T.V.A. DOCUMENTE JUSTIFICATIVE. DREPT DE DEDUCERE. CONDITII.

   2. T.V.A. DOCUMENTE JUSTIFICATIVE. DREPT DE DEDUCERE. CONDITII.
     
     Prin decizia 814/2006 s-a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta S.C.C. S.R.L. in contradictoriu cu D.G.F.P. Bacau. Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut ca prin raportul de inspectie fiscala din 29.04.2005 intimata a stabilit in sarcina recurentei o obligatie fiscala de  69.354.216 lei - 57.517.180 lei TVA, 9.248.763 lei dobanzi aferente si 2.588.273 lei penalitati. Prin acelasi raport s-a propus  spre confiscare suma de 367.591.000 lei.  S-a  retinut ca facturile fiscale privind   cantitatea de 123,56 m.c. cherestea in  valoare de 360.239.180 lei din care 57.517.180 lei reprezinta TVA a fost emisa de S.C.  O.SRL Piatra Neamt, societate care  nu este inregistrata  la O.R.C. si nici la  D.G.F.P. Neamt nefiind  intrunite conditiile prevazute de lege pentru deducerea T.V.A. In baza raportului de inspectie fiscala s-a  emis  Decizia de impunere 38/29 aprilie 2005 care retine retine  obligatiile fiscale precum si suma  propusa spre confiscare.  Impotriva acestor acte  administrativ fiscale, recurentul a formulat contestatie  potrivit art. 176 din O.G. 92/2003 iar prin Decizia 128/04.07.2005 contestatia a fost  respinsa ca neintemeiata pentru suma  reprezentand TVA si accesoriile acestuia, iar pentru suma propusa  spre confiscare, s-a retinut ca sunt supuse  dreptului  comun.
Prin cererea inregistrata sub nr.  6388/2005 pe rolul Tribunalul  Bacau  reclamanta a solicitat anularea actelor administrativ fiscale  si exonerarea  sa de plata  sumei de 69.354.216 lei. S-a sustinut ca textele de lege retinute de organul  fiscal nu sanctioneaza faptul ca societatea emitenta nu este legal inregistrata, ca facturile emise de  aceasta nu i-ar apartine. Se arata ca au fost respectate dispozitiile legale, iar raspunderea   apartine  furnizorului.
La  23.11.2005 reclamanta formuleaza o cerere de chemare in garantie  a A.F. "F. M." motivat de faptul ca facturile emise de S.C.  "O." SRL au fost achizitionate de  aceasta.
Prin incheierea din 14 iunie 2006  s-a disjuns cererea de  chemare  in garantie.
Prin sentinta civila 397/2006 instanta  de fond respinge ca nefondata actiunea, retinand ca furnizoarea  si beneficiara pretului achitat nu exista si in consecinta facturile nu indeplinesc conditiile de baza ale  raportului juridic in baza caruia  urma sa achite pretul.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta S.C.  C. SRL.
Recursul a fost timbrat cu  19 lei, taxa judiciara de timbru si 0,30  lei timbru  judiciar.
In motivarea recursului, recurenta arata ca :
-  facturile fiscale apartin unei societati legal constituite ;
-  cele trei facturi fiscale nu au fost pierdute, ci fac parte  dintr-un top de facturi eliberate unei persoane necunoscute care s-a prezentat  ca este  delegat al A.F. F.M.;
-  gresit s-a disjuns cererea de chemare in garantie, deoarece s-a dorit  sa se dovedeasca vinovatia administratorului acestei societati in  gestionarea facturilor, existand o legatura de cauzalitate intre sumele stabilite ca obligatii fiscale si persoana juridica responsabila ;
-  ca documentele justificative respecta dispozitiile art. 155 pct. 8 din  Legea 571/2003, emiterea acestora de catre  alte persoane  in numele unei societati  inexistente nu ii poate fi imputabila.
Curtea, verificand sentinta recurata sub aspectul motivelor invocate, constata nefondat recursul,  instanta de fond retinand  o situatie de fapt corespunzator  probelor administrate si a facut o corecta aplicare a legii, astfel:
Potrivit art. 6 din Legea 82/1991, orice operatiune economica efectuata  se consemneaza in momentul efectuarii  ei intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind calitatea de document justificativ.
Asadar, pentru ca documentele care stau la baza inregistrarilor  in contabilitate sa dobandeasca calitatea  de document justificativ, acestea  trebuiesc emise pentru o operatiune  economica  efectiva. Or, in cauza,  inexistenta societatii emitente a  facturilor - S.C.  O.SRL, afecteaza calitatea de document justificativ prin fictivitatea, inexistenta  operatiunii economice.  Chiar daca recurenta  ar fi intrat in posesia cantitatii de  cherestea mentionata in cele trei facturi, aceasta operatiune  economica nu poate fi  dovedita cu facturi emise de un subiect de drept inexistent. Este adevarat, ca, in  situatia in care emitentul ar  fi existat in fapt in circuitul comercial, existenta  informala a acesteia nu poate fi imputabila recurentei. In  insa cauza exista o prezumtie puternica a faptului ca aceasta societate  este fictiva prin lipsa  inregistrarilor la O.R.C. si la  D.G.F.P. Neamt, prezumtie care nu a fost inlaturata de recurenta, nici prin probele  efectuate la prima instanta si nici in recurs.
In consecinta, primul motiv  de recurs nu este intemeiat.
Sub aspectul celui de-al doilea motiv de recurs, este lipsit de  relevanta, imprejurarea ca cele trei facturi ar fi fost pierdute sau nu de  chematul in garantie sau au fost achizitionate de o persoana necunoscuta in numele acesteia.
In  cauza,  calitatea de document justificativ nu este  determinata de aceasta imprejurare  ci, cum s-a  retinut, de  caracterul fictiv al  operatiunilor comerciale care se incearca a  fi dovedite cu aceste facturi.
In ceea ce priveste  critica  adusa hotararii instantei de  a disjunge  cererea de chemare in garantie,  aceasta nu este fondata, instanta de fond retinand corect ca raspunderea delictuala a unei  persoane  juridice de drept  privat  este in competenta instantei de drept comun si  nu a instantei de contencios  administrativ,  chiar daca situatia  de fapt care a influentat sau determinat angajarea unei astfel de raspunderi ar constitui si un element  circumstantial care a fost avut in vedere la emiterea unui activ administrativ fiscal.
Referitor la cel de-al patrulea motiv de recurs, asa cum s-a retinut cand s-a analizat primul motiv  de recurs, dispozitiile art. 155 pct. 8 din Legea 571/2003 enumera  doar elementele  de ordin  formal ale documentelor justificative, insa acestea  nu sunt suficiente in lipsa   corespondentului dintre documentele invocate si operatiunea comerciala pe care tind sa o dovedeasca.
Decizia 814/24.11.2006