Drepturi acordate salariatilor in baza unui contract colectiv de munca. Limitele negocierii drepturilor materiale in privinta personalului bugetar, platit din fondurile publice

Indemnizatia de hrana si suma de reprezentare aferente anului 2009. Sporul de dispozitiv. Efectele hotararilor judecatoresti prin care au fost acordate respectivele drepturi. Natura juridica a acestor drepturi pecuniare. Prevederile Legii nr. 84/2012 - cauza de ineficacitate a actelor administrative atacate, in speta decizia si incheierea Curtii de Conturi prin lipsirea de efecte juridice.

? Legea nr. 94/1992;
? Legea nr. 130/1996: - art. 7, art. 8, art. 12 si art. 27;
? Legea nr. 84/2012;
? Legea nr. 330/2009.
Drepturile salariale ale personalului bugetar se stabilesc prin lege, dar acordarea mesei calde zilnice sau contravaloarea ei, precum si a sumelor de reprezentare, nu constituie drepturi de natura salariala si prin urmare nu pot fi asimilate acestora, fiind obligatii contractuale asumate de angajator pentru a asigura un climat corespunzator desfasurarii activitatii la locul de munca.
Plata sporului de dispozitiv este obligatorie in masura in care acest drept salarial a fost acordat prin hotarari judecatoresti irevocabile. Intrucat indemnizatia de dispozitiv vizeaza exercitiul financiar 2009, nu se poate retine incidenta in cauza a dispozitiilor Legii nr. 330/2009, intrata in vigoare de la data de 01.01.2010. Deliberand asupra recursului de fata, a constatat ca prin sentinta nr.5266 din 21.12.2012 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 4009/102/2011, s-a luat act de renuntarea la solutionarea cererii de anulare a punctelor 5, 6 si 12 din Decizia 142/3.02.2011, s-a respins ca neintemeiata cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul M. A. - PRIMARUL COMUNEI SOLOVASTRU in contradictoriu cu paratii  CAMERA DE CONTURI MURES si CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele :
Prin Decizia nr. 142/3.02.2011 emisa de Directorul Camerei de Conturi Mures in urma misiunii de audit pentru exercitiul financiar 2010 s-a dispus:
- la punctul 9 stabilirea intinderii si recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea si efectuarea unor cheltuieli nelegale, reprezentand drepturi acordate salariatilor in baza contractului colectiv de munca, fara temei legal.
- la punctul 10 stabilirea intinderii si recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea si efectuarea unor cheltuieli de personal nejustificate, reprezentand indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza, acordata fara temei legal.
In preambulul deciziei au fost indicate dispozitiile Legii nr. 94/1992 republicata si ale Regulamentului privind organizarea si desfasurarea activitatilor specifice Curtii de Conturi, precum si valorificarea actelor rezultate din aceste activitati si s-a aratat ca au fost avute in vedere deficientele consemnate in Procesul-verbal de constatare nr. 3900/9.12.2010, anexa la Raportul de audit nr. 1661/10.12.2010, incheiat ca urmare a misiunii de audit efectuata la reclamanta.
Prin decizie au fost dispuse si alte masuri, care insa nu fac obiectul judecatii intrucat nu au fost contestate sau s-a renuntat la contestarea acestora
Reclamanta a formulat contestatie impotriva acestor dispozitii din decizie, respinsa prin Incheierea nr. VI/223/17.05.2011.
In ceea ce priveste constatarile referitoare la acordarea drepturilor in baza contractului colectiv de munca, prin decizia atacata s-a retinut ca au fost incalcate prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996; art. 3 alin. 2 din Contractul colectiv de munca unic la nivel national pe anii 2007-20010 inregistrat cu  nr. 2895/2006; art. 25 din HG nr. 833/2007; art. 14 alin. 3 si art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006.
Instanta de fond a constatat ca prin actul aditional nr. 1 din 7.09.2007 a fost modificat Contractul/acordul colectiv de munca nr. 114/32/2006, incheiat intre Consiliul local al comunei Solovastru, reprezentat prin primar si functionarii publici si personalul contractual care fac parte din aparatul de specialitate al primarului comunei Solovastru, inregistrat la Directia de Munca, Solidaritate Sociala si Familie Mures sub nr. 45/24.01.2006. Contractul a fost prelungit pe o perioada de patru ani.
Prin aceste contracte s-a prevazut, la art. 7, acordarea catre salariati trimestrial, pentru asigurarea tinutei decente, a unei "sume de reprezentare" echivalenta cu media salariului de baza pe institutie din luna precedenta celei in care se face plata, iar la art. 13 s-a stabilit obligatia angajatorului de a asigura in fiecare zi lucratoare, pentru fiecare salariat, o masa calda servita in incinta institutiei, iar in masura in care aceasta obligatie nu poate fi indeplinita in natura, s-a stabilit obligatia platii sumei de 15 lei, suma neta, pentru fiecare zi lucrata, fiecarui angajat.
Instanta de fond a apreciat ca in mod legal s-a constatat ca prin acordarea acestor drepturi au fost incalcate prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de munca, in vigoare la data incheierii contractelor colective analizate, care stabilesc ca pentru salariatii institutiilor bugetare, prin contractele colective nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale. In acelasi sens sunt si dispozitiile art. 31 alin. 2 si ale art. 72 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici si ale art. 25 din HG nr. 833/2007. Or, atunci cand legiuitorul a intentionat sa asigure unei categorii de personal tinuta sau sa acorde o alocatie de hrana a facut-o expres (art. 32 din Legea nr. 188/1999 - conform caruia "functionarii publici care, potrivit legii, sunt obligati sa poarte uniforma in timpul serviciului o primesc gratuit"; Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa).
Un aspect esential care trebuie avut in vedere la solutionarea cauzei il constituie principiul ca drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt stabilite expres prin lege. Acest principiu este prevazut si de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, conform caruia incepand cu data intrarii in vigoare a acestei legi (1 ianuarie 2010), drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar "sunt si raman in mod exclusiv cele prevazute in prezenta lege". In art. 3 lit. c se prevede ca sporurile sau adaosurile salariale, majorarile, indemnizatiile cu caracter general sau special, precum si alte drepturi de natura salariala, recunoscute sau stabilite, pana la data intrarii in vigoare a legii, prin hotarari judecatoresti, prin acte de negociere colectiva, precum si prin alte modalitati se regasesc in salariul brut sau, dupa caz, in salariul de baza, in solda functiei de baza sau in indemnizatia lunara de incadrare. Din aceste dispozitii rezulta cu claritate ca este nelegala acordarea altor drepturi de natura salariala - sporuri sau adaosuri la salariu - decat cele prevazute de legea de salarizare, care se regasesc in salariul de baza sau in indemnizatia de incadrare. Dispozitiile ce vizeaza stabilirea doar prin lege a drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar, inclusiv a sporurilor, primelor si a altor adaosuri sunt reluate de Legea 284/2010.
Chiar daca in cauza nu s-a pus problema anulabilitatii contractului colectiv de munca, asa cum sustine reclamanta, fiind sesizata cu o contestatie impotriva actelor Curtii de Conturi care a constatat nerespectarea dispozitiilor legale la acordarea unor drepturi banesti in baza contractului colectiv, instanta este investita sa analizeze pe cale incidentala legalitatea acordarii unor drepturi in urma negocierii colective.
Instanta de fond a retinut ca materia dedusa judecatii este guvernata de normele dreptului public, nefiind aplicabile principiile dreptului privat. Astfel, cum rezulta din prevederile legale aratate, drepturile personalului platit din fonduri publice trebuie prevazute in mod expres de lege si acordate in conditiile acesteia. Autoritatile publice locale nu pot exercita decat atributiile acordate expres in sarcina lor, intre aceste atributii nefiind prevazute si stabilirea drepturilor salariale ale personalului propriu, astfel ca autoritate publica nu poate dispune si negocia in afara legii cu fondurile publice.
Referitor la acordarea indemnizatiei de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza, prin actul de constatare s-a retinut ca au fost incalcate prevederile art. 14 alin. 3 si art. 23 alin. 1 din Legea nr. 273/2006, art. 5 al. 1 din OG 119/1999.
Reclamanta a sustinut ca aceste sporuri au fost acordate in baza unor sentinte judecatoresti irevocabile, existand autoritate de lucru judecat.
Instanta de fond a apreciat ca apararile reclamantei nu pot fi primite pentru perioada avuta in vedere la misiunea de audit, avand in vedere ca prin art. 48 din Legea nr. 330/2009 au fost abrogate expres dispozitiile art. 13 din Legea nr. 138/1999, in baza carora au fost acordate drepturile respective. Or, chiar prin sentintele mentionate s-a prevazut acordarea acestor drepturi "pana la schimbarea conditiilor legale de acordare a acestui drept". Si in ipoteza in care o asemenea mentiune nu ar fi cuprinsa in sentinte, acestea nu ar mai putea produce efecte in conditiile interventiei legiuitorului in sensul aratat.
In ceea ce priveste sustinerea reclamantei ca acordarea in continuare a acestui spor se justifica fata de prevederile art. 30 raportat la Anexa I/3, nota I.2 din Legea nr. 330/2009, conform carora "in coeficientul prevazut in coloana "Baza" sunt cuprinse _ sporul de dispozitiv", instanta de fond a apreciat ca nici aceasta nu constituie un argument valabil pentru a constata nelegalitatea deciziei contestate. In primul rand, chiar din textul invocat de reclamanta rezulta expres ca acest spor a fost inclus salariul de baza, astfel ca nu se justifica acordarea acestuia separat, sub forma unui spor. In plus, instanta de fond a apreciat ca acesta nu poate fi acordat, fata de modificarile legislative, decat persoanelor indreptatite la acordarea acestuia, tinand seama de specificul si de scopul instituirii acestui spor si de interpretarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. 37/14 decembrie 2009, pronuntata intr-un recurs in interesul legii, interpretare obligatorie conform art. 329 Cod procedura civila.
Fata de motivele expuse, s-a constatat ca reclamanta a acordat din bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale sumele mentionate, fara baza legala, astfel ca cererea de chemare in judecata  fiind nefondata  a fost respinsa ca atare.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamantul Primarul Comunei Solovastru, solicitand admiterea recursului si in urma rejudecarii, modificarea in parte a hotararii judecatoresti recurate, in sensul admiterii cererii de anulare in parte a Incheierii nr. VI/223/17.05.2011 emisa de Comisia de solutionare a contestatiilor din cadrul Curtii de Conturi a Romaniei si de anularea partiala a Deciziei nr. 142/03.02.2011 emisa de Camera de Conturi Mures, in ceea ce priveste masurile dispuse la pct. 9 si 10 din cuprinsul acesteia.
In motivele de recurs, reclamantul a aratat ca, in cauza, instanta de fond isi motiveaza solutia pronuntata printr-o interpretare gresita a actului juridic dedus judecatii.  Mai mult, actului juridic - care a format obiect de analiza judecatoreasca, i-a fost schimbat si intelesul lamurii si vadit neindoielnic. Astfel, desi actele juridice deduse judecatii sunt Decizia nr. 142/2011 si Incheierea nr. VI/223/17.05.2011, fara a face o analiza aprofundata a acestora, contrar limitelor investirii sale si incalcand principiul disponibilitatii precum si pe cel al contradictorialitatii - raportat la un contract, instanta a procedat totusi la analiza unui act juridic bilateral, incheiat cu un tert fata de partile in litigiu, respectiv a Acordului /CCM nr. 114/32/2006 modificat prin Actul aditional nr. 1/07.09.2007, in raport de care nu a fost investita nici de reclamanti prin cerere si nici de parata printr-o reconventionala sau pe cale de exceptie.
In opinia recurentului, instanta de judecata nu a tinut seama de prevederile Legii nr. 84/2012, a carei aplicabilitate constituie o cauza de ineficacitate a Deciziei nr. 142/2011 a Presedintelui Camerei de Conturi a jud. Mures in ceea ce priveste masurile dispuse la pct. 9 si 10 din cuprinsul acesteia.
Cu privire la drepturile acordate conform acordului/ contractului colectiv de munca, recurentul a sustinut ca in mod eronat instanta a retinut faptul ca acestea incalca prevederile art. 12 alin. 1 din Legea nr.130/2006 privind contractele colective de munca, precum si faptul ca, in conditiile in care drepturile   salariale se stabilesc numai prin lege, astfel de drepturi nu puteau fi negociate, avand in vedere urmatoarele. Fundamentul juridic al acordarii drepturilor negociate in cauza il constituie Contractul/Acordul colectiv de munca nr. 114/32/2006 inregistrat la Directia de Munca Solidaritate Sociala si Familie a Judetului Mures modificat prin actul aditional nr. 1/2007. in conditiile Legii nr.130/1996, privind contractul colectiv de munca, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si ale celorlalte acte incidente in materie - in forma in vigoare la data incheierii, data de la care a inceput sa produca efecte.
In ce priveste sporul de dispozitiv, recurentul a aratat ca acesta a fost acordat in temeiul unor hotarari judecatoresti irevocabile.
In drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 8 si 9 C. proc. civ.
Intimata parata Camera de Conturi a Romaniei a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
In motivele intampinarii a  aratat ca, in cauza nu se pune problema nulitatii contractului colectiv de munca ci legalitatea masurilor dispuse prin decizia emisa de Camera de conturi Mures, prin prisma regimului juridic al cheltuielilor bugetare, reglementat prin dispozitiile Legii nr.273/2006 privind finantele publice locale, cu modificarile si completarile ulterioare. Cazurile  prevazute de art.26 din Legea nr.130/1996 de neinregistrare a contractelor colective de munca vizeaza nerespectarea unor conditii de forma si nu de fond. Mai mult, conform art.27, in situatia in care, Ia inregistrarea contractelor colective de munca, se constata ca acestea contin clauze negociate cu nerespectarea legii, directiile teritoriale de munca si protectie sociala au obligatia sa sesizeze acest fapt partilor contractante. Prin urmare, chiar daca se constata existenta unor clauze potrivnice prevederilor legale, directiile teritoriale de munca nu puteau refuza inregistrarea contractelor colective de munca, avand doar obligatia de informare a partilor contractante.
Cu privire la incidenta Legii nr.84/2012, invocata de recurent, arata intimata parata Camera de Conturi a Romaniei, ca acest act normativ opereaza ca o veritabila amnistie, neavand efecte asupra legalitatii actelor de constatare a prejudiciilor, intocmite de Curtea de Conturi.
Examinand legalitatea hotararii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si prin raportare la prevederile art. 304 ind. 1 Cod procedura civila, instanta a retinut urmatoarele:
Prin Decizia nr. 142/3.02.2011 emisa de Directorul Camerei de Conturi Mures in urma misiunii de audit pentru exercitiul financiar 2009 la Comuna Solovastru s-a dispus:
- la punctul 9 stabilirea intinderii si recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea si efectuarea unor cheltuieli nelegale, reprezentand drepturi acordate salariatilor in baza contractului colectiv de munca, fara temei legal.
- la punctul 10 stabilirea intinderii si recuperarea prejudiciului creat bugetului local prin angajarea si efectuarea unor cheltuieli de personal nejustificate, reprezentand indemnizatia de dispozitiv lunara de 25% din salariul de baza, acordata fara temei legal.
Este evident ca temeiul acordarii salariatilor a sumelor reprezentand indemnizatie de hrana si sume de reprezentare, il reprezinta obligatiile izvorate din contractul colectiv de munca, conventie obligatorie fata de partile contractante si subiectele de drept asupra carora se rasfrang efectele lor. Intr-adevar, drepturile salariale ale personalului bugetar se stabilesc prin lege, dar acordarea masei calde zilnice sau contravaloarea ei, precum si a sumelor de reprezentare nu constituie drepturi de natura salariala si prin urmare nu pot fi asimilate acestora, fiind obligatii contractuale asumate de angajator pentru a asigura un climat corespunzator desfasurarii activitatii la locul de munca.
Potrivit art. 7 din Legea nr.130/1996, contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor. Legea reglementeaza si conditiile in care se analizeaza respectarea dispozitiilor legale de incheiere a contractelor colective de munca. La inregistrarea contractelor colective de munca, MMPS sau dupa caz Directiile teritoriale, verifica daca contractele contin clauze negociate cu nerespectarea dispozitiilor art. 8 din lege si au obligatia sa sesizeze, daca este cazul, partile contractante (art. 27 din Legea nr. 130/1996). In art. 8 alin. 1, se prevede ca, clauzele contractului colectiv de munca pot fi stabilite numai in conditiile prevazute de prezenta lege, iar in art. 12 alin. 1 se prevede ca, prin contractele colective de munca incheiate pentru salariatii din institutiile bugetare, nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale. Cu toate acestea, contractul colectiv de munca nr. 114/32/2006 si actul aditional nr. 1/2007 au fost inregistrate la DJMSS Mures in 2006, respectiv 2007, presupunandu-se ca au fost verificate conditiile de legalitate mentionate din moment ce nu s-a refuzat inregistrarea si in plus, alocarea sumelor necesare punerii in aplicare a prevederilor contractuale s-a facut prin HCL Solovastru nr. 15/2009, hotarare care nu s-a atacat pentru nelegalitate. Pe de alta parte, prin art. 2 din Legea nr. 84 din 14 iunie 2012 privind unele masuri referitoare la veniturile de natura salariala ale personalului platit din fonduri publice, se aproba exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala stabilite in conditiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie sa le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecinta a constatarii de catre Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Art.1 din lege se refera veniturile de natura salariala au fost stabilite pana la intrarea in vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile ulterioare, in baza:
     a) contractelor sau acordurilor colective de munca incheiate, inregistrate la Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale sau, dupa caz, la inspectoratele teritoriale de munca si necontestate la instantele judecatoresti competente;
     b) hotararilor consiliilor locale si judetene.
Aceasta cauza de ineficacitate a actelor atacate reprezinta un argument suplimentar in lipsirea acestora de efecte juridice prin admiterea actiunii formulate impotriva lor.
In ceea ce priveste sporul de dispozitiv, instanta de control judiciar retine ca prin sentintele civile nr. 164/2008, 1520/2008, nr. 671/2008  pronuntate de Tribunalul Mures,  Primarul comunei Solovastru a fost obligat sa plateasca reclamantilor drepturile banesti constand in suma de reprezentare, pana la data incetarii calitatilor de functionari publici ai reclamantilor sau pana la modificarea conditiilor legale de acordare a acestei indemnizatii.
Or, in atare situatie, avand in vedere ca masura dispusa de Camera de Conturi Mures a vizat perioada 2009, in conditiile in care Primarul orasului Solovastru a fost obligat la plata drepturilor banesti amintite prin hotarari judecatoresti irevocabile, nu se poate aprecia ca acordarea acestor drepturi banesti s-a facut in mod nelegal.  Intrucat indemnizatia de dispozitiv vizeaza exercitiul financiar 2009, nu se poate retine incidenta in cauza a dispozitiilor Legii nr. 330/2009, intrata in vigoare la data de 01.01.2010.
Fata de aceste considerente, apreciind ca fiind incident in cauza motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea a admis recursul formulat, a modificat in parte hotararea atacata in sensul ca a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul Primarul Comunei Solovastru in contradictoriu cu paratii Camera de Conturi Mures, si Curtea de Conturi a Romaniei.
A anulat in parte : Decizia nr.142/03.02.2011 emisa de parata Camera de Conturi Mures in ceea ce priveste pt.9 si 10, precum si Incheierea nr.VI.233 din 17.05.2011 in ceea ce priveste dispozitia de respingere a contestatiei impotriva masurilor prevazute la pct.9 si 10 din decizia anterior mentionata, mentinand dispozitia prin care se ia act de renuntarea la solutionarea cererii de anulare a punctelor 5, 6 si 12 din Decizia nr. 142/03.02.2011.