pana la data intrarii in faliment.
     Desi se invoca  dispozitiile art. 60 al. 7 - O.G.  38/2002 aceasta dispozitie legala  nu poate fi aplicata in speta fata de prevederile  exprese ale art. IV - OG 38/ 2002 care prevad, in  consacrarea principiului neretroactivitatii  si procedurile  deschise  pana la data intrarii in vigoare a  aceste ordonante - 02.08.2002 vor continua sa fie administrate  conform prevederilor legale in vigoare anterior modificarilor.
     Cat priveste  invocarea dispozitiilor O.G. 92/2003  instanta apreciaza ca acestea reprezinta dreptul  comun in materie fiscala, insa avand in vedere ca  S.C. U. SA se afla in procedura prevazuta  de Legea 64/1995  tuturor participantilor la aceasta procedura le sunt aplicabile dispozitiile legii speciale.
     Tinand seama de caracterul special al reglementarii  in materie a reorganizarii judiciare si falimentului continute de Legea 64/1995, instanta apreciaza ca in  cadrul procedurii executarii colective ce face obiectul  Legii 64/1995 sunt aplicabile dispozitiile in materie fiscala doar in masura in care completeaza reglementarea Legii 64/1995 nu si in situatia cand  exista deja dispozitii legale.  
     De altfel, modificarile aduse Legii 64/1995 si legislatiei fiscale denota respectarea de  catre legiuitor a principiului prioritatii legii speciale in raport cu norma generala.
     Invocarea de catre recurenta a incidentei   Ordinului 1365/2004  pentru aprobarea deciziei 5/22 iunie 2004 a comisiei fiscale controlate prevad  modul de aplicare  a dispozitiilor art. 117 al. O.G. 92/2003, art. 15 al. 2 - O.G. 61/2002  nu poate fi retinuta a temei al obligatiei  la plata accesoriilor, pe de o parte ca acest  ordin nu a fost publicat, iar pe de alta  parte atat  ordinul  cat si  dispozitiile invocate sunt ulterioare  deschiderii procedurii  S.C. U.  asa incat aplicarea  lor nu se poate face, deoarece ar duce  la  nerespectarea dispozitiilor art. IV din O.G. 38/2002 si a principiului constitutional al neretroactivitatii legii civile.
   Interpretarea data de instanta de fond in sensul ca art. 37 din Legea 64/1995 se refera si la accesoriile privind neplata creantelor fiscale, este in scopul si spiritul legii, asa incat instanta in baza art. 312 al. 1  Cod procedura civila va respinge recursul ca nefondat.

            Nota - Prin art. 156 al. 3   din Legea 85/2006, Legea 64/1995 cu modificarile si completarile   ulterioare, precum si orice alta dispozitie  contrara (inclusiv art. IV din Ordonanta Guvernului 38/2002) se abroga.