Partaj succesoral

JUDECATORIA BUHUSI
SENTINTA CIVILA Nr. 677/2011
     
     
     Prin cererea inregistrata la data de 30.08.2010 pe rolul Judecatoriei Buhusi sub nr. 1225/199/2010, reclamanta  C. M. in contradictoriu  cu paratii C.V.s.a. au solicitat ca, prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna partajarea averii  succesorale dupa defuncta 
   In motivarea actiunii se arata ca, in urma decesului mamei sale, la data de 04.09.2006, au ramas ca si mostenitori cu vocatie succesorala reclamanta si C. V., in calitate de descendenti de gradul 1, iar ceilalti parati in calitate de nepoti.
   De asemenea, reclamata invedereaza faptul ca defuncta i-a lasat testamentul autentificat sub numarul 972 din 08.07.2005, de care instanta urmeaza sa tina cont la solutionarea dosarului.
   Masa succesorala se compune din imobilul-locuinta respectiv, un apartament compus din 2 camere. Solicita admiterea actiunii si partajarea imobilului mentionat, invocand in drept prevederile art.728 C.pr.civ.
     In dovedirea actiunii, reclamantii au solicitat probele cu inscrisuri, martori si cu expertiza.
     Reclamanta a depus la dosar, o data cu actiunea introductiva, copia contractului de vanzare-cumparare nr.2493/15.06.1993, anexa 24 dupa C. V., certificatul de deces al acesteia, iar ulterior (filele 44-47) copia testamentului 972/ 08.07.2005 , acte stare civila, certificat de atestare fiscala.
     Cererea a fost timbrata cu taxa de timbru in cuantum de 19 lei si timbru judiciar in cuantum de 0,3 lei. Partile au fost legal citate, reclamanta fiind asistata de aparator.
    Prin incheierea de sedinta din camera de consiliu din data de 26.04.2011 a fost admisa, in parte, cererea de ajutor public judiciar formulata de catre reclamanta, in sensul scutirii partiale a reclamantei de la plata taxei de timbru, urmand sa achite jumatate din taxa de timbru ce i s-a pus in vedere, respectiv 715,5 lei taxa timbru, suma esalonata in 4 transe egale, de cate 179 lei fiecare, platibile in prima decada a fiecarei luni, incepand cu data de 01.05.2011, pana la achitarea integrala.
     La data de 27.04.2011 a fost inregistrat pe rolul instantei un memoriu depus de catre paratul C. V., care invedereaza instantei, printre altele, faptul ca, desi are cunostinta ( ca de altfel si ceilalti parati) despre intocmirea unui testament, de catre defuncta, in favoarea reclamantei, nu este  de acord ca acest bun imobil sa-i ramana doar lui C. M.. 
     La termenul din data de 16.06.2011 paratul C. V. depune la dosar, in copie, procuri de reprezentare, precum si un memoriu, prin care invedereaza instantei faptul ca „nu sunt de acord sa treaca apartamentul bunicii” pe numele  reclamantei.
     La acelasi termen instanta a dispus atasarea dosarelor nr.137/199/2008 , avand ca obiect actiune constatare nulitate testament (in care se ia act de renuntarea la judecata), si nr.979/199/2007, avand ca obiect partaj succesoral (dosar perimat).
     La termenul din data de 15.09.2011 instanta a pus in discutie pronuntarea unei incheieri de admitere in principiu, invederand, totodata, partilor prezente (reclamanta si paratul C. V.) ca, avand in vedere testamentul invocat de catre parti,  urmeaza sa se pronunte si cu privire la validitatea acestuia, astfel incat, in situatia in care apreciaza ca testamentul indeplineste conditiile cerute de lege, urmeaza a pronunta o solutie (sentinta) direct pe fondul cauzei, iar daca se va dovedi contrariul, urmeaza a fi pronuntata o incheiere de admitere in principiu.
     Partile au avut cuvantul atat pe IAP, cat si pe fondul cauzei.
     Din actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
     La data de 04.09.2006 s-a deschis prin moarte succesiunea defunctei C. V..
     Mostenitori cu vocatie succesorala concreta dupa defuncta au ramas reclamata si, si paratii .
   Masa succesorala dupa defuncta este compusa dintr-un apartament de doua camere.
    La data de 08.07.2005 a fost intocmit de catre defuncta C. V. un testament prin care aceasta a instituit-o pe fiica sa, reclamanta C.M., drept legatara universala.
    Validitatea testamentului a fost supusa atentiei instantei de judecata, facand obiectul dosarului nr.137/199/2008 al Judecatoriei Buhusi (atasat), insa reclamantul a renuntat, la data de 22.10.2009 la judecata cauzei, sentinta ramanand definitiva la data de 30.11.2009, prin nerecurare.
    Intrucat instanta nu s-a pronuntat, printr-o hotarare irevocabila asupra validitatii actului unilateral incheiat de catre C. V., si cum acest aspect nici nu constituie obiectul cauzei de fata, instanta va analiza, din perspectiva efectelor pe care le-a produs ulterior decesului defunctei, daca au existat premisele unei acceptari, exprese sau tacite, a legatului de catre reclamanta.
    Nefiind contestat testamentul (cel putin, nu in forma ceruta de lege) de catre parti,  si nefiind formulata o actiune in reductiunea liberalitatilor excesive, este esential a se stabili cu exactitate daca se pune problema partajarii apartamentului inclus in masa succesorala (deci, daca au calitatea de mostenitori si paratii) sau daca acesta urmeaza a reveni, in totalitate, reclamantei, in calitate de legatara universala.
    Procedand la acest demers, instanta urmeaza a stabili, pe baza probelor administrate atat in fata instantei, in cauza de fata, cat si in dosarul initial de partaj, perimat (dar ale carui probe ar putea, in contextul oferit de art.254 C.pr.civ., pot fi folosite de catre parti dosarul pendinte) daca succesiunea a fost acceptata de catre reclamanta sau/si de catre parati, daca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege ca unul dintre ei sau toti sa fie considerati mostenitori ai defunctei C. V..
    Conform reglementarilor legale in vigoare, vointa succesibilului de a accepta mostenirea poate fi manifestata fie expres (in forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata), fie poate rezulta din fapte materiale savarsite de succesibil, din care rezulta neindoielnic intentia acestuia de accepta succesiunea. Astfel, sunt considerate a avea valoare de acte de acceptare tacita a mostenirii actele de dispozitie, de administrare definitiva ori de folosire a bunurilor din mostenire.
     In toate cazurile, conform dispozitiilor vechiului Cod civil, aplicabile spetei de fata, acceptarea sau renuntarea la succesiune sunt supuse unui termen inauntrul carora trebuie exprimate, respectiv, 6 luni de la data deschiderii succesiunii, respectiv, de la data decesului defunctei C. M..
    In ceea ce o priveste pe reclamanta C. M., aceasta este, dupa cum am mai aratat, beneficiara unui testament, fiind instituita legatar universal de catre mama sa. In calitate de mostenitoare testamentara, aceasta avea posibilitatea de a-si exprima pozitia fata de succesiune, in sensul acceptarii acesteia sau renuntarii la bunurile ce formeaza patrimoniul succesoral al defunctei. Ceea ce intereseaza in cauza de fata este manifestarea de vointa fata de imobilul– apartament, care face obiectul dosarului.
    Din probele administrate in cauza (in speta, inscrisuri si sustinerile paratilor, cu valoare de marturisire, in ceea ce priveste unele astpecte), rezulta, neindoielnic, faptul ca reclamanta C. M. a acceptat succesiunea testamentara lasata de catre defuncta sa mama. Astfel, conform certificatului de atestare fiscala eliberat la data de 30.03.2011 de catre Serviciul de impozite si taxe al orasului Buhusi rezulta faptul ca aceasta figureaza in evidentele fiscale cu apartamentul .., conform testamentului autentificat sub nr.972/08.07.2005, iar la data respectiva reclamanta nu figura in evidentele fiscale cu creante bugetare.
    De asemenea, domiciliul reclamantei, conform cartii sale de identitate, est stabilit la adresa unde este situat imobilul, inca din data de 28.11.2008, cand a fost eliberat actul mentionat.
    Aceste doua aspecte sunt de natura a forma convingerea instantei faptul ca succesiunea in discutie a fost acceptata de catre reclamanta, tacit, prin actele de administrare cu caracter definitiv si de folosinta a apartamentului care face parte din masa succesorala.
    Mai mult, paratii insisi recunosc (in memoriul de la fila 98) faptul ca reclamanta, locuind anterior in imobilul respectiv, a continuat sa il ocupe si dupa deschiderea succesiunii, iar dupa data de 04.09.2006 a ridicat sumele reprezentand ajutoare de inmormantare de la mai multe institutii. Aceste aspecte sunt de natura sa confirme respectarea termenului de 6 luni in ceea ce priveste manifestarea de vointa a reclamantei fata de acceptarea succesiunii.
    Pe de alta parte, paratii nu au adus in sprijinul sustinerilor lor nicio proba, motivul principal pentru care nu ar fi fost de acord cu respectarea prevederilor testamentare fiind, pe de o parte, faptul ca acesta ar fi fost intocmit in fals (aspect nedovedit), iar, pe de alta parte, faptul ca reclamanta ar mai fi beneficiat de un bun, sub forma unei donatii deghizate, din partea autoarei sale (fara a se depune vreun inscris in acest sens).
    Intrucat, in speta de fata, paratii nu au formulat o cerere de reductiune a liberalitatilor excesive, a carei admitere ar fi putut, eventual, oferi o premisa a justificarii solicitarii lor ca apartamentul sa fie partajat intre toti mostenitorii, instanta apreciaza ca acestia nu au facut dovada de mostenitori acceptanti, al caror drept sa fie preferabil celui al reclamantei.
     Pentru motivele expuse, instanta urmeaza a lua act de faptul ca reclamanta  este unica mostenitoare a defunctei, ca efect al acceptarii beneficiului legatului universal instituit in favoarea sa prin testamentul autentificat sub nr. 972 din 08.07.2005,  urmand ca intreaga masa succesorala sa revina reclamantei.
    De asemenea, in baza art.274 C.pr.civ., instanta urmeaza a lua act de faptul ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
     






Redactat IMA- 01.11. 2011