Iesire din indiviziune

SENTINTA CIVILA Nr.  34/2011
Sedinta publica de la 13 Ianuarie 2011


     Prin cererea nr. 790/199/2009 din data de 31.07.2009  a  Judecatoriei Buhusi a fost inregistrata, in rejudecare, actiunea formulata, reclamanta  I.T.   in contradictoriu cu paratul S.N.  solicitand ca, prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa se dispuna iesirea din indiviziune cu privire la bunurile comune dobandite in timpul casatoriei.
     Cererea a fost legal timbrata cu taxa timbru 2232 lei  si timbru judiciar de 5 lei.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca in prezent  partile sunt divortate iar in timpul casatoriei au dobandit un apartament compus din trei camere, situate in Buhusi, str. Dragos Voda, bl. 2, sc. A, ap. 7, jud. Bacau. Solicita atribuirea apartamentului in lotul sau.
La primul termen, in rejudecare, reclamanta completeaza cererea initiala, in sensul ca solicita retinerea in favoarea sa a unei cote de 80% in ceea ce priveste contributia la dobandirea bunurilor comune. In motivare se arata ca, pe intreaga durata a casniciei reclamanta a fost cea care a contribuit, in cea mai mare masura, la achitarea imprumutului contractat pentru achizitionarea apartamentului a carui partajare o solicita. Arata reclamanta ca dumneaei a avut calitatea de salariat in permanenta, in timp ce paratul a lucrat doar pana in anul 1995, iar de atunci si pana la plecarea sa in Italia a muncit doar ocazional. De asemenea, se invedereaza instantei ca paratul a parasit domiciliul comun in anul 2004 si de atunci nu a mai avut nicio contributie materialala acoperirea cheltuielilor apartamentului.
In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art.132 C.pr.civ.
     In dovedirea actiunii reclamanta a depus la dosar, in copie, mai multe inscrisuri  respectiv recipise de transfer si de ridicare a unor anumite sume de bani ( filele 27 – 54) si declaratie data de Gasca Maria ( fila 55). 
Paratul nu s-a prezentat in instanta, insa a fost reprezentat de catre av. Popa Ioan. Depune intampinare si cerere reconventionala, solicitand respingerea cererii de completare a actiunii formulata de catre reclamanta, intrucat aceasta nu a lasat sa se inteleaga, pe parcursul desfasurarii primei etape a procesului, ca ar solicita o cota majorata, dovada fiind  neatacarea sentinta desfiintate de catre aceasta, cu privire la cota legala retinuta de catre instanta de fond.
Sub aspect reconventional, solicita, de asemenea, ca instanta sa retina, in favoarea sa (a paratului) o cota de 80% la dobandirea bunurilor comune.
Prin incheierea de sedinta din data de 18.03.2010 paratul, prin aparator, arata ca diminueaza cota de contributie de la 80% la 50%.
In cauza au fost administrate: proba testimoniala, solicitata de catre reclamanta (filele 58, 82), proba cu expertiza tehnica in specialitatea constructii (filele 88-99).
Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
La data de 16.04.2007 a ramas definitiva prin neapelare sentinta civila nr.  916 din 12 decembrie 2006 pronuntata de Judecatoria Buhusi in dosarul nr. 361/ 199 / 2006, prin care a fost desfacuta din cupla comuna casatoria dintre parti.
In timpul casatoriei cei doi soti au dobandit in comun urmatorul bun imobil: un apartament situat in Buhusi, str. Dragos Voda, bl. 2, sc. A, ap.7, jud. Bacau, compus din trei camere, in suprafata de 44,27 mp, conform contractului de vanzare – cumparare  transcris sub numarul 4426 / 1994.
     Sub aspectul cotei de contributie, instanta va retine parti egale pentru fiecare din soti, respectiv cote de 1/2, avand in vedere urmatoarele considerente:
     Prin cererea de modificare a actiunii initiale, reclamanta a invederat instantei faptul ca pentru apartamentul bun comun aceasta ar fi solicitat un imprumut si ar fi achitat toate ratele, intrucat a fost salariata in permanenta, spre deosebire de parat care ar fi lucrat doar pana in anul 1995.
     In sustinerea afirmatiilor sale reclamanta a depus o serie de inscrisuri, in copie, necertificate, care reprezinta dovada expedierii pe numele paratului, dar si a altei persoane  a diferitor sume de bani, in perioada anilor 2003-2005. analizand aceste inscrisuri, instanta constata ca, pe de o parte, nu certifica faptul ca ar fi fost expediate de catre reclamanta (la rubrica respectiva fiind trecut numele C. C.), iar, pe de alta parte, raportat la data achizitionarii apartamentului -1994- acestea nu sunt in masura sa sprijine  sustinerile reclamantei, cu atat mai mult cu cat nu exista la dosar nicio copie a vreunui contract de imprumut sau vreo alta dovada in sensul celor afirmate. Mai mult, martorii propusi de catre reclamanta invedereaza ca ambele parti au lucrat in timpul casatoriei, nefiind rasturnata, sub nici un aspect, prezumtia legala in ceea ce priveste contributia sotilor la achizitionarea bunurilor comune. Pentru aceste considerente, vazand si dispozitiile art.1169 C.civ., instanta va stabili cote de contributii egale la dobandirea apartamentului.
     
     Potrivit raportului de expertiza in constructii,  valoarea imobilului apartament, fara imbunatatirile efectuate de reclamanta dupa divort, este de 51.410 lei lei, calculata pe baza metodei comparatiei, valoare care, in aprecierea expertului, pe care instanta urmeaza o aiba in vedere, este cea mai aproape de valoarea de tranzactionare a apartamentelor existente pe piata imobiliara, la data evaluarii. Este adevarat ca valoarea stabilita de catre expert este superioara celei stabilite in urma cu trei ani, la prima judecare in fond a cauzei, insa instanta apreciaza ca aceasta valoare (12.103 euro) este una justa, avand in vedere ofertele existente pe piata imobiliara a orasului Buhusi (de exemplu, pentru un apartament situat la parter, cu aceleasi facilitati ca si cel din spata de fata, insa compus din 3 camere, se solicita, la data de 12.09.2010 suma de 115.000 lei, echivalentul a 27.000 euro).
     Luarea in considerare a valorii bunului din momentul partajului (momentul intocmirii raportului de expertiza) asigura respectarea principiului egalitatii intre copartasi, acestora trebuind sa li se recunoasca  si sa li se atribuie drepturi egale, corespunzator cotei pe care o au asupra bunului, astfel cum dispune art. 6735 alin. 2) coroborat cu dispozitiile alin. 1) C proc civ .
      Potrivit art. 6735 alin. 2) C proc civ „instanta va face imparteala in natura. In temeiul celor stabilite potrivit alin. 1), ea procedeaza la formarea loturilor si la atribuirea lor. In cazul in care loturile nu sunt egale in valoare, ele se intregesc printr-o suma in bani”.
     In speta, la formarea loturilor, instanta va avea in vedere imprejurarea ca, dupa divort reclamanta este cea care a locuit in apartament si a suportat toate cheltuielile pe care le implica  dar si optiunea paratului, exprimata prin concluziile formulate de catre aparator, care a fost de acord cu atribuirea apartamentului in lotul reclamantei, cu obligarea acesteia la plata unei sulte catre parat.
     Avand in vedere aceste aspecte, instanta va da eficienta dispozitiilor art. 6739 si urmatoarele Cod procedura civila si va dispune atribuirea intregului bun catre reclamanta, cu obligarea acesteia la plata catre parat a unei sulte echivalente cu valoarea lotului sau, respectiv 25.013 lei.
         Pentru considerentele ce preced,in temeiul art. 728 al.l Cod civil si art.36 al.l Cod familie instanta va admite in principiu si in fond actiunea civila avand ca obiect partaj de bunuri comune,va dispune iesirea partilor din starea de devalmasie si va atribui in lotul reclamantei intreaga masa de partajat.
      Va  constata ca partile au o contributie egala  la dobandirea bunurilor imobile, iar in temeiul art.742 Cod civil va obliga reclamanta, pentru egalizarea loturilor,sa plateasca paratului sulta.
     In ceea ce priveste cererea reconventionala, instanta nu va da eficienta cererii de renuntare la cota majorata, formulata de catre parat, prin aparator, la termenul din data de 18.03.2010, intrucat aceasta nu indeplineste conditiile prevazute de art.247 C.pr.civ., in sensul ca reprezentantul conventional al paratului nu a facut dovada mandatului special, necesar pentru cererea de renuntare formulata. 
     Totodata, insa, avand in vedere dispozitiile art.1169 Cod civil , potrivit caruia cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca, instanta constata ca paratul-reclamant nu a administrat nicio proba in sustinerea cererii sale, astfel incat aceasta apare ca neintemeiata, urmand a fi respinsa cu acesta motivare.
     In ceea ce priveste cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, din totalul acestora, reprezentand taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu de expert si onorariu de avocat, instanta va obliga paratul, in temeiul art.274 C.pr.civ. sa plateasca reclamantei suma de 3474 lei, corespunzator cotei sale.


Redactat IMA