Anulare act administrativ-fiscal. Contribu?ia la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (F.N.U.A.S.S.).

(Decizie nr. 4332/R din data de 10.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures)

Domeniu Asistenta si asigurari sociale; Impozite si taxe | Dosare Curtea de Apel Targu-Mures | Jurisprudenta Curtea de Apel Targu-Mures

Competen?a casei de asigurari de sanatate de a emite decizia de impunere - limitare in timp. Caracterul obligatoriu al asigurarii de sanatate. Consecin?ele lipsei contractului de asigurare. Obliga?ia pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S. in cazul existen?ei asigurarii voluntare de sanatate. Obliga?ia de informare a contribuabilului. Con?inut. Efecte

- Legea nr. 95/2006, art. 208 alin. 3, art. 209 alin. 2, art. 211 alin. 1, art. 215 alin. 3, art. 216, art. 217 alin. 2, 3, art. 222, art. 256, art. 257 alin. 2, art. 259 alin. 9, art. 261, art. 319
- Ordinul pre?edintelui CNAS nr. 617/2007, art. 5 alin. 4, art. 35 alin. 1
- Ordinul pre?edintelui CNAS nr. 345/2006, art. 2
- O.U.G. nr. 125/2011, art. V alin. 2, 3, 10
- O.U.G. nr. 117/2010, art. I pct. 1
- O.G. nr. 92/2003, art. 88 lit. c, art. 119, art. 120 alin. 1, art. 1201 alin. 3
- Legea nr. 51/1995, art. 44, art. 92 alin. 2
- O.U.G. nr. 221/2000, art. 11
- H.G. nr. 972/2006, Anexa 1, art. 2 alin. 3, art. 5 alin. 1, art. 3 alin. 2, art. 30 alin. 2

De?i, prin Sentin?a nr. 835/8 februarie 2012 pronun?ata de Curtea de Apel Bucure?ti in dosarul nr. 9914/2/2011 - publicata in Monitorul Oficial nr. 243/4 aprilie 2014, ca urmare a ramanerii irevocabile, prin Decizia nr. 6192/17 septembrie 2013 a Inaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie - s-a dispus anularea in parte a dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Ordinul presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 in privinta posibilitatii organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere, art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 117/2010 a avut in vedere (cu referire la modificarea art. 1 alin. 1 din Codul fiscal), "cadrul legal" pentru impozite, taxe ?i contribu?ii sociale obligatorii, prevazute la art. 2, contribu?ia la F.N.U.A.S.S. fiind expres enumerata la art. 2 alin. 2 lit. b din Codul fiscal, astfel cum acest text de lege a fost modificat prin art. art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 117/2010., iar, ulterior, a fost adoptata O.U.G. nr. 125/2011. Conform disp. art. V alin. 2 din Cap. III, competenta de administrare a contributiilor sociale datorate de persoanele fizice prevazute la alin. 1 pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum si perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contributii sociale aferente anului 2012 si, totodata, pentru solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a facut stabilirea revine caselor de asigurari sociale, potrivit legislatiei specifice aplicabile fiecarei perioade. A?adar, din perspectiva aplicarii normelor speciale evocate, chiar in contextul anularii in parte a disp. art. 35 alin. 1 din Ordinul Pre?edintelui C.N.A.S. nr. 617/2004, pana la data de 30 iunie 2012, inclusiv, caselor de asigurari de sanatate li s-a dat indrituirea de a emite decizii de impunere ?i, ulterior, de a solu?iona contesta?iile administrative formulate impotriva acestor decizii.
Potrivit voin?ei legiuitorului, nu incheierea contractului de asigurare determina dobandirea calita?ii de asigurat, ci, calitatea de asigurat ope legis da dreptul incheierii, de catre persoana in cauza ?i in aceasta calitate, a contractului de asigurare, cu respectarea principiului alegerii libere de catre asigurati a casei de asigurari, inscris in disp. art. 208 alin. 3 lit. a din Legea nr. 95/2006. Obliga?ia achitarii la termen a contribu?iei datorate la F.N.U.A.S.S. nu este anihilata prin neincheierea contractului de asigurare ?i, pe de alta parte, distinct de existen?a sau inexisten?a contractului, obliga?iile fa?a de Fond sunt stabilite ?i executate silit potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, de O.G. nr. 92/2003, rep., ?i de normele aprobate prin ordin al presedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administratie - art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006. Tot astfel, incetarea calita?ii de asigurat nu este condi?ionata de incetarea efectelor contractului de asigurare, dat fiind ca, in conformitate cu disp. art. 211 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau de sedere in Romania, aceea?i prevedere fiind cuprinsa ?i in art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S.
Sistemul instituit prin O.U.G. nr. 221/2000, prin art. 44, art. 92 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 nu este similar cu cel statornicit prin Legea nr. 95/2006, in privin?a drepturilor sociale a caror asigurare o reglementeaza, intrucat, astfel cum rezulta din art. 11 al O.U.G. nr. 221/2000, drepturile prevazute la lit. a, b, d nu sunt cele care fac obiectul Legii nr. 95/2006, iar lit. c se refera la alte indemnizatii prevazute de Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor. Statutul prevede, la art. 2, gestionarea unui sistem propriu de pensii, iar presta?iile enumerate la art. 10, art. 101 nu vizeaza pachetele de servicii cuprinse in Legea nr. 95/2006. potrivit disp. art. 2 alin. 3, art. 5 alin. 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 972/2006, pentru aprobarea Statutului Casei Na?ionale de Asigurari de Sanatate (C.N.A.S.), bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate aprobat, cu respectarea prevederilor legii, este gestionat de casele de asigurari de sanatate care asigura functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local, sub controlul CNAS ?i al Ministerului Sanata?ii (art. 3 alin. 2), iar potrivit disp. art. 30 alin. 2, sistemul national de asigurari sociale de sanatate este organizat prin casele de asigurari aflate in subordinea CNAS, asigurand functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local, bugetul Fondului fiind aprobat de Parlament, la propunerea Guvernului, ca anexa la legea bugetului de stat - art. 31 alin. 2. Prin urmare, este incidenta disp. art. 208 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, conform careia asigurarea voluntara de sanatate nu exclude obligatia de a plati contributia pentru asigurarea sociala de sanatate.
Obligatia de informare pusa de legiuitor in sarcina caselor de asigurari de sanatate este una complexa, neputandu-se reduce la informarea asiguratului doar cu privire la "nivelul de contributie personala", ci incluzand si informarea acestuia asupra tuturor obligatiilor sale fata de bugetul asigurarilor sociale de stat, demers care presupune, cu preeminenta, informarea asiguratului cu privire la obligatia de declarare a veniturilor pentru care se percepe contributia la F.N.U.A.S.S.; o astfel de abordare a legiuitorului exclude analizarea sus?inerilor reclamantului doar prin raportarea stricta la imposibilitatea invocarii necunoasterii legii, avand in vedere stipularea dreptului de informare al asiguratului (si a obligatiei corelative a caselor de asigurari de sanatate), cu atat mai mult cu cat toate componentele acestui dreptului statornicit de art. 222 din Legea nr. 95/2006 erau deja prevazute in alte texte normative; asadar, in situatia in care legiuitorul ar fi considerat ca asiguratul are obligatia stricta de a cunoaste normele speciale, atitudinea acestuia trebuind analizata doar din perspectiva principiului necesitarii cunoasterii legii, ar fi fost superflua includerea in actul normativ a dreptului la informare cu privire la aspecte punctual prevazute, atat in O.U.G. nr. 150/2002, cat si in Legea nr. 95/2006.
Prin Sentinta nr. 5648/20 decembrie 2013, Tribunalul Mures a respins, ca neintemeiata, cererea formulata de reclamantul P. I., in contradictoriu cu parata C. A. S. MURES.
In considerentele Sentintei, Tribunalul a retinut, in esenta, urmatoarele aspecte:
� prin Deciziile de impunere nr. 9767.1/31 mai 2012, nr. 9767.2/31 mai 2012 si nr. 9767.3/31 mai 2012, parata a stabilit, in sarcina reclamantului, contributii la F.N.U.A.S.S., in suma de 4.460 lei si in suma de 557 lei, precum si accesorii (dobanzi si penalitati de intarziere) in suma totala de 11.961 lei, contestatiile formulate de reclamant impotriva acestor Decizii, fiind respinse prin Deciziile nr. 870/31 august 2012, nr. 872/31 august 2012, nr. 874/31 august 2012, emise de parata; prima instanta a retinut ca art. 22 din O.G. nr. 92/2003 prevede obligatia platii la termen a impozitelor, taxelor, contributiilor, datorate bugetului general consolidat si obligatia platii dobanzilor, penalitatilor de intarziere, majorarilor de intarziere, aferente debitelor principale, iar reclamantul nu a contestat veniturile obtinute din prestarea serviciilor de asistenta juridica;
� calitatea de asigurat a tuturor cetatenilor romani cu domiciliul in tara rezulta din art. 211 al Legii nr. 95/2006, iar potrivit art. 218, una din obligatiile asiguratilor este cea a platii contributiei datorate la F.N.U.A.S.S.; in acelasi sens, art. 257 alin. 1 lit. b din Legea nr. 95/2006, respectiv art. 51 alin. 2 lit. b din O.U.G. nr. 150/2012, prevede ca persoana asigurata are obligatia platii contributiei la F.N.U.A.S.S. pentru veniturile impozabile realizate din activitati independente care se supun impozitului pe venit; exceptiile de la regula obligativita?ii platii contributiei la F.N.U.A.S.S. sunt prevazute de art. 213 alin. 1, art. 261 din Legea nr. 95/2006, potrivit ultimului text datorandu-se penalitati de intarziere/majorari de intarziere, in cazul nerespectarii obligatiei de plata, calculate in conditiile O.G. nr. 92/2003; in privinta lipsei contractului de asigurare, instanta a retinut ca plata contributiei la F.N.U.A.S.S. nu este legata de existenta acestui contract, ci este determinata de lege - chiar daca art. 211 din Legea nr. 95/2006 si art. 35 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 se refera la incheierea unui contract de asigurare, aceasta nu inseamna ca persoanele care nu incheie contractul nu au calitatea de asigurat si sunt scutite de plata contributiei;
� conform art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010, bugetul asigurarilor sociale de stat este o componenta a bugetului general consolidat, iar potrivit art. 35 alin. 1 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr.617/2007 - articol de lege a carui nelegalitate a fost respinsa irevocabil prin Decizia nr. 3878/27.09.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie -, casele de asigurari de sanatate sunt abilitate sa emita acte administrative de impunere, pentru obligatiile neachitate; pentru persoanele fizice care se asigura pe baza de contract (altele decat cele cu privire la care colectarea veniturilor se face de A.N.A.F.), titlul de creanta il constituie declaratia prevazuta de art. 32 alin. 4 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 sau, dupa caz, decizia de impunere emisa de organul competent al casei de asigurari de sanatate - aceasta putand fi emisa si pe baza informatiilor primite, in temeiul unui protocol, de la A.N.A.F. -, respectiv hotararea judecatoreasca referitoare la debitele datorate F.N.U.A.S.S.; art. 216 din Legea nr. 95/2006 prevede aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor cuvenite F.N.U.A.S.S. si a majorarilor de intarziere, in conditiile O.G. nr. 92/2003;
� prima instanta a retinut ca temeiul juridic al deciziilor contestate este corect, reclamantul facandu-si, de altfel, apararile prin raportare la acest temei si, pe de alta parte, reclamantul nu a contestat realizarea sumelor ce au constituit baza de calcul a contributiei la F.N.U.A.S.S. si nici nu a dovedit/invocat faptul ca parata ar fi stabilit contributia in mod gresit, prin raportare la baza de impunere; simpla afirmatie ca deciziile atacate nu cuprind modalitatea precisa de stabilire a contributiei si datele care au servit la determinarea bazei de calcul nu este o aparare credibila, dat fiind ca reclamantul nu a contestat obtinerea veniturilor - cu privire la care putea aduce dovezi sau putea solicita efectuarea unei expertize contabile, in legatura cu o eventuala greseala de calcul;
� in privinta dreptului la informare, prevazut de art. 222 din Legea nr. 95/2006, prima instanta a retinut culpa reclamantului pentru nedeclararea veniturilor conform art. 215 alin. 3 si faptul ca, in aceste conditii, nu-i poate imputa paratei neindeplinirea obligatiei de informare; obligatia casei priveste nivelul contributiei, si nu aducerea la cunostinta a unui text de lege a carui necunoastere nu poate fi invocata de reclamant, ca motiv al exonerarii de raspundere; in situatia nedepunerii declaratiei de catre reclamant, parata nu putea sti ce tipuri de venituri a realizat acesta si nici macar daca a realizat venituri, iar scopul art. 222 din Legea nr. 95/2006 este comunicarea unor informatii si a unor sume concrete, iar nu reproducerea unor texte de lege;
� faptul ca protocolul intre C.N.A.S. si A.N.A.F., care reflecta dispozitia art. 315 din Legea nr. 95/2006, referitor la comunicarea datelor catre casele de asigurari de sanatate, de catre institutiile publice si alte institutii, a fost incheiat mai tarziu, nu elimina obligatia reclamantului de declarare a veniturilor la C.A.S. Mures si nici nu il exonereaza de plata contributiei la F.N.U.A.S.S.; pornind de la faptul ca reclamantul are calitatea de avocat, apare cel putin surprinzatoare invocarea, de catre acesta, a faptului ca nu a avut cunostinta de obligatiile prevazute de lege.
Impotriva Sentintei nr. 5648/20 decembrie 2013 a declarat recurs reclamantul P. I., invocand disp. art. 299 si urm., art.304 pct.9, art.3041 Cod proc. civ., art.20 din Legea nr.554/2004 solicitand a se dispune admiterea acestuia si modificarea hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata. In subsidiar, reclamantul a solicitat admiterea recursului si modificarea in parte a hotararii atacate, cu consecinta anularii Deciziei de impunere nr. 9767.3/31 mai 2012 si a Deciziei nr. 870/31 august 2012 (prin care s-a solutionat contestatia), facand trimitere la Decizia nr. 1543/R/15 februarie 2013 a Curtii de Apel Targu-Mures. In esenta, reclamantul a formulat urmatoarele motive: din considerentele hotararii atacate nu rezulta, in afara calitatii reclamantului de avocat, temeiurile legale care au stat la baza aprecierii primei instante, respectiv motivele de fapt si de drept care o exonereaza pe parata de obligatiile legale privind emiterea deciziei de stabilire a contributiei la F.N.U.A.S.S., nerezultand nici temeiurile de mentinere a Deciziei nr. 9767.3/2012, desi prima instanta era obligata, potrivit disp. art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ. sa arate motivele de fapt si de drept care i-au format convingerea, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor; deciziile de impunere atacate au fost emise de un organ necompetent material intrucat recurentul nu are calitatea de asigurat, nefiind incheiat un contract de asigurare intre el si C. A. S. - ca singur izvor de drepturi si obligatii; recurentul are garantia legala privind libertatea contractuala si dreptul de a-si alege asiguratorul, asa incat contributia la F.N.U.A.S.S. nu poate fi transformata intr-un impozit datorat fortat intimatei; C.A.S. Mures nu a dovedit prestarea, in favoarea recurentului, a vreunui serviciu medical in anii pentru care s-au emis deciziile de impunere; principiul libertatii contractuale si faptul ca izvorul raportului juridic de asigurari de sanatate are natura contractuala sunt aspecte recunoscute prin art. 211 alin. 1, art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, primordialitatea contractului de asigurare fiind reglementata de lege, neputand fi, deci, nesocotita cu luarea in considerare, cu prioritate, a declaratiilor de venituri ce sunt in sarcina asiguratului; neexistand un contract de asigurare intre recurent si intimata, aceasta din urma nu avea calitatea legala de a emite deciziile de impunere atacate; potrivit art. 2 alin. 1, art. 3 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr. 345/2006, la baza raportului de asigurare sta contractul, inexistenta acestuia conducand la inexistenta obligatiei de plata a contributiei la F.N.U.A.S.S. de catre recurent, precum si la nulitatea absoluta a deciziilor atacate; asa cum rezulta din contractul-model de asigurari sociale de sanatate (anexa 1 la Ordinul nr. 345/2006), acesta este guvernat de principiul libertatii partilor, nefiind un contract de adeziune, asiguratul putand sa aleaga furnizorul de servicii medicale, precum si C. A. S. la care se asigura; dreptul la informare este prevazut de art. 4 alin. 3 din H.G. nr. 972/2006 privind aprobarea Statutului C.N.A.S., art. 222 din Legea nr. 95/2006 cu privire la persoanele care au calitatea de asigurat; potrivit art. 33 din Legea nr. 51/1995, avocatii au propriul sistem de asigurari sociale, ca forma de asigurare specifica profesiei, recurentul optand pentru acest sistem, neputand fi obligat sa se asigure si sa plateasca o contributie la un fond cu privire la care nu are nicio obligatie nascuta in mod legal; in cazul in care contributia la F.N.U.A.S.S. este considerata un impozit, competenta de emitere a actelor administrative nu apartine intimatei, ci organului fiscal abilitat prin art. 17 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003, deciziile de impunere fiind, deci, nule; recurentului nu i-a fost respectat dreptul la aparare, prevazut de Constitutie, precum si drepturile anterior mentionate, intrucat deciziile de impunere au fost emise fara ca acestuia sa i se ceara minime relatii si fara sa se verifice daca intre recurent si intimata s-a incheiat un contract de asigurari sociale de sanatate, respectiv daca intimata i-a prestat recurentului vreun serviciu medical; conform modificarii Codului fiscal prin O.U.G. nr. 125/2011, in lipsa contractului de asigurare, raportul de asigurare se naste "ope legis", dar aceasta nu exclude libertatea recurentului de a-si alege asiguratorul si nici obligativitatea incheierii contractului de asigurare; daca Legea nr. 95/2006 ar fi stabilit un sistem obligatoriu de plata a contributiei la F.N.U.A.S.S., nu ar fi conditionat prestarea serviciilor medicale de plata acestei contributii, ci ar fi prevazut ca persoana ce nu a incheiat un contract de asigurari de sanatate sa poata beneficia de serviciile medicale; cat timp art. 211 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 stabileste ca asiguratii au dreptul la pachetul de baza de servicii medicale de la da inceperii platii contributiei, actele administrative prin care i s-a impus recurentului obligatia de plata pentru trecut si in afara cadrului contractual trebuie anulate; art. 220 din Legea nr. 95/2006 reglementeaza tipul de servicii medicale de care beneficiaza persoanele ce nu fac dovada calitatii de asigurat, ceea ce inseamna ca legiuitorul a recunoscut dreptul unei persoane de a nu deveni asigurat al vreunei case de asigurari de sanatate, primand manifestarea de vointa a asiguratului, dovedita prin incheierea contractului de asigurare; sumele stabilite cu titlu de accesorii (dobanzi si penalitati de intarziere) au caracter nelegal intrucat nu i s-au comunicat recurentului deciziile de stabilire a obligatiei de plata, nebeneficiind de termenul de plata potrivit disp. art. 43, art. 44, art. 45 din O.G. nr. 92/2003; de asemenea, recurentul nu a fost informat asupra obligatiilor si cuantumului acestora, asa incat nu se poate retine vreo culpa de natura sa justifice calcularea accesoriilor, cel putin pana la data emiterii titlului pentru debitul principal, astfel cum rezulta din Decizia nr. 1543/R/15 februarie 2013, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures in dosarul nr. 4415/102/2011; in lipsa comunicarii actelor administrative conform art. 44 din O.G. nr.92/2003, acestea nu sunt opozabile contribuabilului; necomunicarea in termen legal a deciziilor de impunere atacate nu poate fi motivata de intimata sau de prima instanta prin pretinsa culpa a reclamantului-recurent constand nedepunerea declaratiilor de venituri, cat timp acesta le-a depus in fiecare an la organul fiscal (A.N.A.F.), intimata avand posibilitatea sa stabileasca impozitul datorat cu titlu de contributie la F.N.U.A.S.S., in cazul in care exista temei legal pentru convertirea contributiei intr-un impozit; nu se poate sustine ca accesoriile pot fi calculate in functie de scadenta fiecarei obligatii principale, cat timp perceperea accesoriilor este conditionata de comunicarea deciziei de impunere si acordarea termenelor legale de plata.
Prin notele scrise depuse la 4 septembrie 2014, la solicitarea instantei de a aduce lamuriri referitoare la argumentul vizand necompetenta paratei-intimate de a emite titlurile de creanta - solicitare formulata in temeiul art. 129 alin. 5 Cod proc. civ. -, recurentul a facut urmatoarele mentiuni: potrivit art. 85 din O.G. nr. 92/2003, stabilirea obligatiilor fiscale principale sau accesorii se face, de regula, prin decizie de impunere, iar ca exceptie, prin declaratie fiscala, in cazul in care contribuabilului ii revine, prin lege, obligatia calcularii cuantumului datoriei fiscale (art. 86 din O.G. nr.92/2003); rezulta ca numai organele fiscale pot stabili impozite, taxe, contributii, recurentul invocand, din nou, art.1 7 alin. 5 din O.G. nr. 92/2003, sustinand ca intimata nu are competenta materiala de a emite deciziile de impunere atacate, care constituie titluri de creanta si nu titluri executorii, intrucat conform art. 1 alin. 3, art. 32, art. 33 din O.G. nr. 92/2003, competenta le revine organelor fiscale definite de acest act normativ; art. 216 din Legea nr. 95/2006 le-a conferit caselor de asigurari de sanatate doar competenta de aplicare a masurilor de executare silita a titlurilor de creanta emise in conformitate cu prevederile legale mentionate; un punct de vedere contrar este combatut si de Sentinta nr. 835/8 februarie 2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti in dosarul nr. 9914/2/2011, ramasa irevocabila prin Decizia nr. 6192/17 septembrie 2013 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin care au fost anulate dispozitiile art. 35 alin. 1 din Ordinul Presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007; notiunea de asigurat este definita de art. 211 din Legea nr.95/2006, contractul de asigurari de sanatate fiind incheiat de o persoana, in aceasta calitate, cu C. A. S. direct sau prin angajator; deci, contractul de asigurare este singurul act juridic ce da nastere la drepturi si obliga?ii intre asigurator si asigurat, nelegalitatea obligatiilor de plata stabilite de intimata rezultand si din art. 208 alin. 3 al Legii nr. 95/2006; obligativitatea asigurarilor sociale de sanatate nu poate fi confundata cu dobandirea calitatii de asigurat prin incheierea contractului de asigurari de sanatate; art. 215 alin. 3 nu i se aplica recurentului intrucat intre el si intimata nu s-a incheiat un contract de asigurari de sanatate, recurentul invocand si disp. art. 258 alin. 1 pct. 4, pct. 7 lit. b din Legea nr.95/2006, mentionand ca sustine motivele invocate prin cererea de recurs.
Prin intampinarea depusa la 13 iunie 2014, intimata C.A.S. MURES a solicitat a se dispune respingerea recursului, formuland, in esenta, urmatoarele aparari: in perioada 2010-2011, recurentul a ob?inut venituri din profesii libere, dar acestea nu au fost declarate la institu?ia intimata, in vederea stabilirii contribu?iei la F.N.U.A.S.S.; in urma solicitarilor A.F.P. Tg.-Mure?, acest organ fiscal a pus la dispozi?ia intimatei, cu intarziere, lista nominala cu veniturile realizate de recurent, aceste venituri fiind comunicate in format electronic, pe baza protocolului incheiat intre A.N.A.F. ?i C.N.A.S.; participarea obligatorie la plata contribu?iei de asigurari sociale de sanatate este un principiu de baza al sistemului, obliga?ia virarii contribu?iei revenindu-le ?i persoanelor fizice - art. 215 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 -, veniturile supuse calculului contribu?iei la F.N.U.A.S.S. fiind enumerate expres de art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, recurentul incadrandu-se la lit. b; deci, acesta avea obliga?ia declararii veniturilor realizate din activita?i independente ?i obliga?ia pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S., a?a incat se afla in culpa; existen?a obliga?iei de plata rezultand din lege nu este influen?ata de existen?a sau inexisten?a contractului de asigurare; calitatea de asigurat al Casei de Asigurari a Avoca?ilor nu exclude obliga?ia recurentului de a plati contribu?ia obligatorie pentru asigurarea sociala de sanatate, acestea fiind contribu?ii distincte, cele doua sisteme de asigurari fiind independente, dand na?tere unor drepturi ?i obliga?ii diferite; potrivit art. 91 din Legea nr. 51/1995, Casa de Asigurare a Avoca?ilor este organizata ?i func?ioneaza in scopul stabilirii ?i acordarii pensiilor ?i ajutoarelor sociale cuvenite avoca?ilor ?i urma?ilor acestora cu drepturi proprii la pensie, in condi?iile prevazute de legea speciala; deci, contribu?ia la aceasta Casa nu este similara cu contribu?ia la F.N.U.A.S.S.; referitor la prevederile O.U.G. nr. 125/2011, intimata a sus?inut ca potrivit Cap. V alin. 4, incepand cu data de 1 iulie 2012, casele de asigurari de sanatate predau organelor fiscale din subordinea A.N.A.F., in vederea colectarii, crean?ele reprezentand contribu?iile sociale datorate de persoanele fizice prevazute la Cap. II ?i III din Titlul IX2 al Codului fiscal, stabilite ?i neachitate pana la data de 30 iunie 2012; deci, incepand cu data de 1 iulie 2012, A.N.A.F. are competen?a de administrare a contribu?iilor datorate de persoanele fizice, dispozi?ie care nu poate afecta legalitatea deciziei de impunere prin care C.A.S. Mure? a stabilit contribu?iile datorate de recurent pentru o perioada anterioara, respectiv 2010-2011; dreptul la informare recunoscut de art. 222 din Legea nr. 95/2006 se exercita corelativ cu indeplinirea obliga?iei de declarare a veniturilor ?i a obliga?iei de plata a contribu?iei aferente acestora.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a retinut urmatoarele aspecte:
Prin Decizia de impunere nr. 9767.1/31 mai 2012, C.A.S. Mures a stabilit, in temeiul art. 256, art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, al O.G. nr. 92/2003 ?i al art. 35 din Ordinul pre?edintelui CNAS nr. 617/2007, ca reclamantul-recurent datoreaza contributia in procentaj de 5,5%, aferenta veniturilor din activita?i independente, pentru anii 2010 ?i 2011, la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (F.N.U.A.S.S.), in suma totala de 4.460 lei. De asemenea, la pct. 3 din Decizie, s-au invocat prevederile art. 259 alin. 9 din Legea nr. 95/2006 ?i prevederile art. 5 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ord. nr. 617/2007.
Baza de calcul au constituit-o sumele de cate 7.500 lei - pentru "perioadele de raportare pentru care s-au stabilit obliga?iile de plata", delimitate trimestrial, prin datele de 15.03.2010, 15.06.2010, 15.09.2010, 15.12.2010 - ?i sumele de cate 10.135 lei - pentru "perioadele de raportare pentru care s-au stabilit obliga?iile de plata", delimitate trimestrial, prin datele de 15.03.2011, 15.06.2011, 15.09.2011, 15.12.2011, existand ?i o "rectificare in plus 2010", calculata la suma de 10.539 lei, in procentaj de 5,5%, rezultand o contribu?ie in plus de 580 lei, fa?a de cea estimata pentru anul 2010. In Decizie s-a men?ionat contribu?ia, aceasta rezultand din aplicarea procentajului de 5,5% la suma reprezentand "venit baza de calcul", contribu?ia pentru fiecare dintre trimestrele anului 2010 fiind de cate 413 lei ?i pentru fiecare dintre trimestrele anului 2011 fiind de cate 557 lei.
In Decizia de impunere nr. 9714.1/31 mai 2012 s-a men?ionat, expres, cu privire la documentele care au stat la baza calculului obliga?iei de plata, ?i protocolul incheiat intre CNAS ?i ANAF .
Contestatia reclamantului-recurent, formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 9767.1/2012, a fost respinsa de C.A.S. Mures prin Decizia nr. 874/31 august 2012, retinandu-se, in esenta, pe de o parte, ca potrivit disp. art. 215 alin. 3, art. 257 alin. 2 lit. b Legea nr. 95/2006, persoanele fizice care realizeaza venituri din activita?i independente autorizate sunt obligate sa contribuie la constituirea F.N.U.A.S.S.; pe de alta parte, s-a retinut ca reclamantul-recurent nu a declarat veniturile la C.A.S. Mures, astfel ca procedura de instiintare in vederea recuperarii creantelor datorate F.N.U.A.S.S. a fost demarata dupa primirea datelor de la A.N.A.F.. In ce prive?te sus?inerile contestatorului vizand aplicarea art. V alin. 2 din O.U.G. nr. 125/2011, comisia de solutionare a contestatiilor a re?inut ca le revine caselor de asigurari sociale de sanatate, competen?a de administrare a contribu?iilor sociale datorate de persoanele fizice pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum ?i perioadei 1 ianuarie 2012-30 iunie 2012, ?i, totodata, competen?a de solu?ionare a contesta?iilor impotriva actelor administrative prin care s-au stabilit aceste obliga?ii; competen?a emiterii deciziilor de impunere este stabilita prin art. 35 alin. 1 din Ordinul pre?edintelui CNAS nr. 617/2007 ?i prin art. 216 din Legea nr. 95/2006, casele de asigurari avand competen?a de a aplica masurile de executare silita. Referitor la contractul de asigurari sociale de sanatate, comisia de solu?ionare a contesta?iilor a men?ionat ca obliga?iile catre F.N.U.A.S.S. sunt stabilite prin prevederi legale exprese - art. 208 alin. 3 din Legea nr. 96/2005 -, independent de existen?a sau inexisten?a formularului de contract. In legatura cu apartenen?a contestatorului la sistemul de asigurari al avoca?ilor - O.U.G. nr. 221/2000, Legea nr. 51/1995 -, comisia a re?inut ca acesta nu constituie un motiv pentru neplata obliga?iilor catre F.N.U.A.S.S., intrucat Legea nr. 95/2006 reglementeaza asigurarile sociale obligatorii, fara a men?iona categorii de persoane care fac excep?ie de la regula obligativita?ii pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S., iar in baza art. 215 alin. 3, art. 257 alin. 2 lit. b, persoanele fizice care ob?in venituri din activita?i independente autorizate sunt obligate sa le declare ?i sa contribuie la constituirea F.N.U.A.S.S..
Prin Decizia de impunere nr. 9767.2/31 mai 2012, C.A.S. Mures a stabilit, in temeiul art. 256, art. 257 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, al O.G. nr. 92/2003 ?i al art. 35 din Ordinul pre?edintelui CNAS nr. 617/2007, ca reclamantul-recurent datoreaza contributia in procentaj de 5,5%, aferenta veniturilor din activita?i independente, pentru anul 2012, la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate (F.N.U.A.S.S.), in suma totala de 2.228 lei. La pct. 3 din Decizie, s-au invocat prevederile art. 259 alin. 9 din Legea nr. 95/2006 ?i prevederile art. 5 alin. 4 din Normele metodologice aprobate prin Ord. nr. 617/2007.
Baza de calcul au constituit-o sumele de cate 10.135 lei - pentru "perioadele de raportare pentru care s-au stabilit obliga?iile de plata", delimitate trimestrial, prin datele de 15.03.2012, 15.06.2012, 15.09.2012, 15.12.2012. In Decizie s-a men?ionat contribu?ia, aceasta rezultand din aplicarea procentajului de 5,5% la suma reprezentand "venit baza de calcul", contribu?ia pentru fiecare dintre trimestrele anului 2012 fiind de cate 557 lei, precizandu-se ?i cuantumul contribu?iei restante, ?i anume 557 lei.
In Decizia de impunere nr. 9714.2/31 mai 2012 s-a men?ionat, expres, cu privire la documentele care au stat la baza calculului obliga?iei de plata, ?i protocolul incheiat intre CNAS ?i ANAF .
Contestatia reclamantului-recurent, formulata impotriva Deciziei de impunere nr. 9767.2/2012, a fost respinsa de C.A.S. Mures prin Decizia nr. 872/31 august 2012, expunandu-se, in esenta, argumente similare celor cuprinse in Decizia nr. 874/31 august 2012, cu privire la contractul de asigurari sociale, la dreptul asiguratului de a-?i alege C. A. S., la competen?a caselor de asigurari de sanatate de a emite decizii de impunere, la apartenen?a reclamantului-recurent la sistemul de asigurari al avoca?ilor, la stabilirea contribu?iei la F.N.U.A.S.S. pe baza informa?iilor comunicate de A.N.A.F., in temeiul protocolului incheiat cu C.N.A.S.
Prin Decizia nr. 9767.3/31 mai 2012, C.A.S. Mures a stabilit, in temeiul art. 88 lit. c, art. 119 din O.G. nr. 92/2003, art. 261 din Legea nr. 95/2006, ca pentru plata cu intarziere a contribu?iilor la F.N.U.A.S.S., accesorii in suma totala de 11.961 lei, din care 9.204 lei reprezinta majorari/dobanzi de intarziere ?i 2.757 lei reprezinta penalita?i de intarziere. In Decizie s-a precizat ca detaliile referitoare la modul de clacul al sumelor reprezentand accesorii aferente obliga?iilor la F.N.U.A.S.S. se afla in anexa, iar in acest din urma act sunt redate accesoriile in mod distinct, cu specificarea documentului prin care s-a individualizat suma de plata ?i a datei scaden?ei, a perioadei pentru care au fost calculate fiecare dintre accesorii, a bazei de calcul - suma debit -, a procentajului de calcul, a numarului zilelor de intarziere ?i a sumei de plata.
Contestatia reclamantului-recurent, formulata impotriva Deciziei nr. 9767.3/2012, a fost respinsa de C.A.S. Mures prin Decizia nr. 870/31 august 2012, expunandu-se, in esenta, argumente similare celor cuprinse in Decizia nr. 874/31 august 2012, cu privire la contractul de asigurari sociale, la dreptul asiguratului de a-?i alege C. A. S., la competen?a caselor de asigurari de sanatate de a emite decizii de impunere, la apartenen?a reclamantului-recurent la sistemul de asigurari al avoca?ilor, la stabilirea contribu?iei la F.N.U.A.S.S. pe baza informa?iilor comunicate de A.N.A.F., in temeiul protocolului incheiat cu C.N.A.S. In ce prive?te accesoriile, in Decizia nr. 870/31 august 2012 s-au invocat disp. art. 119, art. 120 alin. 1, art. 1201 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, art. 261 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, sus?inandu-se ca reclamantul-recurent datoreaza dobanzi ?i penalita?i de intarziere pentru neachitarea la termenul de scaden?a a obliga?iilor de plata.
Referitor la competen?a C.A.S. Mure?, respectiv abilitarea legala de a emite Deciziile de impunere nr. 9767.1/31 mai 2012, nr. 9767.2/31 mai 2012 ?i Decizia nr. 9767.3/31 mai 2012, respectiv competen?a de a solu?iona contesta?iile formulate de reclamantul-recurent, impotriva acestor acte administrativ-fiscale - demersuri finalizate cu emiterea Deciziilor nr. 870/31 august 2012, nr. 872/31 august 2012, nr. 874/31 august 2012 -, Curtea a constatat, in primul rand, ca prin disp. art. 35 din Ordinul Pre?edintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 s-a prevazut ca, in conformitate cu art. 215 alin. 3 din lege si art. 81 din Codul de procedura fiscala, pentru obligatiile de plata fata de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanta il constituie, dupa caz, declaratia prevazuta la art. 32 alin. 4, decizia de impunere emisa de organul competent al CAS, precum si hotararile judecatoresti privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisa de organul competent al CAS si pe baza informatiilor primite pe baza de protocol de la ANAF. (2) Titlul de creanta prevazut la alin. (1) devine titlu executoriu la data la care creanta bugetara este scadenta prin expirarea termenului de plata prevazut de lege.
Este adevarat ca prin Sentin?a nr. 835/8 februarie 2012 pronun?ata de Curtea de Apel Bucure?ti in dosarul nr. 9914/2/2011 - publicata in Monitorul Oficial nr. 243/4 aprilie 2014, ca urmare a ramanerii irevocabile, prin Decizia nr. 6192/17 septembrie 2013 a Inaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie - s-a dispus anularea in parte a dispozitiilor art. 35 alin. 1 din Ordinul presedintelui C.N.A.S. nr. 617/2007 in privinta posibilitatii organului competent al C.A.S. de a emite decizii de impunere.
Cu toate acestea, posibilitatea legala de emitere a deciziilor de impunere de catre C.A.S. ?i de solu?ionare a contesta?iilor era stabilita, distinct de norma cuprinsa in art. 35 din Ordinul Pre?edintelui C.N.A.S. nr. 617/2004, chiar ?i in perioada de ac?iune a acestui Ordin.
Astfel, art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 117/2010 a avut in vedere (cu referire la modificarea art. 1 alin. 1 din Codul fiscal), "cadrul legal" pentru impozite, taxe ?i contribu?ii sociale obligatorii, prevazute la art. 2, contribu?ia la F.N.U.A.S.S. fiind expres enumerata la art. 2 alin. 2 lit. b din Codul fiscal, astfel cum acest text de lege a fost modificat prin art. art. I pct. 1 din O.U.G. nr. 117/2010.
Ulterior, insa, a fost adoptata O.U.G. nr. 125/2011, iar potrivit disp. art. V alin. 2 din Cap. III al O.U.G. nr. 125/2011 competenta de administrare a contributiilor sociale datorate de persoanele fizice prevazute la alin. 1 pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum si perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contributii sociale aferente anului 2012 si, totodata, pentru solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a facut stabilirea revine caselor de asigurari sociale, potrivit legislatiei specifice aplicabile fiecarei perioade.
Excep?iile de la aceasta regula sunt expres ?i limitativ prevazute in art. V alin. 3, nefiind aplicabile, in spe?a, pentru ca vizeaza stabilirea contributiilor sociale, precum si solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a facut stabilirea, in cazul efectuarii inspectiei fiscale pentru perioade anterioare datei de 1 ianuarie 2012.
Pe de alta parte, trebuie observat ca legiuitorul a conferit calitate procesuala Agen?iei Na?ionale de Administrare Fiscala (care se subroga in toate drepturile si obligatiile procesuale caselor de asigurari sociale si dobandeste calitatea procesuala a acestora, incepand cu data de 1 iulie 2012), prin art. V alin. 10 din Cap. III al O.U.G. nr. 125/2011, numai pentru litigiile avand ca obiect contestatiile la executarea silita sau contestatiile impotriva actelor prin care se dispun si se duc la indeplinire masurile asiguratorii, precum si in cazul litigiilor ce privesc procedurile de insolventa.
A?adar, din perspectiva aplicarii normelor speciale anterior evocate, chiar in contextul anularii in parte a disp. art. 35 alin. 1 din Ordinul Pre?edintelui C.N.A.S. nr. 617/2004, pana la data de 30 iunie 2012, inclusiv, caselor de asigurari de sanatate li s-a dat indrituirea de a emite decizii de impunere ?i, ulterior, de a solu?iona contesta?iile administrative formulate impotriva acestor decizii.
Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat termenul stabilit prin disp. art. V alin. 10 din O.U.G. nr. 125/2011, in care casele de asigurari sociale aveau obliga?ia de a transmite catre A.N.A.F. o copie a titlurilor prin care au fost individualizate contributiile sociale datorate de persoanele fizice conform alin. 2, a fost prorogat succesiv prin art. III din O.U.G. nr. 71/2013 prin art. III din O.U.G. nr. 115/2013 pana la data de 30 iunie 2014 inclusiv.
Referitor la obligatia de plata a contributiei la F.N.U.A.S.S. pentru veniturile realizate de reclamantul-recurent din profesii libere, in anii 2010-2012, cu referire la nelegalitatea hotararii primei instante, prin raportare la faptul ca nu a fost incheiat un contract de asigurare de sanatate, intre parti ?i ca asigurarea sociala de sanatate nu este obligatorie, ope legis - argumentele formulate de recurent pentru sustinerea acestor afirmatii fiind deja redate, in aceste considerente, cu ocazia prezentarii cererii de recurs -, Curtea a retinut urmatoarele aspecte, relevante pentru solu?ionarea cauzei:
Potrivit disp. art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002, art. 208 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, asigurarile sociale de sanatate sunt obligatorii, principiu aplicabil ?i in cazul existen?ei unei asigurari voluntare de sanatate, data fiind prevederea cuprinsa in art. 208 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, conform careia asigurarea voluntara de sanatate nu exclude obligatia de a plati contributia pentru asigurarea sociala de sanatate.
Tot astfel, potrivit normelor speciale cuprinse in Titlul VIII, Cap. 2 - intitulat "Asigura?ii" din Legea nr. 95/2006, respectiv disp. art. 211 alin. 1, sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara_ si fac dovada platii contributiei la fond, in conditiile prezentei legi, aceea?i prevedere fiind cuprinsa ?i in art. 2 alin. 1 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S., conform careia calitatea de asigurat o au toti cetatenii romani cu domiciliul in tara_ si fac dovada platii contributiei la fond, in conditiile legii si ale prezentelor norme metodologice.
In acela?i sens, disp. art. 319 lit. d din Legea nr. 95/2006, stabile?te ca asiguratul este persoana asigurata conform legislatiei in vigoare in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate din Romania.
Teza finala din art. 211 alin. 1 exclude, din perspectiva voin?ei legiuitorului, incheierea contractului de asigurare ca o condi?ie sine-qua-non a dobandirii calita?ii de asigurat. Concluzia se impune prin prisma faptului ca, dupa ce, in prima parte a disp. art. 211 alin. 1 s-a afirmat calitatea de asigurat a tuturor ceta?enilor romani cu domiciliul in ?ara (care fac dovada pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S.), norma speciala continua cu sintagma in aceasta calitate - adica in calitatea de asigurat dobandita prin efectul legii -, persoana in cauza incheie un contract de asigurare cu casele de asigurari de sanatate, direct sau prin angajator, al carui model se stabileste prin ordin al presedintelui CNAS cu avizul consiliului de administratie.
La fel de clar este ?i textul art. 2 din Ordinul 345/2006 al Pre?edintelui C.N.A.S., potrivit caruia casele de asigurari de sanatate incheie cu asiguratii aflati in evidenta acestora, direct sau prin angajator, contracte de asigurari sociale de sanatate. Contractele de asigurari sociale de sanatate vor fi incheiate si cu alti asigurati, pe masura luarii acestora in evidenta de casele de asigurari de sanatate. Luarea in eviden?a a asigura?ilor nu presupune, insa, un demers lasat exclusiv in sarcina caselor de asigurari, rolul activ al contribuabilului, in acest sens, fiind evident, din interpretarea coroborata a normelor speciala cuprinse in actele normative evocate.
A?adar, potrivit voin?ei legiuitorului, exprimata in textele de lege analizate, nu incheierea contractului de asigurare determina dobandirea calita?ii de asigurat, ci, calitatea de asigurat ope legis da dreptul incheierii, de catre persoana in cauza ?i in aceasta calitate, a contractului de asigurare, cu respectarea principiului alegerii libere de catre asigurati a casei de asigurari, inscris in disp. art. 208 alin. 3 lit. a din Legea nr. 95/2006.
Modalitatea de formulare a acestui principiu vine sa confirme, o data in plus, concluzia anterior expusa, de vreme ce alegerea casei de asigurari - cu care se incheie contractul de asigurare - se face de catre asigura?i. Prin urmare, calitatea de asigurat se dobande?te prin efectul legii, iar nu prin incheierea contractului de asigurare, contractarea fiind, de altfel, definita de disp. art. 210 alin. 1 lit. f din Legea nr. 95/2006, ca reprezentand procesul prin care se reglementeaza relatiile dintre casele de asigurari de sanatate si furnizori, in vederea asigurarii drepturilor pentru persoanele asigurate in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate.
In acela?i sens, Curtea a re?inut ca art. 2 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S. face distinc?ie clara intre calitatea de asigurat ?i drepturile de asigurare, calitatea incetand, bunaoara, odata cu pierderea domiciliului in Romania, in timp ce drepturile de asigurare inceteaza dupa 3 luni de la ultima plata a contribu?iei.
De asemenea, art. 217 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 se refera la con?inutul contractului-cadru multianual, care se elaboreaza de CNAS, prin care se stabilesc drepturile prevazute la alin. 1 - vizand pachetul de servicii de baza, in condi?iile legii, iar potrivit disp. art. 217 alin. 3, contractul-cadru reglementeaza, in principal, conditiile acordarii asistentei medicale - enumerarea acestor condi?ii (lit. a-k) neincluzand obliga?ia pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S., astfel incat nu se poate sus?ine ca aceasta obliga?ie se na?te strict ?i limitativ in temeiul contractului.
In condi?iile expres statornicite de legiuitor, existen?a obliga?iei de plata a contribu?iei la F.N.U.A.S., ca urmare a calita?ii de asigurat prin efectul legii - constituirea Fondului facandu-se, conform disp. art. 209 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, din contributia pentru asigurari sociale de sanatate, denumita in continuare contributie, suportata de asigurati_ -, nu este condi?ionata de finalizarea procedurii de "contractare".
In acela?i sens, referitor la ob?inerea calita?ii de asigurat, legiuitorul nu le cere, conform disp. art. 259 alin. 7 din Legea nr. 95/2006, persoanelor care au obliga?ia de a se asigura ?i nu pot dovedi plata contribu?iei, sa incheie contractul de asigurare, ci le cere sa achite contribu?ia legala lunara ?i obliga?iile fiscale accesorii (facand trimitere la O.G. nr. 92/2003), cu distinc?iile cuprinse la lit. a-c. In acord cu disp. art. 28 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S., persoanele care au obligatia de a se asigura si nu pot dovedi plata contributiei sunt obligate pentru a obtine calitatea de asigurat sa achite contributia legala_ (potrivit modalita?ilor de calcul enumerate in aceasta norma speciala).
De asemenea, din coroborarea disp. art. 261 alin. 4, 5 art. 257 din Legea nr. 95/2006, in cazul neachitarii in termen a contribu?iilor datorate fondului, asigura?ii au obligatia de a pune la dispozitia organelor de control ale ANAF sau ale caselor de asigurari, dupa caz, documentele justificative si actele de evidenta necesare in vederea stabilirii obligatiilor la fond.
A?adar, obliga?ia achitarii la termen a contribu?iei datorate F.N.U.A.S.S. nu este anihilata prin neincheierea contractului de asigurare ?i, pe de alta parte, distinct de existen?a sau inexisten?a contractului, obliga?iile fa?a de Fond sunt stabilite ?i executate silit potrivit procedurilor instituite de Legea nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, si Ordonantei Guvernului nr. 92/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si normelor aprobate prin ordin al presedintelui CNAS, cu avizul consiliului de administratie - art. 261 alin. 4 din Legea nr. 95/2006.
Tot astfel, incetarea calita?ii de asigurat nu este condi?ionata de incetarea efectelor contractului de asigurare, dat fiind ca, in conformitate cu disp. art. 211 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza odata cu pierderea dreptului de domiciliu sau de sedere in Romania, aceea?i prevedere fiind cuprinsa ?i in art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S.
De asemenea, prin art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 s-a stabilit ca, in afara categoriilor de persoane exceptate de la plata contribu?iei - enumerate expres ?i limitativ in alin.1, 2 -, celelalte categorii de persoane au obligatia sa se asigure in conditiile art. 211 si sa plateasca contributia la asigurarile sociale de sanatate in conditiile prezentei legi.
Curtea a re?inut ?i faptul ca posibilitatea asiguratului de a-?i alege C. A. S. sau formularea "persoanele fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare", inserata in art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 al Pre?edintelui C.N.A.S., nu pot fi utilizate pentru eludarea normelor speciale anterior men?ionate, prin neexercitarea unei op?iuni ?i neincheierea contractului, cu finalitatea nepla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S. ?i a sus?inerii inexisten?ei calita?ii de asigurat.
Curtea a avut in vedere ?i disp. art. I pct. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 117/2010, pentru modificarea Codului fiscal - Legea nr. 571/2003 - care stabile?te cadrul legal pentru impozitele, taxele si contributiile sociale obligatorii prevazute la art. 2, care constituie venituri la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate, iar la art. 2 alin. 2 lit. b (cuprins in art. I alin. 1 pct. 2 din O.U.G. nr. 117/2010) este enun?ata contributia individuala de asigurari sociale de sanatate si contributia datorata de angajator la bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate.
A?adar, ?i din aceasta perspectiva expres reglementata, contribu?ia individuala la F.N.U.A.S.S. este una obligatorie, legiuitorul necondi?ionand-o de incheierea contractului de asigurare, concluzie confirmata ?i prin disp. art. 3 alin. 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statului C.N.A.S., care stabile?te ca asigurarile sociale de sanatate_ sunt obligatorii ?i func?ioneaza ca un sistem unitar.
Avand in vedere argumentele anterior redate, ra?ionamentul recurentului - in legatura cu necesitatea incheierii contractului cu C.A.S., pentru dobandirea calita?ii de asigurat -, este contrazis de normele speciale analizate.
In privin?a reglementarilor cuprinse in O.U.G. nr. 221/2000, recurentul a sus?inut ca acestea reprezinta un sistem de asigurari obligatoriu, prin art. 44, art. 92 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 fiind prevazuta obliga?ia pla?ii contributiilor stabilite pentru formarea bugetului baroului si a fondurilor Casei de Asigurari a Avocatilor din Romania si ale filialelor. Deci, fa?a de caracterul acestui sistem, recurentul a sus?inut, implicit, ca nu este incidenta disp. art. 208 alin. 6 din Legea nr. 95/2006, conform careia asigurarea voluntara de sanatate nu exclude obligatia de a plati contributia pentru asigurarea sociala de sanatate.
Curtea a constatat ca sistemul constituit prin actele normative evocate nu este similar cu cel statornicit prin Legea nr. 95/2006, in privin?a drepturilor sociale a caror asigurare o reglementeaza, intrucat, astfel cum rezulta din art. 11 al O.U.G. nr. 221/2000, drepturile prevazute la lit. a, b, d nu sunt cele care fac obiectul Legii nr. 95/2006, iar lit. c se refera la alte indemnizatii prevazute de Statutul Casei de Asigurari a Avocatilor. Statutul prevede, la art. 2, gestionarea unui sistem propriu de pensii, iar presta?iile enumerate la art. 10, art. 101 nu vizeaza pachetele de servicii cuprinse in Legea nr. 95/2006. De altfel, recurentul recunoa?te ca in enumerarea facuta de art. 11 din acest act normativ (O.U.G. nr. 221/2000 - n.n.) nu se regasesc ?i asigurarile sociale de sanatate, conchizand, cu privire la acest aspect, ca lipsa men?ionarii explicite in acest articol a acestor contribu?ii face ca avocatului sa nu i se recunoasca de legea speciala acest drept, insa nu ii creeaza statutul de asigurat in baza Legii nr. 95/2006, men?ionand ca argumentele prezentate cu privire la dobandirea calita?ii de asigurat - respectiv la necesitatea incheierii contractului de asigurare - raman valabile. Or, aceste argumente au fost deja analizate de Curte care a expus, detaliat, motivele pentru care sunt infirmate de dispozi?iile legale.
In plus, Curtea a re?inut ca, potrivit disp. art. 2 alin. 3, art. 5 alin. 1 din Anexa 1 la H.G. nr. 972/2006, pentru aprobarea Statutului Casei Na?ionale de Asigurari de Sanatate (C.N.A.S.), bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate aprobat, cu respectarea prevederilor legii, este gestionat de casele de asigurari de sanatate care asigura functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local, sub controlul CNAS ?i al Ministerului Sanata?ii (art. 3 alin. 2), iar potrivit disp. art. 30 alin. 2, sistemul national de asigurari sociale de sanatate este organizat prin casele de asigurari aflate in subordinea CNAS, asigurand functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local, bugetul Fondului fiind aprobat de Parlament, la propunerea Guvernului, ca anexa la legea bugetului de stat - art. 31 alin. 2.
Prin urmare, fa?a de diferen?ele de reglementare intre cele doua sisteme, cel na?ional, de asigurari sociale de sanatate (in cadrul caruia se constituie, se gestioneaza ?i se administreaza Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, al carui buget este aprobat de Parlament, iar activitatea C.N.A.S. ?i a caselor de asigurari de sanatate este controlata de Ministerul Sanata?ii), ?i cel de asigurari sociale specific avoca?ilor (gestionat prin Casa de Asigurari a Avocatilor) nu se poate, in mod evident, pune semnul egalita?ii, nici din perspectiva obiectului reglementarilor ?i nici prin prisma efectelor caracterului obligatoriu al reglementarilor.
Avand in vedere actiunea normelor speciale evocate, Curtea nu a putut da eficien?a juridica motivelor invocate de reclamantul-recurent pentru exonerarea acestuia de la plata contributiei la F.N.U.A.S.S., datorata pentru veniturile din profesii libere, obtinute in anii 2010-2012. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat, in Deciziile nr. 872/2012 ?i nr. 874/2012 s-a men?ionat ca deoarece contestatorul nu ?i-a respectat obliga?ia legala de declarare a veniturilor realizate in vederea stabilirii ?i pla?ii contribu?iei la F.N.U.A.S.S. datorate asupra acestora, C.A.S. Mure? a procedat, urmare primirii veniturilor de la A.N.A.F. pe baza de protocol, la emiterea deciziei de impunere.
A?adar, in lipsa indeplinirii, de catre reclamantul-recurent, a obliga?iei de declarare a veniturilor ob?inute din profesii libere, obtinute in anii 2010-2012, modalitatea in care, C.A.S. Mure? a intrat in posesia datelor referitoare la incasarea sumelor de catre reclamantul-recurent, rezulta din Protocolul incheiat intre C.N.A.S. si A.N.A.F. in luna octombrie 2007 (inregistrat la C.N.A.S. sub nr. P5282/26 octombrie 2007, iar la A.N.A.F. sub nr. 95896/30 octombrie 2007), precum si din Actul aditional nr. 1 la acest Protocol, incheiat in luna aprilie 2009 inregistrat la C.N.A.S. sub nr. P1797/13 aprilie 2009, iar la A.N.A.F. sub nr. 801320/9 octombrie 2009) privind furnizarea datelor referitoare la asiguratii din categoriile de persoane care realizeaza venituri din profesii libere si activitati comerciale, din drepturi de proprietate intelectuala, din dividende, dobanzi si din cedarea folosintei bunurilor, din agricultura si silvicultura, precum si date privind plata contributiilor datorate de angajator si angajat la F.N.U.A.S.S. pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat.
Aceste elemente, coroborate cu lipsa prezentarii, de catre reclamantul-recurent, a unor probe concrete prin care sa infirme cuantumul bazelor de calcul re?inute in cele doua decizii de impunere atacate, pe baza informa?iilor furnizate de A.N.A.F., duc la concluzia neconfirmarii aspectelor de nelegalitate invocate de recurent.
Cu privire la dobanzile de intarziere ?i la penalita?ile de intarziere, Curtea a retinut - in primul rand, in legatura cu obligatia caselor de asigurari de sanatate de informare a persoanelor asigurate (asupra drepturilor si obligatiilor acestora), invocata expres de reclamantul-recurent - urmatoarele aspecte:
� disp. art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 a instituit, in sarcina C.N.A.S., obligatia de a folosi mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea si sustinerea intereselor asiguratilor pe care ii reprezinta;
� art. 222 din Legea nr. 95/2006 (publicata in M. Of. nr. 372/28 aprilie 2006), a statornicit, de asemenea, in mod expres, dreptul de informare apartinand asiguratilor si, in mod corelativ, obligatia caselor de asigurari de a asigura aceasta informare: fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale;
� asadar, obligatia de informare pusa de legiuitor in sarcina caselor de asigurari de sanatate este una complexa, neputandu-se reduce la informarea asiguratului doar cu privire la "nivelul de contributie personala", ci incluzand si informarea acestuia asupra tuturor obligatiilor sale fata de bugetul asigurarilor sociale de stat, demers care presupune, cu preeminenta, informarea asiguratului cu privire la obligatia de declarare a veniturilor pentru care se percepe contributia la F.N.U.A.S.S.; o astfel de abordare a legiuitorului exclude analizarea sus?inerilor reclamantului doar prin raportarea stricta la imposibilitatea invocarii necunoasterii legii, avand in vedere stipularea dreptului de informare al asiguratului (si a obligatiei corelative a caselor de asigurari de sanatate), in forma anterior redata, cu atat mai mult cu cat toate componentele acestui dreptului statornicit de art. 222 din Legea nr. 95/2006 se gaseau deja prevazute in alte texte ale Legii; asadar, in situatia in care legiuitorul ar fi considerat ca asiguratul are obligatia stricta de a cunoaste normele speciale, atitudinea acestuia trebuind analizata doar din perspectiva principiului necesitarii cunoasterii legii, ar fi fost superflua includerea in actul normativ a dreptului la informare cu privire la aspecte punctual prevazute, atat in O.U.G. nr. 150/2002, cat si in Legea nr. 95/2006;
� asadar, obligatia de informare trebuie astfel indeplinita, cel putin o data pe an, incat, in acord cu vointa legiuitorului, sa-i fie accesibila fiecarui asigurat - in caz contrar, norma speciala neputandu-si produce efectul pentru care a fost instituita; Curtea a constatat ca obligatia de informare instituita in sarcina Casei nationale de asigurari de sanatate si a caselor de asigurari de sanatate, prin O.U.G. nr. 150/2002, respectiv Legea nr. 95/2006, a fost reglementata prin norme de-sine-statatoare (art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006), fiind corelativa dreptului fiecarui asigurat de a fi informat; asa fiind, normele speciale evocate contin prevederi ce tin, prin natura, destinatia si efectul lor, de sfera drepturilor personale, neinscriindu-se, deci, in categoria informatiilor publice, astfel cum este marcata de prevederile Legii nr. 554/2001;
� concluzia se impune, pe de o parte, prin prisma caracterului personal al veniturilor realizate de asigurati, astfel ca scopul normelor mentionate difera de cel pentru care a fost edictata Legea nr. 544/2001 - accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public; in acest sens, Curtea a avut in vedere si disp. art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, conform careia prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei; or, dreptul fiecarui asigurat de a fi informat asupra drepturilor si obligatiilor sale (prevazut de art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006), este un drept subiectiv, creat expres de legiuitor cu referire directa si preeminenta la persoana asigurata, iar numai in mod subsecvent la activitatea institutiei publice, privita din perspectiva indeplinirii acestei obligatii al carei destinatar este asiguratul; de altfel, Curtea Constitutionala a confirmat faptul ca veniturile salariale personale - pentru care asiguratii datoreaza contributia la constituirea F.N.U.A.S.S., trebuind, deci, informati asupra acestei obligatii - nu fac parte din categoria informatiilor publice, avand caracter confidential (prevazut de art. 163 din Codul muncii - anterior fiind cuprins in art. 158 din Codul muncii); prin Deciziile nr. 615/2006 si nr. 323/2010, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 2 lit. b, art. 12 alin. 1 lit. d si art. 14 alin. 1, corob. cu art. 2 lit. c din Legea nr. 544/2001, retinand ca salariul concret al unei persoane, stabilit in cadrul limitelor minime si maxime prevazute in actele normative, tinand seama de importanta muncii depuse, de contributia adusa la realizarea sarcinilor si de situatia sa personala, nu mai prezinta interes public, intrand in sfera interesului privat al persoanei (caracter public avand bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice, in care sunt prevazute cheltuielile cu personalul, dupa cum publice sunt si actele normative prin care s-au stabilit salariile personalului institutiilor din sectorul bugetar); asadar, din perspectiva evocata, art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006 constituie o norme speciale fata de reglementarea generala a dreptului la informatii publice cuprinsa in Legea nr. 544/2001;
� pe de alta parte, concluzia se impune din disp. art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006, prin raportare la cele cuprinse in Legea nr. 554/2001, mai exact la obligatia prealabila a persoanei care solicita informatiile publice de a formula o cerere, statornicita ca o conditie sine-qua-non pentru a declansa indeplinirea obligatiei de informare; atunci cand legiuitorul a dorit sa conditioneze accesul la informatii de indeplinirea anumitor formalitati, le-a prevazut, in mod expres, bunaoara, in disp. art. 3 din Legea nr. 544/2001; or, o astfel de procedura, de sesizare a caselor de asigurari de sanatate, in scopul concretizarii dreptului asiguratului la informare, nu a fost reglementata nici in art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 si nici in art. 222 din Legea nr. 95/2006; de altfel, vointa legiuitorului de a nu conditiona dreptul la informare al persoanei asigurate de o anume procedura, asezata in sarcina acesteia, este confirmata si de disp. art. 4 alin.3 din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului C.N.A.S., norma speciala care reglementeaza, o data in plus, dreptul la informare al persoanei asigurate, stabilind ca fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, nivelului de contributie personala si modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale; asadar, nici acest text normativ nu prevede vreo obligatie a persoanei asigurate de a indeplini o procedura prealabila, prin formularea si depunerea cererii, in scopul de a fi informata, norma speciala fiind cu atat mai elocventa cu cat contine si dreptul persoanei asigurate de a fi informata asupra nivelului de contributie personala si modalitatii de plata, cel putin o data pe an, detaliere care vine sa fundamenteze, din nou, concluzia potrivit careia art. 222 nu a fost inclus in Legea nr. 95/2006 ca un element intemeiat pe Legea nr. 544/2001, cu caracterul strict de informatie publica - cu procedura aferenta -, ci a fost destinat realizarii informarii asiguratilor, cu privire la drepturi si obligatii personale ale acestora;
� interpretarea dreptului la informare, continut de art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 si de art. 222 din Legea nr. 95/2006, in sensul aratat, rezulta cu claritate si din art. 10 pct. 16 al Regulamentului de organizare si functionare a C.A.S. Mures, text potrivit caruia printre atributiile acestei case de asigurari de sanatate este inclusa si folosirea mijloacelor adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea si sustinerea intereselor asiguratilor (fara nicio formalitate prealabila), respectiv din art. 29 al Regulamentului, intitulat Activitatile Compartimentului Relatii cu Asiguratii, care nu prevede depunerea unei cereri pentru obtinerea informatiilor, in temeiul art. 222 din Legea nr. 95/2006 - desi, cu privire la alte situatii, s-a mentionat atributia acestui Compartiment de primire, inregistrare si operare pe portal a cererilor persoanelor asigurate;
� in speta, nu s-a facut dovada indeplinirii obligatiei de informare a reclamantului de catre parata, in conditiile statornicite de lege, punctual evocate.
Referitor la obligatia paratei de colectare a contributiilor la F.N.U.A.S.S., care, potrivit normelor speciale, nu este lasata la dispozitia organului fiscal, Curtea a retinut urmatoarele aspecte:
� art. 84 lit. a din O.U.G. nr. 150/2002 a stabilit obligatia C.N.A.S. de a urmari colectarea si folosirea cu eficienta a fondului;
� art. 65 lit. e din O.U.G. nr. 150/2002, art. 271 lit. e din Legea nr. 95/2006 au prevazut obligatia caselor de asigurari de a utiliza toate demersurile legale pentru a optimiza colectarea contributiilor si recuperarea creantelor restante la contributii pentru fond;
� or, in speta, sumele realizate din profesii libere, au fost incasate de reclamantul-recurent in anii 2010-2012; parata-intimata nu a facut dovada utilizarii tuturor demersurilor legale pentru optimizarea colectarii contributiei la F.N.U.A.S.S., respectiv pentru colectarea cu eficienta a acestei contributii; C.A.S. Mures s-a limitat sa astepte o perioada considerabila de timp, sub protectia termenului de prescriptie stabilit pentru obligatiile fiscale (de art. 91 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 - act normativ la care face trimitere art. 216 din Legea nr. 95/2006), pana sa intreprinda primul si singurul demers ce a dus la emiterea deciziilor de impunere, respectiv solicitarea facuta catre A.N.A.F. de a i se comunica date despre contribuabili - sus?inerea intimatei, referitoare la faptul ca, de?i a solicitat administra?iei finan?elor publice sa comunice date privind veniturile ob?inute din profesii libere, precum ?i numele persoanelor care le-au ob?inut, iar organul fiscal a intarziat sa ofere informa?iile cerute, n

Sursa: Portal.just.ro