Art.998 - 999 Cod civil - limitele libertatii de exprimare in presa. Aprecierea caracterului articolului ca fiind defaimator sau informarea publicului cu respectarea cadrului deontologic al ziaristului.

     Art.998 - 999 Cod civil - limitele libertatii de exprimare in presa. Aprecierea caracterului articolului ca fiind defaimator sau informarea publicului cu respectarea cadrului deontologic al ziaristului.
     
(CURTEA DE APEL BUCURESTI - SECTIA A III-A CIVILA SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE -DECIZIA CIVILA NR.799/11.05.2009)
     Asupra recursului civil de fata, constata urmatoarele:
La data de 03.10.2006, reclamantul Ifrim Mircea a chemat in judecata pe paratii S.M. si S.C. R.R. S.R.L., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta, sa dispuna obligarea in solidar a paratilor la plata sumei de 150.000 lei, reprezentand despagubiri civile, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat ca in ziarul "E.Z. - editia de Vest", din data de 20.07.2006, sub titlul "Telenovela Multinationala la Oradea: Incurcatura conjugala, afara din tara!" a aparut un articol calomnios la adresa reclamantului, prin care se aduc grave prejudicii reputatiei si onoarei sale, reclamantul fiind deputat, presedinte al Comisiei de Sanatate din Parlament si profesor universitar. Afirmatiile din articol, in sensul ca sotia sa "s-a incurcat" cu studentul Y.L.M., astfel incat, reclamantul ar fi incercat sa-l expulzeze din tara pe student, fapt neadevarat, intrucat autoritatea pentru straini a initiat procedura de expulzare pentru motivul ca Y.L.M. s-ar fi folosit de un act fals pentru a se transfera la o alta facultate de medicina, au indus in constiinta publicului, convingerea ca reclamantul este un infractor si abuzeaza de pozitia sa.
S-a mai precizat ca studentul a fost sanctionat cu o amenda administrativa de 400 lei, in baza Ordonantei din 22.05.2006, in dosarul nr.452/P/2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria Oradea.
In fapt, s-au invocat prevederile art.998 Cod civil.
Parata S.C. R.R. S.R.L. a depus intampinare la dosar prin care a solicitat respingerea actiunii, nefiind indeplinite cerintele art.998 si urm. Cod civil, in speta fiind vorba de un demers jurnalistic efectuat cu buna-credinta, cu indicarea surselor si cu respectarea dreptului la replica.
Prin sentinta civila nr.1834/14.03.2007, Judecatoria Oradea si-a declinat competenta de solutionare a cauzei, in favoarea Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, cauza fiind inregistrata la aceasta instanta cu dosarul nr.3897/300/2007.
Instanta a incuviintat partilor probele cu inscrisuri - proba administrata, si interogatorii reciproce privind pe reclamant si paratul S.M. - care nu s-au administrat, intrucat cele doua parti nu s-au prezentat in instanta.
Prin sentinta civila nr.7975/15.10.2007, pronuntata de Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti, s-a respins actiunea, ca neintemeiata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de judecata a retinut ca in articolul invocat "Telenovela Multinationala din Oradea, cu un deputat PRM in rolul principal: Incurcatura conjugala, afara din tara!", aparut in ziarul "E.Z. Editia de Vest din data de 20.07.2006, ziaristul M.S. relateaza o serie de fapte in legatura cu o presupusa relatie sentimentala existenta intre sotia reclamantului, d-na C.F. si un student israelian,  Y.L.M. care urma cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie din Oradea, condusa de reclamant, in calitate de decan.
In concret, in articol sunt prezentate informatii privind incidentul produs in cadrul Facultatii de Medicina si Farmacie Oradea, privitor la notele operate in catalog la trei materii, pentru studentul Y.L.M. si care ar fi fost modificate, fata de notele obtinute la aceleasi materii si consemnate in carnetul de student.
Incidentul a facut obiectul unor anchete penale, autorul articolului sintetizand datele obtinute de la autoritatile judiciare si redand continutul unor declaratii date de persoanele implicate, studentul Y.L.M. si d-na C.F., in dosarul nr.1111/P/2005 al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, avand la baza plangerea formulata de studentul Y.L.M. impotriva a trei profesori ai FMF Oradea si impotriva decanului I.M. (reclamantul), prin care se reclama faptul, ca notele obtinute la cele trei discipline au fost modificate in catalog, datorita interventiei profesoarei Ifrim C.F., cu care a refuzat sa aiba o relatie sentimentala.
Prin Ordonanta din 23.05.2006 s-a dispus solutia de neincepere a urmaririi penale pentru infractiunile de fals intelectual si abuz in serviciu, iar la plangerea persoanei vatamate Y.L.M., formulata impotriva acestei ordonante, solutia a fost infirmata partial, cu privire la cei trei profesori, intre care si sotia reclamantului I.C.F., retinandu-se caracterul incomplet al cercetarilor si incompleta valorificare a probelor produse de partea vatamata, pentru verificarea existentei unei imprejurari esentiale pentru stabilirea corecta a situatiei de fapt, si anume, prezumtiva relatie ce a existat intre persoana vatamata Y.L.M. si I.C.F..
Articolul este fondat pe considerentele expuse in cadrul Ordonantei din 23.05.2006 a Parchetului de pe langa Inaltei Curti de Casatie si Justitie si solutia de infirmare partiala a ordonantei, ziaristul redand si fragmente din declaratiile sotiei reclamantului si ale partii vatamate, consemnandu-se in final si dreptul la replica al reclamantului.
Singurele judecati de valoare expuse in articol, ca si o opinie personala, sunt cele care sustin ideea ca "reclamantul a incercat sa-l expulzeze din tara pe studentul israelian pentru ca acesta ar fi avut o relatie cu sotia sa si ca <<saga>> studentului are la baza povestea amoroasa in care este implicata sotia reclamantului".
Or, judecatile operate de ziarist reprezinta propriile convingeri ale jurnalistului, fara a avea scopul impunerii opiniei publice, a opiniilor proprii, in sensul ca acestea ar exprima faptele insasi, lasand opiniei publice libertatea de a-si formula propria convingere, articolul continand si un citat din Ordonanta din 23.05.2006, inclusiv argumentatia utilizata de procurorul care a instrumentat in cauza penala respectiva, dar si partea referitoare la solutia de infirmare a concluziilor Ordonantei, in sensul ca pentru elucidarea cazului este esentiala stabilirea relatiei ce ar fi existat intre studentul israelian si sotia reclamantului.
Astfel, maniera de redactare a articolului, chiar daca debuteaza cu ideea incercarii reclamantului de a-l expulza din tara pe student si respectiv faptul ca substratul incidentului este reprezentat de "povestea amoroasa" dintre student si sotia reclamantului, nu se poate considera ca aceste afirmatii sunt prezentate cu titlu de stire de presa, care sa se impuna ca atare, opiniei publice si nici cu scopul de defaimare a reclamantului, prin caracterul sau incisiv.
"Tonul" articolului se inscrie, dimpotriva, in cadrul legitim al libertatii de exprimare, in sensul art.10 CEDO, fara sa constituie o fapta ilicita, vazuta ca o incalcare a normelor dreptului obiectiv, de natura sa lezeze dreptul subiectiv al reclamantului, in speta - dreptul la imaginea publica.
Actionand in cadrul legal al libertatii cuvantului, ziaristul nu este tinut sa probeze adevarul afirmatiilor publicate, in ceea ce priveste opiniile, care au prin natura lor, un caracter subiectiv (citat exemplificativ cazul CEDO Lingens & Austria din 08.07.1986), retinandu-se in plus, la speta, ca asumarea statutului de persoana publica implica si asumarea riscului expunerii unor aprecieri critice din partea presei, in chestiuni de interes public, al satisfacerii dreptului fundamental al cetateanului la informare.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul I.M., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, cu motivarea ca instanta a respins in mod gresit actiunea, in conditiile in care, articolul in cauza a adus reclamantului grave prejudicii morale, constand in defaimare, ironizare si batjocura, intrucat trambitata relatie a studentului Y.L.M. cu sotia sa, I.C.F. nu este reala si nici nu a fost dovedita, iar instanta motiveaza laborios sentinta, dar in mod netemeinic, rezumand articolul doar la incidentul referitor la notele operate in catalog, motivand pe considerentele expuse in cadrul Ordonantei nr.8908/303/23.05.2006 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in conditiile in care aceasta a fost infirmata prin Ordonanta nr.205/C2/1788/12.06.2006, emisa de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, mentinuta prin sentinta nr.563/05.12.2006 pronuntata in dosarul nr.11142/1/2006 de Inalta Curte de Casatie si Justitie, astfel ca demersul jurnalistului nu a fost unul "bazat pe o cercetare obiectiva", astfel cum se retine in hotararea primei instante, articolul incalcand prevederile art.26 alin.1 din Constitutia Romaniei, care protejeaza viata intima, familiala si privata, ipotetica relatie intre sotia reclamantului si student neprezentand o problema esentiala pentru opinia publica, ci un eveniment de cancan, exagerat si prezentat pe un ton si intr-o maniera ilara, menita sa terfeleasca imaginea publica a reclamantului, lucru ce trebuie sanctionat.
In sprijinul apelului s-au atasat copii de pe solutiile invocate in criticile formulate.
Prin decizia civila nr.160A/12.12.2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a Civila, s-a admis apelul, a fost schimbata in tot sentinta civila apelata, in sensul ca s-a admis in parte cererea, paratii M.S. si S.C. R.R. S.R.L. fiind obligati in solidar la plata catre reclamant a sumei de 5.000 lei cu titlu de despagubiri civile si a sumei de 1580,89 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul Bucuresti a retinut ca CEDO da indrumari clare privind restrictiile aduse libertatii de exprimare in virtutea art.10 de catre jurnalist, respectiv de a relata cu buna-credinta, pe baza unor fapte exacte, informatii fiabile si precise si respectand etica jurnalistica, nefiind permise judecati critice, decat cu conditia de a demonstra veridicitatea lor (citata cauza Dalban), potrivit art.30 alin.6 din Constitutia Romaniei, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei, iar prin art. 19 alin.3 din Pactul international privitor la drepturile civile si politice se statueaza ca exista si anumite restrictii a exercitarii acestui drept, necesare asigurarii sigurantei nationale, ordinii publice, sanatatii sau moralei publice.
Articolul cu titlul "Telenovela Multinationala la Oradea, cu un deputat PRM in rolul principal: Incurcatura conjugala, afara din tara!", publicat in Ziarul "E. Z. Editia de Vest din 20.07.2006", in care s-au relatat o serie de fapte in legatura cu o relatie sentimentala dintre I.C.F. - sotia reclamantului si studentul israelian - Y.L.M., care urma cursurile Facultatii de Medicina si Farmacie din Oradea, condusa in calitate de decan de catre reclamant, sunt de natura de a induce publicului cititor, existenta unei astfel de relatii, nefiind simple comentarii, proprii ale ziaristului, cu consecinta ideii, ca reclamantul s-a razbunat pe student, incercand expulzarea acestuia.
Chiar daca presa poate prezenta informatii in mod mai exagerat, acest drept al presei nu poate fi absolut, mentiunile din articol avand caracter jignitor, influentand in mod negativ publicul cu privire la starea de fapt existenta, precum si imaginea si demnitatea reclamantului, acesta, in dreptul la replica, aratand ca nu cunoaste despre relatie, fiind intrunite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de art.998-999 Cod civil, vinovatia ziaristului existand, chiar in forma cea mai usoara, intrucat acesta si-a dat seama ca prin articolul scris si publicat, se aduce atingere imaginii reclamantului, datorita ridiculizarii si ironizarii vietii sale private, familiale si profesionale, umilirea acestuia in mod public si crearea unor sentimente de neputinta si frustrare, existand o legatura de cauzalitate intre prejudiciul suferit si fapta ilicita, in sensul ca daca nu s-ar fi publicat articolul, nu s-ar fi produs prejudiciul.
Ziaristul nu a adus dovezi clare ale relatiei sotiei reclamantului cu studentul in cauza.
Tribunalul a apreciat ca cererea se poate analiza si din perspectiva aplicarii reclamantului a unui tratament inuman si degradant, conform art.3 din CEDO care instituie principiul ca orice persoana trebuie sa se bucure de respectarea demnitatii si a drepturilor inalienabile, reclamantului producandu-i-se un prejudiciu moral, articolul din 20.07.2006 utilizand informatii din Ordonanta Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, din 23.05.2006,. desi ea era deja infirmata prin Ordonanta din 12.06.2006, fara a se tine seama de acest aspect de catre prima instanta, in analiza probatoriului.
     S-a apreciat ca prejudiciul moral suferit poate fi reparat printr-o suma de bani intr-un cuantum rezonabil apreciat de instanta, respectiv suma de 5.000 lei RON, la care sa fie obligat ziaristul, ca si ziarul raspunzator de publicarea unui astfel de articol denigrator la adresa reclamantului - in solidar.
Impotriva acestei decizii, au declarat recurs paratii S.C. R.R. S.R.L. si M.S., criticand-o pentru nelegalitate, conform art.304 pct.7 si 9 Cod procedura civila - hotararea cuprinde motive contradictorii si straine de natura pricinii si hotararea s-a pronuntat cu aplicarea gresita a legii.
Potrivit primului motiv de recurs s-a aratat ca instanta de apel a rasturnat raportul de cauzalitate in speta, in conditiile in care, articolul de presa nu si-a propus sa prezinte viata privata a reclamantului Ifrim Mircea, instanta facand referire la interventia jurnalistului in viata privata a reclamantului, or, astfel cum a reiesit din inscrisurile depuse la dosarul in cauza, aspectele cu privire la viata privata a sotiei reclamantului nu pot fi retinute, decat in modalitatea in care acestea au fost sustinute de studentul Y.L.M. si apar in speta in cauza, mediate, nefiind generatoare de raspundere civila delictuala.
Analiza spetei prin prisma dispozitiilor art.3 CEDO a dat nastere unor considerente straine de natura pricinii, intrucat reclamantul nu a pretins ca a fost supus unor tratamente inumane si degradante.
Potrivit celui de-al doilea motiv de recurs - instanta de apel a pronuntat solutia recurata, fara a se baza pe inscrisurile dosarului, articolul privind pretinsa relatie dintre sotia reclamantului si studentul israelian facand referire la rezolutia Parchetului din data de 03.03.2006 si celelalte inscrisuri din ancheta intreprinsa in legatura cu modificarea notelor in catalogul universitatii, acordate studentului Y.L.M., faptele nefiind contestate de catre reclamant, or aprecierea prejudiciului trebuia sa se raporteze la gravitatea faptelor relatate de jurnalist, or acordarea de daune morale in speta, jignesc insasi morala.
Instanta de apel a facut o aplicare gresita a art.3 CEDO si nu a respectat prevederile art.10 CEDO in raport de calitatea reclamantului de om politic, restrangand aplicarea acestor ultime norme aplicabile la un aspect tangential retinut in articolul de presa - asa numita relatie amoroasa -, incalcand norma constitutionala referitoare la libertatea de exprimare, sanctionand opiniile jurnalistului si incalcand astfel dispozitiile Rezolutiei 1003.
Se ignora faptul ca reclamantul a facut obiectul cercetarilor penale in legatura cu modificarea notelor obtinute de studentul Y.L.M., articolul informand opinia publica despre o anumita situatie din invatamant.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate si mentinerea sentintei pronuntata de instanta de fond.
Intimatul-reclamant I.M. a depus intampinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului, intrucat in mod corect instanta de apel a facut referire la art.3 CEDO, afirmatiile din articolul de presa referitoare la relatia amoroasa dintre sotia reclamantului si studentul israelian nu au fost dovedite, fiind fondate pe o fictiune, intr-un mod evident exagerat, si care a condus la afectarea imaginii reclamantului, a personalitatii sale, in familie si societate, la umilirea individului fata de alte persoane, in sensul art.3 CEDO.
In recurs nu s-au administrat noi probe.
Recursul este fondat.
Curtea constata ca pentru a se pronunta in mod legal in cauza pendinte, este necesar sa aiba in vedere un element important mentionat in jurisprudenta constanta a CEDO - rolul indispensabil de "caine de paza" care revine presei intr-o societate democratica, spre a nu fi limitata in a comunica informatii si idei de interes general, presa avand din acest punct de vedere, asumarea si a unui ton incisiv, "provocator, exagerat" care se inscrie in cerintele art.10 CEDO, cu respectarea insa, a unor limite care tin de protectia reputatiei si drepturilor celuilalt.
CEDO subliniaza ca trebuie facuta o distinctie cu privire la afirmatiile dintr-un articol de presa, considerat calomnios de persoana pretins prejudiciata, intre acuzatii de fapt si judecati de valoare, cele din urma neputand fi supuse unei probari a exactitatii lor (Harlanova & Letonia), iar o judecata de valoare se poate dovedi excesiva daca este lipsita de orice fundament de fapt (Ierusalem contra Austriei) - aspecte retinute in mod corect de catre prima instanta in cauza.
Articolul in cauza vizeaza idei si informatii privind corectitudinea si moralitatea din invatamantul superior medical - aspect asadar, de interes general pentru societate - cu referire la date si fapte ce s-ar fi consumat la Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea, privitoare la modificarea notelor obtinute de un student israelian, in catalog, fata de mentiunile din carnetul de student, determinate, potrivit declaratiilor si plangerilor studentului, de razbunarea reclamantului - decan si om politic - deputat in Parlamentul Romaniei, urmare a interventiilor sotiei sale, prodecan la aceeasi facultate, cu care studentul ar fi refuzat sa aiba o relatie sentimentala, si care ar fi facut demersuri pentru ca studentul Y.L.M. sa fie expulzat din tara.
Astfel cum a retinut  prima instanta, afirmatiile ziaristului M.S. din articolul litigios se bazeaza pe cercetarile efectuate in dosarul penal format la plangerea penala formulata de student impotriva a trei profesori de la facultatea susmentionata, cu referire la modificarile de note operate in catalog, a declaratiilor date de persoanele implicate si a notelor explicative ale acestora cu ocazia unor verificari interne in universitate, pe Rezolutia din 03.03.2006 si respectiv a Ordonantei nr.8908 din 23.05.2006, data de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, de infirmare a rezolutiei de mai sus, aceasta din urma apreciind ca cercetarile sunt incomplete, fiind necesare noi audieri si noi probe care sa stabileasca realitatea relatiei dintre sotia reclamantului, I.C.F. si studentul Y.L.M., pentru determinarea interventiilor acesteia privind modificarile notelor studentului, constatandu-se, intre altele, ca nu s-a dat eficienta inregistrarilor puse la dispozitie, ca nu s-a audiat sotia reclamantului, retinandu-se doar o nota explicativa a acesteia cu prilejul anchetei interne universitare, din care reiesea ca, in anii III si IV i-a predat cursuri studentului ca in perioada octombrie 2002 - iulie 2004, acesta, la randul sau, impreuna cu un coleg, i-a reglat calculatorul doamnei C. schimbandu-i diferite programe si instalandu-i doua adrese de e-mail, in timpul sesiunii din semestrul II, Y.L.M. ar fi rugat-o sa intervina la mai multi profesori pentru a-l promova, dar a fost refuzat, etc.
Asadar, presupusa relatie dintre student si sotia reclamantului se baza pe cateva constatari retinute in rezolutia si ordonanta susmentionate, unite cu declaratia studentului, ziaristul exprimand si o judecata de valoare - apreciata ca fiind "exagerata" in sensul art.10 CEDO, dar cu respectarea codului deontologic al ziaristului, care insa nu este lipsita de orice fundament de fapt, conturand si opinia proprie a ziaristului, ce nu constituie prin ea insasi, pentru considerentele retinute mai sus, o fapta ilicita in sensul art.998-999 Cod civil, pentru care ziaristul sa fie sanctionat, ca si ziarul in care s-a editat articolul.
     Curtea constata ca este o realitate necontestata, modificarea notelor studentului in catalog la trei materii cu ajutorul pastei corectoare (intre care si la materia sotiei reclamantului), fata de cele mentionate in carnetul de student - 10, 10, 9 sub semnatura profesorilor respectivi, in catalog aparand apoi alte note (de 4) si care a determinat plangerea penala a studentului, fiind fara relevanta pentru speta de fata, faptul ca cercetarea nu s-a finalizat cu o sanctiune penala, cata vreme faptele materiale de modificare a notelor se confirma, justificate insa de partile implicate, de evaluarea corecta a tezelor, dupa notarea initiala si posibilele erori produse cu privire la inscrierea notelor in carnet si catalog.
     Faptul sesizarii conducerii universitatii cu privire la comportamentul studentului, masurile de exmatriculare ca si de expulzare a acestuia din tara, sunt, de asemenea, date necontestate, dovada stand inscrisurile in cauza, din care rezulta ca abia in instanta, Y.L.M. a obtinut anularea masurilor luate, de expulzare a sa din tara.
     Infirmarea la randul ei, a ordonantei nr.8908/23.05.2006 printr-o noua ordonanta nr.205/12.06.2006, nu este de natura a determina in mod obligatoriu, modificarea continutului articolului litigios, care s-a bazat pe datele si constatarile susmentionate din cercetarea penala efectuata in plangerea studentului, aceasta ordonanta concluzionand doar ca, dimpotriva, s-a efectuat o cercetare completa si nu mai este necesara completarea probatoriului, dar nu si faptul ca datele si constatarile retinute in cadrul cercetarii, s-ar infirma. In plus, ordonanta de infirmare nu a ramas definitiva printr-o solutie a instantei, la plangerea formulata de studentul israelian.
     Contrar sustinerilor reclamantului, scopul articolului nu este acela de a-l denigra pe reclamant, de a-i aduce grave prejudicii de imagine, acestuia, prestigiului sau profesional si vietii sale private, nefiind identificata o astfel de intentie a autorului articolului, respectiv al ziarului in care a fost editat, astfel cum in mod corect a sustinut prima instanta.
     Articolul a prevazut si un drept la replica pentru reclamant, acesta aratand insa, atunci cand a fost intrebat la telefon, despre incident, ca nu este interesat de  astfel de probleme.
     A considera altfel, ar insemna suprimarea libertatii de exprimare in presa cu privire la informarea cetatenilor, in legatura cu anumite aspecte din viata universitara dintr-o facultate aflata intr-o anumita zona din tara - aspectele semnalate depasind simplul interes al vietii private a persoanelor implicate.
     Retinerea astfel, de catre Tribunalul Bucuresti a scopului defaimator al articolului in cauza, la adresa reclamantului, este gresita, avandu-se in vedere considerentele retinute si criticile din recurs subsumate motivului de recurs prev. de art.304 pct.9 Cod procedura civila.
     Curtea mai constata ca si motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 Cod procedura civila este fondat, in masura in care, prin decizia recurata, se apreciaza ca analiza cererii de despagubiri pentru prejudiciul moral creat reclamantului prin articolul denigrator, s-ar putea face si prin prisma art.3 CEDO.
     Or in speta, incidenta are art.10 CEDO privind libertatea de exprimare prin presa, si nu aspecte legate de tortura sau tratamente inumane sau degradante, care nu se regasesc in cauza dedusa judecatii, motivarea din aceasta perspectiva a deciziei recurate, fiind straina de natura pricinii.
Pentru considerentele retinute, potrivit art.312 Cod procedura civila, recursul va fi admis, cu consecinta modificarii deciziei recurate, respingerea apelului ca nefondat si mentinerii astfel, a sentintei apelate, luandu-se act, potrivit art.274 Cod procedura civila, ca nu se solicita cheltuieli de judecata in apel si obligand intimatul sa plateasca recurentei S.C. R.R. S.R.L. suma de 500 lei RON in recurs, intr-un cuantum redus de catre instanta, prin aplicarea art.274 pct.3 Cod procedura civila.