Plangere impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala

SENTINTA PENALA   Nr. 56/1 februarie 2010
Constata ca prin cererea inregistrata sub nr.4828/260/2009 pe rolul Judecatoriei Moinesti, jud. Bacau, SC M, I. SRL a formulat plangere impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului si a ordonantei nr.359/II/2/2009 a Primului Procuror al Parchetului in contradictoriu cu intimatii L. G. D.,L. V. ,G. A. E., M. M., I. E. S., M. V., desfiintarea ordonantelor si retinerea spre judecare a cauzei si in subsidiar trimiterea cauzei la Parchet pentru redeschiderea urmaririi penale.
In plangerea formulata in termen legal, arata petenta ca solutia procurorului nu este temeinica si legala si se bazeaza pe depozitiile martorilor care sunt subiective si nu pe expertiza contabila care are valoare probatorie mai mare fata de obiectul plangerii.
Din actele dosarului instanta retinut urmatoarele:
Prin ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de L. G.D. pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.215 alin. 1 Cod penal deoarece nu s-a dovedit existenta faptei, L. G. D,,L. V. ,G. A. E., M. M., I. E. S., M. V.,pentru savarsirea infractiunii prevazute de art.249 Cod penal deoarece nu sunt intrunite elementele constitutive ale acestor infractiuni sub aspectul laturii obiective si subiective.
Solutia a fost mentinuta prin ordonanta nr.359/II/2/2009 a Primului Procuror al Parchetului ,1a plangerea petentei
L. G. D.,L. V. ,G. A. E., M. M., I. E. S., M. V. au avut calitatea de fosti salariati ai SC M. I. SRL, exercitandu-si functia in cadrul serviciului contabilitate , avand printre alte atributii si intocmirea facturilor fiscale catre clienti. Reprezentantul societatii petente a invocat faptul ca acestia nu au completat corespunzator facturile prin identificarea datelor personale ale acestora , aspect ce a condus la imposibilitatea recuperarii debitelor restante . Se arata de asemenea ca L. G. a achizitionat marfa in numele societatii conform unui numar de 9 facturi, marfa care nu a intrat in sediul societatii. Din studiul probelor de la urmarirea penala , inclusiv a expertizei (filele 60-79 dosar) rezulta ca pentru perioada solicitata pentru a fi supusa verificarii , ianuarie  2005-ianuarie  2007  ,  pentru  toate  facturile  de  aprovizionare  cu materiale s-au intocmit note de intrare receptie si au intrat in gestiunea SC M. I. SRL. la intocmirea documentelor de livrare nu s-au respectat prevederile art.2 si 6 din Legea nr.82/1991 , reactualizata .
Facturile  au  fost  inregistrate  in  contabilitatea  firmei   la  rubrica  clienti  si reprezinta debite restante in valoare de 574.856 lei si 37,385 lei.
Deficientele constau in : la cumparatori persoane fizice nu s-au completat decat numele si localitatea , fara adresa , act de identitate , CNP , la cumparatori persoane juridice , nu s-au completat decat numele si localitatea , tara adresa , numar de inregistrare la Registrul Comertului, Codul Unic de inregistrare Fiscala , cont bancar si banca , la rubrica intocmit pe toate facturile nu este consemnat numele si prenumele ,CNP celui care a completat documentul , pentru cumparatorii persoane fizice ,numele cumparatorului nu este acelasi cu numele delegatului inscris pe factura si care a semnat de primire a marfii.(fila 62 dosar urmarire penala).
Conform art. 17 Cod penal, infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.
Pentru existenta art 249 Cod penal este necesara incalcarea din culpa, de catre un functionar public, a unei indatoriri de serviciu, prin neindeplinirea acesteia sau prin indeplinirea ei defectuoasa, daca s-a cauzat o tulburare insemnata bunului mers al unui organ sau al unei institutii de stat ori al unei alte unitati din cele la care se refera art. 145 sau o paguba patrimoniului acesteia ori o vatamare importanta intereselor legale ale unei persoane.
Astfel facturile care nu cuprind toate elementele pot sta la baza unei raspunderi civile pentru persoanele care au beneficiat de serviciile si produsele petentei in cadrul unui litigiu comercial si nu se indeplineste conditia cauzarii a unei tulburari insemnate in bunul mers al SC M. I. SRL sau o paguba patrimoniului acesteia.
In ceea ce priveste cele 9 facturi fiscale pe baza carora L. D. a achizitionat marfa de la SC V. SRL , SC D. SRL si SC H. SRL C,acestea au fost achitate cu file CEC completate integral de catre administratorul societatii M. G. si asa cum rezulta din depozitia martorei A.V. , o parte din marfa a fost dusa la domiciliul administratorului si o parte la o biserica din zona unde se construia o casa praznicala.
Din depozitia aceleasi martore reiese ca materialele respective au fost au fost folosite pentru renovarea sediului societatii si ridicarea un», r adaposturi pentru animale.
Pe cale de consecinta petenta nu a fost dusa in eroare de catre L. , prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba , conform art.215 Cod penal. Instanta va retine ca pentru a exista infractiunea de neglijenta in serviciu este necesar ca neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor de serviciu sa se fi produs cu vinovatie sub forma culpei (neglijenta) Culpa simpla (sau neglijenta) ca forma a vinovatiei, se caracterizeaza prin aceea ca faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale desi putea si trebuia sa-1 prevada. Aprecierea vinovatiei sub forma culpei urmeaza a se stabili dupa observarea criteriilor prevazute de lege: daca faptuitorul trebuia sa prevada rezultatul faptei
sale si daca putea sa-1 prevada.
Criteriul obiectiv care se propune in doctrina penala in stabilirea obligatiei de prevedere este cel al imprejurarilor in care se savarseste fapta, pentru a observa daca orice om normal si atent din categoria faptuitorului avea in momentul savarsirii faptei posibilitatea sa prevada rezultatul.
In speta din analiza materialului probator administrat rezulta ca persoanele care lucrau in contabilitatea firmei nu aveau o fisa a postului clar delimitata iar circuitul actelor contabile era lasat la latitudinea mai multor functionari . Analizand asadar existenta obligatiei de prevedere prin raportare la circumstantele producerii faptei, se poate aprecia ca nici un salariat care oricat de prudent si diligent ar fi fost, nu ar fi putut sa prevada producerea rezultatului pagubitor al faptei.
Fata de cele aratate anterior , in baza art.278 indice 1 al.8 lit.a C.p.pen. respinge ca nefondata plangerea formulata de petenta SC M, I. SRL impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07,2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului si a ordonantei nr.359/11/2/2009 a Primului Procuror al Parchetului
Va fi mentinuta ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului Se va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
in baza art. 192 alin.2 C.p.pen. va fi obligata petenta SC M. I. SRL la plata cheltuielilor judiciare catre stat.
Avand in vedere ca, la pronuntarea unei condamnari, instanta trebuie sa-si intemeieze convingerea vinovatiei inculpatului pe baza de probe sigure, certe si intrucat in cauza probele in acuzare nu au un caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lasand loc unei nesigurante in privinta vinovatiei inculpatului Bilbiie Petru, se impune a se da eficienta regulii potrivit careia „orice indoiala este in favoarea inculpatului" (in dubio pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumtiei de nevinovatie, un principiu institutional care reflecta modul in care principiul aflarii adevarului, consacrat in art. 3 C. proc. pen., se regaseste in materia probatiunii. Ea se explica prin aceea ca, in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin o informatie indoielnica tocmai cu privire la vinovatia faptuitorului in legatura cu fapta imputata, autoritatile judecatoresti penale nu-si pot forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine si, de aceea, ele trebuie sa concluzioneze in sensul nevinovatiei acuzatului si sa-1 achite.
inainte de a fi o problema de drept, regula in dubio pro reo este o problema de fapt.
infaptuirea justitiei penale cere ca judecatorii sa nu se intemeieze, in hotararile pe care le pronunta, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobandita pe baza de probe decisive, complete, sigure, in masura sa reflecte realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii).
Numai asa se formeaza convingerea, izvorata din dovezile administrate in cauza, ca realitatea obiectiva (fapta supusa judecatii) este, fara echivoc, cea pe care o infatiseaza realitatea reconstituita ideologic cu ajutorul probelor.
Chiar daca in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevad ori pur si simplu nu exista, si totusi indoiala persista in ce priveste vinovatia, atunci indoiala este „echivalenta cu o proba pozitiva de nevinovatie" si deci inculpatul trebuie achitat.
Faptele inculpatului in concret, nu intrunesc gradul de pericol social ale unor infractiuni.
Art. 181 alin. 2 C.p.p. prevede ca la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
De asemenea, in ceea ce priveste persoana inculpatului, din declaratiile martorilor nu rezulta ca aceasta ar fi o persoana cu un comportament imoral in familie sau in societate chiar daca a mai fost condamnat pentru o infractiune tot asupra partii vatamate.
Tocmai de aceea avandu-se in vedere ca in caz de condamnare ar trebui ca noua pedeapsa sa fie cu executare in regim de detentie se impuneau probe solide in acuzarea sa.
Partea vatamata s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 20.000 lei daune morale si 5000 lei contravaloarea geamului distrus .
Conform facturii de la fila 10 dosar urmarire penala , un geam este de 124,68 euro , pret de care seva tine seama ca distrugerea este a geamului efectiv si nu a tamplariei in totalitate.
Conform art. 998 C.civ., orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carei greseala s-a ocazionat, a-1 repara, iar conform art. 999 din acelasi cod omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul cauzat pentru fapta sa, dar si pentru acela cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.
Dispozitiile legale mentionate, cai 2 folosesc termenul general de "prejudiciu", fara a distinge in raport cu caracterul material sau moral al acestuia, trebuie interpretate in sensul ca urmeaza sa fie reparate atat prejudiciile materiale cat si cele morale cauzate prin fapte ilicite.
Partea vatamata eu a dovedit contravaloarea hainelor rupte , situatie pentru care vor fi respinse despagubirile civile.
In ceea priveste daunele morale , in literatura juridica, s-a conchis ca dauna morala consta in atingerea adusa valorilor care definesc personalitatea umana, valori care se refera la existenta fizica a omului, sanatatea si integritatea corporala, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional si alte valori similare.
Instanta trebuie sa aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi consecintele negative suferite de cel in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor
morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care i-a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
In baza art.278 indice l al.8 lit.a C.p.pen. respinge ca nefondata plangerea formulata de petenta SC M. I. SRL impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului si a ordonantei nr.359/II/2/2009 a Primului Procuror al Parchetului in contradictoriu cu intimatii L. G,G. A. s.a..
Mentine ordonanta de scoatere de sub urmarire penala din data de 29.07.2009 din dosar nr.2496/P/2007 a Parchetului Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata
In baza art.192 alin.2 C.p.pen. obliga petenta SC M. I. SRL la plata a 150 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Cu recurs in 10 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica azi, 01.02.2010