Recurs. Exprimarea dreptului de optiune succesorala in calitate de mostenitor testamentar in privinta unui legat particular.
(Decizie nr. 435R din data de 06.04.2015 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti) Recurs. Exprimarea dreptului de optiune succesorala in calitate de mostenitor testamentar in privinta unui legat particular. Renuntarea la mostenire nu poate fi decat expresa si constituie un act juridic solemn, neputand fi dedusa din anumite circumstante de fapt. Posibilitatea legala a coexistentei calitatii de mostenitor legal asupra succesiunii, privite ca universalitate de drepturi si obligatii si a celei de legatar particular cu privire la un bun individual determinat, devolutiunea mostenirii fiind testamentara in limita legatului si legala pentru rest. Situatia cand mostenirea testamentara o inlatura pe cea legala.
Domeniu: succesiune
Art. 650 C.civ., art.928 C.civ.
Potrivit prevederilor art.928 C.civ. dreptul de optiune succesorala apartine nu numai mostenitorilor legali ci si legatarilor, acesta fiind exercitat in cadrul dezbaterii succesorale a defunctei, in cadrul careia autoarea para?ilor ?i-a manifestat dreptul de op?iune succesorala in privinta legatului constituit prin testamentul olograf al defunctei, legat care are natura unui legat cu titlul particular. Asa cum au statuat doctrina si jurisprudenta constanta a instantelor judecatoresti renuntarea la mostenire nu poate fi decat expresa si constituie un act juridic solemn, neputand fi dedusa din anumite circumstante de fapt.
Din faptul ca autoarea paratilor a acceptat legatul particular nu poate fi dedus, ca aceasta ar fi renuntat la mostenirea legala deoarece mostenirea legala privea restul bunurilor din patrimoniului defunctei; autoarea paratilor nu si-a manifestat ,,indirect,, dreptul de optiune succesorala cu privire la mostenirea legala, la care ar fi renuntat cata vreme nu a renuntat expres la aceasta mostenire.
Regula indivizibilitatii optiunii succesorale se refera in cazul legatului particular la faptul ca legatarul nu poate accepta legatul in parte si in parte sa-l respinga; doar situatia mostenitorului cu vocatie succesorala dubla, care cumuleaza situatia de mostenitor legal cu cea de legatar asupra aceleiasi fractiuni sau a universalitatii patrimoniului succesoral privit ca atare reprezinta o exceptie de la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale, situatie in care renuntarea la mostenirea legala nu opereaza si pentru legatul particular, iar aceasta exceptie nu este intalnita atunci cand autoarea unor parti nu are vocatie dubla, si nu a renuntat la mostenirea legala a defunctei ci doar a acceptat un legat particular.
Totodata, exista posibilitatea legala - in raport de prevederile art.650 C.civ.- a coexistentei calitatii de mostenitor legal asupra succesiunii, privite ca universalitate de drepturi si obligatii si a celei de legatar particular cu privire la un bun ce nu face parte din aceasta masa, devolutiunea mostenirii fiind testamentara in limita legatului si legala pentru rest; mostenirea testamentara inlatura pe cea legala numai daca testatorul a instituit mai multi legatari cu titlu particular care epuizeaza masa succesorala, ceea ce nu este cazul cand masa succesorala cuprinde si alte bunuri mobile si imobile, deci o universalitate.
(Decizia civila nr.435R/06 aprilie 2015 pronuntata de CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, sub nr. 7877/4/2007, la data de 16.08.2007, reclamantii D.N. si D,S. au solicitat, in contradictoriu cu paratii P.G.C.L. si P.A.E., constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 402/25.05.1987 eliberat de Notariatul de Stat local al Sectorului 4 Bucuresti, constatarea calitatii de mostenitori legali dupa defuncta D.?. a numitilor P.A., fiica si D.C., fiu, fiecare cu o cota de 1/2 din masa succesorala si respectiv a dreptului reclamantilor asupra cotei de 1/2 din mostenirea defunctei D.?., ca succesori legali ai defunctului D.C.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca certificatul de mostenitor nr.402/25.05.1987 privind pe defuncta D.?. a fost emis cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare, respectiv Decretul nr.40/1953, autorul reclamantilor, D.C.nefiind citat la redeschiderea dosarului succesoral, desi avea vocatie succesorala concreta in calitate de fiu. S-a mai aratat ca atat D.C., cat si P.A. au calitate de mostenitori legali, fiecare cu o cota de 1/2 din masa succesorala, iar reclamantii fiind mostenitorii defunctului D.C. au dreptul la 1/2 din masa succesorala a defunctei D.S..
In drept, reclamantii au indicat dispozitiile art.14-17, art.21-22 si art.25 din Decretului nr.40/1953 modificat prin Decretul nr.378/1960, art.5, art.790, art.797, art.889 pct.4, art.966, art.968, art.1177 si urm. Cod civil si art.111 Cod procedura civila.
Paratii au formulat intampinare si cerere reconventionala, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata si constatarea prescrierii dreptului reclamantilor si a autorului lor la actiune in anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961.
Prin sentinta civila nr.1944/01.04.2008 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis cererea reconventionala a paratilor-reclamanti P.G.C.L. si P.A.E., a constatat prescrierea dreptului reclamantilor-parati si a autorului acestora la actiunea in anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961 si a disjuns cererea principala, formandu-se dosarul nr.3215/4/2008.
La data de 30.06.2008 reclamantii D.N. si D.S. au formulat cerere modificatoare cu privire la capetele doi si trei de cerere solicitand sa se constate ca D.C. este mostenitor legal al defunctei D.S., in calitate de fiu, cu cota legala cuvenita, iar reclamantilor, succesori legali ai lui D.C. le revine cota autorului lor din masa succesorala ramasa dupa defuncta D.S.. S-a aratat prin incheierea din 29.09.1961 din dosarul notarial nr.325/1961 autoarea paratilor a optat pentru mostenirea testamentara, renuntand la mostenirea legala.
Dosarul nr.3215/4/2008 a fost suspendat in baza art.244 pct. 1 Cod procedura civila pana la data de 19.09.2011, cand s-a dispus repunerea cauzei pe rol ca urmare a ramanerii irevocabile a sentintei civile nr.1944/01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
La data de 19.09.2011 reclamantii au formulat cerere completatoare in ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987, pentru frauda la lege, deoarece succesiunea a fost inceputa cu doi mostenitori si continuata doar cu un mostenitor, prejudiciind drepturile autorului lor de mostenitor legal. De asemenea, in certificatul de mostenitor nr.402/1987 este trecut un legat universal, iar nu un legat cu titlu particular, a carui validitate urmeaza a fi constatat dupa verificarea de scripte, fapt ce prejudiciaza interesele autorului lor. In cazul in care testamentul olograf nu ar fi scris si semnat de defuncta, acesta urmeaza a fi inlaturat. S-a mai aratat ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea tocmai prin nerecunoasterea testamentului in fata notarului public si prin plata taxelor succesorale si prin solicitarea impartirii mostenirii, facuta inauntrul termenului de 6 luni.
La aceeasi data a fost solicitata verificare de scripte cu privire la scrisul si semnatura defunctei D.S., solicitare incuviintata de instanta date fiind considerentele sentintei civile nr.1944/01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
La dosarul cauzei a fost depus raport de expertiza grafica extrajudiciara si s-a dispus efectuarea unei expertize grafice judiciare de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice care a stabilit ca testamentul a fost scris in intregime si semnat de autoarea partilor, D.S..
Au fost formulate obiectiuni la raportul de expertiza, la care expertul a raspuns mentinandu-si opinia si s-a respins cererea de efectuare a unei noi expertize grafice.
Paratii au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la nulitatea relativa a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 (in privinta calificarii testamentului), aratandu-se ca prin sentinta civila nr.1944 din 01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti s-a constatat prescris dreptul la actiune al reclamantilor cu privire la anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961. A fost invocata si exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii in privinta nulitatii relative a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 (in privinta calificarii testamentului).
Asupra exceptiilor invocate de parati instanta a retinut ca acestea sunt neintemeiate de vreme ce reclamantii au solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 402/25.05.1987 pentru frauda la lege, motivele invocate nefacand parte din sfera de aplicare a nulitatii relative la care se refera cele doua exceptii invocate.
De altfel, observand motivarea paratilor, instanta a constatat ca se face o confuzie intre certificatul de mostenitor, ca act procedural succesoral emis de notar ce atesta calitatea de mostenitor legal sau testamentar a unei persoane si testament ca act juridic special, generator de drepturi si obligatii.
Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii (art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 sau art.23 din Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960 in reglementarea anterioara). Chiar daca terminologia folosita � anulare � ar duce la concluzia ca este vorba despre nulitate relativa, actiunea fiind prescriptibila in termenul general de trei ani, trebuie observat ca actiunea in anularea certificatului de mostenitor nu este o actiune de sine statatoare, ci grefata pe actiunile care sanctioneaza direct drepturile mostenitorilor sau tertilor, fiind aplicabile regulile specifice acestor din urma actiuni care constituie suportul si dau consistenta actiunii in anularea certificatului de mostenitor.
Astfel, se face distinctia intre situatia in care mostenitorul a participat sau nu la procedura succesorala. In caz de participare, certificatul emis are valoarea unei conventii intre mostenitori, anularea putand fi ceruta pentru vicii de consimtamant sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate absoluta, potrivit dreptului comun. Daca nu a participat, actiunea in anularea certificatului de mostenitor este imprescriptibila cand vizeaza constatarea calitatii de mostenitor, stabilirea masei succesorale si a drepturilor fiecarui mostenitor.
Prin sentinta civila nr.5617/29.06.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, s-au respins ca neintemeiate exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la nulitatea relativa a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 si exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii in privinta nulitatii relative a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987; s-a admis in parte cererea formulata de reclamantii D.N. si D.S., impotriva paratilor P.G.C.L. si P.A.E.; s-a constatat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 emis de Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucuresti in dosarul nr.502/1987, repunere pe rol a dosarului nr.325/1961; s-a constatat deschisa succesiunea defunctei D.S., decedata la data de 07.08.1961, avand ultimul domiciliu in Bucuresti, sector 4; s-a constatat ca au calitatea de mostenitori ai defunctei D.S., D.C. si P.A., primul in calitate de mostenitor legal, cu o cota de 1/2 din mostenire, cea de a doua atat in calitate de mostenitor legal cu o cota de 1/2 din mostenire, cat si in calitate de mostenitor testamentar.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, atat reclamantii cat si paratii sunt nepotii de fii postdecedati ai lui D.S., decedata la data de 07.08.1961.
Succesiunea defunctei a fost dezbatuta, calitatea de mostenitor, cotele si componenta masei succesorale fiind constatate prin certificatul de mostenitor nr.402/25.05.1987 emis de Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucuresti in dosarul nr.502/1987, repunere pe rol a dosarului nr.325/1961 (f. 30-31).
Suspendarea procedurii notariale a intervenit ca urmare a neintelegerilor ivite cu privire la valabilitatea testamentului olograf prezentat de fiica defunctei, succesorii, D.C. si P.A., fiind indrumati, prin incheierea din data de 29.09.1961, sa se adreseze instantei pentru solutionarea acestor neintelegeri.
Repunerea pe rol s-a facut la cererea paratilor, mostenitori ai lui P.A., fiica defunctei, care au prezentat notarului de stat sentinta civila nr. 693/24.02.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Dispozitiile legale in vigoare la data intocmirii certificatului de mostenitor, Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960, art.15 - 19, prevad ca in cazul in care exista neintelegeri intre mostenitori acestea vor fi solutionate de instanta, certificatul urmand a fi eliberat pe baza hotararii judecatoresti.
In speta de fata exista o hotarare judecatoreasca la baza emiterii certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987, insa acesta nu dezleaga neintelegerile ivite intre mostenitori. Prin dispozitivul sentintei civile nr. 693/24.02.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti este respinsa actiunea paratilor de constatare a inexistentei dreptului autorului reclamantilor de a cere anularea sau reductiunea testamentului olograf.
Avand in vedere ca prin dispozitivul sentintei nu se retine ca doar P.A. are vocatie succesorala concreta la mostenirea defunctei D.S., iar D.C. este exheredat indirect prin testamentul olograf din data 27.07.1961, notarul de stat nu putea sa il excluda pe acesta de la dezbaterea mostenirii.
Astfel, in baza art.12 din Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960, notarul avea obligatia sa ii citeze si pe autorul reclamantilor, in calitate de fiu la dezbaterea mostenirii defunctei D.?.. Incalcarea acestor dispozitii legale imperative atrage nulitatea actului, respectiv a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 emis de Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucuresti in dosarul nr.502/1987, repunere pe rol a dosarului nr.325/1961.
Avand in vedere ca instanta nu poate dispune decat in limitele in care a fost investita, instanta a constatat deschisa succesiunea defunctei D.?. la data de 07.08.1961.
Reclamantii au aratat expres in sedinta publica din data de 14.05.2012 (f. 24 vol. III) ca nu au inteles sa solicite nulitatea testamentului olograf, iar capetele doi si trei de cerere vizeaza doar constatarea calitatii de mostenitor legal autorului reclamantilor asupra mostenirii lasata de defuncta D.S., respectiv a dreptului reclamantilor la aceasta mostenire.
Astfel, instanta a constatat calitatea de mostenitor legal a autorului reclamantilor care a acceptat mostenirea prin acte neechivoce, contestarea testamentului olograf in fata notarului de stat, plata taxelor succesorale si notificarea celuilalt mostenitor pentru impartirea bunurilor succesorale. Atat timp cat din cuprinsul testamentului olograf nu rezulta intentia testatoarei de a-l exhereda pe autorul reclamantilor, iar legatul vizeaza un anumit bun, deci nu universalitatea bunurilor sau o fractiune din acestea, acesta pastreaza calitatea de mostenitor legal.
In ceea ce o priveste pe autoarea paratilor, P.A., aceasta a acceptat mostenirea atat ca mostenitor legal, cat si testamentar, cele doua calitati neexcluzandu-se una pe cealalta. Acest fapt rezulta si din consemnarile notarului de stat care a stabilit natura succesiunii ca fiind legala si testamentara, iar calitatea de mostenitor decurgand din gradul de rudenie (retinand ca este fiica) si din legat.
Asa fiind, cotele care se cuvin mostenitorilor defunctei D.S. sunt de cate 1/2 din mostenire, iar reclamantii ca mostenitori legali ai autorului D.C. si deci, dobanditori universali, au dreptul si la cota de 1/2 din mostenire.
Fata ce considerentele expuse in cele ce preced, instanta a admis in parte actiunea reclamantilor, a constatat nulitatea certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 emis de Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucuresti, a constatat deschisa succesiunea defunctei D.?. si calitatea de mostenitori legali a fiilor acesteia, D.C. si P.A., fiecare cu cota de � din mostenire si calitatea de mostenitor testamentar, legatar cu titlu particular a fiicei P.A..
Referitor la cheltuielile de judecata, in temeiul art.274 si art. 276 Cod procedura civila, instanta a luat act ca acestea nu au fost solicitate.
Impotriva acestei solutii in termen legal, motivat si timbrat au formulat apel ambele parti.
Prin apelul formulat, apelantii-paratii P.G.C.L. si P.A.E. au solicitat admiterea acestuia si, in principal, schimbarea sentintei civile atacate in sensul admiterii exceptiilor autoritatii de lucru judecat si exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii in privinta nulitatii certificatului de mostenitor nr. 402/25.05.1987.
In subsidiar, au solicitat schimbarea sentintei civile atacate in sensul respingerii actiunii ca nefondate.
Apelantii-parati au aratat ca nulitatea invocata de reclamanti in privinta calificarii testamentului olograf ca fiind un legat universal sau cu titlu universal trebuia calificata ca fiind o nulitate relativa si nu una absoluta.
Motivele de nulitate invocate de reclaman?i atrag nulitatea relativa a certificatului de mostenitor, care ar putea duce la anularea acestuia cu consecinta reduc?iunii legatului (deoarece criticile vizeaza continutul certificatului de mostenitor).
Cum prin sentinta civila nr. 1944/01.04.2008, ramasa definitiva si irevocabila s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca s-a prescris dreptul la actiune al reclamantilor in ceea ce priveste anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961, toate motivele de nulitate relativa care atrag anularea certificatului de mostenitor si implicit reductiunea nu mai pot face obiectul cercetarii judecatoresti, in acest sens fiind intemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la capatul de cerere ce face obiectul completarii cererii de chemare in judecata.
In privinta prescriptiei partiale a dreptului material la actiune (cu privire la nulitatea relativa privind gresita calificare a testamentului olograf) apelan?ii au aratat ca chestiunea nulitatii privind calificarea testamentului a fost pentru prima data invocata in fata instantei de judecata la data de 19.09.2011 iar nulitatea fiind una relativa sa se aiba in vedere ca fiind o actiune personala se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani. Momentul de la care curge termenul prescriptiei este anul 1987, cand autorul reclamantilor, D.C. a luat cunostinta de emiterea certificatului de mostenitor iar dupa anul 1961, si nici dupa anul 1987, autorul reclamantilor, D.C. desi luase cunostinta de continutul testamentului olograf si fusese indrumat de notar sa se adreseze instantei de judecata pentru anularea acestuia), acesta nu a facut niciun demers pentru a contesta testamentul olograf din data de 27.07.1961.
Mai mult decat atat, in anul 1987, autorul D.C. a fost parte intr-un proces avand ca obiect constatarea intervenirii prescriptiei dreptului acestuia de a mai solicita anularea testamentului olograf din data de 27.07.1961. Fiind prezent la dezbaterile care au avut loc in cadrul acestui proces, D.C. a declarat ca, conform practicalei hotararii judecatoresti, din data de 24.02.1987, ca nu intelege sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf lasat de defuncta D.S. la data de 27.07.1961.
In plus, s-a solicitat sa se aiba in vedere ca prescriptia ar opera si in defavoarea directa a reclamantilor ca autori ai defunctului D.C., iar actiunea a fost introdusa pe rolul instantei la data de 16.08.2007 (cand nu s-a solicitat anularea certificatului pentru acest motiv), iar completarea actiunii cu acest capat de cerere a avut loc la data de 19.09.2011, cand dreptul reclamantilor fusese prescris la data de 17.08.2010.
Singurul motiv de nulitate absoluta care ar putea face obiectul analizei instantei de judecata este acela ca testamentul nu ar fi fost scris si semnat de catre defuncta, lipsind asadar, in totalitate consimtamantul acesteia, insa din probele administrate in cauza, respectiv expertiza criminalistica, rezulta fara putinta de tagada ca testamentul a fost scris si semnat de catre D.S..
In privinta procedurii eliberarii certificatului de mostenitor nr. 402/1987, apelantii au aratat ca procedura succesorala s-a dezbatut in contradictoriu cu cei doi mostenitori ai defunctei D.S., respectiv A.P. � fiica si D.C. � fiu, care au fost citati si prezenti la deschiderea procedurii succesorale a defunctei D.S..
La momentul citirii testamentului olograf din data de 27.07.1961, mostenitorul D.C. a declarat ca nu recunoaste ca acest testament a fost scris de defuncta, D.S.. In mod legal, notarul de stat suspenda procedura notariala si indruma partile sa se adreseze instantei de judecata pentru solutionarea neintelegerilor ivite cu privire la valabilitatea testamentului olograf. Procedura s-a suspendat la data de 29.09.1961.
De la aceasta data, mostenitorul D.C. a ramas in pasivitate mai bine de 25 de ani. Interesul in introducerea unei actiuni in anularea sau reductiunea testamentului olograf, avand in vedere ca i se incalca rezerva succesorala, nu a existat in ceea ce il priveste pe D.C.. Concluzia care se desprinde din aceasta atitudine este aceea ca D.C. a acceptat in mod tacit efectele testamentului olograf, al carui continut l-a cunoscut la data de 29.09.1961.
Dupa moartea A.P., mostenitorii acesteia (paratii din prezenta cauza), avand interes in deschiderea succesiunii de pe urma defunctei lor mame, si pentru ca nu exista o alta cale pentru redeschiderea procedurii succesorale de urma defunctei D.S. au introdus o actiune prin care au solicitat instantei sa se constate prescris dreptul mostenitorului D.C. sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf. Fiind prezent la dezbaterile care au avut loc in cadrul acestui proces, D.C. a declarat ca, conform practicalei hotararii judecatoresti, din data de 24.02.1987, ca nu intelege sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf lasat de defuncta D.S. la data de 27.07.1961. Declaratia are efectul juridic al unui inscris autentic, fiind data in fata instantei de judecata si poate fi calificata ca o acceptare expresa a testamentului olograf.
In considerentele sentintei civile nr. 693/24.02.1987, instanta a retinut ca, deoarece, paratul nu a inteles sa solicite in termenul prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958 reductiunea sau anularea testamentului, notariatul de stat era obligat sa elibereze certificat de mostenitor reclamantilor care veneau la succesiunea defunctei D.S. a in numele mamei lor, P.A., ce fusese instituita legatar universal in baza testamentului olograf din 27.07.1961. Prin urmare, efectele acestei dispozitii ale instantei nu pot fi calificate decat ca o retinere a unei exheredari indirecte, care rezulta din instituirea de legatar fara a mentiona expres exheredarea unuia dintre mostenitorii legali.
Desi interesul in promovarea unei actiuni in anularea testamentului olograf apartinea numai mostenitorului D.C., acesta ramas in pasivitate (care genereaza efecte juridice). Prin promovarea actiunii in constatare din anul 1987, acesta a fost provocat sa-si spuna punctul de vedere cu privire la testamentul olograf si de data aceasta, in mod expres, acesta a declarat ca nu in?elege sa solicite anularea testamentului. In aceste conditii, ?inand cont de sentinta civila nr. 693/1987, care clarifica neintelegerile cu privire la testamentul olograf, notarul de stat, in temeiul art. 19 din Decretul nr.40/1953 a emis certificatul de mostenitor pe numele paratilor.
In cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.12 din Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960, avand in vedere faptul ca sentinta civila nr.693/24.02.1987 a dezlegat neintelegerile ivite intre mostenitori si a transat problema exheredarii indirecte a mostenitorului D.C..
Art.12 se refera la citarea tuturor mostenitorilor (legali sau testamentari) in prima faza, ceea ce notarul a si facut, in sensul ca la termenul fixat, acesta, si in prezenta mostenitorului legal, D.C. a dat citire testamentului. Asadar, norma de la art. 12 a fost pe deplin respectata, toti mostenitorii fiind prezenti.
In cauza, au devenit incidente dispozitiile art.15 (neintelegeri intre mostenitori) procedura fiind suspendata si partile indrumate spre instanta de judecata.
Apelantii-parati au aratat ca au in vedere dispozitiile art.15 teza a II-a, care prevede ca "dupa solutionarea de catre instanta judecatoreasca a neintelegerilor dintre mostenitori, ei pot cere redeschiderea procedurii succesorale si eliberarea certificatului de mostenitor."
Dispozitiile art.15 din decret nu mai fac vorbire de citarea tuturor mostenitorilor la redeschiderea procedurii. De fapt, o astfel de dispozitie, in aceasta faza ar fi fost inutila, deoarece notarul, se supune hotararii judecatoresti care se pronunta in conditii de contradictorialitate, prevazuta de Codul de procedura civila si nu mai are a stabili aspecte contradictorii, acestea fiind stabilite de instanta de judecata.
In orice caz, necitarea tuturor mostenitorilor, dupa solutionarea de catre instanta de judecata a neintelegerilor considera ca este sanctionata cu nulitatea relativa (pentru ca norma incalcata devine una dispozitiva, in conditiile in care legiuitorul nu a prevazut expres si in aceasta faza obligativitatea citarii, iar interesul pe care ii apara este unul personal). Sub acest aspect, a considerat ca aceasta neregularitate nu mai poate fi invocata avand in vedere dispozitiile art.3 din Decretul nr.167/1958, si expirarea termenului de 3 ani de la data eliberarii certificatului de mostenitor. In acest sens a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a invoca nulitatea certificatului de mostenitor, pe acest aspect al necitarii.
In aceasta faza citarea mostenitorului care a fost considerat ca exheredat nu mai este necesara din moment ce acesta a fost parte in litigiul care a solutionat neintelegerile dintre ei. Sentinta civila nr.693/24.02.1987, desi, la prima vedere pare ca profita lui D.C., aceasta califica mostenirea ca fiind una testamentara cu legatar universal. Aceasta sentinta nu a fost supusa cenzurii instantei de control judiciar, care sa modifice chiar si partea din considerente care nu ii profita lui D.C..
Este stiut faptul ca cel care a pierdut procesul are interes sa atace acea parte a hotararii care este susceptibila de a dobandi puterea de lucru judecat, adica dispozitivul, in timp ce considerentele dobandesc acest efect numai in limita in care explica dispozitivul si isi gasesc corespondent in el.
Totusi, sunt situatii in care poate aparea interesul pentru atacarea separata a considerentelor. De ex.: daca printr-o hotarare se respinge cererea reclamantului ca prematura, ca inadmisibila, dar in considerente se foloseste o motivare subsidiara, aratandu-se ca pe fond, cererea reclamantului este fondata, paratul are interes sa atace motivarea instantei, pentru ca la introducerea unei cereri noi, i se poate opune autoritatea de lucru judecat. S-a spus, ca in acest caz ceea ce este socotit un considerent apare a fi o solutie data unei probleme de fapt sau de drept; cu alte cuvinte, nu intereseaza asezarea topografica a "considerentului" ce se ataca, ci natura lui juridica potrivit cu continutul sau. Or, au aratat ca instanta, prin sentinta civila nr. 693/24.02.1987, a tratat juridic, chiar daca a facut-o in considerente problema naturii succesiunii, precum si a naturii legatului.
De fapt, in acest mod a considerat ?i notarul de stat dispozitia din considerente atunci cand a citat in cuprinsul certificatului de mostenitor dispozitia instantei potrivit careia "Notariatul de stat era obligat sa elibereze certificatul de mostenitor reclamantilor care veneau la succesiunea defunctei D.S. in numele mamei lor P.A., ce fusese instituita legatar universal in baza testamentului olograf din 27.07.1961,, iar fraza din considerente seamana cu un dispozitiv, pentru ca obliga Notariatul sa procedeze intr-un anume fel.
In plus, se considera ca instanta a considerat gresit ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea prin acte neechivoce, enumerand contestarea testamentului olograf, plata taxelor succesorale si notificarea celuilalt mostenitor pentru impartirea bunurilor, cata vreme in considerentele sentintei civile nr. 693/1987 se ia act de faptul ca paratul, D.C. nu contesta testamentul olograf.
In privinta platii taxelor succesorale, acestea au fost platite exclusiv de mama acestora, P.A., D.C. neavand venituri asa cum singur a declarat printr-o notificare, iar notificarea celuilalt mostenitor, nu reprezinta un act de acceptare, in conditiile in care acesta a aratat ca nu detine venituri pentru a achita taxele succesorale.
La randul lor, apelantii-reclamanti D.S. si D.N. au criticat sentinta primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului lor si schimbarea in parte a sentintei apelate.
Apelantii au criticat sentinta sustinand ca instanta nu s-a pronuntat asupra rezultatului verificarii de scripte, motivand aceasta prin faptul ca reclamantii "nu au inteles sa solicite nulitatea testamentului olograf. Mostenitorii legali, in calitate de continuatori ai persoanei testatorului, pot contesta, fara nici o procedura speciala, autenticitatea scriiturii/scrisului, datei si semnaturii unui testament olograf.
Apelantii arata ca in situatia prevazuta de art.177 si 178 si urm. Cod procedura civila, in privinta testamentului olograf, cel caruia i se opune un asemenea act (mostenitorii legali sau statul) pot sa declare ca nu recunosc scrierea sau semnatura ca apartinand defunctului.
In cazul in care apartenenta scrierii sau semnaturii ramane nesigura, instanta a respins cererea celui care se prevaleaza de testament in favoarea sa, orice dubiu fiind in favoarea mostenitorului legal (art.983 Cod civil �deoarece in acest caz, debitorii sunt mostenitorii legali).
Deci, nu este vorba despre constatarea nulitatii testamentului, ci de inlaturarea sa (a se vedea si art.82 (2) Cod procedura civila), cu consecinta nulitatii absolute a certificatului de mostenitor eliberat in baza testamentului olograf astfel inlaturat si a pierderii calitatii de mostenitor testamentar.
Apelantii au aratat ca pe data de 17.03.2008, paratii au prezentat testamentul olograf in baza art. 1177 Cod civil, reclamantii au declarat ca nu cunosc scrisul si semnatura din acest inscris olograf ca fiind ale bunicii S., solicitand efectuarea verificarii acestora, iar instanta a apreciat ca in cauza nu este necesara efectuarea unei noi expertize.
Apelantii-reclamanti au solicitat ca, in urma verificarii de scripte, testamentul olograf din 27.07.1961, atribuit bunicii D.S., sa fie inlaturat, aratand ca paratii nu au dovedit, fara dubiu, ca testamentul olograf din 27.07.1961 a fost scris si semnat de D.S..
Intre scrierea si semnatura din testamentul olograf si semnaturile de comparatie, sunt diferente majore, neexplicate in raportul de expertiza (se invoca imbatranirea scriptorului si boala sa).
La dosar se gasesc raportul de expertiza grafica din 28.10.2011 si in nota de obiectiuni formulate de domnul expert P.G., care arata foarte clar ca scrisul si semnatura din testamentul olograf nu apartin aceleiasi persoane, iar semnatura nu apartine bunicii lor D.S..
Paratii nu au depus nici un inscris de comparatie referitor la scrisul bunicii, iar semnaturile de comparatie au vechime de peste 20 de ani (desi la termenul din 14.05.2012 au recunoscut ca au astfel de inscrisuri de comparatie).
La termenul din 31.10.2011, s-a aprobat expertiza in cadrul inscrierii in fals iar cei doi parati au fost citati, insa la termenul urmator, paratul P.A.E. a lipsit, iar aparatorul acestuia nu a prezentat procura speciala si nu a dovedit nici o impiedicare intemeiata a paratului P. de a fi prezent.
Apelantii invoca prevederile art. 180 si 182 Cod procedura civila, si sustin ca fiind vorba despre inscrierea in fals, rezulta ca paratul P.A.E. a recunoscut faptul ca testamentul este fals.
Referitor la acceptarea succesiunii de catre P.A. in mod expres, conform dispozitiilor testamentare, s-a aratat ca instanta fondului a confundat deschiderea succesiunii facuta la Notariat si consemnata in incheierea din 29.09.1961, cu cele inscrise in certificatul de mostenitor 402/1987 unde intr-adevar se arata ca "natura succesiunii este legala si testamentara".
Apelantii sustin ca in fata Notarului, pe data de 29.09.1961, autoarea paratilor declara ca accepta succesiunea conform dispozitiilor testamentare, si in aceste conditii, fata de aceasta acceptare expresa a succesiunii, conform dispozitiilor testamentare, irevocabila, care echivaleaza cu renuntarea indirecta la mostenirea legala, dupa 26 de ani, in 1987, P.A. nu mai putea sa accepte mostenirea legala, la care astfel renuntase, mai ales ca tatal lor, C., acceptase mostenirea legala inca din 1961, in termenul de 6 luni prevazut de lege si i se transmisese intreg patrimoniul succesoral legal.
Au solicitat sa se ia act de faptul ca P.A. este doar mostenitoare testamentara si nu este mostenitoare legala.
Prin decizia civila nr.1323 A din 18.12.2013, Tribunalul Bucuresti � Sectia a III-a Civila a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantii-reclamanti D.S. si D.N. si de apelantii-parati P.G.C.L. si P.A.E., impotriva sentintei civile nr.5617/29.06.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Pentru a decide astfel, analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila apelata, prin prisma motivelor de apel si din oficiu, conform art.295 si 129 Cod procedura civila, tribunalul a constatat nefondate apelurile, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a fost investita cu cerere principala prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 4 Bucuresti, constatarea calitatii de mostenitori legali dupa defuncta D.?. a numitilor P.A., fiica si D.C., fiu, fiecare cu o cota de 1/2 din masa succesorala si respectiv a dreptului reclamantilor asupra cotei de 1/2 din mostenirea defunctei D.?., ca succesori legali ai defunctului D.C., cerere ulterior modificata cu privire la capetele doi si trei de cerere solicitand sa se constate ca D.C. este mostenitor legal al defunctei D.?., in calitate de fiu, cu cota legala cuvenita, iar reclamantilor, succesori legali ai lui D.C. le revine cota autorului lor din masa succesorala ramasa dupa defuncta D.?.. S-a aratat prin incheierea din 29.09.1961 din dosarul notarial nr.325/1961 autoarea paratilor a optat pentru mostenirea testamentara, renuntand la mostenirea legala si completata in ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987, pentru frauda la lege, deoarece succesiunea a fost inceputa cu doi mostenitori si continuata doar cu un mostenitor, prejudiciind drepturile autorului lor de mostenitor legal. De asemenea, in certificatul de mostenitor nr.402/1987 este trecut un legat universal, iar nu un legat cu titlu particular, a carui validitate urmeaza a fi constatata dupa verificarea de scripte, fapt ce prejudiciaza interesele autorului lor. In cazul in care testamentul olograf nu ar fi scris si semnat de defuncta, acesta urmeaza a fi inlaturat. S-a mai aratat ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea tocmai prin nerecunoa?terea testamentului in fata notarului public si prin plata taxelor succesorale si prin solicitarea impar?irii mostenirii, facuta inauntrul termenului de 6 luni.
Avand in vedere motivele pentru care este solicitata anularea, printre altele si frauda la lege, instanta de fond in mod corect a retinut ca este vorba despre nulitatea absoluta, actiunea fiind astfel imprescriptibila.
O hotarare judecatoreasca prin care s-a consfintit un drept, in mod irevocabil, se bucura de prezumtia absoluta de adevar (res judicata pro veritate habetur) si nu poate fi contrazisa printr-o alta hotarare.
Principiul lucrului judecat impiedica nu numai o noua judecata, avand acelasi obiect, aceeasi cauza, fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca dreptul recunoscut unei parti si constatarile retinute printr-o hotarare judecatoreasca nu pot fi contrazise printr-o alta hotarare judecatoreasca, data intr-un alt proces (art.1201 din Codul civil).
Elementele lucrului judecat sunt acelea care structureaza lucrul judecat si care ii determina efectele. Aceste elemente rezulta din art.1201 din Codul civil, text care se refera la tripla identitate de parti, obiect si cauza.
Astfel, potrivit acestui text, "Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate."
In speta, aceste elemente sunt diferite fata de sentinta civila nr.1944/01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti s-a constatat prescris dreptul la actiune al reclamantilor cu privire la anularea sau reduc?iunea testamentului olograf din data de 27.07.1961, cererea ce face obiectul prezentului dosar este diferita de cea din dosarul nu este ceruta nr.1944/01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, obiectul dedus judecatii este diferit in cele doua dosare, astfel ca nu este incidenta autoritatea de lucru judecat.
In ceea ce priveste verificarea de scripte, tribunalul a constatat ca instanta de fond s-a pronuntat pe aceasta cerere, admitand depunerea scriptelor de comparatie, neavand relevanta ca inscrisurile depuse au peste 20 ani vechime, iar ulterior, a incuviintat si a dispus efectuarea unei expertize grafice de catre Laboratorul Interjude?ean de Expertize Criminalistice.
Prin raportul de expertiza intocmit precum si prin raspunsul la obiectiuni s-a concluzionat ca testamentul olograf este scris si semnat de D.S., fiind astfel stabilit in cadrul unei probe avand parerea unui specialist neutru, administrata in cadrul procesului, cu respectarea principiului contradictorialitatii, ca testamentul este autentic, emanand de la persoana care se pretinde autorul, fiind scris si semnat de catre aceasta, astfel incat nu poate fi inlaturat si luata in considerare expertiza extrajudiciara depusa in cauza de catre partea care are interesul de a inlatura acest act.
Pe aspectele de fond ale cauzei, tribunalul a retinut ca prin dispozitivul sentintei civile nr. 693/24.02.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti este respinsa actiunea paratilor de constatare a inexistentei dreptului autorului reclamantilor de a cere anularea sau reduc?iunea testamentului olograf, fara sa analizeze aspecte de fond, ci doar a aratat faptul ca Notariatul de stat era obligat sa elibereze certificat de mostenitor.
Potrivit art.700 din Codul civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie intr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
In sistemul de drept romanesc, acceptarea succesiunii poate fi expresa sau tacita, iar conform art. 689 din Codul civil, acceptarea este tacita cand mostenitorul indeplineste un act pe care nu ar fi putut sa-l faca decat in calitate de mostenitor si care lasa sa se supuna neaparat intentia de acceptare.
Intrucat textul nu enumera actele care pot fi considerate ca expresia unei acceptari tacite ramane la aprecierea instantelor sa decida care dintre actele efectuate de mostenitor constituie sau nu o acceptare tacita a succesiunii.
Tribunalul a apreciat ca motivarea primei instante in sensul ca a constatat calitatea de mostenitor legal a autorului reclamantilor care a acceptat mostenirea prin acte neechivoce, contestarea testamentului olograf in fata notarului de stat, plata taxelor succesorale si notificarea celuilalt mostenitor pentru impartirea bunurilor succesorale.
Pentru nechemarea si neparticiparea tatalui reclamantilor la procedura de eliberare a certificatului de mostenitor nr.402/1987, desi in cuprinsul certificatului de mostenitor se vorbeste de faptul ca este succesiune legala si testamentara, tribunalul a apreciat ca instanta de fond in mod corect a retinut ca acest certificat este nelegal si l-a anulat.
In limitele investirii, in raport de principiul disponibilitatii, instanta a constatat calitatea de mostenitor al celor doi succesori ai defunctei D.S., partile din prezenta speta preluand cotele acestor succesori fie prin reprezentare, fie prin transmitere.
Fata de considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 301 si urm. Cod procedura civila, tribunalul a respins apelurile ca nefondate.
Impotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamantii D.S. si D.N. si paratii P.G.C.L. si P.A.E..
In motivarea recursului formulat recurentii-reclamanti D.S. si D.N. au invocat dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila ?i au criticat decizia sub urmatoarele aspecte:
1. Instan?a de apel a analizat doar par?ial primul motiv de apel si a omis a analiza cel de-al doilea motiv de apel.
Dezvoltand motivele neanalizate de catre instanta de apel, recurentii au aratat ca au solicitat inlaturarea testamentului olograf din 27.07.1961 atribuit bunicii D.S., prin aplicarea art.182 (2) coroborat cu art.180 (1) si (2) Cod procedura civila, aratand ca la termenul din 31.10.2011, s-a incuviintat expertiza in cadrul inscrierii in fals, paratul P. nefiind de fata, instanta a dispus si cei doi parati au fost citati. La termenul urmator, din 28.11.2011, paratul P.A.E. a lipsit, iar aparatorul acestuia nu a prezentat procura speciala si nu a dovedit nici o impiedicare intemeiata a paratului P. de a fi prezent, imprejurare pe care au invederat-o instantei (compunerea instantei tocmai se schimbase) si s-a hotarat ca este buna imputernicirea avocatiala obisnuita de la dosar (alta imputernicire neexistand la dosar).
Astfel, recurentii contesta aceasta apreciere, litera legii fiind in sensul celor aratate in art.180 si 182 Cod procedura civila, aratand ca aplicand prevederile art.182 (2), Cod procedura civila fiind vorba despre inscrierea in fals, lipsa partii duce la inlaturarea inscrisului. In aceste conditii, expertiza grafica executata in continuare, in opinia recurentilor este nula, fiind vorba despre o incalcare a unor prevederi exprese ale legii.
2. Instantele de fond au respins gresit solicitarile lor de a se lua act de acceptarea expresa a succesiunii de catre P.A., de pe urma defunctei conform dispozitiilor testamentare.
Recurentii-reclamanti arata ca au solicitat sa se ia act de acceptarea succesiunii de catre P.A., in mod expres, conform dispozitiilor testamentare, insa instanta fondului a confundat deschiderea succesiunii facuta la Notariat si consemnata in incheierea din 29 septembrie 1961, cu cele inscrise in certificatul de mostenitor nr.402/1987 (a carui nulitate absoluta a fost constatata in sentinta din fond) unde, intr-adevar, se arata ca "natura succesiunii este legala si testamentara" (pag.5, primul paragraf, al sentintei din fond).
Recurentii-reclamanti invoca doctrina si jurisprudenta in materie, aratand ca aceasta a retinut urmatoarele: "Persoana care este chemata la mostenire de lege si, totodata, gratificata printr-un legat cu titlu particular poate opta, in mod diferit, cu privire la mostenirea legala sau legat, aceasta fiind una din exceptiile de la regula indivizibilitatii optiunii succesorale. Daca persoana a acceptat doar legatul cu titlu particular, nu poate dobandi si calitatea de copartas asupra celorlalte bunuri succesorale si, in consecinta, nu are calitate procesuala activa pentru a cere imparteala mostenirii" (Curtea Suprema de Justitie � Sectia Civila, decizia nr. 698 din 31 ianuarie 2001, in Dreptul nr. 4/2002, p. 241), "... dar si un drept de optiune asupra titlului sub care sa culeaga mostenirea, adica sub titlu legal sau sub titlu testamentar. Odata exercitat acest din urma drept, el este irevocabil pentru ca exercitiul dreptului de optiune succesorala are ca efect consolidarea retroactiva a drepturilor si obligatiilor mostenirii, a transmiterii patrimoniului succesoral" (Tribunalul Bucuresti � Sectia a V-a Civila, decizia nr. 1675 din 27 noiembrie 2006).
Aceleasi consideratii teoretice se gasesc si in lucrarea � Fr. Deak �Tratat de drept succesoral editia a II-a, 2002, pag. 9 si pag 392.
Recurentii-reclamanti arata ca, in fata Notarului, la data de 29.09.1961 (conform incheierii notariale), autoarea paratilor arata ca succesoarea P.A., a declarat ca accepta succesiunea conform dispozitiilor testamentare, iar fata de aceasta acceptare expresa a succesiunii, conform dispozitiilor testamentare, irevocabila, care echivaleaza cu renuntarea indirecta la mostenirea legala dupa 26 de ani, in 1987, invedereaza recurentii-reclamanti, P.A. nu mai putea sa accepte mostenirea legala, la care astfel renuntase, mai ales ca tatal lor, C., acceptase mostenirea legala inca din 1961, in termenul de 6 luni prevazut de lege si i se transmisese intreg patrimoniul succesoral legal.
Mai mult, trecand peste toate acestea, nu exista nici o acceptare a mostenirii legale de catre P.A., nici expresa si nici tacita, in interiorul termenului de 6 luni deoarece P.A. avea domiciliul si efectua menajul impreuna cu bunica lor, conditii in care, folosirea obiectelor din casa, care oricum sunt trecute in testament � daca nu va fi inlaturat de instanta, nu constituie o acceptare tacita a succesiunii legale. De asemenea, nici paratii nu au invocat si dovedit, acceptarea de catre mama lor, a mostenirii legale dupa bunica lor.
Astfel, recurentii-reclamanti solicita sa se ia act de faptul ca P.A. este doar mostenitoare testamentara (daca nu va fi inlaturat testamentul) si nu este mostenitoare legala.
In drept, se invoca dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila.
Prin recursul formulat, recurentii-parati P.G.C.L. si P.A.E. au criticat decizia sub urmatoarele aspecte:
1.In sustinerea motivului de casare a deciziei atacate, arata ca reclamantii au sustinut la fond lipsa consimtamantului testatoarei la momentul intocmirii testamentului olograf, aratand ca acesta nu a fost semnat de testatoare, motiv pentru care la fond s-a administrat proba cu expertiza grafoscopica, iar constatarea nulitatii certificatului de mostenitor era solicitata din aceasta perspectiva, desi instanta de judecata a administrat probe pe acest aspect, aceasta nici nu motiveaza si nici nu dispune nimic cu privire la acest aspect.
Recurentii sustin ca practic, efectuarea expertizei in cauza ramane fara efecte, fiind incuviintata aceasta proba pe un capat de cere care nu a fost analizat sub niciun aspect de instanta de fond.
Efectuarea expertizei a fost incuviintata ca urmare a contestarii semnaturii de pe testamentul olograf. Or, acest aspect trebuia lamurit de catre instanta fondului � daca reprezinta sau nu un motiv de nulitate a certificatului de mostenitor, pentru ca altfel nu se mai justifica incuviintarea expertizei grafoscopice.
Astfel, hotararea primei instante apare ca nemotivata sub aspectul mentionat mai sus, lasand loc echivocului si arbitrariului. Din aceasta perspectiva, hotararea este contrara dispozitiilor art.6 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul la un proces echitabil include si dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera necesare pentru cauza lor dar si corelativ obligatia instantei de stabili corect cadrul procesual, de a examina efectiv mijloacele de proba, de a raspunde tuturor capetelor de cerere formulate.
Recurentii sustin ca instanta de apel nu poate verifica argumentele si rationamentul juridic pentru care instanta de fond nu s-a pronuntat pe legalitatea testamentului desi a incuviintat proba cu expertiza grafoscopica.
Instanta de apel, desi apelantii au solicitat ca motiv de apel si anularea sentintei nu se pronunta pe acest motiv de apel, decizia civila fiind nula, deoarece nu solutioneaza un motiv de apel (art.304 pct.5 cu raportare la art.261 pct.5, coroborat cu art.105 alin. 2 Cod procedura civila).
2.In privinta motivului de modificare a deciziei civile, recurentii-parati arata ca au invederat instantei de fond calificarea nulitatii invocate de reclamanti in privinta calificarii testamentului olograf ca fiind un legat universal sau cu titlu universal ca fiind o nulitate relativa si nu una absoluta, asa cum considera reclamantii si in principal, admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat cu privire la completarea cererii in ce priveste motivele de nulitate relativa a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 (in privinta calificarii testamentului) si respingerea actiunii ca neintemeiata; in subsidiar, admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiunii in privinta nulitatii relative a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 (in privinta calificarii testamentului) si respingerea actiunii ca neintemeiata.
Recurentii sustin ca prima instanta a fost investita de catre reclamantii D.N. si D.S.. cu motive de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor, si cum prin sentinta civila nr.1944/01.04.2008, ramasa definitiva si irevocabila s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca s-a prescris dreptul la actiune al reclamantilor in ceea ce priveste anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961, toate motivele de nulitate relativa care atrag anularea certificatului de mostenitor si implicit reductiunea nu mai pot face obiectul cercetarii judecatoresti, in acest sens fiind intemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la capatul de cerere ce face obiectul completarii cererii de chemare in judecata.
In privinta prescriptiei partiale a dreptului material la actiune recurentii arata ca nulitatea privind calificarea testamentului a fost pentru prima data invocata in fata instantei la data de 19.09.2011 si fiind o actiune personala se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani. Momentul de la care curge termenul prescriptiei este anul 1987, cand autorul reclamantilor, D.C. a luat cunostinta de emiterea certificatului de mostenitor (care a avut la baza testamentul olograf, de care a luat cunostinta in anul 1961). Dupa anul 1961 si nici dupa anul 1987, autorul reclamantilor, D.C. (desi luase cunostinta de continutul testamentului olograf si fusese indrumat de notar sa se adreseze instantei de judecata pentru anularea acestuia), acesta nu a facut niciun demers pentru a contesta testamentul olograf din data de 27.07.1961.
Mai mult decat atat, in anul 1987, autorul D.C. a fost parte intr-un proces avand ca obiect constatarea intervenirii prescriptiei dreptului acestuia de a mai solicita anularea testamentului olograf din data de 27.07.1961. Fiind prezent la dezbaterile care au avut loc in cadrul acestui proces, D.C. a declarat, potrivit practicalei hotararii judecatoresti din data de 24.02.1987, ca nu intelege sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf lasat de defuncta D.S. la data de 27.07.1961.
Fata de aceste aspecte, se solicita a se constata prescrierea dreptului de a cere anularea certificatului de mostenitor pentru motivul privind calificarea testamentului.
Singurul motiv de nulitate absoluta care ar putea face obiectul analizei instantei de judecata este acela ca testamentul nu ar fi fost scris si semnat de catre defuncta (lipsind asadar, in totalitate a consimtamantul acesteia). Din probele administrate in cauza, respectiv expertiza criminalistica, rezulta fara putinta de tagada ca testamentul a fost scris si semnat de catre D.S..
3. Instanta de apel a considerat in mod gresit faptul ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea defunctei.
In privinta procedurii eliberarii certificatului de mostenitor nr.402/1987 recurentii-parati arata ca aceasta s-a suspendat la data de 29.09.1961, iar de la aceasta data, mostenitorul D.C. a ramas in pasivitate mai bine de 25 de ani, astfel ca D.C. a acceptat in mod tacit efectele testamentului olograf, al carui continut l-a cunoscut la data de 29.09.1961.
Dupa moartea A.P., mostenitorii acesteia, au introdus o actiune prin care au solicitat sa se constate prescris dreptul mostenitorului D.C. sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf, fiind prezent la dezbaterile care au avut loc in cadrul acestui proces, D.C. a declarat, potrivit practicalei hotararii judecatoresti din data de 24.02.1987, ca nu intelege sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf lasat de defuncta D.S. la data de 27.07.1961. Declaratia are efectul juridic al unui inscris autentic, fiind data in fata instantei de judecata si poate fi calificata ca o acceptare expresa a testamentului olograf.
In considerentele sentintei civile nr.693/24.02.1987, instanta a retinut ca dat fiind faptul ca paratul nu a inteles sa solicite in termenul prevazut de art.13 din Decretul nr.167/1958 reductiunea sau anularea testamentului, Notariatul de stat era obligat sa elibereze certificat de mostenitor reclamantilor care veneau la succesiunea defunctei D.S. in numele mamei lor P.A. ce fusese instituita legatar universal in baza testamentului olograf din 27.07.1961. Prin urmare, efectele acestei dispozitii ale instantei nu pot fi calificate decat ca o retinere a unei exheredari indirecte, care rezulta din instituirea de legatar fara a mentiona expres exheredarea unuia din mostenitorii legali.
Desi, interesul in promovarea unei actiuni in anularea testamentului olograf apartinea numai mostenitorului D.C., acesta a ramas in pasivitate, ca prin promovarea actiunii in constatare din anul 1987, acesta a fost provocat sa-si spuna punctul de vedere cu privire la testamentul olograf si de data aceasta, in mod expres, acesta a declarat ca nu intelege sa solicite anularea testamentului. In aceste conditii, tinand cont de sentinta civila nr. 693/1987, care clarifica neintelegerile cu privire la testamentul olograf, notarul de stat, in temeiul art.19 din Decretul nr.40/1953 a emis certificatul de mostenitor pe numele paratilor.
Certificatul de mostenitor nr.402/25.05.1987 a fost emis ca urmare a sentintei civile nr.693/24.02.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, conform mentiunii din cuprinsul acestuia.
Recurentii-parati considera ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.12 din Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960, avand in vedere faptul ca sentinta civila nr.693/24.02.1987 a dezlegat neintelegerile ivite intre mostenitori si a transat problema exheredarii indirecte a mostenitorului D.C..
Art.12 se refera la citarea tuturor mostenitorilor (legali sau testamentari) in prima faza, ceea ce notarul a si facut, in sensul ca la termenul fixat, acesta, si in prezenta mostenitorului legal, D.C. a dat citire testamentului, norma fiind pe deplin respectata, toti mostenitorii fiind prezenti.
In cauza, au devenit incidente dispozitiile art.15 (neintelegeri intre mostenitori) procedura fiind suspendata si partile indrumate spre instanta de judecata, dispozitiile care nu mai fac vorbire de citarea tuturor mostenitorilor la redeschiderea procedurii, iar o astfel de dispozitie, in aceasta faza ar fi fost inutila, deoarece notarul se supune hotararii judecatoresti si nu mai are a stabili aspecte contradictorii, acestea fiind stabilite de instanta de judecata.
In orice caz, necitarea tuturor mostenitorilor, dupa solutionarea de catre instanta de judecata a neintelegerilor, este sanctionata cu nulitatea relativa (pentru ca norma incalcata devine una dispozitiva, iar interesul pe care il apara este unul personal) si aceasta neregularitate nu mai poate fi invocata avand in vedere dispozitiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
In aceasta faza citarea mostenitorului care a fost considerat ca exheredat nu mai este necesara din moment ce acesta a fost parte in litigiul care a solutionat neintelegerile dintre ei. Sentinta civila nr.693/24.02.1987, desi, la prima vedere pare ca profita lui D.C., califica mostenirea ca fiind una testamentara cu legatar universal a tratat juridic, chiar daca a facut-o in considerente, problema naturii succesiunii, precum si a naturii legatului.
In acest mod a tratat inclusiv notarul de stat dispozitia din considerente atunci cand a citat in cuprinsul certificatului de mostenitor dispozitia instantei de judecata: "Notariatul de stat era obligat sa elibereze certificatul de mostenitor reclamantilor care veneau la succesiunea defunctei D.S. in numele mamei lor P.A., ce fusese instituita legatar universal in baza testamentului olograf din 27.07.1961".
Recurentii-parati arata ca, si din punct de vedere semantic propozitional, fraza din considerente seamana cu un dispozitiv, pentru ca aceasta obliga Notariatul sa faca intr-un anume fel.
In plus, sustin recurentii, instanta a considerat in mod gresit faptul ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea prin acte neechivoce, enumerand contestarea testamentului olograf, plata taxelor succesorale si notificarea celuilalt mostenitor pentru impartirea bunurilor.
In privinta contestarii testamentului olograf, in considerentele sentintei civile nr.693/1987 se ia act de faptul ca paratul D.C. nu contesta testamentul olograf.
In privinta platii taxelor succesorale, recurentii-parati arata ca acestea au fost platite exclusiv de mama lor, P.A., in calitate de mostenitor legal si testamentar, D.C. neavand venituri asa cum singur declara printr-o notificare. De fapt, acesta nici nu putea plati taxele succesorale, fiind exclus de la mostenirea imobilului din Calea Serban Voda nr. 165.
C.D. nu face dovada platii taxelor succesorale, ci numai dovada instiintarii de plata (vezi adresa cu nr.52846/13.12.1961).
In privinta notificarii celuilalt mostenitor, aceasta nu reprezinta un act de acceptare, in conditiile in care acesta arata ca nu detine venituri pentru a achita taxele succesorale si ca va autoriza fiscul sa vanda jumatate din imobil.
Mai mentioneaza recurentii-parati ca notificarea la care face referire atat instanta fondului cat si instanta de apel se refera exclusiv la punerea la dispozitie a imobilului din Serban Voda nr.165, or, acest imobil facea obiectul testamentului olograf (fiind lasat ca mostenire exclusiv autoarei lor, P.A.). Prin urmare, nu se poate trage concluzia ca acesta reprezinta un act de acceptare, in conditiile in care autorul reclamantilor nu a solicitat punerea in posesie a intregii averi a defunctei, ci s-a referit la un singur imobil pentru care nu mai avea vocatie succesorala.
Prin urmare, instantele de judecata au interpretat gresit actele de acceptare a succesiunii.
In drept, recurentii-parati invoca dispozitiile art. 304 pct.5, 8 si 9 Cod procedura civila.
Intimatii reclamantii D.S. si D.N. au formulat intampinare, prin care au au solicitat in esenta respingerea recursului formulat de recurentii parati ca nefondat.
Analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat recursurile formulate ca nefondate pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Curtea a retinut ca recurentii reclamanti si recurentii parati au criticat prin primele motive de recurs decizia tribunalului sustinand ca instanta de apel nu ar fi analizat motivele de apel prin care reclamantii sustineau ca prima instanta nu s-ar fi pronuntat asupra solicitarilor lor de inlaturare a testamentului olograf din 27.07.1961 intocmit de defuncta D.S..
Recurentii reclamanti au sustinut ca tribunalul nu a motivat respingerea sustinerilor lor din apel privind gresita aplicare de catre judecatorie a prevederilor art.182 (2) coroborat cu art.180 (1) si (2) Cod procedura civila, conditii in care expertiza grafoscopica administrata de prima instanta ar fi nula iar recurentii parati sustin ca dat fiind faptul ca prima instanta nu s-ar fi pronuntat pe cererea prin care reclamantii au solicitat a se constata lipsa consimtamantului defunctei la intocmirea testamentului, instanta de apel nu putea verifica argumentele pentru care prima instanta nu s-a pronuntat pe legalitatea testamentului desi a incuviintat proba cu expertiza grafoscopica si decizia din apel este nemotivata; recurentii parati au invocat motivul de recurs prevazut de dispozitiile art.304 pct.5 Cod procedura civila raportat la art.304 pct.7 Cod procedura civila.
Aceste sustineri sunt vadit nefondate.
In acest sens, Curtea a constat ca potrivit considerentelor deciziei din apel astfel cum acestea au fost expuse mai sus, tribunalul a respins criticile reclamantilor si paratilor potrivit carora prima instanta nu s-ar fi pronuntat asupra cererii reclamantilor de inlaturare a testamentului olograf din 27.07.1961 intocmit de defuncta D.S., retinandu-se ca prima instanta s-a pronuntat asupra actiunii in limitele investirii sale in raport de cererea reclamantilor astfel cum acesta a fost precizata si modificata, pe parcursul solutionarii cauzei; instan?a de apel a mai re?inut ca procedura verificarii de scripte, a fost efectuata legal de catre instanta de fond in fa?a careia s-au depus scripte de comparatie, neavand relevanta ca inscrisurile depuse au peste 20 ani vechime, instanta care ulterior, a incuviintat si a dispus efectuarea unei expertize grafice de catre Laboratorul Interjude?ean de Expertize Criminalistice, raportul de expertiza judiciara si raspunsul la obiectiuni concluzionand ca testamentul olograf este scris si semnat de D.S., stabilind in cadrul unei probe avand parerea unui specialist in cadrul procesului, cu respectarea principiului contradictorialitatii, ca testamentul emana de la persoana care se pretinde a fi autor, fiind scris si semnat de catre aceasta, astfel incat nu poate fi inlaturat si luata in considerare expertiza extrajudiciara depusa in cauza de catre reclamanti.
In raport de prevederile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila, intr-adevar, hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. In acest sens, doctrina (Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, editia 2008, autor Mihaela Tabarca, pagina 111) si jurisprudenta constanta a instantelor judecatoresti au statuat in sensul ca instanta trebuie sa-si motiveze efectiv solutia data fiecarui capat de cerere, nefiind obligata sa raspunda detaliat tuturor argumentelor invocate de parti in sustinerea acestor cereri.
Mai mult, jurisprudenta Curtii EDO a stabilit la randul sau ca obligatia instantelor nationale de a-si motiva hotararile judecatoresti nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument (decizia de inadmisibilitate Jahnke si Lenoble c. Frantei), ca notiunea de proces echitabil impune ca jurisdictiile interne sa examineze in mod efectiv chestiunile esentiale care au fost invocate (hotararea pronuntata in cauza Albert c. Romaniei).
Din analizarea considerentelor hotararii recurate, Curtea a constat ca, contrar sustinerilor nefondate ale recurentilor, instanta de apel a examinat chiar daca sumar insa in mod efectiv toate argumentele pertinente invocate cu care a fost investita, decizia recurata fiind motivata corespunzator cerintelor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila si art.6 paragraful 1 din Conventia EDO.
Curtea a constat, in plus caracterul pur formal al criticilor formulate prin aceste motive de recurs in conditiile in care, intr-adevar, prin cererea de chemare in judecata astfel cum a fost modificata la datele de 30.06.2008 si 19.09.2011, recurentii reclamanti au solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 eliberat de Notariatul de Stat local al Sectorului 4 Bucuresti, constatarea calitatii de mostenitor legal dupa defuncta D.?. a autorului reclamantilor, D.C., in calitate de fiu, cu cota legala cuvenita din masa succesorala si respectiv a dreptului reclamantilor asupra cotei cuvenite autorului lor din mostenirea defunctei D.?., ca succesori legali ai defunctului D.C..
La termenul de judecata din 19.09.2011, reclamantii au completat actiunea in ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987, solicitand sa se constate nulitatea lui pentru frauda la lege, pentru necitarea autorului lor, mostenitor legal, in procedura nelegala. De asemenea, s-a invederat ca motiv de nulitate faptul ca in certificatul de mostenitor nr.402/1987 este trecut un legat universal, iar nu un legat cu titlu particular, si sa fie verificata validitatea testamentului prin verificarea de scripte, si s-a solicitat ca in cazul in care testamentul olograf nu ar fi scris si semnat de defuncta, acesta sa fie inlaturat.
Curtea a retinut ca in raport de petitul actiunii astfel cum f
Acceptarea tacita a succesiunii in cadrul termenului de optiune succesorala de 6 luni - Decizie nr. 216 din data de 01.03.2012
Actiune succesorala. Compunerea masei succesorale. - Decizie nr. 263 din data de 02.05.2011
Succesiuni, mosteniri - Decizie nr. 179 din data de 10.05.2010
Succesiune. Jonctiunea posesiilor. - Decizie nr. 829 din data de 17.12.2009
Succesiuni, mosteniri - Decizie nr. 66 din data de 01.02.2010
Succesiune - Sentinta civila nr. 711 din data de 19.09.2012
Succesiune - Sentinta civila nr. 690 din data de 13.09.2012
Succesiune - Sentinta civila nr. 488 din data de 30.05.2012
Succesiune - Sentinta civila nr. 1056 din data de 23.06.2011
Succesiune - Sentinta civila nr. 1563 din data de 15.12.2011
Iesire din indiviziune - Sentinta civila nr. 1515 din data de 07.12.2011
Succesiune - Sentinta civila nr. 1323 din data de 20.10.2011
Anulare act - Sentinta civila nr. 384 din data de 27.01.2011
Partaj succesoral - Sentinta civila nr. 1218 din data de 24.11.2010
Succesiune - iesire din indiviziune - Sentinta civila nr. 1296 din data de 09.12.2010
Uzucapiune - Sentinta civila nr. 1223 din data de 24.11.2010
Iesire din indiviziune - Sentinta civila nr. 1239 din data de 02.12.2010
Revocare donatie - Sentinta civila nr. 822 din data de 06.10.2010
Succesiune - Sentinta civila nr. 551 din data de 03.06.2010
Domeniu: succesiune
Art. 650 C.civ., art.928 C.civ.
Potrivit prevederilor art.928 C.civ. dreptul de optiune succesorala apartine nu numai mostenitorilor legali ci si legatarilor, acesta fiind exercitat in cadrul dezbaterii succesorale a defunctei, in cadrul careia autoarea para?ilor ?i-a manifestat dreptul de op?iune succesorala in privinta legatului constituit prin testamentul olograf al defunctei, legat care are natura unui legat cu titlul particular. Asa cum au statuat doctrina si jurisprudenta constanta a instantelor judecatoresti renuntarea la mostenire nu poate fi decat expresa si constituie un act juridic solemn, neputand fi dedusa din anumite circumstante de fapt.
Din faptul ca autoarea paratilor a acceptat legatul particular nu poate fi dedus, ca aceasta ar fi renuntat la mostenirea legala deoarece mostenirea legala privea restul bunurilor din patrimoniului defunctei; autoarea paratilor nu si-a manifestat ,,indirect,, dreptul de optiune succesorala cu privire la mostenirea legala, la care ar fi renuntat cata vreme nu a renuntat expres la aceasta mostenire.
Regula indivizibilitatii optiunii succesorale se refera in cazul legatului particular la faptul ca legatarul nu poate accepta legatul in parte si in parte sa-l respinga; doar situatia mostenitorului cu vocatie succesorala dubla, care cumuleaza situatia de mostenitor legal cu cea de legatar asupra aceleiasi fractiuni sau a universalitatii patrimoniului succesoral privit ca atare reprezinta o exceptie de la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale, situatie in care renuntarea la mostenirea legala nu opereaza si pentru legatul particular, iar aceasta exceptie nu este intalnita atunci cand autoarea unor parti nu are vocatie dubla, si nu a renuntat la mostenirea legala a defunctei ci doar a acceptat un legat particular.
Totodata, exista posibilitatea legala - in raport de prevederile art.650 C.civ.- a coexistentei calitatii de mostenitor legal asupra succesiunii, privite ca universalitate de drepturi si obligatii si a celei de legatar particular cu privire la un bun ce nu face parte din aceasta masa, devolutiunea mostenirii fiind testamentara in limita legatului si legala pentru rest; mostenirea testamentara inlatura pe cea legala numai daca testatorul a instituit mai multi legatari cu titlu particular care epuizeaza masa succesorala, ceea ce nu este cazul cand masa succesorala cuprinde si alte bunuri mobile si imobile, deci o universalitate.
(Decizia civila nr.435R/06 aprilie 2015 pronuntata de CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A IV-A CIVILA)
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, sub nr. 7877/4/2007, la data de 16.08.2007, reclamantii D.N. si D,S. au solicitat, in contradictoriu cu paratii P.G.C.L. si P.A.E., constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 402/25.05.1987 eliberat de Notariatul de Stat local al Sectorului 4 Bucuresti, constatarea calitatii de mostenitori legali dupa defuncta D.?. a numitilor P.A., fiica si D.C., fiu, fiecare cu o cota de 1/2 din masa succesorala si respectiv a dreptului reclamantilor asupra cotei de 1/2 din mostenirea defunctei D.?., ca succesori legali ai defunctului D.C.
In motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca certificatul de mostenitor nr.402/25.05.1987 privind pe defuncta D.?. a fost emis cu incalcarea dispozitiilor legale in vigoare, respectiv Decretul nr.40/1953, autorul reclamantilor, D.C.nefiind citat la redeschiderea dosarului succesoral, desi avea vocatie succesorala concreta in calitate de fiu. S-a mai aratat ca atat D.C., cat si P.A. au calitate de mostenitori legali, fiecare cu o cota de 1/2 din masa succesorala, iar reclamantii fiind mostenitorii defunctului D.C. au dreptul la 1/2 din masa succesorala a defunctei D.S..
In drept, reclamantii au indicat dispozitiile art.14-17, art.21-22 si art.25 din Decretului nr.40/1953 modificat prin Decretul nr.378/1960, art.5, art.790, art.797, art.889 pct.4, art.966, art.968, art.1177 si urm. Cod civil si art.111 Cod procedura civila.
Paratii au formulat intampinare si cerere reconventionala, solicitand respingerea actiunii ca neintemeiata si constatarea prescrierii dreptului reclamantilor si a autorului lor la actiune in anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961.
Prin sentinta civila nr.1944/01.04.2008 Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a admis cererea reconventionala a paratilor-reclamanti P.G.C.L. si P.A.E., a constatat prescrierea dreptului reclamantilor-parati si a autorului acestora la actiunea in anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961 si a disjuns cererea principala, formandu-se dosarul nr.3215/4/2008.
La data de 30.06.2008 reclamantii D.N. si D.S. au formulat cerere modificatoare cu privire la capetele doi si trei de cerere solicitand sa se constate ca D.C. este mostenitor legal al defunctei D.S., in calitate de fiu, cu cota legala cuvenita, iar reclamantilor, succesori legali ai lui D.C. le revine cota autorului lor din masa succesorala ramasa dupa defuncta D.S.. S-a aratat prin incheierea din 29.09.1961 din dosarul notarial nr.325/1961 autoarea paratilor a optat pentru mostenirea testamentara, renuntand la mostenirea legala.
Dosarul nr.3215/4/2008 a fost suspendat in baza art.244 pct. 1 Cod procedura civila pana la data de 19.09.2011, cand s-a dispus repunerea cauzei pe rol ca urmare a ramanerii irevocabile a sentintei civile nr.1944/01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
La data de 19.09.2011 reclamantii au formulat cerere completatoare in ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987, pentru frauda la lege, deoarece succesiunea a fost inceputa cu doi mostenitori si continuata doar cu un mostenitor, prejudiciind drepturile autorului lor de mostenitor legal. De asemenea, in certificatul de mostenitor nr.402/1987 este trecut un legat universal, iar nu un legat cu titlu particular, a carui validitate urmeaza a fi constatat dupa verificarea de scripte, fapt ce prejudiciaza interesele autorului lor. In cazul in care testamentul olograf nu ar fi scris si semnat de defuncta, acesta urmeaza a fi inlaturat. S-a mai aratat ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea tocmai prin nerecunoasterea testamentului in fata notarului public si prin plata taxelor succesorale si prin solicitarea impartirii mostenirii, facuta inauntrul termenului de 6 luni.
La aceeasi data a fost solicitata verificare de scripte cu privire la scrisul si semnatura defunctei D.S., solicitare incuviintata de instanta date fiind considerentele sentintei civile nr.1944/01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
La dosarul cauzei a fost depus raport de expertiza grafica extrajudiciara si s-a dispus efectuarea unei expertize grafice judiciare de catre Laboratorul Interjudetean de Expertize Criminalistice care a stabilit ca testamentul a fost scris in intregime si semnat de autoarea partilor, D.S..
Au fost formulate obiectiuni la raportul de expertiza, la care expertul a raspuns mentinandu-si opinia si s-a respins cererea de efectuare a unei noi expertize grafice.
Paratii au invocat exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la nulitatea relativa a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 (in privinta calificarii testamentului), aratandu-se ca prin sentinta civila nr.1944 din 01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti s-a constatat prescris dreptul la actiune al reclamantilor cu privire la anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961. A fost invocata si exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii in privinta nulitatii relative a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 (in privinta calificarii testamentului).
Asupra exceptiilor invocate de parati instanta a retinut ca acestea sunt neintemeiate de vreme ce reclamantii au solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr. 402/25.05.1987 pentru frauda la lege, motivele invocate nefacand parte din sfera de aplicare a nulitatii relative la care se refera cele doua exceptii invocate.
De altfel, observand motivarea paratilor, instanta a constatat ca se face o confuzie intre certificatul de mostenitor, ca act procedural succesoral emis de notar ce atesta calitatea de mostenitor legal sau testamentar a unei persoane si testament ca act juridic special, generator de drepturi si obligatii.
Cei care se considera vatamati in drepturile lor prin emiterea certificatului de mostenitor pot cere instantei judecatoresti anularea acestuia si stabilirea drepturilor lor, conform legii (art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995 sau art.23 din Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960 in reglementarea anterioara). Chiar daca terminologia folosita � anulare � ar duce la concluzia ca este vorba despre nulitate relativa, actiunea fiind prescriptibila in termenul general de trei ani, trebuie observat ca actiunea in anularea certificatului de mostenitor nu este o actiune de sine statatoare, ci grefata pe actiunile care sanctioneaza direct drepturile mostenitorilor sau tertilor, fiind aplicabile regulile specifice acestor din urma actiuni care constituie suportul si dau consistenta actiunii in anularea certificatului de mostenitor.
Astfel, se face distinctia intre situatia in care mostenitorul a participat sau nu la procedura succesorala. In caz de participare, certificatul emis are valoarea unei conventii intre mostenitori, anularea putand fi ceruta pentru vicii de consimtamant sau incapacitate ori pentru cauze de nulitate absoluta, potrivit dreptului comun. Daca nu a participat, actiunea in anularea certificatului de mostenitor este imprescriptibila cand vizeaza constatarea calitatii de mostenitor, stabilirea masei succesorale si a drepturilor fiecarui mostenitor.
Prin sentinta civila nr.5617/29.06.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, s-au respins ca neintemeiate exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la nulitatea relativa a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 si exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii in privinta nulitatii relative a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987; s-a admis in parte cererea formulata de reclamantii D.N. si D.S., impotriva paratilor P.G.C.L. si P.A.E.; s-a constatat nulitatea absoluta a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 emis de Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucuresti in dosarul nr.502/1987, repunere pe rol a dosarului nr.325/1961; s-a constatat deschisa succesiunea defunctei D.S., decedata la data de 07.08.1961, avand ultimul domiciliu in Bucuresti, sector 4; s-a constatat ca au calitatea de mostenitori ai defunctei D.S., D.C. si P.A., primul in calitate de mostenitor legal, cu o cota de 1/2 din mostenire, cea de a doua atat in calitate de mostenitor legal cu o cota de 1/2 din mostenire, cat si in calitate de mostenitor testamentar.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca, atat reclamantii cat si paratii sunt nepotii de fii postdecedati ai lui D.S., decedata la data de 07.08.1961.
Succesiunea defunctei a fost dezbatuta, calitatea de mostenitor, cotele si componenta masei succesorale fiind constatate prin certificatul de mostenitor nr.402/25.05.1987 emis de Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucuresti in dosarul nr.502/1987, repunere pe rol a dosarului nr.325/1961 (f. 30-31).
Suspendarea procedurii notariale a intervenit ca urmare a neintelegerilor ivite cu privire la valabilitatea testamentului olograf prezentat de fiica defunctei, succesorii, D.C. si P.A., fiind indrumati, prin incheierea din data de 29.09.1961, sa se adreseze instantei pentru solutionarea acestor neintelegeri.
Repunerea pe rol s-a facut la cererea paratilor, mostenitori ai lui P.A., fiica defunctei, care au prezentat notarului de stat sentinta civila nr. 693/24.02.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Dispozitiile legale in vigoare la data intocmirii certificatului de mostenitor, Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960, art.15 - 19, prevad ca in cazul in care exista neintelegeri intre mostenitori acestea vor fi solutionate de instanta, certificatul urmand a fi eliberat pe baza hotararii judecatoresti.
In speta de fata exista o hotarare judecatoreasca la baza emiterii certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987, insa acesta nu dezleaga neintelegerile ivite intre mostenitori. Prin dispozitivul sentintei civile nr. 693/24.02.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti este respinsa actiunea paratilor de constatare a inexistentei dreptului autorului reclamantilor de a cere anularea sau reductiunea testamentului olograf.
Avand in vedere ca prin dispozitivul sentintei nu se retine ca doar P.A. are vocatie succesorala concreta la mostenirea defunctei D.S., iar D.C. este exheredat indirect prin testamentul olograf din data 27.07.1961, notarul de stat nu putea sa il excluda pe acesta de la dezbaterea mostenirii.
Astfel, in baza art.12 din Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960, notarul avea obligatia sa ii citeze si pe autorul reclamantilor, in calitate de fiu la dezbaterea mostenirii defunctei D.?.. Incalcarea acestor dispozitii legale imperative atrage nulitatea actului, respectiv a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 emis de Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucuresti in dosarul nr.502/1987, repunere pe rol a dosarului nr.325/1961.
Avand in vedere ca instanta nu poate dispune decat in limitele in care a fost investita, instanta a constatat deschisa succesiunea defunctei D.?. la data de 07.08.1961.
Reclamantii au aratat expres in sedinta publica din data de 14.05.2012 (f. 24 vol. III) ca nu au inteles sa solicite nulitatea testamentului olograf, iar capetele doi si trei de cerere vizeaza doar constatarea calitatii de mostenitor legal autorului reclamantilor asupra mostenirii lasata de defuncta D.S., respectiv a dreptului reclamantilor la aceasta mostenire.
Astfel, instanta a constatat calitatea de mostenitor legal a autorului reclamantilor care a acceptat mostenirea prin acte neechivoce, contestarea testamentului olograf in fata notarului de stat, plata taxelor succesorale si notificarea celuilalt mostenitor pentru impartirea bunurilor succesorale. Atat timp cat din cuprinsul testamentului olograf nu rezulta intentia testatoarei de a-l exhereda pe autorul reclamantilor, iar legatul vizeaza un anumit bun, deci nu universalitatea bunurilor sau o fractiune din acestea, acesta pastreaza calitatea de mostenitor legal.
In ceea ce o priveste pe autoarea paratilor, P.A., aceasta a acceptat mostenirea atat ca mostenitor legal, cat si testamentar, cele doua calitati neexcluzandu-se una pe cealalta. Acest fapt rezulta si din consemnarile notarului de stat care a stabilit natura succesiunii ca fiind legala si testamentara, iar calitatea de mostenitor decurgand din gradul de rudenie (retinand ca este fiica) si din legat.
Asa fiind, cotele care se cuvin mostenitorilor defunctei D.S. sunt de cate 1/2 din mostenire, iar reclamantii ca mostenitori legali ai autorului D.C. si deci, dobanditori universali, au dreptul si la cota de 1/2 din mostenire.
Fata ce considerentele expuse in cele ce preced, instanta a admis in parte actiunea reclamantilor, a constatat nulitatea certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 emis de Notariatul de Stat Local Sector 4 Bucuresti, a constatat deschisa succesiunea defunctei D.?. si calitatea de mostenitori legali a fiilor acesteia, D.C. si P.A., fiecare cu cota de � din mostenire si calitatea de mostenitor testamentar, legatar cu titlu particular a fiicei P.A..
Referitor la cheltuielile de judecata, in temeiul art.274 si art. 276 Cod procedura civila, instanta a luat act ca acestea nu au fost solicitate.
Impotriva acestei solutii in termen legal, motivat si timbrat au formulat apel ambele parti.
Prin apelul formulat, apelantii-paratii P.G.C.L. si P.A.E. au solicitat admiterea acestuia si, in principal, schimbarea sentintei civile atacate in sensul admiterii exceptiilor autoritatii de lucru judecat si exceptia prescriptiei dreptului material al actiunii in privinta nulitatii certificatului de mostenitor nr. 402/25.05.1987.
In subsidiar, au solicitat schimbarea sentintei civile atacate in sensul respingerii actiunii ca nefondate.
Apelantii-parati au aratat ca nulitatea invocata de reclamanti in privinta calificarii testamentului olograf ca fiind un legat universal sau cu titlu universal trebuia calificata ca fiind o nulitate relativa si nu una absoluta.
Motivele de nulitate invocate de reclaman?i atrag nulitatea relativa a certificatului de mostenitor, care ar putea duce la anularea acestuia cu consecinta reduc?iunii legatului (deoarece criticile vizeaza continutul certificatului de mostenitor).
Cum prin sentinta civila nr. 1944/01.04.2008, ramasa definitiva si irevocabila s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca s-a prescris dreptul la actiune al reclamantilor in ceea ce priveste anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961, toate motivele de nulitate relativa care atrag anularea certificatului de mostenitor si implicit reductiunea nu mai pot face obiectul cercetarii judecatoresti, in acest sens fiind intemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la capatul de cerere ce face obiectul completarii cererii de chemare in judecata.
In privinta prescriptiei partiale a dreptului material la actiune (cu privire la nulitatea relativa privind gresita calificare a testamentului olograf) apelan?ii au aratat ca chestiunea nulitatii privind calificarea testamentului a fost pentru prima data invocata in fata instantei de judecata la data de 19.09.2011 iar nulitatea fiind una relativa sa se aiba in vedere ca fiind o actiune personala se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani. Momentul de la care curge termenul prescriptiei este anul 1987, cand autorul reclamantilor, D.C. a luat cunostinta de emiterea certificatului de mostenitor iar dupa anul 1961, si nici dupa anul 1987, autorul reclamantilor, D.C. desi luase cunostinta de continutul testamentului olograf si fusese indrumat de notar sa se adreseze instantei de judecata pentru anularea acestuia), acesta nu a facut niciun demers pentru a contesta testamentul olograf din data de 27.07.1961.
Mai mult decat atat, in anul 1987, autorul D.C. a fost parte intr-un proces avand ca obiect constatarea intervenirii prescriptiei dreptului acestuia de a mai solicita anularea testamentului olograf din data de 27.07.1961. Fiind prezent la dezbaterile care au avut loc in cadrul acestui proces, D.C. a declarat ca, conform practicalei hotararii judecatoresti, din data de 24.02.1987, ca nu intelege sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf lasat de defuncta D.S. la data de 27.07.1961.
In plus, s-a solicitat sa se aiba in vedere ca prescriptia ar opera si in defavoarea directa a reclamantilor ca autori ai defunctului D.C., iar actiunea a fost introdusa pe rolul instantei la data de 16.08.2007 (cand nu s-a solicitat anularea certificatului pentru acest motiv), iar completarea actiunii cu acest capat de cerere a avut loc la data de 19.09.2011, cand dreptul reclamantilor fusese prescris la data de 17.08.2010.
Singurul motiv de nulitate absoluta care ar putea face obiectul analizei instantei de judecata este acela ca testamentul nu ar fi fost scris si semnat de catre defuncta, lipsind asadar, in totalitate consimtamantul acesteia, insa din probele administrate in cauza, respectiv expertiza criminalistica, rezulta fara putinta de tagada ca testamentul a fost scris si semnat de catre D.S..
In privinta procedurii eliberarii certificatului de mostenitor nr. 402/1987, apelantii au aratat ca procedura succesorala s-a dezbatut in contradictoriu cu cei doi mostenitori ai defunctei D.S., respectiv A.P. � fiica si D.C. � fiu, care au fost citati si prezenti la deschiderea procedurii succesorale a defunctei D.S..
La momentul citirii testamentului olograf din data de 27.07.1961, mostenitorul D.C. a declarat ca nu recunoaste ca acest testament a fost scris de defuncta, D.S.. In mod legal, notarul de stat suspenda procedura notariala si indruma partile sa se adreseze instantei de judecata pentru solutionarea neintelegerilor ivite cu privire la valabilitatea testamentului olograf. Procedura s-a suspendat la data de 29.09.1961.
De la aceasta data, mostenitorul D.C. a ramas in pasivitate mai bine de 25 de ani. Interesul in introducerea unei actiuni in anularea sau reductiunea testamentului olograf, avand in vedere ca i se incalca rezerva succesorala, nu a existat in ceea ce il priveste pe D.C.. Concluzia care se desprinde din aceasta atitudine este aceea ca D.C. a acceptat in mod tacit efectele testamentului olograf, al carui continut l-a cunoscut la data de 29.09.1961.
Dupa moartea A.P., mostenitorii acesteia (paratii din prezenta cauza), avand interes in deschiderea succesiunii de pe urma defunctei lor mame, si pentru ca nu exista o alta cale pentru redeschiderea procedurii succesorale de urma defunctei D.S. au introdus o actiune prin care au solicitat instantei sa se constate prescris dreptul mostenitorului D.C. sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf. Fiind prezent la dezbaterile care au avut loc in cadrul acestui proces, D.C. a declarat ca, conform practicalei hotararii judecatoresti, din data de 24.02.1987, ca nu intelege sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf lasat de defuncta D.S. la data de 27.07.1961. Declaratia are efectul juridic al unui inscris autentic, fiind data in fata instantei de judecata si poate fi calificata ca o acceptare expresa a testamentului olograf.
In considerentele sentintei civile nr. 693/24.02.1987, instanta a retinut ca, deoarece, paratul nu a inteles sa solicite in termenul prevazut de art.3 din Decretul nr.167/1958 reductiunea sau anularea testamentului, notariatul de stat era obligat sa elibereze certificat de mostenitor reclamantilor care veneau la succesiunea defunctei D.S. a in numele mamei lor, P.A., ce fusese instituita legatar universal in baza testamentului olograf din 27.07.1961. Prin urmare, efectele acestei dispozitii ale instantei nu pot fi calificate decat ca o retinere a unei exheredari indirecte, care rezulta din instituirea de legatar fara a mentiona expres exheredarea unuia dintre mostenitorii legali.
Desi interesul in promovarea unei actiuni in anularea testamentului olograf apartinea numai mostenitorului D.C., acesta ramas in pasivitate (care genereaza efecte juridice). Prin promovarea actiunii in constatare din anul 1987, acesta a fost provocat sa-si spuna punctul de vedere cu privire la testamentul olograf si de data aceasta, in mod expres, acesta a declarat ca nu in?elege sa solicite anularea testamentului. In aceste conditii, ?inand cont de sentinta civila nr. 693/1987, care clarifica neintelegerile cu privire la testamentul olograf, notarul de stat, in temeiul art. 19 din Decretul nr.40/1953 a emis certificatul de mostenitor pe numele paratilor.
In cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.12 din Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960, avand in vedere faptul ca sentinta civila nr.693/24.02.1987 a dezlegat neintelegerile ivite intre mostenitori si a transat problema exheredarii indirecte a mostenitorului D.C..
Art.12 se refera la citarea tuturor mostenitorilor (legali sau testamentari) in prima faza, ceea ce notarul a si facut, in sensul ca la termenul fixat, acesta, si in prezenta mostenitorului legal, D.C. a dat citire testamentului. Asadar, norma de la art. 12 a fost pe deplin respectata, toti mostenitorii fiind prezenti.
In cauza, au devenit incidente dispozitiile art.15 (neintelegeri intre mostenitori) procedura fiind suspendata si partile indrumate spre instanta de judecata.
Apelantii-parati au aratat ca au in vedere dispozitiile art.15 teza a II-a, care prevede ca "dupa solutionarea de catre instanta judecatoreasca a neintelegerilor dintre mostenitori, ei pot cere redeschiderea procedurii succesorale si eliberarea certificatului de mostenitor."
Dispozitiile art.15 din decret nu mai fac vorbire de citarea tuturor mostenitorilor la redeschiderea procedurii. De fapt, o astfel de dispozitie, in aceasta faza ar fi fost inutila, deoarece notarul, se supune hotararii judecatoresti care se pronunta in conditii de contradictorialitate, prevazuta de Codul de procedura civila si nu mai are a stabili aspecte contradictorii, acestea fiind stabilite de instanta de judecata.
In orice caz, necitarea tuturor mostenitorilor, dupa solutionarea de catre instanta de judecata a neintelegerilor considera ca este sanctionata cu nulitatea relativa (pentru ca norma incalcata devine una dispozitiva, in conditiile in care legiuitorul nu a prevazut expres si in aceasta faza obligativitatea citarii, iar interesul pe care ii apara este unul personal). Sub acest aspect, a considerat ca aceasta neregularitate nu mai poate fi invocata avand in vedere dispozitiile art.3 din Decretul nr.167/1958, si expirarea termenului de 3 ani de la data eliberarii certificatului de mostenitor. In acest sens a invocat exceptia prescriptiei dreptului de a invoca nulitatea certificatului de mostenitor, pe acest aspect al necitarii.
In aceasta faza citarea mostenitorului care a fost considerat ca exheredat nu mai este necesara din moment ce acesta a fost parte in litigiul care a solutionat neintelegerile dintre ei. Sentinta civila nr.693/24.02.1987, desi, la prima vedere pare ca profita lui D.C., aceasta califica mostenirea ca fiind una testamentara cu legatar universal. Aceasta sentinta nu a fost supusa cenzurii instantei de control judiciar, care sa modifice chiar si partea din considerente care nu ii profita lui D.C..
Este stiut faptul ca cel care a pierdut procesul are interes sa atace acea parte a hotararii care este susceptibila de a dobandi puterea de lucru judecat, adica dispozitivul, in timp ce considerentele dobandesc acest efect numai in limita in care explica dispozitivul si isi gasesc corespondent in el.
Totusi, sunt situatii in care poate aparea interesul pentru atacarea separata a considerentelor. De ex.: daca printr-o hotarare se respinge cererea reclamantului ca prematura, ca inadmisibila, dar in considerente se foloseste o motivare subsidiara, aratandu-se ca pe fond, cererea reclamantului este fondata, paratul are interes sa atace motivarea instantei, pentru ca la introducerea unei cereri noi, i se poate opune autoritatea de lucru judecat. S-a spus, ca in acest caz ceea ce este socotit un considerent apare a fi o solutie data unei probleme de fapt sau de drept; cu alte cuvinte, nu intereseaza asezarea topografica a "considerentului" ce se ataca, ci natura lui juridica potrivit cu continutul sau. Or, au aratat ca instanta, prin sentinta civila nr. 693/24.02.1987, a tratat juridic, chiar daca a facut-o in considerente problema naturii succesiunii, precum si a naturii legatului.
De fapt, in acest mod a considerat ?i notarul de stat dispozitia din considerente atunci cand a citat in cuprinsul certificatului de mostenitor dispozitia instantei potrivit careia "Notariatul de stat era obligat sa elibereze certificatul de mostenitor reclamantilor care veneau la succesiunea defunctei D.S. in numele mamei lor P.A., ce fusese instituita legatar universal in baza testamentului olograf din 27.07.1961,, iar fraza din considerente seamana cu un dispozitiv, pentru ca obliga Notariatul sa procedeze intr-un anume fel.
In plus, se considera ca instanta a considerat gresit ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea prin acte neechivoce, enumerand contestarea testamentului olograf, plata taxelor succesorale si notificarea celuilalt mostenitor pentru impartirea bunurilor, cata vreme in considerentele sentintei civile nr. 693/1987 se ia act de faptul ca paratul, D.C. nu contesta testamentul olograf.
In privinta platii taxelor succesorale, acestea au fost platite exclusiv de mama acestora, P.A., D.C. neavand venituri asa cum singur a declarat printr-o notificare, iar notificarea celuilalt mostenitor, nu reprezinta un act de acceptare, in conditiile in care acesta a aratat ca nu detine venituri pentru a achita taxele succesorale.
La randul lor, apelantii-reclamanti D.S. si D.N. au criticat sentinta primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului lor si schimbarea in parte a sentintei apelate.
Apelantii au criticat sentinta sustinand ca instanta nu s-a pronuntat asupra rezultatului verificarii de scripte, motivand aceasta prin faptul ca reclamantii "nu au inteles sa solicite nulitatea testamentului olograf. Mostenitorii legali, in calitate de continuatori ai persoanei testatorului, pot contesta, fara nici o procedura speciala, autenticitatea scriiturii/scrisului, datei si semnaturii unui testament olograf.
Apelantii arata ca in situatia prevazuta de art.177 si 178 si urm. Cod procedura civila, in privinta testamentului olograf, cel caruia i se opune un asemenea act (mostenitorii legali sau statul) pot sa declare ca nu recunosc scrierea sau semnatura ca apartinand defunctului.
In cazul in care apartenenta scrierii sau semnaturii ramane nesigura, instanta a respins cererea celui care se prevaleaza de testament in favoarea sa, orice dubiu fiind in favoarea mostenitorului legal (art.983 Cod civil �deoarece in acest caz, debitorii sunt mostenitorii legali).
Deci, nu este vorba despre constatarea nulitatii testamentului, ci de inlaturarea sa (a se vedea si art.82 (2) Cod procedura civila), cu consecinta nulitatii absolute a certificatului de mostenitor eliberat in baza testamentului olograf astfel inlaturat si a pierderii calitatii de mostenitor testamentar.
Apelantii au aratat ca pe data de 17.03.2008, paratii au prezentat testamentul olograf in baza art. 1177 Cod civil, reclamantii au declarat ca nu cunosc scrisul si semnatura din acest inscris olograf ca fiind ale bunicii S., solicitand efectuarea verificarii acestora, iar instanta a apreciat ca in cauza nu este necesara efectuarea unei noi expertize.
Apelantii-reclamanti au solicitat ca, in urma verificarii de scripte, testamentul olograf din 27.07.1961, atribuit bunicii D.S., sa fie inlaturat, aratand ca paratii nu au dovedit, fara dubiu, ca testamentul olograf din 27.07.1961 a fost scris si semnat de D.S..
Intre scrierea si semnatura din testamentul olograf si semnaturile de comparatie, sunt diferente majore, neexplicate in raportul de expertiza (se invoca imbatranirea scriptorului si boala sa).
La dosar se gasesc raportul de expertiza grafica din 28.10.2011 si in nota de obiectiuni formulate de domnul expert P.G., care arata foarte clar ca scrisul si semnatura din testamentul olograf nu apartin aceleiasi persoane, iar semnatura nu apartine bunicii lor D.S..
Paratii nu au depus nici un inscris de comparatie referitor la scrisul bunicii, iar semnaturile de comparatie au vechime de peste 20 de ani (desi la termenul din 14.05.2012 au recunoscut ca au astfel de inscrisuri de comparatie).
La termenul din 31.10.2011, s-a aprobat expertiza in cadrul inscrierii in fals iar cei doi parati au fost citati, insa la termenul urmator, paratul P.A.E. a lipsit, iar aparatorul acestuia nu a prezentat procura speciala si nu a dovedit nici o impiedicare intemeiata a paratului P. de a fi prezent.
Apelantii invoca prevederile art. 180 si 182 Cod procedura civila, si sustin ca fiind vorba despre inscrierea in fals, rezulta ca paratul P.A.E. a recunoscut faptul ca testamentul este fals.
Referitor la acceptarea succesiunii de catre P.A. in mod expres, conform dispozitiilor testamentare, s-a aratat ca instanta fondului a confundat deschiderea succesiunii facuta la Notariat si consemnata in incheierea din 29.09.1961, cu cele inscrise in certificatul de mostenitor 402/1987 unde intr-adevar se arata ca "natura succesiunii este legala si testamentara".
Apelantii sustin ca in fata Notarului, pe data de 29.09.1961, autoarea paratilor declara ca accepta succesiunea conform dispozitiilor testamentare, si in aceste conditii, fata de aceasta acceptare expresa a succesiunii, conform dispozitiilor testamentare, irevocabila, care echivaleaza cu renuntarea indirecta la mostenirea legala, dupa 26 de ani, in 1987, P.A. nu mai putea sa accepte mostenirea legala, la care astfel renuntase, mai ales ca tatal lor, C., acceptase mostenirea legala inca din 1961, in termenul de 6 luni prevazut de lege si i se transmisese intreg patrimoniul succesoral legal.
Au solicitat sa se ia act de faptul ca P.A. este doar mostenitoare testamentara si nu este mostenitoare legala.
Prin decizia civila nr.1323 A din 18.12.2013, Tribunalul Bucuresti � Sectia a III-a Civila a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelantii-reclamanti D.S. si D.N. si de apelantii-parati P.G.C.L. si P.A.E., impotriva sentintei civile nr.5617/29.06.2012 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Pentru a decide astfel, analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila apelata, prin prisma motivelor de apel si din oficiu, conform art.295 si 129 Cod procedura civila, tribunalul a constatat nefondate apelurile, pentru urmatoarele considerente:
Instanta de fond a fost investita cu cerere principala prin care s-a solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 eliberat de Notariatul de Stat Local al Sectorului 4 Bucuresti, constatarea calitatii de mostenitori legali dupa defuncta D.?. a numitilor P.A., fiica si D.C., fiu, fiecare cu o cota de 1/2 din masa succesorala si respectiv a dreptului reclamantilor asupra cotei de 1/2 din mostenirea defunctei D.?., ca succesori legali ai defunctului D.C., cerere ulterior modificata cu privire la capetele doi si trei de cerere solicitand sa se constate ca D.C. este mostenitor legal al defunctei D.?., in calitate de fiu, cu cota legala cuvenita, iar reclamantilor, succesori legali ai lui D.C. le revine cota autorului lor din masa succesorala ramasa dupa defuncta D.?.. S-a aratat prin incheierea din 29.09.1961 din dosarul notarial nr.325/1961 autoarea paratilor a optat pentru mostenirea testamentara, renuntand la mostenirea legala si completata in ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987, pentru frauda la lege, deoarece succesiunea a fost inceputa cu doi mostenitori si continuata doar cu un mostenitor, prejudiciind drepturile autorului lor de mostenitor legal. De asemenea, in certificatul de mostenitor nr.402/1987 este trecut un legat universal, iar nu un legat cu titlu particular, a carui validitate urmeaza a fi constatata dupa verificarea de scripte, fapt ce prejudiciaza interesele autorului lor. In cazul in care testamentul olograf nu ar fi scris si semnat de defuncta, acesta urmeaza a fi inlaturat. S-a mai aratat ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea tocmai prin nerecunoa?terea testamentului in fata notarului public si prin plata taxelor succesorale si prin solicitarea impar?irii mostenirii, facuta inauntrul termenului de 6 luni.
Avand in vedere motivele pentru care este solicitata anularea, printre altele si frauda la lege, instanta de fond in mod corect a retinut ca este vorba despre nulitatea absoluta, actiunea fiind astfel imprescriptibila.
O hotarare judecatoreasca prin care s-a consfintit un drept, in mod irevocabil, se bucura de prezumtia absoluta de adevar (res judicata pro veritate habetur) si nu poate fi contrazisa printr-o alta hotarare.
Principiul lucrului judecat impiedica nu numai o noua judecata, avand acelasi obiect, aceeasi cauza, fiind purtat intre aceleasi parti, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca dreptul recunoscut unei parti si constatarile retinute printr-o hotarare judecatoreasca nu pot fi contrazise printr-o alta hotarare judecatoreasca, data intr-un alt proces (art.1201 din Codul civil).
Elementele lucrului judecat sunt acelea care structureaza lucrul judecat si care ii determina efectele. Aceste elemente rezulta din art.1201 din Codul civil, text care se refera la tripla identitate de parti, obiect si cauza.
Astfel, potrivit acestui text, "Este lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate."
In speta, aceste elemente sunt diferite fata de sentinta civila nr.1944/01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti s-a constatat prescris dreptul la actiune al reclamantilor cu privire la anularea sau reduc?iunea testamentului olograf din data de 27.07.1961, cererea ce face obiectul prezentului dosar este diferita de cea din dosarul nu este ceruta nr.1944/01.04.2008 a Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti, obiectul dedus judecatii este diferit in cele doua dosare, astfel ca nu este incidenta autoritatea de lucru judecat.
In ceea ce priveste verificarea de scripte, tribunalul a constatat ca instanta de fond s-a pronuntat pe aceasta cerere, admitand depunerea scriptelor de comparatie, neavand relevanta ca inscrisurile depuse au peste 20 ani vechime, iar ulterior, a incuviintat si a dispus efectuarea unei expertize grafice de catre Laboratorul Interjude?ean de Expertize Criminalistice.
Prin raportul de expertiza intocmit precum si prin raspunsul la obiectiuni s-a concluzionat ca testamentul olograf este scris si semnat de D.S., fiind astfel stabilit in cadrul unei probe avand parerea unui specialist neutru, administrata in cadrul procesului, cu respectarea principiului contradictorialitatii, ca testamentul este autentic, emanand de la persoana care se pretinde autorul, fiind scris si semnat de catre aceasta, astfel incat nu poate fi inlaturat si luata in considerare expertiza extrajudiciara depusa in cauza de catre partea care are interesul de a inlatura acest act.
Pe aspectele de fond ale cauzei, tribunalul a retinut ca prin dispozitivul sentintei civile nr. 693/24.02.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti este respinsa actiunea paratilor de constatare a inexistentei dreptului autorului reclamantilor de a cere anularea sau reduc?iunea testamentului olograf, fara sa analizeze aspecte de fond, ci doar a aratat faptul ca Notariatul de stat era obligat sa elibereze certificat de mostenitor.
Potrivit art.700 din Codul civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie intr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
In sistemul de drept romanesc, acceptarea succesiunii poate fi expresa sau tacita, iar conform art. 689 din Codul civil, acceptarea este tacita cand mostenitorul indeplineste un act pe care nu ar fi putut sa-l faca decat in calitate de mostenitor si care lasa sa se supuna neaparat intentia de acceptare.
Intrucat textul nu enumera actele care pot fi considerate ca expresia unei acceptari tacite ramane la aprecierea instantelor sa decida care dintre actele efectuate de mostenitor constituie sau nu o acceptare tacita a succesiunii.
Tribunalul a apreciat ca motivarea primei instante in sensul ca a constatat calitatea de mostenitor legal a autorului reclamantilor care a acceptat mostenirea prin acte neechivoce, contestarea testamentului olograf in fata notarului de stat, plata taxelor succesorale si notificarea celuilalt mostenitor pentru impartirea bunurilor succesorale.
Pentru nechemarea si neparticiparea tatalui reclamantilor la procedura de eliberare a certificatului de mostenitor nr.402/1987, desi in cuprinsul certificatului de mostenitor se vorbeste de faptul ca este succesiune legala si testamentara, tribunalul a apreciat ca instanta de fond in mod corect a retinut ca acest certificat este nelegal si l-a anulat.
In limitele investirii, in raport de principiul disponibilitatii, instanta a constatat calitatea de mostenitor al celor doi succesori ai defunctei D.S., partile din prezenta speta preluand cotele acestor succesori fie prin reprezentare, fie prin transmitere.
Fata de considerentele expuse, vazand si dispozitiile art. 301 si urm. Cod procedura civila, tribunalul a respins apelurile ca nefondate.
Impotriva deciziei tribunalului au declarat recurs reclamantii D.S. si D.N. si paratii P.G.C.L. si P.A.E..
In motivarea recursului formulat recurentii-reclamanti D.S. si D.N. au invocat dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila ?i au criticat decizia sub urmatoarele aspecte:
1. Instan?a de apel a analizat doar par?ial primul motiv de apel si a omis a analiza cel de-al doilea motiv de apel.
Dezvoltand motivele neanalizate de catre instanta de apel, recurentii au aratat ca au solicitat inlaturarea testamentului olograf din 27.07.1961 atribuit bunicii D.S., prin aplicarea art.182 (2) coroborat cu art.180 (1) si (2) Cod procedura civila, aratand ca la termenul din 31.10.2011, s-a incuviintat expertiza in cadrul inscrierii in fals, paratul P. nefiind de fata, instanta a dispus si cei doi parati au fost citati. La termenul urmator, din 28.11.2011, paratul P.A.E. a lipsit, iar aparatorul acestuia nu a prezentat procura speciala si nu a dovedit nici o impiedicare intemeiata a paratului P. de a fi prezent, imprejurare pe care au invederat-o instantei (compunerea instantei tocmai se schimbase) si s-a hotarat ca este buna imputernicirea avocatiala obisnuita de la dosar (alta imputernicire neexistand la dosar).
Astfel, recurentii contesta aceasta apreciere, litera legii fiind in sensul celor aratate in art.180 si 182 Cod procedura civila, aratand ca aplicand prevederile art.182 (2), Cod procedura civila fiind vorba despre inscrierea in fals, lipsa partii duce la inlaturarea inscrisului. In aceste conditii, expertiza grafica executata in continuare, in opinia recurentilor este nula, fiind vorba despre o incalcare a unor prevederi exprese ale legii.
2. Instantele de fond au respins gresit solicitarile lor de a se lua act de acceptarea expresa a succesiunii de catre P.A., de pe urma defunctei conform dispozitiilor testamentare.
Recurentii-reclamanti arata ca au solicitat sa se ia act de acceptarea succesiunii de catre P.A., in mod expres, conform dispozitiilor testamentare, insa instanta fondului a confundat deschiderea succesiunii facuta la Notariat si consemnata in incheierea din 29 septembrie 1961, cu cele inscrise in certificatul de mostenitor nr.402/1987 (a carui nulitate absoluta a fost constatata in sentinta din fond) unde, intr-adevar, se arata ca "natura succesiunii este legala si testamentara" (pag.5, primul paragraf, al sentintei din fond).
Recurentii-reclamanti invoca doctrina si jurisprudenta in materie, aratand ca aceasta a retinut urmatoarele: "Persoana care este chemata la mostenire de lege si, totodata, gratificata printr-un legat cu titlu particular poate opta, in mod diferit, cu privire la mostenirea legala sau legat, aceasta fiind una din exceptiile de la regula indivizibilitatii optiunii succesorale. Daca persoana a acceptat doar legatul cu titlu particular, nu poate dobandi si calitatea de copartas asupra celorlalte bunuri succesorale si, in consecinta, nu are calitate procesuala activa pentru a cere imparteala mostenirii" (Curtea Suprema de Justitie � Sectia Civila, decizia nr. 698 din 31 ianuarie 2001, in Dreptul nr. 4/2002, p. 241), "... dar si un drept de optiune asupra titlului sub care sa culeaga mostenirea, adica sub titlu legal sau sub titlu testamentar. Odata exercitat acest din urma drept, el este irevocabil pentru ca exercitiul dreptului de optiune succesorala are ca efect consolidarea retroactiva a drepturilor si obligatiilor mostenirii, a transmiterii patrimoniului succesoral" (Tribunalul Bucuresti � Sectia a V-a Civila, decizia nr. 1675 din 27 noiembrie 2006).
Aceleasi consideratii teoretice se gasesc si in lucrarea � Fr. Deak �Tratat de drept succesoral editia a II-a, 2002, pag. 9 si pag 392.
Recurentii-reclamanti arata ca, in fata Notarului, la data de 29.09.1961 (conform incheierii notariale), autoarea paratilor arata ca succesoarea P.A., a declarat ca accepta succesiunea conform dispozitiilor testamentare, iar fata de aceasta acceptare expresa a succesiunii, conform dispozitiilor testamentare, irevocabila, care echivaleaza cu renuntarea indirecta la mostenirea legala dupa 26 de ani, in 1987, invedereaza recurentii-reclamanti, P.A. nu mai putea sa accepte mostenirea legala, la care astfel renuntase, mai ales ca tatal lor, C., acceptase mostenirea legala inca din 1961, in termenul de 6 luni prevazut de lege si i se transmisese intreg patrimoniul succesoral legal.
Mai mult, trecand peste toate acestea, nu exista nici o acceptare a mostenirii legale de catre P.A., nici expresa si nici tacita, in interiorul termenului de 6 luni deoarece P.A. avea domiciliul si efectua menajul impreuna cu bunica lor, conditii in care, folosirea obiectelor din casa, care oricum sunt trecute in testament � daca nu va fi inlaturat de instanta, nu constituie o acceptare tacita a succesiunii legale. De asemenea, nici paratii nu au invocat si dovedit, acceptarea de catre mama lor, a mostenirii legale dupa bunica lor.
Astfel, recurentii-reclamanti solicita sa se ia act de faptul ca P.A. este doar mostenitoare testamentara (daca nu va fi inlaturat testamentul) si nu este mostenitoare legala.
In drept, se invoca dispozitiile art.304 pct.7 Cod procedura civila.
Prin recursul formulat, recurentii-parati P.G.C.L. si P.A.E. au criticat decizia sub urmatoarele aspecte:
1.In sustinerea motivului de casare a deciziei atacate, arata ca reclamantii au sustinut la fond lipsa consimtamantului testatoarei la momentul intocmirii testamentului olograf, aratand ca acesta nu a fost semnat de testatoare, motiv pentru care la fond s-a administrat proba cu expertiza grafoscopica, iar constatarea nulitatii certificatului de mostenitor era solicitata din aceasta perspectiva, desi instanta de judecata a administrat probe pe acest aspect, aceasta nici nu motiveaza si nici nu dispune nimic cu privire la acest aspect.
Recurentii sustin ca practic, efectuarea expertizei in cauza ramane fara efecte, fiind incuviintata aceasta proba pe un capat de cere care nu a fost analizat sub niciun aspect de instanta de fond.
Efectuarea expertizei a fost incuviintata ca urmare a contestarii semnaturii de pe testamentul olograf. Or, acest aspect trebuia lamurit de catre instanta fondului � daca reprezinta sau nu un motiv de nulitate a certificatului de mostenitor, pentru ca altfel nu se mai justifica incuviintarea expertizei grafoscopice.
Astfel, hotararea primei instante apare ca nemotivata sub aspectul mentionat mai sus, lasand loc echivocului si arbitrariului. Din aceasta perspectiva, hotararea este contrara dispozitiilor art.6 paragraful 1 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil. In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca dreptul la un proces echitabil include si dreptul partilor de a prezenta observatiile pe care le considera necesare pentru cauza lor dar si corelativ obligatia instantei de stabili corect cadrul procesual, de a examina efectiv mijloacele de proba, de a raspunde tuturor capetelor de cerere formulate.
Recurentii sustin ca instanta de apel nu poate verifica argumentele si rationamentul juridic pentru care instanta de fond nu s-a pronuntat pe legalitatea testamentului desi a incuviintat proba cu expertiza grafoscopica.
Instanta de apel, desi apelantii au solicitat ca motiv de apel si anularea sentintei nu se pronunta pe acest motiv de apel, decizia civila fiind nula, deoarece nu solutioneaza un motiv de apel (art.304 pct.5 cu raportare la art.261 pct.5, coroborat cu art.105 alin. 2 Cod procedura civila).
2.In privinta motivului de modificare a deciziei civile, recurentii-parati arata ca au invederat instantei de fond calificarea nulitatii invocate de reclamanti in privinta calificarii testamentului olograf ca fiind un legat universal sau cu titlu universal ca fiind o nulitate relativa si nu una absoluta, asa cum considera reclamantii si in principal, admiterea exceptiei autoritatii de lucru judecat cu privire la completarea cererii in ce priveste motivele de nulitate relativa a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 (in privinta calificarii testamentului) si respingerea actiunii ca neintemeiata; in subsidiar, admiterea exceptiei prescriptiei dreptului material la actiunii in privinta nulitatii relative a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 (in privinta calificarii testamentului) si respingerea actiunii ca neintemeiata.
Recurentii sustin ca prima instanta a fost investita de catre reclamantii D.N. si D.S.. cu motive de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor, si cum prin sentinta civila nr.1944/01.04.2008, ramasa definitiva si irevocabila s-a stabilit cu putere de lucru judecat ca s-a prescris dreptul la actiune al reclamantilor in ceea ce priveste anularea sau reductiunea testamentului olograf din data de 27.07.1961, toate motivele de nulitate relativa care atrag anularea certificatului de mostenitor si implicit reductiunea nu mai pot face obiectul cercetarii judecatoresti, in acest sens fiind intemeiata exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la capatul de cerere ce face obiectul completarii cererii de chemare in judecata.
In privinta prescriptiei partiale a dreptului material la actiune recurentii arata ca nulitatea privind calificarea testamentului a fost pentru prima data invocata in fata instantei la data de 19.09.2011 si fiind o actiune personala se prescrie in termenul general de prescriptie de 3 ani. Momentul de la care curge termenul prescriptiei este anul 1987, cand autorul reclamantilor, D.C. a luat cunostinta de emiterea certificatului de mostenitor (care a avut la baza testamentul olograf, de care a luat cunostinta in anul 1961). Dupa anul 1961 si nici dupa anul 1987, autorul reclamantilor, D.C. (desi luase cunostinta de continutul testamentului olograf si fusese indrumat de notar sa se adreseze instantei de judecata pentru anularea acestuia), acesta nu a facut niciun demers pentru a contesta testamentul olograf din data de 27.07.1961.
Mai mult decat atat, in anul 1987, autorul D.C. a fost parte intr-un proces avand ca obiect constatarea intervenirii prescriptiei dreptului acestuia de a mai solicita anularea testamentului olograf din data de 27.07.1961. Fiind prezent la dezbaterile care au avut loc in cadrul acestui proces, D.C. a declarat, potrivit practicalei hotararii judecatoresti din data de 24.02.1987, ca nu intelege sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf lasat de defuncta D.S. la data de 27.07.1961.
Fata de aceste aspecte, se solicita a se constata prescrierea dreptului de a cere anularea certificatului de mostenitor pentru motivul privind calificarea testamentului.
Singurul motiv de nulitate absoluta care ar putea face obiectul analizei instantei de judecata este acela ca testamentul nu ar fi fost scris si semnat de catre defuncta (lipsind asadar, in totalitate a consimtamantul acesteia). Din probele administrate in cauza, respectiv expertiza criminalistica, rezulta fara putinta de tagada ca testamentul a fost scris si semnat de catre D.S..
3. Instanta de apel a considerat in mod gresit faptul ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea defunctei.
In privinta procedurii eliberarii certificatului de mostenitor nr.402/1987 recurentii-parati arata ca aceasta s-a suspendat la data de 29.09.1961, iar de la aceasta data, mostenitorul D.C. a ramas in pasivitate mai bine de 25 de ani, astfel ca D.C. a acceptat in mod tacit efectele testamentului olograf, al carui continut l-a cunoscut la data de 29.09.1961.
Dupa moartea A.P., mostenitorii acesteia, au introdus o actiune prin care au solicitat sa se constate prescris dreptul mostenitorului D.C. sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf, fiind prezent la dezbaterile care au avut loc in cadrul acestui proces, D.C. a declarat, potrivit practicalei hotararii judecatoresti din data de 24.02.1987, ca nu intelege sa solicite anularea sau reductiunea testamentului olograf lasat de defuncta D.S. la data de 27.07.1961. Declaratia are efectul juridic al unui inscris autentic, fiind data in fata instantei de judecata si poate fi calificata ca o acceptare expresa a testamentului olograf.
In considerentele sentintei civile nr.693/24.02.1987, instanta a retinut ca dat fiind faptul ca paratul nu a inteles sa solicite in termenul prevazut de art.13 din Decretul nr.167/1958 reductiunea sau anularea testamentului, Notariatul de stat era obligat sa elibereze certificat de mostenitor reclamantilor care veneau la succesiunea defunctei D.S. in numele mamei lor P.A. ce fusese instituita legatar universal in baza testamentului olograf din 27.07.1961. Prin urmare, efectele acestei dispozitii ale instantei nu pot fi calificate decat ca o retinere a unei exheredari indirecte, care rezulta din instituirea de legatar fara a mentiona expres exheredarea unuia din mostenitorii legali.
Desi, interesul in promovarea unei actiuni in anularea testamentului olograf apartinea numai mostenitorului D.C., acesta a ramas in pasivitate, ca prin promovarea actiunii in constatare din anul 1987, acesta a fost provocat sa-si spuna punctul de vedere cu privire la testamentul olograf si de data aceasta, in mod expres, acesta a declarat ca nu intelege sa solicite anularea testamentului. In aceste conditii, tinand cont de sentinta civila nr. 693/1987, care clarifica neintelegerile cu privire la testamentul olograf, notarul de stat, in temeiul art.19 din Decretul nr.40/1953 a emis certificatul de mostenitor pe numele paratilor.
Certificatul de mostenitor nr.402/25.05.1987 a fost emis ca urmare a sentintei civile nr.693/24.02.1987 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, conform mentiunii din cuprinsul acestuia.
Recurentii-parati considera ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art.12 din Decretul nr.40/1935 modificat prin Decretul nr.378/1960, avand in vedere faptul ca sentinta civila nr.693/24.02.1987 a dezlegat neintelegerile ivite intre mostenitori si a transat problema exheredarii indirecte a mostenitorului D.C..
Art.12 se refera la citarea tuturor mostenitorilor (legali sau testamentari) in prima faza, ceea ce notarul a si facut, in sensul ca la termenul fixat, acesta, si in prezenta mostenitorului legal, D.C. a dat citire testamentului, norma fiind pe deplin respectata, toti mostenitorii fiind prezenti.
In cauza, au devenit incidente dispozitiile art.15 (neintelegeri intre mostenitori) procedura fiind suspendata si partile indrumate spre instanta de judecata, dispozitiile care nu mai fac vorbire de citarea tuturor mostenitorilor la redeschiderea procedurii, iar o astfel de dispozitie, in aceasta faza ar fi fost inutila, deoarece notarul se supune hotararii judecatoresti si nu mai are a stabili aspecte contradictorii, acestea fiind stabilite de instanta de judecata.
In orice caz, necitarea tuturor mostenitorilor, dupa solutionarea de catre instanta de judecata a neintelegerilor, este sanctionata cu nulitatea relativa (pentru ca norma incalcata devine una dispozitiva, iar interesul pe care il apara este unul personal) si aceasta neregularitate nu mai poate fi invocata avand in vedere dispozitiile art.3 din Decretul nr.167/1958.
In aceasta faza citarea mostenitorului care a fost considerat ca exheredat nu mai este necesara din moment ce acesta a fost parte in litigiul care a solutionat neintelegerile dintre ei. Sentinta civila nr.693/24.02.1987, desi, la prima vedere pare ca profita lui D.C., califica mostenirea ca fiind una testamentara cu legatar universal a tratat juridic, chiar daca a facut-o in considerente, problema naturii succesiunii, precum si a naturii legatului.
In acest mod a tratat inclusiv notarul de stat dispozitia din considerente atunci cand a citat in cuprinsul certificatului de mostenitor dispozitia instantei de judecata: "Notariatul de stat era obligat sa elibereze certificatul de mostenitor reclamantilor care veneau la succesiunea defunctei D.S. in numele mamei lor P.A., ce fusese instituita legatar universal in baza testamentului olograf din 27.07.1961".
Recurentii-parati arata ca, si din punct de vedere semantic propozitional, fraza din considerente seamana cu un dispozitiv, pentru ca aceasta obliga Notariatul sa faca intr-un anume fel.
In plus, sustin recurentii, instanta a considerat in mod gresit faptul ca autorul reclamantilor a acceptat succesiunea prin acte neechivoce, enumerand contestarea testamentului olograf, plata taxelor succesorale si notificarea celuilalt mostenitor pentru impartirea bunurilor.
In privinta contestarii testamentului olograf, in considerentele sentintei civile nr.693/1987 se ia act de faptul ca paratul D.C. nu contesta testamentul olograf.
In privinta platii taxelor succesorale, recurentii-parati arata ca acestea au fost platite exclusiv de mama lor, P.A., in calitate de mostenitor legal si testamentar, D.C. neavand venituri asa cum singur declara printr-o notificare. De fapt, acesta nici nu putea plati taxele succesorale, fiind exclus de la mostenirea imobilului din Calea Serban Voda nr. 165.
C.D. nu face dovada platii taxelor succesorale, ci numai dovada instiintarii de plata (vezi adresa cu nr.52846/13.12.1961).
In privinta notificarii celuilalt mostenitor, aceasta nu reprezinta un act de acceptare, in conditiile in care acesta arata ca nu detine venituri pentru a achita taxele succesorale si ca va autoriza fiscul sa vanda jumatate din imobil.
Mai mentioneaza recurentii-parati ca notificarea la care face referire atat instanta fondului cat si instanta de apel se refera exclusiv la punerea la dispozitie a imobilului din Serban Voda nr.165, or, acest imobil facea obiectul testamentului olograf (fiind lasat ca mostenire exclusiv autoarei lor, P.A.). Prin urmare, nu se poate trage concluzia ca acesta reprezinta un act de acceptare, in conditiile in care autorul reclamantilor nu a solicitat punerea in posesie a intregii averi a defunctei, ci s-a referit la un singur imobil pentru care nu mai avea vocatie succesorala.
Prin urmare, instantele de judecata au interpretat gresit actele de acceptare a succesiunii.
In drept, recurentii-parati invoca dispozitiile art. 304 pct.5, 8 si 9 Cod procedura civila.
Intimatii reclamantii D.S. si D.N. au formulat intampinare, prin care au au solicitat in esenta respingerea recursului formulat de recurentii parati ca nefondat.
Analizand decizia recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea a apreciat recursurile formulate ca nefondate pentru urmatoarele considerente:
Astfel, Curtea a retinut ca recurentii reclamanti si recurentii parati au criticat prin primele motive de recurs decizia tribunalului sustinand ca instanta de apel nu ar fi analizat motivele de apel prin care reclamantii sustineau ca prima instanta nu s-ar fi pronuntat asupra solicitarilor lor de inlaturare a testamentului olograf din 27.07.1961 intocmit de defuncta D.S..
Recurentii reclamanti au sustinut ca tribunalul nu a motivat respingerea sustinerilor lor din apel privind gresita aplicare de catre judecatorie a prevederilor art.182 (2) coroborat cu art.180 (1) si (2) Cod procedura civila, conditii in care expertiza grafoscopica administrata de prima instanta ar fi nula iar recurentii parati sustin ca dat fiind faptul ca prima instanta nu s-ar fi pronuntat pe cererea prin care reclamantii au solicitat a se constata lipsa consimtamantului defunctei la intocmirea testamentului, instanta de apel nu putea verifica argumentele pentru care prima instanta nu s-a pronuntat pe legalitatea testamentului desi a incuviintat proba cu expertiza grafoscopica si decizia din apel este nemotivata; recurentii parati au invocat motivul de recurs prevazut de dispozitiile art.304 pct.5 Cod procedura civila raportat la art.304 pct.7 Cod procedura civila.
Aceste sustineri sunt vadit nefondate.
In acest sens, Curtea a constat ca potrivit considerentelor deciziei din apel astfel cum acestea au fost expuse mai sus, tribunalul a respins criticile reclamantilor si paratilor potrivit carora prima instanta nu s-ar fi pronuntat asupra cererii reclamantilor de inlaturare a testamentului olograf din 27.07.1961 intocmit de defuncta D.S., retinandu-se ca prima instanta s-a pronuntat asupra actiunii in limitele investirii sale in raport de cererea reclamantilor astfel cum acesta a fost precizata si modificata, pe parcursul solutionarii cauzei; instan?a de apel a mai re?inut ca procedura verificarii de scripte, a fost efectuata legal de catre instanta de fond in fa?a careia s-au depus scripte de comparatie, neavand relevanta ca inscrisurile depuse au peste 20 ani vechime, instanta care ulterior, a incuviintat si a dispus efectuarea unei expertize grafice de catre Laboratorul Interjude?ean de Expertize Criminalistice, raportul de expertiza judiciara si raspunsul la obiectiuni concluzionand ca testamentul olograf este scris si semnat de D.S., stabilind in cadrul unei probe avand parerea unui specialist in cadrul procesului, cu respectarea principiului contradictorialitatii, ca testamentul emana de la persoana care se pretinde a fi autor, fiind scris si semnat de catre aceasta, astfel incat nu poate fi inlaturat si luata in considerare expertiza extrajudiciara depusa in cauza de catre reclamanti.
In raport de prevederile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila, intr-adevar, hotararea trebuie sa cuprinda motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au inlaturat cererile partilor. In acest sens, doctrina (Drept procesual civil, Editura Universul Juridic, editia 2008, autor Mihaela Tabarca, pagina 111) si jurisprudenta constanta a instantelor judecatoresti au statuat in sensul ca instanta trebuie sa-si motiveze efectiv solutia data fiecarui capat de cerere, nefiind obligata sa raspunda detaliat tuturor argumentelor invocate de parti in sustinerea acestor cereri.
Mai mult, jurisprudenta Curtii EDO a stabilit la randul sau ca obligatia instantelor nationale de a-si motiva hotararile judecatoresti nu presupune existenta unui raspuns detaliat la fiecare argument (decizia de inadmisibilitate Jahnke si Lenoble c. Frantei), ca notiunea de proces echitabil impune ca jurisdictiile interne sa examineze in mod efectiv chestiunile esentiale care au fost invocate (hotararea pronuntata in cauza Albert c. Romaniei).
Din analizarea considerentelor hotararii recurate, Curtea a constat ca, contrar sustinerilor nefondate ale recurentilor, instanta de apel a examinat chiar daca sumar insa in mod efectiv toate argumentele pertinente invocate cu care a fost investita, decizia recurata fiind motivata corespunzator cerintelor art.261 alin.1 pct.5 Cod procedura civila si art.6 paragraful 1 din Conventia EDO.
Curtea a constat, in plus caracterul pur formal al criticilor formulate prin aceste motive de recurs in conditiile in care, intr-adevar, prin cererea de chemare in judecata astfel cum a fost modificata la datele de 30.06.2008 si 19.09.2011, recurentii reclamanti au solicitat constatarea nulitatii absolute a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987 eliberat de Notariatul de Stat local al Sectorului 4 Bucuresti, constatarea calitatii de mostenitor legal dupa defuncta D.?. a autorului reclamantilor, D.C., in calitate de fiu, cu cota legala cuvenita din masa succesorala si respectiv a dreptului reclamantilor asupra cotei cuvenite autorului lor din mostenirea defunctei D.?., ca succesori legali ai defunctului D.C..
La termenul de judecata din 19.09.2011, reclamantii au completat actiunea in ceea ce priveste motivele de nulitate absoluta a certificatului de mostenitor nr.402/25.05.1987, solicitand sa se constate nulitatea lui pentru frauda la lege, pentru necitarea autorului lor, mostenitor legal, in procedura nelegala. De asemenea, s-a invederat ca motiv de nulitate faptul ca in certificatul de mostenitor nr.402/1987 este trecut un legat universal, iar nu un legat cu titlu particular, si sa fie verificata validitatea testamentului prin verificarea de scripte, si s-a solicitat ca in cazul in care testamentul olograf nu ar fi scris si semnat de defuncta, acesta sa fie inlaturat.
Curtea a retinut ca in raport de petitul actiunii astfel cum f
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Succesiuni, mosteniri
Antecontract de vanzare cumparare. Cumparator - beneficiar decedat. Solicitarea mostenitorilor de a incheia contract in forma autentica. - Decizie nr. 222 din data de 03.04.2014Acceptarea tacita a succesiunii in cadrul termenului de optiune succesorala de 6 luni - Decizie nr. 216 din data de 01.03.2012
Actiune succesorala. Compunerea masei succesorale. - Decizie nr. 263 din data de 02.05.2011
Succesiuni, mosteniri - Decizie nr. 179 din data de 10.05.2010
Succesiune. Jonctiunea posesiilor. - Decizie nr. 829 din data de 17.12.2009
Succesiuni, mosteniri - Decizie nr. 66 din data de 01.02.2010
Succesiune - Sentinta civila nr. 711 din data de 19.09.2012
Succesiune - Sentinta civila nr. 690 din data de 13.09.2012
Succesiune - Sentinta civila nr. 488 din data de 30.05.2012
Succesiune - Sentinta civila nr. 1056 din data de 23.06.2011
Succesiune - Sentinta civila nr. 1563 din data de 15.12.2011
Iesire din indiviziune - Sentinta civila nr. 1515 din data de 07.12.2011
Succesiune - Sentinta civila nr. 1323 din data de 20.10.2011
Anulare act - Sentinta civila nr. 384 din data de 27.01.2011
Partaj succesoral - Sentinta civila nr. 1218 din data de 24.11.2010
Succesiune - iesire din indiviziune - Sentinta civila nr. 1296 din data de 09.12.2010
Uzucapiune - Sentinta civila nr. 1223 din data de 24.11.2010
Iesire din indiviziune - Sentinta civila nr. 1239 din data de 02.12.2010
Revocare donatie - Sentinta civila nr. 822 din data de 06.10.2010
Succesiune - Sentinta civila nr. 551 din data de 03.06.2010