Litigiu de munca. Prima de concediu acordata magistratilor si personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti. Dezlegarea data acestei probleme de drept prin decizia pronuntata in urma solutionarii recursului in interesul legii

     Conform prevederilor art. 329 alin. 3 Cod pr. civila dezlegarea data problemelor de drept judecate prin recursul in interesul legii este obligatorie pentru instante.
     Actiunea reclamantei avand ca obiect acordarea drepturilor banesti reprezentand prima de concediu pentru perioada 2003-2005 se impune a fi respinsa in conditiile in care prin Decizia nr. XXIII / 12 dec. 2005, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii a stabilit ca, in aplicarea dispozitiilor art. 41 indice 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, introdus prin O.G. nr. 83/2000, prima de concediu, pe langa indemnizatia de concediu, se acorda numai pentru anii 2001 si 2002 .
      
     Decizia nr.301/R din 3 mai 2006, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures - Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie.
      
     Prin sentinta civila nr. 405/25 ianuarie 2006, Tribunalul Harghita a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul Ministerul Finantelor Publice si a admis actiunea formulata de reclamanta D.M. , precum si cererea de chemare in garantie formulata de paratul Ministerul Justitiei.
     Drept consecinta, paratii Ministerul Justitiei si Tribunalul Harghita au fost obligati sa plateasca reclamantei urmatoarele sume : pe anul 2003 -7.606.3000‘ROL; pentru anul 2004 - 12.083.500 ROL; pentru anul 2005 -21.161.400 ROL, cu titlu de prima de vacanta pentru perioada 2003 - 2005, actualizate cu indicele de inflatie, calculate pana la data platii efective. De asemenea, aceiasi parati au fost obligati sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca al reclamantei, iar paratul Ministerul
Finantelor Publice sa aloce fondurile necesare achitarii sumelor mentionate anterior.
     Impotriva hotararii anterior descrise au declarat recurs paratii Ministerul Justitiei, Ministerul Finantelor Publice si Directia Generala a Finantelor Publice Harghita.
     Examinand recursurile deduse judecatii, prin raportarea la motivele invocate, precum si din oficiu, in limitele prevazute de art. 3041 si 306 alin.2 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca acestea sunt intemeiate, astfel ca urmeaza a fi admise, potrivit urmatoarelor considerente:
     Drepturile pretinse de reclamanta prin demersul juridic initiat au fost recunoscute prin dispozitiile art. 41 alin.l din Legea nr. 50/1996, introduse prin art. I pct.38 din O.G. nr. 83/2000, textul mentionat prevazand ca "magistratii si celelalte categorii de personal salarizate in baza acestei legi au dreptul, pe perioada concediului de odihna, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu indemnizatia bruta sau, dupa caz, salariul de baza brut din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat".
     Ulterior, insa, acest drept a fost suspendat succesiv, mai intai prin art. III alin.2 din O.U.G. nr.33/2001, iar apoi prin art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001 si art. 10 alin.3 din Legea nr. 631/2002, pana la 31 decembrie 2003, pentru ca prin O.U.G. nr. 177/2002, privind salarizarea si alte drepturi ale magistratilor, intrata in vigoare la data de 1 ianuarie 2003, sa nu se mai prevada dreptul la prima de concediu.
     Prin urmare, la data de 1 ianuarie 2003, cand a intrat in vigoare ordonanta de urgenta mentionata, erau abrogate implicit si dispozitiile art. 41 alin.l din Legea nr.50/1996, referitoare la dreptul magistratilor si al celorlalte categorii de personal salarizate in baza acestei legi, la o prima pentru perioada concediului de odihna.
     Or, prin actiunea formulata, reclamanta a solicitat acordarea acestui drept pentru perioada 2003 - 2005, deci in absenta unui cadru legislativ de reglementare.
     Este adevarat ca sub acest aspect practica judiciara a fost neunitara, unele instante judecatoresti dispunand plata sumelor de bani reprezentand contravaloarea primelor de concediu atat pentru perioada anterioara, cat si pentru cea ulterioara intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 177/2002, considerand ca masura suspendarii dreptului nu echivaleaza cu stingerea acestuia.
     Trebuie observat, insa, ca la data solutionarii prezentei cauze de catre prima instanta, era adoptata Decizia nr. XXIII/ 12 decembrie 2005, pronuntata de inalta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, decizie prin care s-a stabilit ca, in aplicarea dispozitiilor art. 41 alin.l din Legea nr. 50/1996, introdus prin O.G. nr. 83/2000, prima de concediu, pe langa indemnizatia de concediu, se acorda numai pentru anii 2001 si 2002.
     Instanta suprema a statuat in acest fel retinand ca dreptul la prima pentru concediul de odihna al magistratilor si al celorlalte categorii de personal salarizate in baza Legii nr. 50/1996, instituit prin art. 41 alin.l, introdus prin art. I pct.38 din O.G. nr. 83/2000, si-a produs efectele incepand de la 1 ianuarie 2001, iar in urma abrogarii art. 41 alin.l prin O.U.G. nr. 177/2002, intrata in vigoare la data de 1 ianuarie 2003, acest drept a incetat sa mai existe, nemaiputand sa fie pretins. Prin urmare, categoriile de personal mentionate au dreptul la prima de concediu doar pentru anii 2001 si 2002, dispozitiile art. III alin.2 din O.U.G. nr. 33/2001 si ale art. 12 alin.4 din Legea nr.743/2001 fiind interpretate in sensul ca au avut ca efect doar suspendarea exercitiului respectivului drept, iar nu inlaturarea a insasi existentei lui.
     Cum potrivit dispozitiilor art. 329 alin.3 Cod procedura civila, dezlegarea data problemelor de drept judecate prin recursul in interesul legii este obligatorie pentru instanta, Curtea constata ca actiunea reclamantei este nefondata, aceasta avand ca obiect acordarea drepturilor banesti reprezentand prima de concediu pentru perioada 2003 - 2005.
     Prin urmare, in baza prevederilor art. 312 alin.l Cod procedura civila, s-au  admis recursurile supuse examinarii, cu consecinta modificarii in tot a sentintei atacate, in sensul respingerii integrale a actiunii reclamantei.
     Fata de aceasta solutie, cererea de chemare in garantie a Ministerului Finantelor Publice, formulata de paratul Ministerul Justitiei, a ramas fara obiect, iar examinarea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, invocata de Ministerului Finantelor Publice, a devenit superflua.