Stabilitatea in munca. Principiu care guverneaza exercitarea contractului de munca. Inadmisibilitatea modificarii unilaterale a contractului de munca. Schimbarea salariului in mod unilateral nu este admisibila nici chiar atunci cand unitatea trece pr...

1. SC E.P. SA Constanta a declarat recurs la data de 7 februarie 2007 impotriva sentintei civile nr. 2584 din 8 decembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Constanta, pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
2. In fapt, reclamantul C.T. a chemat in judecata parata SC E.P. SA, solicitand:
- anularea deciziei nr. 165 din 29 septembrie 2006 si a notei interne din data de 11 octombrie 2006;
- repunerea in situatia anterioara;
- restituirea diferentei de salariu si a indemnizatiei de concediu medical de la data de 15 septembrie 2006 pana la pronuntarea hotararii, sume actualizate cu indicele de inflatie pana la plata efectiva;
- plata orelor suplimentare lucrate in perioada 12 octombrie 2006 - 15 octombrie 2006, daca nu este posibila compensarea cu ore libere platite in conditiile Codului muncii.
3. In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca a fost angajat la societatea parata incepand cu data de 19 iunie 2006, pentru o perioada nedeterminata si cu un salariu brut de 1.380 lei.
La data de 29 septembrie 2006 angajatorul a emis decizia nr. 165/2006, prin care a hotarat modificarea retroactiva a salariului incepand cu data de 15 septembrie 2006.
La data de 11 octombrie 2006 i s-a comunicat si nota interna prin care i s-au modificat atributiile de serviciu, noile atributii implicand deplasarea zilnica la Mangalia.
4. Reclamantul a invocat lipsa acordului sau pentru modificarea salariului, a locului de desfasurare a activitatii si timpului de lucru.
La termenul din 8 decembrie 2006 reclamantul a precizat ca numarul deciziei contestate este 155 din 29 septembrie 2006 si nu 165/2006, cum din eroare s-a mentionat in actiune.
5. In aparare, parata a depus intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii pentru urmatoarele considerente:
- reducerea salariala s-a facut potrivit procedurii prevazuta de contractul colectiv de munca urmare situatiei dificile prin care trecea societatea. A fost avuta in vedere si munca prestata de salariat, aceasta nejustificand salariul initial;
- prin nota interna atacata angajatorul a uzat de dreptul sau de a stabili sarcini de serviciu;
- reclamantul lucreaza ore suplimentare insa, ulterior, isi ia concediu medical, societatea neputand s-i acorde timp liber in conditiile in care contractul individual de munca era suspendat.
Parata a solicitat si respingerea cererii de actualizare a sumelor cu indicele de inflatie, aceasta fiind formulata cu rea credinta.
6. Prin sentinta civila nr. 2584 din 8 decembrie 2006 pronuntata de Tribunalul Constanta a fost admisa actiunea formulata de reclamant si s-au anulat decizia nr. 155 din 29 septembrie 2006 si nota interna din data de 11 octombrie 2006.
A fost repus reclamantul in situatia anterioara celor 2 decizii contestate.
A fost obligata societatea parata la plata diferentei de salariu catre reclamant pentru perioada 15 septembrie 2006 si pana la repunerea in situatia anterioara si la plata diferentei de indemnizatie de concediu medical pentru perioada 16 octombrie 2006 - 29 octombrie 2006, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflatie pana la plata efectiva.
A fost obligata intimata sa compenseze orele suplimentare lucrate de reclamant in perioada 12 octombrie 2006 - 15 octombrie 2006, cu ore libere platite.
7. Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. 1 din Codul muncii "contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor", exceptiile fiind expres prevazute de lege. Modificarea poate sa priveasca, conform art. 41 alin. 3, durata contractului, locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, salariul, timpul de munca si timpul de odihna.
Prin decizia nr. 155 din 29 septembrie 2006, angajatorul a stabilit in mod unilateral ca, incepand cu data de 15 septembrie 2006 se modifica salariul reclamantului de la 1.380 lei la 730 lei. Parata nu a dovedit ca a avut acordul angajatului pentru reducerea salariului. De altfel, angajatorul a recunoscut ca a efectuat aceasta modificare potrivit prevederilor contractului colectiv de munca, fara acordul reclamantului.
Cu privire la nota interna atacata, instanta a retinut ca parata a dat in sarcina reclamantului atributii de a participa la predarea fiecarui schimb la statia de distributie carburanti Mangalia.
Potrivit contractului individual de munca nr. 126 din 19 iunie 2006, reclamantul isi desfasoara activitatea la "Instalatie" iar potrivit adresei nr. 4380/2006 emisa de societatea angajatoare, rezulta ca reclamantul era angajat ca gestionar la punctul de lucru "Instalatie Constanta". Desi reclamantul nu a facut dovada ca prin nota interna i s-a modificat timpul de lucru, din inscrisurile mai sus indicate a rezultat ca reclamantului i s-a modificat locul muncii. Si in acest caz societatea a recunoscut ca nu a avut acordul reclamantului, considerand ca nu era necesar pentru stabilirea unor sarcini suplimentare.
Intrucat au fost incalcate dispozitiile art. 41 alin. 1 Codul muncii, cele doua inscrisuri contestate au fost anulate. Reclamantul a fost repus in situatia anterioara cu consecintele ce decurg de aici cu privire la restituirea drepturilor banesti ce i se cuvin, reactualizate cu indicele de inflatie.
Avand in vedere ca angajatorul a recunoscut efectuarea de ore suplimentare si a afirmat ca exista posibilitatea compensarii acestora cu ore libere platite in conditiile Codului muncii, fapt nerealizat intrucat reclamantul a fost in concediu medical, instanta a admis cererea formulata pentru perioada 12 octombrie 2006 - 15 octombrie 2006.
8. Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat in esenta urmatoarele:
C.T. a fost incadrat la SC E.P. SA in postul de gestionar la punctul de lucru Instalatie Constanta la data de 19 iunie 2006, cu contractul individual de munca nr. 1568 din 21 iunie 2006, cu un salariu de incadrare de 1.380 lei.
Dificultatile economice si financiare ale societatii au determinat stabilirea unei alte grile de salarizare prevazuta in contractul colectiv de munca incheiat la nivelul unitatii si inregistrat la Directia de Munca si Protectie Sociala Constanta sub nr. 584 din 6 iunie 2006.
Potrivit acestui contract colectiv de munca, salariul ce se cuvine intimatului contestator in calitate de muncitor calificat este de 730 lei.
Urmare acestui contract colectiv de munca s-a emis decizia nr. 155 din 25 septembrie 2006 prin care salariul contestatorului intimat a fost diminuat de la 1.380 lei la 730 lei.
Desi intimatul a fost convocat la Comisia paritara, conform art. 12 si art. 104 alin. 2 din contractul colectiv de munca nr. 584 din 6 ianuarie 2006, acesta s-a adresat direct instantei, fara a incerca o solutionare pe cale amiabila.
In ceea ce priveste nota interna din 11 octombrie 2006, instanta de fond in mod gresit nu a retinut si prevederile art. 42 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 modificata, care prevede in mod expres ca "locul muncii poate fi modificat in mod unilateral de catre angajator prin delegarea sau detasarea salariatului intr-un alt loc de munca decat cel prevazut in contractul individual de munca".
La fel, art. 43 defineste delegarea ca fiind indeplinirea unor atributii de serviciu in afara locului de munca.
Prin nota interna nu s-a facut decat aplicarea acestor prevederi legale, astfel ca cererea reclamantului nu putea fi primita nici sub acest aspect, deoarece angajatorul are dreptul sa stabileasca sarcini de serviciu pentru angajatul sau.
Recursul a fost motivat in drept in baza art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si a Legii nr. 53/2003, contractului colectiv de munca nr. 584 din 6 ianuarie 2006, art. 12, art. 16 alin. 2, art. 34, art. 56 alin. 3, art. 82 alin. 1, art. 104 alin. 2, art. 106 alin. 2, art. 19 - art. 26 din Regulamentul intern al societatii.
9. Recursul nu este fondat.
Exercitarea contractului este guvernata de principiul stabilitatii in munca, ceea ce presupune ca modificarea si incetarea lui pot interveni numai in conditiile prevazute de lege.
Potrivit art. 41 alin. 3 din Codul muncii, modificarea se refera la urmatoarele elemente:
a. durata contractului;
b. locul muncii;
c. felul muncii;
d. conditiile de munca;
e. salariul;
f. timpul de munca si timpul de odihna.
Inadmisibilitatea modificarii unilaterale se refera, in special, numai la elementele esentiale ale contractului si anume "felul muncii", "locul muncii", prin care se intelege unitatea si localitatea unde se presteaza munca, precum si salariul.
Angajatorul are dreptul sa efectueze asemenea schimbari in cadrul unei organizari mai judicioase a activitatii respectand, insa, conditia de a nu modifica felul muncii prestate de salariat ori salariul acestuia.
Schimbarea salariului in mod unilateral nu este admisibila nici chiar atunci cand unitatea trece printr-un amplu proces de privatizare, fiind necesare instiintarea si acordul salariatului.
Asadar, este lipsit de relevanta faptul ca la nivelul societatii s-a inregistrat un alt contract colectiv de munca de catre unitate, prin care s-au adoptat alte grile de salarizare decat cele anterioare.
Salariul nu poate fi modificat decat prin acordul partilor intrucat contractul de munca s-a incheiat prin vointa comuna a partilor.
In lipsa acordului de vointa nu este posibila modificarea salariului intrucat s-ar aduce atingere principiului stabilitatii in munca, principiu care constituie o veritabila aplicare a principiului general prevazut de art. 969 din Codul civil, conform caruia conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante.
In ce priveste cel de-al doilea motiv de recurs, este stiut ca in conformitate cu art. 48 din Codul muncii, angajatorul poate modifica temporar locul si felul muncii, fara consimtamantul salariatului, in cazul unor situatii de forta majora sau ca o masura de protectie a salariatului.
In sustinerea temeiniciei masurii, recurenta invoca dispozitiile art. 42 alin. 1 si art. 43 din Codul muncii, texte de lege care reglementeaza modalitatea in care se poate face delegarea sau detasarea.
In cauza, prin masura luata in nota interna din data de 11 octombrie 2006 nu suntem nici in situatia unei delegari, nici a unei detasari.
Delegarea consta in exercitarea temporara de catre salariat, din dispozitia angajatorului, a unor lucrari sau sarcini corespunzatoare atributiilor de serviciu, in afara locului sau de munca.
Esential pentru delegare este ca locul in care se efectueaza, sa nu fie locul obisnuit de munca.
In speta, insa, angajatorul a ramas cu toate atributiile locului sau de munca si a mai primit atributii si la un alt loc de munca, in afara localitatii, pe care trebuia sa le exercite in aceeasi zi de munca.
Printr-o atare masura este lesne de inteles ca nu suntem in fata unei delegari ci a unei supraaglomerari cu atributii de serviciu in doua localitati diferite, ceea ce are ca efect direct modificarea locului muncii si a timpului de munca si odihna.
Este stiut faptul ca distanta de la Constanta la Mangalia este de aproximativ 50 Km, pe care contestatorul ii avea de parcurs zilnic dus-intors in afara programului de lucru de 8 ore de la locul de munca din Constanta, ceea ce determina marirea timpului de lucru zilnic cu cel putin doua ore.
Pe cale de consecinta, Curtea, gasind toate criticile neintemeiate, va respinge recursul ca nefondat in baza art. 312 Cod procedura civila, hotararea atacata fiind legala si judicios motivata.