DREPT PENAL.PARTEA GENERALA. Fapta exista.

Fapta inculpatului de a-l ameninta pe minor ca il va duce la sediul politiei, ca urmare a savarsirii infractiunii de furt intre rude, pentru a-l determina sa-i dea o suma de bani, lucru ce s-a realizat, constituie infractiunea de santaj.
Prin sentinta penala nr.639, pronuntata in data de 13.03.2003,in dosarul penal nr.2371/2002, Judecatoria Constanta, in baza act.ll pct.2, lit. " a" cod procedura penala, raportat la art.l0 lit."d" cod procedura penala, a achitat pe inculpatul G.V.pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.194 alin.l Cod penal.
In baza art.11 pct.2, lit."a" cod procedura penala, raportat la art.10 lit."c" cod procedura penala, a achitat pe inculpatii P.S si S.A., pentru savarsirea infractiunii prevazuta de art.194 alin. 1 cod penal.
Pentru a-i achita pe inculpati judecatoria, desi a retinut ca la 29 mai 2002 G.V. a perceput si primit de la minorul G.I.D. 3.000.000 lei pentru a nu-l conduce la politie, din care a dat cate 1.000.000 lei colegilor sai, P.D. si S.A., a concluzionat ca fapta primilor doi nu a inspirat victimei o temere reala si astfel lipseste acesteia latura obiectiva pentru a constitui infractiunea de santaj. In ce-l priveste pe inculpatul S.A., judecatoria a concluzionat ca acesta nu a asistat la discutia purtata de G.V. cu minorul G.I.D., despre fuga acestuia de acasa cu banii sustrasi de la parintii sai, astfel ca inculpatul nu are calitatea de participant la infractiunea de santaj, chiar daca a primit 1.000.000 lei.
Tribunalul Constanta, prin decizia penala 751 din 25 septembrie 2003 (dosar 1466/2003) a respins ca nefondat apelul procurorului, insusindu-si intru-totul motivarea primei instante.
Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta a atacat cu recurs ambele hotarari pronuntate in cauza, pe care le-a criticat pentru aprecierea gresita a probelor administrate in dosar si i-a achitat gresit pe inculpati.
Curtea a examinat hotararile recurate si in raport de probele existente in cauza, a constatat intemeiate criticile formulate, astfel ca urmeaza sa caseze cele doua hotarari in totalitate si sa-i condamne pe inculpati.
Din probe rezulta cu certitudine ca la 29 mai 2002 inculpatii erau incadrati ca agenti de paza la S.C "R.G." S.A Bucuresti, Sucursala Constanta si au fost repartizati sa asigure paza Statiei CF Constanta. In jurul orelor 11.00, S.A. si P.D. l-au observat pe o banca din statia CF, pe minorul G.I.D. ce consuma bauturi alcoolice. P.D- l-a condus pe minor in vederea legitimarii, la biroul ce-l aveau in statie.
In biroul agentilor de paza, minorul a declarat ca nu are acte de identitate asupra sa si le-a relatat ca a fugit de acasa, fara stirea parintilor, de la care a sustras si o suma de bani.
Cand in birou a venit si G.V., seful de tura al celorlalti inculpati, a preluat el discutia cu minorul, caruia i-a adus la cunostinta ca trebuie sa-l conduca la sediul Politiei TF Constanta. Luand cunostinta de intentia inculpatilor, minorul a oferit acestora bani din cei pe care ii aratase anterior acestora, moment in care S.A. a parasit biroul.
La revenirea in birou, dupa circa 10 min. S.A. a constatat lipsa minorului, iar G.V. i-a relatat, ca l-a lasat sa plece dupa ce le-a dat cate 1.000.000 lei. Astfel, S.A. a luat 1.000.000 lei de la G.V.
Din examinarea textului (art.194 alin. 1 din cod penal) care reglementeaza infractiunea de santaj, rezulta ca infractiunea respectiva este fapta "de a constrange o persoana prin violenta sau amenintare pentru a da,  a face ceva, fapta comisa pentru a dobandi in mod injust un folos", de catre autorul constrangerii.
Probele existente in cauza ce sustin starea de fapt expusa, dovedesc fara putinta de tagada ca inculpatii au luat cunostinta despre fuga de acasa a minorului G.I.D, cu o suma de bani sustrasa de la parintii sai.
Cand inculpatii au adus la cunostinta minorului, ca-l vor conduce la politie, obligatie ce le revenea in temeiul art.5 din Legea 18/1996, acesta din urma le-a oferit o suma de bani pe care au si primit-o prin intermediul lui G.V.
Deci, inculpatii l-au amenintat pe G.I.D. ca-l vor duce la politie, exercitand asupra acestuia o constrangere morala, ceea ce l-a determinat sa le dea banii (3.000.000 lei). In aceste conditii, inculpatii l-au santajat pe G.I.D. sa le dea bani, pentru a nu da in vileag fapta de furt intre rude, daca l-ar fi dus la politie, organ ce putea declansa cercetarea penala a minorului pentru infractiunea de furt in conditiile art.210 din cod penal. Aceasta activitate a inculpatilor de a dobandi in mod injust un folos material, prin constrangerea minorului, obligat astfel sa le dea bani, constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii de santaj, savarsita cu intentie de catre cei dedusi judecatii. Curtea, concluzioneaza astfel ca G.V., P.D. si S.A. se fac vinovati de savarsirea infractiunii prevazuta de art.194 alin.2 cod penal, in conditiile circumstantelor agravante prevazute de art.75 lit."a" din codul penal. In baza textelor citate, Curtea ii va condamna pe inculpati la cate 2 ani inchisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii,  sanctiune ce corespunde pericolului social al faptei, in raport de imprejurarile in care a fost comisa (circumstante agravante); consecinta ce a avut-o (o paguba de 3.000.000 lei).