Taxe vamale. Bunuri mobile introduse in tara in baza in baza unui contract de leasing. Aplicarea gresita a dispozitiilor art.27 alin.4 din Ordonanta Guvernului nr.51/1997.

     Taxe vamale. Bunuri mobile introduse in tara in baza in baza unui contract de leasing. Aplicarea gresita a dispozitiilor art.27 alin.4 din Ordonanta Guvernului nr.51/1997.

- art.27 alin.4 si art.7 din Ordonanta Guvernului nr.51/1997

In mod gresit s-a apreciat de catre instanta de fond ca in speta sunt aplicabile dispozitiile art.27 alin.4 din Ordonanta Guvernului nr.51/1997 intrucat acest text de lege reglementeaza in mod expres si limitativ, cazurile in care valoarea reziduala a bunurilor este avuta in vedere pentru calcularea taxelor vamale.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA NR.2228/16.10.2008)

      Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
      Prin sentinta civila nr.1089/02.04.2008 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a-IX-a de Contencios Administrativ si Fiscal a fost respinsa exceptia lipsei de interes, a fost admisa actiunea formulata de reclamanta SC M. IFN SA, in contradictoriu cu paratele Directia Judeteana pentru Accize si Operatiuni Vamale Dolj si Autoritatea Nationala a Vamilor - prin Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Craiova, a fost anulat documentul de regularizare nr.220/26.07.2007 si adresa nr.10977/15.11.2007 emisa de DJAOV Dolj, fiind obligata parata ANV - prin DRAOV Craiova sa emita un nou document de regularizare prin care sa calculeze taxele vamale la valoarea reziduala reprezentand 20% din valoarea de achizitii a bunului conform contractului de leasing nr.DF 7192/23.03.2005.
      Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca daca potrivit art.7 din Ordonanta Guvernului 51/1997, bunul este tratat din punct de vedere fiscal ca obiect al contractului de  leasing, in cazul rezilierii contractului din culpa utilizatorului, inainte de trecerea unui an de la incheierea contractului, cu atat mai mult el trebuie tratat ca atare si in cazul in care rezilierea a intervenit dupa trecerea acestui an, in acest caz fiind si mai evident ca intentia societatii de leasing este de a  inchiria bunul cu optiunea de cumparare si nu se a ramane proprietar al acestuia.
      In consecinta, instanta constata ca sunt aplicabile prin analogie art.27 alin.4 din Ordonanta Guvernului 51/1997, cu precizarea ca, nefiind achitate toate ratele contractuale, nu exista o alta valoare reziduala decat cea legala, de 20% din valoarea de achizitie.
      Impotriva acestei sentinte a formulat recurs DRAOV Craiova, in nume propriu si in numele si pentru ANV, invocand in drept disp. art.304 pct.9 si 7 Cod procedura civila.
      In motivarea cererii de recurs a aratat ca instanta a aplicat prin analogie un text de lege care nu reglementa nici expres si nici implicit speta supusa judecatii.
      Solutia obligarii autoritatii vamale la emiterea unui nou document de inchidere a declaratiei de import temporar este lipsita de temei legal, Ordonanta Guvernului 51/1997 neavand nicio dispozitie care sa constituie temeiul juridic pentru o astfel de solutie.
      Potrivit art.27 alin.4 din Ordonanta Guvernului 51/1997, doar doua sunt situatiile - reglementate expres, in care taxele vamale datorate pentru bunurile mobile introduse in tara in baza unor contracte de leasing se calculeaza la valoarea reziduala, niciuna dintre aceste situatii neregasindu-se in cauza.
      Recurenta a sustinut ca nici dispozitiile art.7 din Ordonanta Guvernului 51/1997 nu sunt incidente in speta, nu s-a pus problema schimbarii naturii juridice a contractului ca urmare a interventiei unei cauze care a determinat incheierea acestuia mai devreme de termenul limita de 1 an si nici nu a fost imputabila reclamantei incheierea contractului pe un termen mai scurt decat cel de 1 an.
      Nici reclamanta si nici instanta nu au demonstrat nelegalitatea si netemeinicia masurilor dispuse de autoritatea vamala sau ca exista o cauza de nulitate a actului emis de reclamanta si doar acceptat de organul vamal.
      S-a mai invocat respingerea in mod gresit a exceptiei lipsei de interes in raport de dispozitiile art.266 Cod vamal, nefiind justificat interesul reclamantei de a promova calea de atac intemeiata pe aceste dispozitii, intrucat decizia de regularizare atacata nu contine o masura dispusa de autoritatea vamala cu privire la aplicarea reglementarilor vamale in materia leasing-ului, ci este rezultatul vointei proprii a contestatoarei, fiind emis si depus la autoritatea vamala, prin comisionarul in vama, in numele si pe seama sa.
      Conform Ordinului nr.7982/2006, decizia pentru regularizarea situatiei operatiunilor vamale deschise in baza art.27 alin.2 din Ordonanta Guvernului 51/1997 produce aceleasi efecte din punct de vedere juridic ca si declaratia vamala in detaliu. Raspunderea, decurgand din depunerea acesteia, revine titularului acesteia, in speta, reclamantei.
      In conditiile in care autoritatea vamala nu a contribuit la intocmirea acestui document, reclamanta nu justifica interesul in promovarea caii de atac intemeiate pe disp. art.266 Cod vamal.
      Intimata reclamanta a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului.
      Analizand actele aflate la dosar prin prisma motivelor de recurs invocate si a disp. art.3041 Cod procedura civila, Curtea apreciaza ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:
      In mod gresit instanta de fond a apreciat ca, in speta, sunt aplicabile prin analogie dispozitiile art.27 alin.4 din Ordonanta Guvernului 51/1997 si in consecinta ca parata ANV ar avea obligatia de a calcula taxele vamale la valoarea reziduala a bunului ce a facut obiectul contractului de leasing nr.DF 7192/23.03.2005 incheiat de reclamanta cu utilizatorul TMP.
      In baza acestui contract, reclamanta a intocmit declaratia vamala de import nr.IMA/11358/27.05.2005 prin care a importat un autovehicul marca "Chevrolet" Kalas, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import, conform art.27 alin.2 din Ordonanta Guvernului 51/1997. Din cauza neplatii de catre utilizator a ratelor contractuale, la data de 19.07.2007 a intervenit rezilierea contractului de leasing.
      Prin documentul de regularizare nr.220/26.07.2007 intocmit de reclamanta prin reprezentantul sau in vama, SC O. G. E. SRL, acceptat si inregistrat de parata s-a stabilit in sarcina reclamantei obligatia de plata a drepturilor de import la valoarea de intrare a bunului in tara.
      Curtea, apreciaza ca aceasta este valoarea in raport de care trebuia stabilita obligatia reclamantei de plata a drepturilor de import, nefiind incidente dispozitiile art.27 alin.4 din Ordonanta Guvernului 51/1997, conform carora taxele vamale datorate pentru bunurile mobile introduse in tara in baza unor contracte de leasing se calculeaza la valoarea reziduala in cazul in care utilizatorul din vina societatii de leasing sau a furnizorului, nu si-a exercitat dreptul de optiune prevazut in contract, privind prelungirea termenului de leasing sau achizitia bunului, iar bunul nu a fost restituit, precum si in cazul achizitionarii bunurilor introduse in tara in baza  unor contracte de leasing. In ambele situatii, utilizatorul are obligatia de a achita taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului.
      Acest text de lege reglementeaza in mod expres si limitativ cazurile in care valoarea reziduala a bunului este avuta in vedere pentru calcularea taxelor vamale, in  ambele cazuri, cel care are obligatia achitarii taxelor vamale calculate in acest mod fiind utilizatorul si nu societatea de leasing.
      Mai mult, cele doua ipoteze legale au in vedere situatia derularii contractului de leasing pe toata perioada prevazuta in contract.
      Or, in cauza, contractul de leasing a fost reziliat inainte de expirarea termenului convenit de parti, la mai mult de un an de la data incheierii.
      Nici dispozitiile art.7 din Ordonanta Guvernului 51/1997 nu sunt aplicabile in cauza, acestea facand referire la situatia incetarii contractului de leasing din culpa utilizatorului sau prin disparitia totala a bunului prin furt, dauna totala, distrugere totala definita  potrivit legii, survenita inainte de implinirea unui an de la intrarea in vigoare a contractului, caz in care contractul nu isi schimba natura, bunul fiind tratat fiscal si contabil ca bun, obiect al unui contract de leasing.
      In consecinta, documentul de regularizare a carui anulare o solicita reclamanta a fost intocmit cu respectarea disp. Ordonanta Guvernului  51/1997, valoarea taxelor vamale fiind in mod corect stabilita in functie de valoarea de intrare a bunului in tara.
      In mod legal, parata a acceptat acest document constatand ca incheierea regimului de import temporar in sistemul leasing s-a realizat inainte de expirarea termenului prevazut in contractul de leasing si a termenului acordat de autoritatea vamala, astfel incat potrivit art.266 alin.1 lit.b din Codul vamal, datoria vamala a luat nastere prin nerespectarea unei conditii care reglementeaza plasarea marfurilor sub regimul respectiv sau acordarea unor drepturi de import reduse sau zero, in functie de destinatia lor finala.
      Sustinerea recurentei ca in mod gresit instanta de fond a respins exceptia lipsei de interes nu poate fi retinuta, Curtea apreciind ca reclamanta justifica un interes in promovarea prezentei actiunii, folosul practic urmarit prin formularea actiunii fiind calcularea taxelor vamale la valoarea reziduala a bunului importat si nu la valoarea de intrare a bunului in tara.
      Faptul ca decizia de regularizare atacata nu contine o masura dispusa de autoritatea vamala, ci este rezultatul vointei proprii a reclamantei nu este de natura sa o lipseasca pe reclamanta de posibilitatea de a se adresa instantei de contencios administrativ pentru anularea actului in privinta caruia apreciaza ca exista o cauza de nulitate, astfel cum in mod corect a apreciat instanta de fond.
      Fata de aceste considerente, constatand aplicarea in mod eronat de catre instanta de fond a dispozitiile art.7 si art.27 alin.4 din ordonanta Guvernului 51/1997 la o situatie de fapt care nu intra sub incidenta acestora, Curtea retine incidenta motivului de recurs prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, sentinta fiind data cu aplicarea gresita a legii.
      In consecinta, in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 si 3 Cod procedura civila, va admite recursul, va modifica in tot sentinta, in sensul ca va respinge actiunea ca neintemeiata.