Stabilire program vizitare minor

   Tip speta: sentinta civila
   Data: 01.02.2011
   Obiect: stabilire program vizitare minor
   
   
       Prin cererea inregistrata la data de 18.07.2007 sub nr. 1609/199/2010  pe rolul Judecatoriei Buhusi reclamantul  P. V. L.a chemat-o in judecata pe parata  M.O.  pentru ca prin hotararea  pe care o  va pronunta  si pe baza probelor  ce se vor administra   instanta sa-i permita dreptul de a pastra  legaturi personale cu minora P. E. I..
         Cererea a fost timbrata.
          In motivarea de fapt a cererii de chemare in judecata reclamantul arata ca  in urma hotararii de divort minora a fost incredintata paratei. Mai arata ca parata a venit cu minora in Italia in urma cu 3 luni  si ca   a ajuns la o intelegere cu parata cu privire la legaturile personale cu minora.  In perioada cat parata a fost de acord ca reclamantul sa aiba legaturi cu minora, reclamantul a cheltuit in jur de 600 de euro lunar ,cheltuieli pe care le a achitat pentru minora personal, fara a-i da paratei alti bani in afara pensiei de intretinere. Considera ca acest fapt a nemultumit-o pe parata care  si-a schimbat comportamentul . 
          In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 43 si 97 Codul familiei.
          In dovedirea actiunii acesta a depus sentinta civila nr.568/2010 a Judecatoriei Buhusi.
          Reclamantul a fost reprezentat de mandatar-avocat S. A.         
          In cauza au fost citate in calitate de Autoritate Tutelara - Consiliul Local al orasului Buhusi, fiind  efectuata ancheta sociala atat la domiciliul paratei cat si la domiciliul reclamantului.
          La termenul din 04.01.2011 instanta a dispus suspendarea cauzei in baza art. 242 al.1 pct.2 Cod procedura civila, datorita lipsei nejustificate a partilor.
      La termenul din 01.02.2011 instanta a pus in discutia partilor exceptia de necompetenta generala a instantelor romane.
      Din actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
          Asupra exceptiei de necompetenta generala a instantelor romane, ce urmeaza a fi solutionata cu prioritate potrivit art. 137 alin. 1 C.p.c., instanta retine urmatoarele:
          Din casatoria partilor a  rezultat minora  P. E.I..Prin sentinta nr. 568/2010 pronuntata de Judecatoria Buhusi s-a dispus divortul partilor si incredintarea minorei spre crestere si educare mamei,parata din prezenta cauza.
      Din sustinerile ambelor parti,retinute in motivarea sentintei de divort rezulta ca incepand cu anul 2009 partile cat si minora au resedinta pe teritoriul statului italian. De altfel,inca in actiunea de fata reclamantul arata ca parata si minora locuiesc in prezent in Italia de peste 3 luni.
       Mai mult,din continutul anchetei sociale efectuate la Buhusi rezulta ca acestea nu au avut niciodata domiciliul in Buhusi,acestea locuind in Italia.
           In cauza se face aplicarea dispozitiilor Regulamentul CE nr. 2201/2003 privind competenta, recunoasterea, si executarea hotararilor judecatoresti in materie matrimoniala si in materia raspunderii parintesti care, in art. 1 alin. 1 lit. b statueaza ca este aplicabil oricare ar fi natura instantei, in cazul materiilor civile privind atribuirea, exercitarea delegarea, retragerea totala sau partiala a raspunderii parintesti (astfel cum este definita aceasta notiune prin art. 2 pct. 7).              Potrivit art.2 pct.7 din Regulament, raspunderea parinteasca cuprinde in special incredintarea si dreptul la vizita.
           Analizand dispozitiile acestui regulament, instanta retine din continutul art. 17 dar si din pct. 12 al preambulului, ca in cazul raspunderii parintesti competenta este exclusiva, normele ce o reglementeaza fiind de ordine publica.
           Potrivit art. 8 alin. 1 din Regulament, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti privind un copil care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata.
           Pentru aplicabilitatea acestui articol, este indeplinita conditia prevazuta de art.9, respectiv au trecut 3 luni de la mutare,avand in vedere ca s-a retinut ca inca din anul 2009 partile si minora se afla in Italia si au  resedinta obisnuita.
           De la data de 01.01.2007 Romania a aderat la Uniunea Europeana, iar potrivit art. din Regulament, acesta este obligatoriu in toate elementele sale si se aplica direct in toate statele membre in conformitate cu Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene.
          In expunerea de motive a Regulamentului la pct.12, in materia raspunderii parintesti, se prevede ca ar trebui sa fie competente in primul rand instantele statului membru in care copilul isi are resedinta obisnuita.
         Art. 10 din acelasi act normativ statueaza ca in caz de deplasare sau retinere ilicita a unui copil, instantele judecatoresti din statul membru in care copilul isi avea resedinta obisnuita imediat inaintea deplasarii sale sau a retinerii sale ilicite raman competente pana la momentul in care copilul dobandeste o resedinta obisnuita in alt stat membru.
         Minora si parintii ei-partile din prezenta cauza-au in acest moment, resedinta obisnuita in Italia.
        Asa fiind,instanta are in vedere si faptul ca avand in vedere ca minora locuieste cu mama  sa din anul 2009 in Italia, ca partile si copilul au posibilitatea de a fi ascultate la instanta de resedinta obisnuita, unde autoritatea tutelara poate fi consultata cu mai multa rapiditate, luand astfel in considerare si criteriul proximitatii, se apreciaza ca instanta de la resedinta obisnuita din Italia are o legatura mai speciala cu copilul si este mai bine plasata pentru a solutiona cauza, ceea ce serveste interesului superior al copilului.
         Fata de aceste considerente, instanta va admite exceptia de necompetenta generala a instantelor romane si va respinge actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane.
   
      
      
      
      
      
      
      
      Red. A.N.T.-02.02.2011