Obligatia de plata a contributiei la FNUASS, pentru veniturile suplimentare realizate de pensionari

Scutirea de la plata acestei obligatii. Lipsa contractului de asigurare. Asigurarea dreptului la informare.
- Legea nr. 544/2001;
- O. U. G. nr. 150/2002:  art. 51, art. 53 alin. 2, art. 6. art. 84 lit. c;
- Legea nr. 95/2006 - art. 257, art. 213,  art. 222, art. 215 alin. 3;
- O. U. G. nr. 107/2005;
- Decizia C.C.R. nr. 137/2004, Decizia C.C.R. nr. 161/2004 . 
Din coroborarea textelor art. 51 din O. U. G. nr. 150/2002 si art. 257 din Legea nr. 95/2006, cu cele ale art. 213 din Legea nr. 95/2006; art. 6 din O. U. G. nr. 150/2002, tinand cont si de cele statuate de Curtea Constitutionala precum si de reglementarile anterioare in materie si anume O. U. G. nr. 107/2005 rezulta ca, pensionarii beneficiaza de asigurari de sanatate fara plata contributiei, numai pentru veniturile din pensii, tinandu-se cont de perioada de referinta si modificarile legislative intervenite.
Plata contributiei nu este conditionata de incheierea unui contract de asigurare, fiind determinata de lege.
Textul art. 222 din Legea nr. 95/2006 a statornicit in mod expres dreptul de informare apartinand asiguratilor si in mod corelativ, obligatia caselor de asigurari de a asigura aceasta informare, fiecare asigurat avand dreptul de a fi informat cel putin odata pe an asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala, a modalitatilor de plata, asupra drepturilor si obligatiilor sale. Aceasta obligatie de informare rezulta si din O. U. G. nr. 150/2002 - art. 84 lit. c dar si din art. 10 pct. 16 al Regulamentului de organizare si functionare a CAS, respectiv art. 29.
Culpa pentru plata cu intarziere a obligatiei apartine casei de asigurari de sanatate care nu si-a indeplinit obligatia de a informa persoana asigurata, cel putin odata pe an, ca procedura anterioara emiterii deciziei de impunere.
Prin Sentinta nr.5192 din 21 decembrie 2012, Tribunalul Mures, Sectia contencios administrativ si fiscal, a respins actiunea in contencios administrativ si fiscal formulata si precizata de reclamantul D. T., in contradictoriu cu parata C. A. S. Mures, ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare, Tribunalul a retinut urmatoarele:
Parata C. A. S. Mures a emis decizia de impunere nr. 1034 din 18.08.2011, prin care a fost stabilita in sarcina reclamantului D. T. obligatia de plata a sumelor de 1.283 lei, reprezentand contributii la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate pentru anii 2006-2008, 1.422 lei reprezentand dobanzi de intarziere si 193 lei reprezentand penalitati de intarziere, contributia fiind stabilita asupra veniturilor realitate din chirii, venituri comunicate de Administratia Financiara.
Reclamantul a formulat contestatie impotriva acestui act administrativ fiscal, respinsa ca neintemeiata de parata C. A. S. Mures prin decizia nr. 728/24.11.2011.
La emiterea deciziei de impunere au fost avute in vedere veniturile realizate de reclamant din cedarea folosintei bunurilor in anii 2006, 2007 si 2008 pentru imobilul situat in xxx, venituri comunicate paratei de catre ANAF, in baza protocolului incheiat cu parata.
Instanta a apreciat ca argumentele invocate de reclamant in sustinerea nelegalitatii deciziei contestate sunt neintemeiate.
Cu privire la baza de impunere, instanta a retinut ca reclamantul a depus la AFP Targu Mures declaratii privind veniturile realizate din chirii, asumandu-si asadar calitatea de beneficiar al acestor venituri. De asemenea, din extrasul de carte funciara nr. 120044-C1-U5 rezulta ca apartamentul care a facut obiectul contractului de inchiriere apartine reclamantului si sotiei sale. In aceste conditii, reclamantul raspunde ca atare fata de terti, inclusiv in raporturile de drept fiscal, neputandu-se prevala de o alta calitate decat cea pe care prin propria manifestare de vointa si-a asumat-o. Imprejurarea ca intre reclama din Legeant si fiul sau ar fi intervenit un schimb de imobile in fapt si ca beneficiarul real al veniturilor obtinute ar fi fiul reclamantului, reclamantul actionand doar in calitate de mandatar, nu pot fi opuse paratei, intrucat nu rezulta din actele avute la dispozitie de aceasta.
De asemenea instanta a retinut ca aceste venituri nu au fost declarate de reclamant la C.A.S. Mures in vederea stabilirii contributiei la FNUASS, desi aceasta obligatie este prevazuta expres de art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 si de art. 22 din OG nr. 92/2003. Referitor la sustinerea reclamantului ca obligatiile nu i s-au adus la cunostinta de catre CAS, instanta a retinut ca acestuia ii revenea obligatia de a-si declara veniturile la C. A. S. Mures, conform prevederilor legale indicate mai sus, obligatie pe care nu a respectat-o. Ca urmare, acesta se afla in culpa si nu poate imputa paratei faptul ca nu i-a adus la cunostinta obligatia de plata a contributiei, asupra veniturilor nedeclarate.
Desi in contestatia formulata pe cale administrativa si in actiunea introductiva au fost invocate doar aceste motive de nelegalitate a deciziei de impunere atacate, in cursul judecatii reclamantul a invocat si alte motive.
Reclamantul a sustinut in acest sens ca in perioada avuta in vedere a avut calitatea de administrator la SC S. S. SRL, astfel ca nu datoreaza contributia stabilita, invocand prevederile art. 257 al. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006 si art. 68 lit. n din Normele metodologice de aplicare a acesteia si art. 55 al. 2 lit. j din Codul fiscal. In acest sens, instanta a retinut ca s-au depus probe privind calitatea de administrator a reclamantului in cadrul acestei societati, insa nu s-a facut dovada veniturilor realizate de reclamant in aceasta calitate precum si a faptului ca asupra acestor venituri ar fi achitat contributia la FNUASS.
Apararile reclamantului intemeiate pe calitatea de pensionar sunt de asemenea neintemeiate, avand in vedere ca potrivit prevederilor art. 213 alin. 2 lit. h din Legea nr. 95/2006, pensionarii beneficiaza de asigurari de sanatate fara plata contributiei, insa numai pentru veniturile din pensii. Aceeasi concluzie se desprinde si din prevederile art. 257 alin. 2 lit. e (devenita lit. f) din Legea nr. 95/2006. Ulterior modificarii textului Legii nr. 95/2006 prin OUG nr. 93/2008, nu se datoreaza contributia pentru veniturile din cedarea folosintei bunurilor in cazul in care persoana asigurata realizeaza venituri din pensie, supuse impozitului pe profit. Or, ulterior acestei date reclamantului nu i s-a mai retinut contributia, dupa cum rezulta din decizia de impunere, iar anterior nu se prevedea aceasta exceptare.
In aceste conditii, pentru veniturile aferente anilor 2006-2008, care nu sunt venituri din pensii, reclamantul datoreaza contributia la fondul de asigurarile sociale de sanatate, actele administrative atacate fiind emise cu respectarea dispozitiilor legale anterior enuntate.
In ceea ce priveste lipsa contractului de asigurare, instanta a retinut ca plata contributiei nu este conditionata de incheierea unui contract de asigurare cu C. A. S. ci este determinata de lege. Astfel, "potrivit art. 211 din Legea 95/2006 sunt asigurati, potrivit prezentei legi, toti cetatenii romani cu domiciliul in tara_.", iar potrivit art. 219 "obligatiile asiguratilor pentru a putea beneficia de drepturile prevazute la art. 218 sunt urmatoarele: g) sa achite contributia datorata fondului si suma reprezentand coplata, in conditiile stabilite prin contractul-cadru si prin normele de aplicare a acestuia".
De asemenea, obligatia de a plati penalitati de intarziere si dobanzi este prevazuta de art. 119 si art. 120 alin. 1 din OG nr. 92/2003, acestea curgand de drept de la data scadentei obligatiei, in baza legii.
Cu privire la petitul avand ca obiect obligarea paratei la plata de despagubiri pentru daunele morale, instanta a retinut ca si acesta este neintemeiat, in conditiile in care actul administrativ atacat si care ar fi provocat reclamantului suferinte, cheltuieli si un efort suplimentar, a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Pentru motivele aratate, instanta a respins ca neintemeiata cererea formulata si precizata.
Impotriva acestei Sentinte a formulat recurs reclamantul  D. T., solicitand modificarea in tot a hotararii si pe cale de consecinta, admiterea actiunii introductive astfel cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata.
In motivare acesta arata ca prin Decizia de impunere atacata s-a stabilit in sarcina sa obligatia de a plati suma de 1283 lei cu titlul de contributie la FNUASS pentru venituri obtinute din cedarea folosintei apartamentului proprietate personala, precum si dobanzi si penalitati de intarziere in cuantum, de 1615 lei.
Considera solutia primei instante ca nelegale intrucat veniturile din cedare folosintei nu-i apartin ci sunt ale fiului sau D.S. C. care este cetatean american iar conform disp.a.rt.211 din Legea nr.95/2006 si art.2 din Ordinul 617/2007, acesta nu are obligatia de a contribui la FNUASS. Astfel, potrivit art.208 alin.3 lit.a din Legea nr.95/2006, unul dintre principiile fundamentale pe baza carora se realizeaza obiectivele sistemului de asigura sociale de sanatate este cel al alegerii libere de catre asigurati ai casei de asigurari.
Nu s-a incheiat niciun astfel de contrat de asigurare cu parata motive pentru care nu are nici obligatia de plata a contributiei stabilite prin decizia de impunere. Dispozitiile Legii nr.95/2006 nu sunt de natura sa permita formularea concluziei ca obligatia platii contributiei este obligatie ce decurge din lege independent de existenta sau inexistenta unui contract incheiat cu CAS.
O alta critica adusa de recurent se refera la faptul ca in perioada in care a realizat acele venituri cu titlu de chirie avea si calitatea de administrator al SC S. - Serv SRL, iar potrivit dip.art.257 alin.2 lit.f din Legea nr.95/2006 si art.68 lit.n din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, persoana asigurata care a realizat venituri  din cedarea folosintei bunurilor datoreaza contributie pentru asigurarile de sanatate doar daca nu a realizat venituri din  salarii sau asimilate salariilor, insa potrivit art.52 alin.2 lit.j din Codul fiscal, indemnizatia sa ca si administrator este un venit asimilat salariului.
In calitate de administrator toate contributiile au fost platite la FNUASS considerand ca in mod gresit instanta de fond a retinut ca nu a dovedit veniturile realizate in aceasta calitate.
Pe de alta parte, in aceeasi perioada pentru care s-a calculat contributia era si pensionar, calitate pentru care nu datora  o contributie distincta la FNUASS pentru veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor.
In opinia recurentului, a considera ca se datoreaza contributie raportat la fiecare sursa de venit ar avea drept consecinta transformarea acestei contributii intr-un al doilea impozit pe venit, s-ar incalca principiul dublei impuneri in conditiile in care pentru veniturile realizate din cedarea folosintei bunurilor se percepe anual de catre ANAF impozitul pe venit.
O alta critica se refera la faptul ca, avand in vedere ca imobilul inchiriat este un bun comun, fructele acestuia, respectiv veniturile obtinute din cedarea folosintei sunt tot bunuri comune. In consecinta, contributia se impunea a fi raportata la ½ din veniturile realizate din cedarea folosintei apartamentului bun comun si nu la totalitatea acestora.
In ceea ce priveste stabilirea in sarcina sa a obligatiei de a plati suma de 1615 lei cu titlu de dobanzi si penalizari de intarziere, recurentul arata ca parata  a ignorat obligatia de informare instituita prin art.222 din Legea nr.95/2006 in sensul ca  fiecare asigurat are dreptul sa fie informat cel putin o data pe an prin casele de asigurari asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si modalitatii de plata.
Intimata nu si-a indeplinit aceasta obligatie timp de 5 ani necomunicandu-i-se nicio  instiintare sau informare. Recurentul considera ca intimata este in culpa neputandu-se prevala de propria-i culpa pentru a stabili dobanzi si penalitati de intarziere.
Considera, de asemenea, ca nu este in culpa pentru ineficienta colaborare si informare intre institutiile statului, respectiv DGFP Mures si CAS Mures.
Cat priveste obligarea intimatei parate la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale, pretentie respinsa de catre prima instanta, recurentul considera solutia neintemeiata intrucat actul administrativ atacat  i-a provocat suferinte, cheltuieli si un efort suplimentar, fiind un  puternic factor de stres de consum fizic si psihic datorita varstei inaintate si starii precare de sanatate.
Prin intampinare intimata CAS Mures a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinand actele si lucrarile dosarului, Curtea de Apel - investita cu solutionarea recursului potrivit motivelor invocate, precum si regulilor statornicite de disp. art. 3041 Cod proc. civ., a retinut urmatoarele aspecte:
In primul rand trebuie remarcat faptul ca, din declaratia de la fila 14, rezulta ca recurentul si fiul sau au realizat un schimb de  locuinte, apartamentul inchiriat fiind cel al recurentului, asadar, acesta fiind persoana care realiza veniturile.
Prin decizia de impunere nr. 1034 din 18.08.2011, a fost stabilita in sarcina reclamantului D.T. obligatia de plata a sumelor de 1.283 lei, reprezentand contributii la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate pentru anii 2006-2008, 1.422 lei reprezentand dobanzi de intarziere si 193 lei reprezentand penalitati de intarziere, contributia fiind stabilita asupra veniturilor realitate din chirii, venituri comunicate de Administratia Financiara.
Recurentul era obligat sa depuna la intimata declaratia de venituri impozabile, motiv pentru care, in cursul anului 2011, informatiile despre aceste venituri au fost furnizate recurentei in baza protocolului incheiat cu ANAF, ceea ce duce la concluzia ca o astfel de declaratie a fost depusa doar la organele fiscale (DGFP Mures). In baza acestor informatii, intimata  a emis decizia de impunere nr. 1034 din 18.08.2011.
Sustinerile recurentului potrivit carora contributia la FNUASS i-a fost retinuta intrucat avea calitatea de administrator la SC S. - Serv SRL si nu ar datora alte contributii, nu pot fi retinute de instanta. Astfel, recurentul datoreaza aceasta contributie in raport de dispozitiile art. 51 din OUG nr. 150/2002 si art. 257 din Legea nr. 95/2006, plata contributiei in calitate de administrator neconstituind o exceptiei  de plata pentru veniturile suplimentare obtinute din activitatea desfasurata ca si administrator, o asemenea exceptie neincadrandu-se in dispozitiile art. 213 din Legea 95/2006 sau art. 6 din OUG nr. 150/2002.
Nefondate sunt si sustinerile vizand scutirea de la plata contributiei la FNUASS avandu-se in vedere calitatea sa de pensionar. Astfel, conform art. 6 alin. 1 lit. e din OUG nr. 150/2002, asa cum era in vigoare la data de 1.01.2005, urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fara plata contributiei:_.. pensionarii de asigurari sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. si alte categorii de pensionari.
De asemenea, art. 51 alin. 1 si 2 lit. e din acelasi act normativ dispune ca,  persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru asigurarile de sanatate, cu exceptia persoanelor prevazute la art. 6 alin. (1). Contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5%, care se aplica asupra:_ veniturilor din cedarea folosintei bunurilor, veniturilor din dividende si dobanzi si altor venituri care se supun impozitului pe venit numai in cazul in care nu realizeaza venituri de natura celor prevazute la lit. a)-d).
 In masura in care se dorea scutirea acestor categorii sociale, independent de sursa veniturilor, se impunea expres o astfel de precizare, intrucat interpretarea fireasca este legata de atributele, drepturile si obligatiile specifice calitatii de pensionar.
De altfel, prin mai multe decizii (decizia 137/2004, decizia161/2004), Curtea Constitutionala a constatat ca legiuitorul are optiunea libera in a stabili conditiile in care aceste exceptii pot fi aplicate, cum ar fi conditia potrivit careia persoanele exceptate de la plata contributiei de asigurari sociale nu pot beneficia de aceasta facilitate daca realizeaza si alte venituri in afara de cele provenite din ajutoarele banesti acordate, precum si de cele provenite din pensii. Astfel, este evident ca persoanele care realizeaza venituri din alte surse suplimentare (cum ar fi veniturile obtinute din activitatea de intreprinzator, asociat sau actionar la societati comerciale, salariul obtinut pentru munca depusa si altele similare) se afla intr-o situatie diferita fata de persoanele ale caror venituri provin doar din ajutoarele banesti acordate de legile speciale si, eventual, din pensii, persoane fata de care se justifica in mod obiectiv si rational aplicarea unui tratament juridic diferit, si anume scutirea de la plata contributiei la asigurarile sociale de sanatate.
Ca aceasta a fost intentia, rezulta si din faptul ca prin reglementarile ulterioare (OUG nr.107/2005) acest dubiu de interpretare fiind eliminat prin precizarea expresa facuta in sensul concluziei de mai sus. Astfel, art. 6 alin. 1 lit. e din OUG. 150/2002 modificat prin OUG nr.107/2005 (publicata) dispune ca, urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurare, fara plata contributiei:_. pensionarii de asigurari sociale, pensionarii militari, pensionarii I.O.V.R. si alte categorii de pensionari, numai pentru veniturile obtinute din pensii.
Nefondata este si critica privind lipsa unui contract de asigurare incheiat cu intimata, Curtea insusindu-si motivarea instantei de fond sub acest aspect.
Asadar, recurentul datoreaza contributia in procentaj de 6,5% la Fondul National Unic de Asigurari Sociale de Sanatate, adica suma de1283  lei in raport de dispozitiile art. 51 alin. 2 lit. e din OUG nr. 150/2002 si art. 257 alin. 2 lit. f din Legea nr. 95/2006.
Referitor la dobanda in suma de 1422 si 193 lei, Curtea a retinut - in primul rand, in legatura cu obligatia caselor de asigurari de sanatate de informare a persoanelor asigurate (asupra drepturilor si obligatiilor acestora) - urmatoarele aspecte:
• disp. art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 a instituit, in sarcina C.N.A.S., obligatia de a folosi mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea si sustinerea intereselor asiguratilor pe care ii reprezinta;
 • art. 222 din Legea nr. 95/2006 (publicata in M. Of. nr. 372/28 aprilie 2006), a statornicit, de asemenea, in mod expres, dreptul de informare apartinand asiguratilor si, in mod corelativ, obligatia caselor de asigurari de a asigura aceasta informare:  fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, a nivelului de contributie personala si a modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale;
 • asadar, obligatia de informare trebuie astfel indeplinita, cel putin o data pe an, incat, in acord cu vointa legiuitorului, sa-i fie accesibila fiecarui asigurat - in caz contrar, norma speciala neputandu-si produce efectul pentru care a fost instituita; Curtea a constatat ca obligatia de informare instituita in sarcina Casei nationale de asigurari de sanatate si a caselor de asigurari de sanatate, prin O.U.G. nr. 150/2002, respectiv Legea nr. 95/2006, a fost reglementata prin norme de-sine-statatoare (art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006), fiind corelativa dreptului fiecarui asigurat de a fi informat; asa fiind, normele speciale evocate contin prevederi ce tin, prin natura, destinatia  si efectul lor, de sfera drepturilor personale, neinscriindu-se, deci, in categoria informatiilor publice, astfel cum este marcata de   prevederile Legii nr. 554/2001;
• concluzia se impune, pe de o parte, prin prisma caracterului personal al veniturilor realizate de asigurati, astfel ca scopul normelor mentionate difera de cel pentru care a fost edictata Legea nr. 544/2001 - accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public; in acest sens, Curtea a avut in vedere si disp. art. 2 lit. b din Legea nr. 544/2001, conform careia prin informatie de interes public se intelege orice informatie care priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei autoritati publice sau institutii publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informatiei; or, dreptul fiecarui asigurat de a fi informat asupra drepturilor si obligatiilor sale (prevazut de art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006), este un drept subiectiv, creat expres de legiuitor cu referire directa si preeminenta la persoana asigurata, iar numai in mod subsecvent la activitatea institutiei publice, privita din perspectiva indeplinirii acestei obligatii al carei destinatar este asiguratul; de altfel, Curtea Constitutionala a confirmat faptul ca veniturile salariale personale - pentru care asiguratii datoreaza contributia la constituirea F.N.U.A.S.S., trebuind, deci, informati asupra acestei obligatii - nu fac parte din categoria informatiilor publice, avand caracter confidential (prevazut de art. 163 din Codul muncii - anterior fiind cuprins in art. 158 din Codul muncii); prin Deciziile nr. 615/2006 si nr. 323/2010, Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 2 lit. b, art. 12 alin. 1 lit. d si art. 14 alin. 1, corob. cu art. 2 lit. c din Legea nr. 544/2001, retinand ca salariul concret al unei persoane, stabilit in cadrul limitelor minime si maxime prevazute in actele normative, tinand seama de importanta muncii depuse, de contributia adusa la realizarea sarcinilor si de situatia sa personala, nu mai prezinta interes public, intrand in sfera interesului privat al persoanei (caracter public avand bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice, in care sunt prevazute cheltuielile cu personalul, dupa cum publice sunt si actele normative prin care s-au stabilit salariile personalului institutiilor din sectorul bugetar); asadar, din perspectiva evocata, art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006 constituie o norme speciale fata de reglementarea generala a dreptului la informatii publice cuprinsa in Legea nr. 544/2001;
• pe de alta parte, concluzia se impune din disp. art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002, art. 222 din Legea nr. 95/2006, prin raportare la cele cuprinse in Legea nr. 554/2001, mai exact la obligatia prealabila a persoanei care solicita informatiile publice de a formula o cerere, statornicita ca o conditie sine-qua-non pentru a declansa indeplinirea obligatiei de informare; atunci cand legiuitorul a dorit sa conditioneze accesul la informatii de indeplinirea anumitor formalitati, le-a prevazut, in mod expres, bunaoara, in disp. art. 3 din Legea nr. 544/2001; or, o astfel de procedura, de sesizare a caselor de asigurari de sanatate, in scopul concretizarii dreptului asiguratului la informare, nu a fost reglementata nici in art. 84 lit. c din O.U.G. nr. 150/2002 si nici in art. 222 din Legea nr. 95/2006; de altfel, vointa legiuitorului de a nu conditiona dreptul la informare al persoanei asigurate de o anume procedura, asezata in sarcina acesteia, este confirmata si de disp. art. 4 alin.3 din H.G. nr. 972/2006 pentru aprobarea Statutului C.N.A.S., norma speciala care reglementeaza, o data in plus, dreptul la informare al persoanei asigurate, stabilind ca fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel putin o data pe an, prin casele de asigurari, asupra serviciilor de care beneficiaza, nivelului de contributie personala si modalitatii de plata, precum si asupra drepturilor si obligatiilor sale; asadar, nici acest text normativ nu prevede vreo obligatie a persoanei asigurate de a indeplini o procedura prealabila, prin formularea si depunerea cererii, in scopul de a fi informata, norma speciala fiind cu atat mai elocventa cu cat contine si dreptul persoanei asigurate de a fi informata asupra nivelului de contributie personala si modalitatii de plata, cel putin o data pe an, detaliere care vine sa fundamenteze, din nou, concluzia potrivit careia art. 222 nu a fost inclus in Legea nr. 95/2006 ca un element intemeiat pe Legea nr. 544/2001, cu caracterul strict de informatie publica - cu procedura aferenta -, ci a fost destinat realizarii informarii asiguratilor, cu privire la drepturi si obligatii personale ale acestora;
Pe  de alta parte, interpretarea dreptului la informare in sensul aratat, rezulta cu claritate si din art. 10 pct. 16 al Regulamentului de organizare si functionare a C.A.S. Mures, text potrivit caruia printre atributiile acestei case de asigurari de sanatate este inclusa si folosirea mijloacelor adecvate de mediatizare pentru reprezentarea, informarea si sustinerea intereselor asiguratilor (fara nicio formalitate prealabila), respectiv din art. 29 al Regulamentului, intitulat Activitatile Compartimentului Relatii cu Asiguratii, care nu prevede depunerea unei cereri pentru obtinerea informatiilor, in temeiul art. 222 din Legea nr. 95/2006 - desi, cu privire la alte situatii, s-a mentionat atributia acestui Compartiment de primire, inregistrare si operare pe portal a cererilor persoanelor asigurate;
Curtea a subliniat insa faptul ca, niciunul dintre argumentele anterior expuse nu este menit sa duca la ignorarea obligatiei expres stabilite prin disp. art. 53 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002, art. 215 alin. 3 din Legea nr. 95/2006, vizand depunerea declaratiilor privind obligatiile fata de fond. Curtea a avut, insa, in vedere, faptul ca, referitor la demersul depunerii declaratiei si, ulterior, la colectarea contributiei la F.N.U.A.S.S., caselor de asigurari de sanatate le revin obligatii concret stabilite de legiuitor. In aceste conditii, instanta nu poate da eficienta doar obligatiilor stabilite in sarcina uneia dintre partile raportului juridic.
In consecinta, astfel cum rezulta din textele de lege punctual evocate si din probele analizate, Curtea a retinut, pe de o parte, ca recurentul nu si-a indeplinit obligatia de depunere a declaratiei la C. A. S., in vederea stabilirii contributiei de 6,5% la F.N.U.A.S.S., pentru venitul din cedarea folosintei bunurilor  obtinute in perioada 2006-2008, dar, in acelasi timp, C. A. S. nu si-a indeplinit obligatia de a informa persoana asigurata, cel putin o data pe an, cu privire la drepturile si obligatiile sale (printre care si depunerea declaratiei pentru veniturile din dividende), obligatia de a indeplini toate demersurile legale pentru optimizarea colectarii contributiei si obligatia de a respecta procedura anterioara emiterii deciziei de impunere.
In contextul relevat, nu se poate sustine pe deplin temei ca, in speta, culpa pentru plata cu intarziere a contributiei de 6,5%, in suma de 1283 lei, apartine in exclusivitate reclamantului-recurent. Asa fiind, includerea in Decizia de impunere nr. 1034/18.08.2011 a dobanzilor in suma de 1422 lei si a sumei de 193 lei penalitati de intarziere, ca reflectare a culpei exclusive a reclamantului-recurent, nu este sustinuta de normele speciale pe care Curtea   si-a intemeiat rationamentul.
Avand in vedere considerentele anterior expuse, Curtea a admis recursul reclamantului - art. 312 alin. 1 teza I Cod proc. civ. - si a dispus modificarea in parte a hotararii atacate - art. 312 alin. 2 teza I Cod proc. civ.-, iar, ca urmare a admiterii in parte a contestatiei reclamantului-recurent, a anulat in parte Decizia de impunere nr. 1034/18.08.2011 emisa de parata-intimata, cu privire la suma de 1615 lei, reprezentand accesorii restante.
Vazand si dispozitiile art. 274 C. pr. civ.