Stabilire program vizita minor

Tip speta: sentinta civila
Titlu: stabilire program vizita minor
Data speta: 11.04.2011




Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Piatra Neamt sub nr.227/279/11.01.2010, reclamantul S. C. B., a chemat in judecata pe parata M. (fosta S.) M. pentru ca prin hotarare judecatoreasca, sa dispuna stabilirea unui program de vizita a minorei A. F..
Cererea a fost legal timbrata cu 18 lei taxa de timbru si 0,3 lei timbru judiciar.
In motivarea cererii, reclamantul a invederat instanta ca: s-a casatorit cu parata la data de 21.07.2007, iar din casatorie a rezultat minora A.-F..
In urma neintelegerillor dintre parti s-au separat in fapt, iar ulterior a promovat actiune de divort ce a fost solutionata prin sentinta civila nr.588/10.02.2009, pronuntata in dosarul 1171/279/2008 de catre  Judecatoria Piatra Neamt. In urma divortului, minora a fost incredintata paratei cu obligarea lui la plata unei pensii de intretinere. Actualmente atat el cat si parata impreuna cu minora locuiesc in Italia (in aceeasi localitate) si in mod constant este impiedicat sa ia legatura cu copilul, de catre parata. Are cele mai bune intentii si doreste sa pastreze o relatie fireasca de parinte cu copilul sau, care se afla la varsta la care are nevoie de afectiunea ambilor parinti.
Se achita in mod constant  de obligatiile legale ce-i revin si in plus incerca sa ofere mai mult daca este acceptat. Considera ca raportat la varsta minorei se impune un program de vizita in care de doua ori pe luna (prima si a treia saptamana in week-end) sa poata lua copilul in domiciliul sau, iar vara o luna de zile in vacanta scolara, intrucat prezinta toate garantiile morale si materiale.
Reclamantul, a fost reprezentat la instanta de procurator conform precurii autentificate de Biroul Notarilor Publici , nr.35/06.01.2010.
Parata, a depus intampinare, prin care solicita respingerea actiunii ca nefiind de competenta instantelor romane.
In motivarea intampinarii, se arata ca actiunea este introdusa la o instanta necompetenta, intrucat atat ea cat si reclamantul sunt plecati in Italia, la munca, de 14 ani si a venit in tara doar in concediu.
Minora, nascuta in Italia la 04.11.2002, din relatia de concubinaj a partilor, a locuit in Italia si frecventeaza cursurile unei scoli din Roma. Din certificatele de „atestare de sedere permanenta pentru cetateni apartinand uniunii europene”, eliberate de primaria Roma, rezulta clar ca, atat ea cat si minora, sunt titularele dreptului de sedere permanenta in Italia si au resedinta in localitatea Roma. De asemenea, parata este incadrata in munca, in Italia.
La randul sau, reclamantul, are resedinta tot in Italia si este angajat , situatie ce rezulta atat din hotararea de divort cat si din actiunea principala.
Potrivit art.8 din Regulamentul nr.2201/2003, al Consiliului Comunitatilor Europene, act comunitar direct aplicabil in toate statele membre ale Uniunii Europene (conform art.249 din Tratatul pentru instituirea Comunitatii Europene) fara a fi necesara o norma de transpunere a acesteia in dreptul intern si prioritar in raport cu reglementarea interna (potrivit art.148 al.2 din Constitutia Romaniei), instanta competenta sa judece cererile avand ca obiect raspunderea parinteasca, este cea de la locul resedintei obisnuite a copilului. Exceptiile de la aceasta regula sunt expres prevazute de art.9, 10, 12 si 13.
Astfel in art.12 al.3 al regulamentului se prevede prorogarea de competenta pentru situatia in care copilul ar avea o stransa legatura cu un alt stat membru decat cel in care isi are resedinta, atata timp cat conditiile cumulative prevazute la lit.a si b sunt indeplinite, fara a se face distinctie daca cererea pentru stabilirea raspunderii parintesti este formulata pe cale principala, accesorie ori incidentala.
Cum in situatia lor, resedinta copilului este in Italia, acolo s-a nascut si acolo locuieste cu mama sa, si avand in vedere dispozitiile art.17 din  Regulamentul nr.2201/2003, al Consiliului Comunitatilor Europene, solicita admiterea exceptiei si respingerea actiunii ca nefiind de competenta instantelor romane.
Instanta, va trece peste prima exceptie, intelege sa ridice si exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Piatra Neamt.
Potrivit art.5 Cod pr.civila, cererea de chemare in judecata trebuie sa se  faca la domiciliul paratei, si nu al reclamantului, astfel ca, competenta sa judece aceasta cerere este Judecatoria Buhusi si nu Judecatoria Piatra Neamt.
In subsidiar, daca instanta va trece peste aceste doua exceptii, a solicitat ca dreptul de vizita sa se realizeze doar la domiciliul paratei, motivat de faptul ca, de la nasterea minorei si pana in prezent, reclamantul a stat foarte putin cu aceasta, legaturile afective intre ei sunt foarte slabe, prezenta sa fiind absolut necesara pentru a da fetitei un element de siguranta si incredere.
In drept, si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art.115 Cod pr.civila.
In dovedirea cererii intelege sa se foloseasca de proba cu acte, interogatoriu, martori.
Intampinarii i-au fost anexate urmatoarele acte: carte de identitate, atestat de sedere permanenta pentru ea si minora, sentinta civila 588/2009 a Judecatoriei Piatra Neamt, adresa Diretiei Drept International si Tratate – Serviciul Cooperare Judiciara Internationala, Regulamentul C.E. nr.2201/2003 al Consiliului Europei/27.11.2003.
Parata, prin aparator, a depus certificatul de nastere al minorei si cel transcris in Romania.
Mandatarul reclamantului a depus la dosar certificatul de casatorie, certificatul de nastere al minorei si al reclamantului.
Prin sentinta civila 5132/29.10.2010 a Judecatoriei Piatra Neamt as-a admis exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Piatra Neamt, invocata de petenta si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei Buhusi.
Dosarul, a fost inregistrat pe rolul Judecatoriei Buhusi la data de 17.02.2011.
La termenul din 11.04.2011, instanta a pus in discutia partilor exceptia necompetentei instantelor romane, invocata de parata prin aparator.
Analizand exceptia invocata, instanta retine urmatoarele:
Conform art.137 al.1 Cod pr.civila, instanta trebuie sa se pronunte in primul rand asupra exceptiilor de procedura si asupra exceptiilor de fond care fac inutila cercetarea in fond a pricinii.
Potrivit art.8 din regulamentul 2201/2003 al Consiliului Comunitatilor Europene, act comunitar aplicabil in statele membre ale U.E., (conform art.249 din Tratatul pentru instituirea Comunitatii Europene, stabileste ca „instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente in materia raspunderii parintesti, privind un copi care are resedinta obisnuita in acest stat membru la momentul la care instanta este sesizata, cu alte cuvinte, instanta competenta sa judece cererile avand ca obiect raspunderea parinteasca este cea de la locul resedintei obisnuite a copilului.
Exceptiile de la aceasta regula sunt prevazute expres in art.9-10, 12-13 din Regulament.
Potrivit art.12 al.3 din Regulamentul 2201/2003, instantele judecatoresti dintr-un stat membru sunt competente de asemenea, in materie de raspundere parinteasca in alte proceduri decat cele mentionate la al.1 atunci cand „(art.3 lit.a) copilul are o legatura stransa cu acest stat membru, in special datorita faptului ca unul din titularii raspunderii parintesti isi are resedinta obisnuita aici sau copilul este resorcisant al acestui stat membru.
Instanta, retine conform actelor depuse la dosarul conex ca minora este nascuta in Italia, si are resedinta in Italia. De asemenea, parata lucreaza in Italia, ambele fiind titularele dreptului de sedere permanenta la Roma.
La randul sau, reclamantul  are resedinta in Italia si lucreaza aici.
Fata de cele ce preced, instanta in temeiul art.17 din Regulamentul C.E. 2201/2003, va admite exceptia si va respinge actiunea ca nefiind de competenta instantelor romane.



Red.PA 06.05.2011
??

??

??

??




2