Incredintare minor

Tip: sentinta civila
Nr./Data: 739/9.11.2009
Autor: Judecatoria Buhusi
Domenii asociate: minori





      
      
      
       Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Buhusi sub nr. 883/199/2009, reclamantii U.P. si U. I. au chemat in judecata pe parata U. S.E., solicitand instantei ca pe cale de ordonanta presedintiala sa le fie incredintat minorul P. M.N..
       In motivare, reclamantii au aratat ca parata este fiica lor, iar aceasta a dat nastere minorului M. N. in urma unei relatii avute in liceu. Inca de la inceput, aceasta nu a manifestat nici un interes fata de copil, fiind lasat in grija bunicilor materni pana la implinirea varstei de 6 ani, perioada in care parata a fost plecata prin tara, practicand prostitutie si fiind chiar condamnata prin sentinta penala nr. 627/2003 a Judecatoriei S.-M. la 3 ani de inchisoare. Dupa detentie, in anul 2005, parata a inceput o relatie de concubinaj cu un barbat pe nume F. E. A., au locuit o perioada in B., dupa care s-au mutat la B.. Stiind ca parata a fost internata de mai multe ori la psihiatrie, reclamantul U. P. a plecat la B. sa munceasca pentru a fi mai aproape de copil, afland de la un cunoscut ca minorul a fost batut, pedepsit si chiar abuzat. In urma celor auzite, reclamantii au mers la politia din B. care a anuntat imediat Protectia copilului. Desi in nenumarate randuri, copilul a declarat ca vrea sa stea la bunici, deoarece mama sa il supune la tot felul de pedepse si este obligat sa suporte prezenta barbatilor care calca pragul casei unde stau cu chirie si desi minorul in repetate randuri sustine ca vrea sa se omoare, nu s-a luat nici o masura in acest sens. Cand a inceput vacanta de vara, minorul a fost adus de mama sa la locuinta bunicilor materni, dar ulterior a declarat ca i-au rapit copilul, copil care fuge cand o vede pe mama sa si care refuza categoric sa mai locuiasca cu aceasta. Din discutiile avute cu minorul reiese ca mama sa il pune sa priveasca filme pentru adulti ca sa invete, concubinul acesteia il pune sa se uite cum o leaga pe mama sa cu catuse de maini si intretin relatii sexuale si alte scene mult mai grave, cutremuratoare.
       Mai arata reclamantii ca minorul este foarte atasat de bunici, ca se pot ocupa personal de cresterea si educarea acestuia si ca detin conditii foarte bune de locuit in B.-B..
       In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art.100 Cod familie, raportat la art. 42-44 Cod familie si art. 107, 86 si 94 Cod familie.
       In dovedire, reclamantii au depus acte de stare civila, ancheta sociala nr. 1167/2008, adeverinta medicala, bilete de iesire din spital, acte de vanzare-cumparare, extras de cont.
       Parata nu a depus intampinare, fiind citata atat la domiciliul indicat de I.P.J. B., cat si la cel care a reiesit din ancheta efectuata de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului B., fiind introdus totodata in cauza paratul P. N.-C..
       Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
       Reclamantii sunt parintii paratei, care la data de 23.03.1999 a dat nastere minorului P. M.-N.. Acesta a fost crescut de bunicii materni pana la varsta de 6 ani, perioada in care parata a urmat cursuri universitare si a efectuat o pedeapsa privativa de libertate, fiind condamnata de Judecatoria S.M.la o pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de lipsire de libertate in mod ilegal, prev. de art. 189 Cod penal, astfel cum reiese din declaratia data de aceasta in fata asistentilor de la Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului –sector 5 Bucuresti, confirmata de adresa nr. 229280/08.05.2008 a Postului de Politie B.-B.. Din 2005, parata s-a mutat impreuna cu minorul in B. si ulterior in B., unde locuiesc cu chirie alaturi de concubinul sau F. E. A., aspect ce reiese din raportul de constatare incheiat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului-sector 5 Bucuresti.
       Din vara anului 2009, minorul a venit la bunicii materni in imprejurari neelucidate, neexistand probe ca mama a cunoscut acest aspect, iar cand parata a venit sa-l ia acasa s-a ajuns la o situatie conflictuala intre parti, fiind necesara interventia organelor de politie.
       Din coroborarea art.65 cu art.42 Cod familie, reiese ca in anumite situatii cand exista motive temeinice, copiii pot fi incredintati unor rude ori unor alte persoane, daca exercitarea drepturilor parintesti de catre parinti nu mai este corespunzatoare la un moment dat, acest lucru fiind cu atat mai mult posibil in cadrul ordonantei presedintiale, cand masura luata pe calea acestei proceduri este doar provizorie si corespunde unei urgente in acord cu interesul minorului, care trebuie avut in vedere primordial, acest principiu prevaland conform art.2 alin.2 din Legea nr. 272/2004 in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, inclusiv in cauzele solutionate de instantele judecatoresti.
       Fara indoiala ca principalul element al vietii de familie este dreptul de a trai impreuna, astfel incat relatiile de familie sa se poata dezvolta in mod normal, iar impiedicarea mamei, fie si pentru un timp scurt, de a se bucura de compania copilului sau si reciproc reprezinta o ingerinta in dreptul ocrotit de art. 8 din Conventia Europeana pentru Drepturile Omului. Trebuie analizat insa din perspectiva jurisprudentei CEDO daca aceasta ingerinta este prevazuta de lege, indeplineste un scop legitim si este necesara intr-o societate democratica.
       Prima conditie este indeplinita cata vreme art.33 din Legea nr. 272/2004 prevede posibilitatea ca minorul sa fie separat de parintii sai, impotriva vointei acestora, daca acest lucru este impus de interesul superior al copilului. Totodata, ingerinta indeplineste un scop legitim cata vreme urmareste apararea drepturilor copilului, toate masurile fiind subordonate interesului superior al acestuia.
       In ceea ce priveste cea de-a treia conditie, ingerinta trebuie sa corespunda unei nevoi sociale si sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit. Din aceasta perspectiva, instanta atribuie o importanta deosebita interesului superior al copilului care, in functie de natura si gravitatea sa poate sa predomine asupra celui al parintelui. Astfel, instanta priveste cu ingrijorare afirmatiile minorului privind un eventual suicid in cazul in care este luat de la bunici, precum si cele referitoare la abuzul sexual suferit in B. pe care nu l-a dezvaluit mamei, de teama de a nu fi luat in serios. Desi optiunea minorului privind incredintarea nu poate fi determinanta si datorita varstei, a imaturitatii, precum si a influentei pe care este de presupus ca reclamantii au exercitat-o asupra sa vehementa sa de a ramane in grija bunicilor materni trebuie privita cu rezerve, totusi este cert ca echilibrul emotional al copilului este fragil si ca pentru o dezvoltare armonioasa este necesara asigurarea unui mediu stabil si securizant, acestea fiind si concluziile raportului efectuat de Centrul pentru servicii de interventie in regim de urgenta in domeniul protectiei copilului din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului B..
       Instanta nu poate retine ca parata isi castiga existenta din activitati ilegale, dupa cum sustin reclamantii, iar in cauza nu exista probe in acest sens, simpla condamnare pentru savarsirea unei infractiuni de lipsire de libertate in mod ilegal nu atrage automat o descalificare a acesteia ca mama, cu atat mai mult cu cat din caracterizarea intocmita de invatatoarea copilului reiese ca aceasta se preocupa de fiul sau, iar in evaluarea psihologica facuta de specialistii din cadrul D.G.A.S.P.C. B. se precizeaza ca M. manifesta atasament fata de mama sa, prezenta acesteia in viata lui fiind evident reprezentata. Nici faptul ca mama a suferit de tulburari psihice in trecut, figurand inca in evidentele medicului de familie cu diagnosticul de schizofrenie cu episoade maniacale alternand cu episoade de depresie/ tentativa de suicid in 1997 nu poate fi determinant, existenta unui asemenea diagnostic nepresupunand „eo ipso” o limitare in exercitarea drepturilor parintesti, cata vreme nu s-a facut dovada ca starea de sanatate a mamei reprezinta un pericol pentru copil.
       Cu toate acestea, este evident ca intre mama si copil a intervenit o ruptura, pentru ca daca in martie 2008, P. M.-N. declara ca doreste sa fie langa mama sa, audiat fiind in Camera de Consiliu la data de 03.09.2009 si-a exprimat dorinta de a sta cu bunicii materni, fiind mai apropiat de acestia si a amenintat cu sinuciderea daca este inapoiat la mama. Chiar daca in cadrul procesului de evaluare desfasurat la Centrul pentru servicii de interventie in regim de urgenta in domeniul protectiei copilului B. minorul a dezvaluit aspecte pozitive ale relatiei cu mama sa si a devenit constient ca aceasta il iubeste, ca ii este dor de el si ca isi doreste sa o ierte, totusi instanta retine din audierea minorului ca reticenta sa fata de parata se datoreaza in principal atitudinii pasive a mamei relativ la comportamentul manifestat de concubinul sau fata de el si mai putin exigentei aratate in materie scolara sau educatiei sexuale libertine ce o primeste. Astfel, minorul a precizat ca „daca mama l-ar iubi, i-ar lua apararea in fata lui E. prietenul ei care il bate cu cureaua”, la fel si fata de martora T. E. minorul s-a aratat neglijat de mama in favoarea prietenului sau, preferinta pentru bunicii materni aparand astfel mai mult ca un semnal de alarma si ca o pedeapsa pentru mama care nu limiteaza clar responsabilitatile concubinului sau fata de propriul copil si care permite aplicarea unor pedepse corporale, cu atat mai degradante si mai umilitoare pentru minor cu cat ele provin de la un strain. Desi psihologii din cadrul D.G.A.S.P.C. B. au ajuns la concluzia ca minorul nu se afla in pericol alaturi de mama sa, totusi nu au avut in considerare in cadrul evaluarii relatia dintre concubinul mamei si minor si atitudinea mamei fata de aceasta relatie care pare una destul de tensionata. Instanta considera ca nu este suficient ca mama sa nu manifeste un comportament violent fata de fiul sau, ci trebuie sa ia toate masurile ca acesta sa fie crescut in conditii optime care sa-i permita dezvoltarea sa fizica, mentala, spirituala, morala si sociala, incurajarea aplicarii de catre concubin a pedepselor corporale prin lipsa de reactie si implicare avand consecinte la fel de grave asupra echilibrului psihologic al minorului ca si violenta manifestata de parintele insusi. De aceea, instanta considera ca plecarea intempestiva a minorului la bunici, ca si refuzul de a se intalni cu mama sa relevat de martora P. G. nu pot fi rezultatul exclusiv al influentei exercitate de bunica materna care doreste sa retraiasca relatia mama-copil, deoarece aceasta domiciliind in B.-.B., iar parata cu minorul in B. nu au putut exista contacte prelungite care sa determine comportamentul opozant al minorului, fiind mai mult expresia unei incercari disperate a acestuia de a atrage atentia mamei asupra adancirii lipsei de comunicare dintre ei si asupra suferintei provocate de lipsa de implicare a sa in relatia dintre minor si concubinul sau.
       Totodata, instanta are in vedere si pasivitatea mamei legata de aceasta actiune, parata nedepunand intampinare si nemanifestand nici un interes fata de rezultatul eventual al demersurilor intreprinse de reclamanti, fiind ingrijoratoare atitudinea manifestata de aceasta care din data de 21.08.2009 nu a mai incercat sa reia convietuirea cu fiul sau, chiar prin disponibilitatea de a participa la un program de terapie in vederea reconstruirii relatiei mama-copil, astfel cum au sugerat specialistii C.S.I.R.U.D.P.C. B. adancind in acest mod si mai mult ruptura care s-a creat intre ea si copil.
       De aceea, instanta considera ca incredintarea provizorie a minorului catre parati pana la sfarsitul anului scolar, avand in vedere ca a inceput deja cursurile scolare la scoala din comuna este benefica echilibrului interior al minorului, care are o relatie afectiva solida cu bunicii materni, fiind crescut de ei pana la varsta de 6 ani si care ii pot asigura un mediu stabil si plin de intelegere, constituind totodata un prilej pentru mama de a reconsidera relatia dintre ea si copil si locul pe care acesta trebuie sa-l ocupe in raport de relatia pe care o are cu concubinul sau.
       In cauza sunt indeplinite conditiile impuse de art. 581 Cod procedura civila si anume urgenta rezida in faptul ca minorul trebuie sa se bucure de ocrotire legala in situatia in care nu este impreuna cu parintii sai, vremelnicia este asigurata prin luarea masurii pe perioada determinata, iar neprejudecarea fondului este respectata prin aceea ca instanta nu analizeaza definitiv abilitatile de parinte al paratei, aceasta putand cere in orice moment restituirea minorului de la persoane care-l detin fara drept, in cadrul careia sa dovedeasca ca masura incredintarii minorului catre bunicii materni contravine interesului superior al acestuia.
       In acelasi timp, instanta apreciaza ca pe timpul in care minorul se afla in grija bunicilor materni, este imperios necesar ca toti cei implicati sa continue sedintele de terapie, in special parata trebuie sa dea dovada de o cooperare activa si marcata de intelegere, pentru ca in final copilul trebuie sa revina langa mama sa, neputandu-se refuza dreptul acestuia de a creste alaturi de parintele natural.
       Fata de aceste considerente, instanta va admite in parte actiunea si va dispune incredintarea provizorie a minorului catre bunicii materni pana la data de 01.07.2009.







Red.DMC 16.11.2009