Plati

JUDECATORIA MOINESTI
Dosar nr. 3030/260/2010
SENTINTA CIVILA Nr.196
Sedinta publica de la 25 Ianuarie 2011
Completul compus din:
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Moinesti sub nr. 3010/260/2010 din data de 08.06.2010, reclamata creditoare SC G SRL a chemat in judecata pe parata debitoare SC F P SRL solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa o someze pe aceasta la plata sumei de 5280,61 lei cu titlu de debit principal -contravaloare facturi, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
in motivarea cererii, reclamanta creditoare afirma ca intre cele doua societati s-au desfasurat relatii comerciale constand in vanzarea - cumpararea de rulmenti si alte produse. Desi nu a fost incheiat un contract in forma sa clasica, pe parcursul relatiilor comerciale au fost emise facturile nr. 21592/27.01.2009 in valoare de 5220,61 lei si nr. 9664/14.01.2008 in valoare de 399,84 lei, din care 339,84 lei au fost achitati cu bilet la ordin, ramand un rest de plata de 60 lei, ambele facturi acceptate de catre debitoare si neachitate. Suma totala de plata este de 5280,61 lei. Creditoarea afirma ca potrivit art. 46 Cod Comercial, factura reprezinta un act sub semnatura privata ce face proba contractului pe care-1 constata si care, independent de orice semnatura, dovedeste fata de emitent incheierea si conditiile de existenta ale operatiunii comerciale pe care o mentioneaza. Debitoarea a fost notificata in numeroase randuri, dar demersurile au ramas fara rezultat.
Reclamanta-creditoare considera ca sunt indeplinite conditiile prevazute de O.G. nr. 5/2001, respectiv creanta este certa, lichida si exigibila, si solicita admiterea actiunii.
In drept, actiunea este intemeiata pe dispozitiile O.G. nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si pe prevederile art. 969 Cod Civil, art. 43 si 46 Cod Comercial, art. 274 si 379 Cod Procedura Civila.
S-a solicitat judecata in lipsa in baza prevederilor art. 242 alin. 2 Cod Procedura Civila.
La cerere, in conformitate cu art. 112 Cod procedura civila, s-au atasat in copie certiazuficata urmatoarele inscrisuri: factura fiscala nr. 21592/27.01.2009, factura fiscala nr. 9664/14.01.2008, fisa analitica partener, notificare din data de 16.11.2009 si dovada de expediere cu confirmare de primire.
Reclamanta-creditoare a facut dovada achitarii taxei judiciare de timbru in cuantum de 39 lei, si timbrul judiciar in cuantum de 0,3 lei.
Parata-debitoare, legal citata, nu a formulat intampinare in cauza si nu s-a prezentat in fata instantei, neexprimandu-si pozitia fata de cererea reclamantei.
Sub aspectul probatoriului, la termenul din 21.01.2011, instanta a incuviintat pentru reclamanta proba cu inscrisurile depuse la dosar.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
in desfasurarea relatiilor comerciale dintre societatea creditoare si societatea debitoare au fost emise facturile nr. 21592/27.01.2009 in valoare de 5220,61 lei si nr. 9664/14.01.2008 in valoare de 399,84 lei, din care 339,84 lei au fost achitati cu bilet la ordin, ramand un rest de plata de 60 lei, ambele facturi acceptate de catre debitoare si neachitate. Debitoarea a fost notificata, dar demersurile au ramas fara rezultat.
Instanta constata ca valoarea totala a facturilor mentionate este in cuantum de 5280,61 lei.
Potrivit art. 1 din O.G. 5/2001, „procedura somatiei are ca obiect realizarea de bunavoie sau prin executare silita a creantelor certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un inscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui inscris, insusit de parti prin semnatura ori in alt mod admis de lege si care atesta drepturi si obligatii privind executarea anumitor servicii, lucrari sau orice alte prestatii". in art. 2 din O.G. 5/2001 se statueaza ca se poate recurge la procedura somatiei de plata pentru creantele si obligatiile care intra in continutul raporturilor civile sau comerciale.
Astfel, procedura somatiei de plata este o procedura speciala care necesita, pe langa conditiile generale, indeplinirea unor conditii speciale de admisibilitate a cererii prin care se declanseaza aceasta procedura : in primul rand creditorul trebuie sa aiba o creanta a carei obligatie corelativa consta in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani; in al doilea rand, creanta trebuie sa fie certa, lichida si exigibila; iar in al treilea rand, pot fi folosite drept mijloace de proba doar inscrisurile.
Instanta considera indeplinite in speta conditiile impuse de lege pentru admiterea cererii, avand in vedere urmatoarele argumente:
Instanta constata ca, in speta, a fost incheiat intre cele doua societati un contract in forma simplificata, care este certificat de insasi cele doua facturi solicitate la plata. Relatiile dintre cele doua societati sunt relatii de natura comerciala datorita calitatii de comerciant a celor doi parteneri. Astfel, conditia impusa de lege, referitoare la caracterul civil sau comercial al raporturilor dintre parti, precum si cerinta referitoare la creanta creditorului a carei obligatie corelativa trebuie sa constea in indatorirea debitorului de a plati o suma de bani sunt indeplinite.
De asemenea, conditia referitoare la necesitatea existentei unei creante certe, lichide si exigibile este indeplinita.
Art. 379 alin. 3 din Codul de procedura civila, prevede ca este certa creanta „a carei existenta rezulta din insasi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau insusite de dansul". Instanta constata ca, in cauza, creanta a carei valorificare se urmareste rezulta din facturile mentionate, care atesta conventia incheiata intre parti, existenta sa fiind neindoielnica.
Cu privire la caracterul lichid al creantei, art. 379 alin. 4 din Codul de procedura civila prevede ca o creanta „este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este deteminabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui (...)". Instanta constata ca si aceasta conditie este indeplinita, deoarece catimea creantei este determinata in cuprinsul facturilor nr. 21592/27.01.2009 si nr. 9664/14.01.2008.
in privinta exigibilitatii creantei, o creanta este exigibila sau scadenta daca termenul prevazut in favoarea debitorului s-a implinit sau, in conditiile legii, debitorul este decazut din beneficiul termenului. Astfel, factura nr. 21592 a fost emisa in data de 27.01.2009, iar factura nr. 9664 a fost emisa in data de 14.01.2008. intrucat in cuprinsul facturilor nu se precizeaza expres un termen de plata rezulta ca aceste facturi au devenit scadente de la data emiterii.
in ceea ce priveste ultima conditie ce se urmareste a fi indeplinita, referitoare la existenta unui inscris constatator al creantei, instanta constata ca facturile solicitate la plata fac dovada operatiunilor comerciale pe care le mentioneaza, fiind vorba despre un contract in forma simplificata. Dupa cum se poate observa, ambele facturi au fost semnate de primire de catre societatea debitoare. intrucat semnatura nu a fost contestata in instanta de catre aceasta se prezuma ca au fost asumate.
Fata de considerentele aratate, instanta urmeaza sa admita cererea de chemare in judecata si in temeiul art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001 urmeaza sa emita somatia de plata, acordand debitoarei un termen de plata de 30 de zile de la comunicarea prezentei, termen stabilit conform art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001.
Cu privire la cererea de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecata, instanta constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de art. 274 alin. 1 Cod procedura civila, deoarece aceasta este in culpa procesuala, astfel ca urmeaza sa admita aceasta cerere si sa oblige parata-debitoare la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 39,3 lei, din care 39 lei reprezinta taxa judiciara de timbru conform chitantei nr. 0159222 (fila 4), iar 0,3 lei reprezinta timbru judiciar.