Cerere excludere asociat administrator. Dispozitiile art. 217 lit. "d" din Legea nr. 31/1990. Neindeplinirea conditiilor prevazute de textul de lege. Consecinte.

Cerere excludere asociat administrator. Dispozitiile art. 217 lit. "d" din Legea nr. 31/1990. Neindeplinirea conditiilor prevazute de textul de lege. Consecinte.

Pentru a se putea proceda la excluderea asociatului administrator din societatea comerciala cu raspundere limitata in temeiul art. 217 lit. "d" din Legea nr. 31/1990 e necesar a se dovedi savarsirea de catre acesta a faptelor prevazute expres de acest text de lege, aceasta dispozitie avand ca scop sanctionarea celui care aduce atingere patrimoniului societatii, acestuia nefiindu-i permis a intrebuinta capitalul social sau orice alte fonduri banesti, creditele societatii sau bunuri in folosul sau sau ale altei persoane.

Reclamantele S.C. "B" S.A., T.F. si S.C. "A" S.A. au solicitat in contradictoriu cu paratii P.N., B.M. si S.C. "A.S. & T." S.R.L., excluderea asociatului administrator P.N. din cadrul S.C. "A.S. & T." S.R.L. in temeiul disp. art. 217 lit. "d" din Legea nr. 31/1990, revocarea pe cale judecatoreasca a administratorului din functie, suspendarea administratorului din toate functiile de reprezentare si de decizie ale societatii pana la solutionarea in fond a cererii de suspendare.
Si-au motivat reclamantii cererea aratand ca paratul administrator a refuzat sa convoce A.G.A. la cererea asociatilor in vederea analizarii activitatii Consiliului de Administratie.
S-a invocat totodata ca, desi a convocat AGA, nu a respectat ordinea de zi propusa astfel ca sedintele nu au avut rezultatul scontat.
Au mai aratat reclamantii ca, desi au solicitat paratului sa le permita efectuarea unui control general asupra evidentelor contabile si gestiunii societatii, a refuzat fiind necesara interventia instantei; s-a invocat incalcarea prevederilor statutare privitoare la conducerea societatii astfel ca asociatii sunt in imposibilitate de a continua si gestiona activitatea societatii.
Nici plata dividendelor in perioada 2000-2002 nu a fost efectuata de parat si in plus impotriva lui s-au formulat doua plangeri penale.
Tribunalul Constanta Sectia comerciala prin sentinta civila nr. 3559/COM/2004 a respins actiunea fata de B.M. pentru lipsa calitatii procesuale pasive.
A fost respinsa ca nefondata actiunea fata de paratii P.N. si S.C. "A.S. & T." S.R.L.
Au fost obligati reclamantii in solidar, la plata sumei de 5 milioane lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre B.M., la 25 milioane lei catre P.N. si la 25 milioane catre S.C. "A.S. & T." S.R.L.
Pentru a dispune astfel a retinut prima instanta urmatoarele:
Din perspectiva primului motiv invocat de catre reclamanti nu poate fi atrasa excluderea paratului, intrucat Legea nr. 31/1990, republicata, da posibilitatea asociatului de a solicita interventia instantei in cazul refuzului administratorului de a convoca adunarea generala, de altfel un refuz ulterior lunii martie 2002 nu a fost probat.
A retinut totodata prima instanta nesustinerea probatorie a necesitatii convocarii adunarii generale, a faptului ca in cauza este vorba despre o operatiune care sa nu poata fi hotarata sau exercitata decat de adunare sau ca opereaza o depasire a limitelor mandatului paratului.
S-a motivat ca nu se poate retine in sarcina paratului un delict intentionat savarsit in dauna societatii de natura a antrena excluderea, mai mult, in culpa sunt reclamantii ce au mentinut artificial starea conflictuala.
Nici refuzul paratului administrator de a acorda dividendele nu prezinta relevanta in raport de disp. art. 217 lit. "d" din Legea nr. 31/1990.
A concluzionat prima instanta ca reclamantii n-au produs dovezi cu privire la prejudicierea paratei S.C. "A.S. & T." S.R.L. de catre administratorul P.N. in conditiile in care exista probatorii cu privire la functionarea societatii la cote profitabile ce au condus la clasarea societatii in primele locuri.
In termen legal au declarat apel reclamantii impotriva sentintei civile nr. 3559/COM/2004 dar si impotriva incheierii din 13.11.2003 solicitand schimbarea in totalitate a sentintei apelate si in parte a incheierii pronuntate in sensul admiterii actiunii principale.
S-au formulat urmatoarele critici:
- cererea de revocare pe cale judecatoreasca a administratorului a fost intemeiata pe dispozitiile Legii nr. 31/1990, situatie in care administratorilor li se aplica atat normele generale ale mandatului de drept comun cat si ale mandatului special;
- revocarea calitatii de administrator s-a solicitat pe calea dreptului comun iar suspensarea pe calea ordonantei presedintiale, fiind evidenta gresala de dactilografiere strecurata in cuprinsul actiunii la temeiul juridic;
- in mod gresit a respins actiunea prima instanta in conditiile in care faptele imputabile administratorului dupa 30.09.2001 sunt:
- refuzul repetat de a convoca AGA pentru analiza activitatii Consiliului de Administratie  si impunerea de catre administrator pe ordinea de zi a altor activitati decat aceasta analiza;
- imposibilitatea efectuarii controlului la evidentele contabile si gestiunii societatii cauzata de administrator, sustinere confirmata si de sentinta civila nr. 629/2002 a Tribunalului Constanta prin care administratorul a fost obligat sa permita accesul asociatilor la gestiunea societatii;
- scrisoarea de garantie bancara in suma de 273.000 $  emisa in favoarea Demir Bank si prin care societatea a girat creditul acordat S.C. "E.I." S.R.L., denota faptul ca actele intocmite de parat sunt frauduloase intrucat a actionat in calitate de administrator cu puteri depline;
- de peste 3 ani de zile nu au mai avut loc sedinte AGA, administratorul conducand discretionar societatea;
- refuzul platii dividendelor este probat cu hotararea Tribunalului Constanta prin care S.C. "A.S. & T." S.R.L. a fost obligata sa plateasca dividendele pe anii 2002 si 2001, insa dividendele au fost platite catre el si  B.M.;
- fata de administrator s-a pus in miscare actiune penala, ca urmare a existentei a doua plangeri penale in care reclamanta A. s-a constituit parte responsabila civilmente cu sume foarte mari.
Atat apelantii cat si intimatii au anexat la  dosar concluzii scrise.
Analizand criticile aduse in raport de actele si lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Referitor la primele critici, curtea retine ca prima instanta a analizat cererea de excludere a asociatului administrator in procedura dreptului comun, stabilind in mod corect ca revocarea se poate face in aceeasi modalitate in care a fost desemnata, adica prin hotararea Adunarii generale a asociatialor.
In caz contrar s-ar ajunge la situatia in care instanta de judecata s-ar substitui vointei adunarii generale ceea ce ar contraveni dispozitiilor legale aplicabile, anume Legea nr. 31/1990, republicata, art. 77, 187 si 192, concluzioneaza instanta.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a administratorului, retine instanta de control ca, desi s-au indicat ca temei procedural disp. art. 180 Cod procedura civila, nu s-a indicat temeiul de drept material.
Astfel, aceasta cerere nici nu a fost motivata sub aspectul indeplinirii conditiilor de admisibilitate instituite de aceasta cale procedurala speciala.
In consecinta, in mod corect a retinut prima instanta ca aceasta cerere este inadmisibila.
Referitor la celelalte critici, curtea retine ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Reclamantii au dedus judecatii cererea de excludere a administratorului S.C. "A.S. & T." S.R.L., cerere intemeiata pe disp. art. 217 lit. "d" din Legea nr. 31/1990.
Conform acestui articol excluderea administratorului se poate realiza cand frauda este comisa in dauna societatii sau se foloseste de semnatura sociala sau de capitalul social in folosul lui sau altora.
Raportat la temeiul de drept pe care si-au intemeiat cererea, invocarea refuzului repetat de a convoca AGA pentru analiza activitatii Consiliului de Administratie apare ca o situatie neavuta in vedere de aceasta dispozitie legala ce consacra una din situatiile ce atrag excluderea.
In plus, asa cum a retinut si prima insatanta, acest refuz (evident dupa luna martie 2002, pentru ca cele anterioare au fost analizate cu ocazia ponuntarii altei hotarari judecatoresti) nu a fost probat.
Nici operatiunile contabile asupra carora le-a fost interzis controlul, nu au fost individualizate de catre reclamanti pentru a se putea verifica sustinerea conform cu care nu le este permisa exercitarea dreptului de control asupra gestiunii societatii.
Nu poate fi primita sustinerea conform cu care aceasta imposibilitate a efectuarii controlului la evidentele contabile este dovedita ca urmare a obligarii, de catre instanta de judecata in dosar nr. 690/2002, a intimatilor parati la prezentarea anumitor acte contabile.
Aceasta pentru ca pe de o parte, limitarea controlului la anumite documente este in spiritul legii societatilor comerciale - secretul  operatiunilor comerciale fiind predominant.
Pe de alta parte, conform art. 13 din Statutul societatii controlul gestiunii se face de catre asociati impreuna cu un expert autorizat, (aceasta cu atat mai mult cu cat intre asociati exista o stare conflictuala), ori desemnarea unui astfel de expert de A. nu a fost dovedita.
Chiar prin hotararea judecatoreasca la care fac trimitere apelantii, se retine ca permiterea accesului asociatilor la registrele contabile si la o serie de acte contabile de mare importanta cum sunt balanta, bilantul, contul de profit si pierderi, are un caracter de exceptie si este permisa tocmai in vederea cunoasterii de asociati a participarii acestora la beneficii si pierderi.
Referitor la motivul de apel privind emiterea unei scrisori de garantie bancara in favoarea Demir Bank si prin care societatea parata a girat un credit, curtea retine ca este neintemeiat pentru ca nu s-a dovedit ca administratorul s-a folosit prin aceasta de semnatura sa sau capitalul social in folosul sau, sau al altora, acceptand vreun profit din aceasta activitate.
Nici celelalte motive de apel nu sunt fondate intrucat potrivit art. 189 din Legea nr. 31/1990 adunarea asociatilor adopta bilantul contabil si repartizarea beneficiului net intre asociati si nu administratorul, aspectul invocat nefiind vizat de dispozitiile art. 217 pct. "d" din lege, arata Curtea.
Depunerea a doua plangeri penale impotriva administratorului si in care A. are calitate de parte respondabila civilmente cu sume foarte mari, nu conduce obligatoriu la concluzia fraudarii de catre paratul P.N., cu atat mai mult cu cat s-a dispus neinceperea urmaririi penale fata de acesta.
Fata de cele aratate, in raport de disp. art. 296 Cod procedura civila, curtea a respins apelul ca nefondat.

Decizia civila nr. 269/COM/28.09.2004