Concediere colectiva. Plati compensatorii. Prime.

In conformitate cu dispozitiile art. 42 alin. 1 lit. "d" din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi, astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 2837/27.12.2006: "in domeniul transportului naval primele platite de catre armatori (dispatch money), indiferent de pavilionul navei, pentru operarea navelor in porturi intr-un termen mai scurt decat cel prevazut de normele portuare, se incaseaza de catre unitatile de operare portuare care au efectuat operatiunile de incarcare-descarcare a navei respective. Prima de operare cu celeritate (dispatch money) va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la incasarea acesteia.
(2) Conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondurile de stimulare sau de premiere, precum si perioada la care se acorda cota parte cuvenita salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate si, dupa caz, institutie".
Din prevederile contractului colectiv de munca, invocate mai sus, rezulta in mod clar ca prima de operare cu celeritate va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit la incasarea lor.
Dispatch money reprezinta suma de bani care se plateste de catre beneficiar operatorului portuar atunci cand acesta din urma, prin angajarea si folosirea de resurse suplimentare reuseste sa presteze operatiunea intr-un timp mai scurt decat timpul prevazut in contractul incheiat intre beneficiar si operatorul portuar.
Contributia directa a salariatilor la realizarea dispatch-ului poate fi retinuta atunci cand acestea participa la diminuarea timpului de operare fata de cel contractual, in functie de atributiile pe care le au in procesul tehnologic utilizat pentru operatiunile de incarcare-descarcare.
Atat timp cat partile s-au inteles prin contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi sa acorde prime de celeritate doar salariatilor care au contribuit direct la incasarea ei, iar parata sustine ca datorita perfectionarilor tehnologice contributia factorului uman a scazut, se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru lamurirea acestor aspecte.

         1. Prin cererea de chemare in judecata formulata la 02.06.2008, reclamanta B.I. a solicitat ca, in contradictoriu cu parata S.C. C. S.A. CONSTANTA si pe baza probelor administrate, sa se dispuna:
- anularea deciziei nr.358/06.05.2008, prin care a fost desfacut contractul  individual de munca al reclamantului si ca urmare a acestui fapt, reintegrarea in functia avuta anterior, cu plata drepturilor pentru perioada ulterioara desfacerii contractului si pana la reintegrarea in functie, reactualizate si majorate cu rata inflatiei;
- plata, in cazul respingerii primului capat de cerere, in conformitate cu  prevederile art. 132 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul S.C. C. S.A., inregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006, a sumei de 9.850 lei, reprezentand diferenta plata salarii compensatorii neacordate;
- plata sumei de 500 lei, reprezentand “prima de Craciun 2007";
- plata sumei de 230 lei, reprezentand “prima de Pasti 2008";
- plata sumei de 990,16 lei reprezentand drepturi salariale brute neacordate pentru lunile martie si aprilie 2008;
- plata unei despagubiri reprezentand reactualizarea cu rata inflatiei a drepturilor salariale neacordate pe lunile martie, aprilie 2008, de la data scadentei acestora si pana la momentul achitarii;
- contravaloarea tichetelor de masa neacordate pe lunile martie si aprilie 2008;
- plata sumei de 894 lei, reprezentand cel de-al 13-lea salariu pentru anul 2007;
- plata sumei de 3.562 lei, reprezentand dispatch pentru perioada 01.01.2007 - 31.06.2007;
- plata sumei de 1.235,4 lei, reprezentand diferenta spor conditii nocive, pentru perioada 2005-2008, ce nu i-au fost acordate;
- cu cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
In considerente s-a aratat ca la data de 06.05.2008  i-a fost comunicata reclamantei decizia nr. 358/06.05.2008, prin care i s-a adus la cunostinta ca dupa expirarea perioadei de preaviz de 20 de zile lucratoare, contractul individual de munca inceteaza; decizia a fost emisa ca urmare a procedurii de concediere colectiva ce s-a desfasurat in S.C. C. S.A.
A fost invocata nulitatea absoluta a procedurii de concediere colectiva, pentru urmatoarele considerente:
a)   incalcarea prevederilor art. 711 C. muncii;
Conform acestei dispozitii legale, angajatorul poate decide aplicarea masurii concedierii colective numai dupa consultarea prealabila a organizatiei sindicale sau a reprezentantilor salariatilor.
b). nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale cu 30 de zile inainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 79 din contractul  colectiv de munca la nivel national;
Art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national dispune ca angajatorul are obligatia de a initia consultari cu sindicatul in situatia in care intentioneaza sa efectueze concedieri colective, in “timp util"; aceasta dispozitie contractuala reia si explica in acelasi timp dispozitiile legale cuprinse in art. 69 Codul muncii, partile semnatare stabilind in mod imperativ un termen.
  c) emiterea deciziilor de concediere anterior implinirii termenului de 60 de zile, stabilit prin notificarea de anuntare a intentiei de concediere colectiva, conform dispozitiilor art. 69 din contractul colectiv la nivel national, coroborat cu dispozitiile art. 711 Codul muncii;   
Mai mult, la 06.05.2008, cand a fost emisa decizia de concediere, termenul minim de 60 de zile  nu era implinit, acesta epuizandu-se la 09.05.2008.
d). nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale, cu 45 de zile inainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 81 din contractul  colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi;
Astfel, conform art. 79 din CCM la nivel national, angajatorul are obligatia de a initia consultari cu sindicatul in scopul ajungerii la o intelegere, cu cel putin 30 de zile inainte de comunicarea notificarii prevazute la art. 711 C. muncii.
e). nerespectarea dispozitiilor contractelor colective de munca in vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere;
Cu privire la capatul 2 de cerere, subsidiar, privitor la plata salariilor compensatorii, reclamanta a mentionat ca la finalul negocierilor colective din luna august 2006, la nivelul S.C. C. S.A. a fost incheiat contractul colectiv de munca inregistrat la D.M.S.S. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006.
Art. 7 alin. 1 din contract a stabilit ca acesta este valabil pana la data de 31.08.2007, dar in acelasi timp, alin. 3 prevedea ca: “daca nici una din parti nu denunta contractul cu 30 de zile inainte de expirarea perioadei pentru care a fost incheiat, valabilitatea acestuia se prelungeste pana la incheierea unui nou contract, dar nu cu mai mult de 12 luni, respectiv un an calendaristic."
In luna august 2007, deci anterior implinirii unui an de la incheierea acestui contract, reprezentantii conducerii societatii si-au exprimat intentia de denuntare a  contractului colectiv si in acest sens au instiintat Sindicatul Lucratorilor Portuari C.; aceasta adresa, inregistrata sub numarul 4403, a fost inaintata catre SLP  in data de 03.07.2007. Astfel, nu a fost respectat termenul de 30 de zile stabilit de art. 7 alin. 3 din contract, denuntarea nerealizandu-se in conditiile de validitate contractuale convenite, motiv pentru care isi produce efectul dispozitia ce stabileste ca in lipsa unei denuntari valide, contractul colectiv se prelungeste cu inca un an.
Reclamanta a concluzionat ca din acest punct de vedere contractul este in vigoare pana la data de 31.08.2008.
Ori, in aceasta situatie, art. 132 din contractul colectiv la nivel de unitate stabileste o plata compensatorie, in functie de vechimea in munca.
In contractul colectiv de munca incheiat la nivelul S.C. C. S.A., inregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub numarul 19510/27.09.2006, art. 96 a stabilit ca prima de Craciun pentru fiecare angajat este de 500 lei, suma ce nu a fost primita pe anul 2007. Acelasi text a prevazut ca prima de Pasti este in cuantum de 230 lei, drept care nu a mai fost achitat pentru anul 2008.
Art. 43 alin. 2 lit. a) din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi prevede totodata pentru toti salariatii incadrati in aceasta ramura de activitate (in care sunt inclusi si salariatii S.C. C. S.A.) dreptul de a primi al 13-lea salariu; acesta este stabilit ca fiind egal cu salariul de baza brut al angajatului avut in luna decembrie al anului precedent. Reclamanta a mentionat, in privinta termenului in care acest drept este acordat, ca aceeasi clauza stabileste ca plata se face in primul semestru al anului urmator - in cazul de fata, in primul semestru din anul 2008.
Sub aspectul platii sumei de 3.562 ron reprezentand dispatch pentru perioada 01.01.2007 - 31.06.2007:
Reclamanta a mentionat, in ce priveste aceste pretentii, ca in cursul anului 2007 Sindicatul Lucratorilor Portuari C. Constanta, in numele unora dintre membrii de sindicat, a chemat in judecata S.C. C. S.A. pentru a fi obligata sa respecte prevederile art. 42 alin. 1 lit. d) din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi, modificat prin Actul aditional din data de 18.12.2006, inregistrat la M.M.S.S.F. sub nr. 2837/27.12.2006, care stabilesc ca primele de operare cu celeritate (dispatch money) vor fi folosite pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la incasarea acestora.
       2. Societatea parata a depus intampinare, invocand ca, situatia ce a determinat luarea deciziei de catre Consiliul de Administratie de a desfiinta un numar de posturi  a constituit-o importanta scadere a traficului de marfuri operat in anul 2007 (la sfarsitul anului fiind inregistrata o scadere a traficului de marfa cu 36% fata de anul 2006), dar si greva generala declansata in data de 26.10.2007 si care a durat aproximativ 3 luni (pana la 14.01.2008), care a generat o intrerupere a activitatii si pe cale de consecinta pierderea unor clienti traditionali.
S-a sustinut ca decizia de concediere a fost dispusa cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege in aceasta materie.
Astfel, in sedinta Consiliului de Administratie s-au analizat motivele care au dus la declinul financiar al societatii si solutiile necesare  pentru cresterea eficientei economice, propunandu-se desfiintarea unui numar de 187 de posturi; nu s-a decis insa aplicarea masurii concedierii colective, ci doar reorganizarea societatii si stabilirea posturilor pe care patronatul preconiza sa le desfiinteze.
Dispozitiile legale speciale care reglementeaza procedura concedierii colective  confera sindicatului in acest caz un statut cu caracter special, de consultant, iar in situatia in care, in urma consultarilor cu sindicatul nu se ajunge la nici o solutie de evitare sau de diminuare a numarului concedierilor, angajatorul va decide aplicarea masurii concedierii colective si desfiintarea posturilor care sunt afectate de aceasta masura.
Parata a mentionat ca din perspectiva art. 69 alin. (1) din Codul muncii, termenul de "timp util" poate fi definit ca fiind un termen limita in care sindicatul isi poate formula propunerile privind masurile de evitare a concedierilor ori de diminuare a numarului de salariati concediati, respectiv 10 zile de la momentul primirii notificarii prevazute de art. 69 alin.(2) din Codul muncii si a informatiilor necesare.
Avand in vedere ca sindicatul si societatea, cu ocazia consultarii, nu au gasit solutii optime care sa fie in masura sa elimine cauzele care generau reorganizarea preconizata, in data de 04.04.2008 Consiliul de Administratie a dispus aplicarea masurii concedierii colective si desfiintarea celor 187 de posturi, iar in 04.04.2008, potrivit art.711 din Codul muncii, au fost notificati ITM Constanta, AJOFM Constanta si sindicatul cu privire la acest fapt.
Societatea parata a precizat ca desfiintarea posturilor ca urmare a reorganizarii a fost reala si efectiva, iar faptul ca, in unele cazuri, anumite  atributii au fost absorbite de posturi care presupun un grad mai mare de specializare si de complexitate, nu poate duce la concluzia ca postul nu a fost desfiintat.
Cu privire la cererile reclamantei referitoare la obligarea  la:
- plata unei diferente, reprezentand salarii compensatorii neacordate, conform art. 132.1 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul S.C. C. S.A. inregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub nr.19510/27.09.2006 ;
- plata primei de Craciun pe anul 2007 si a primei de Pasti pe anul 2008, conform art. 96 din Contractul colectiv de munca incheiat la nivelul S.C. C. S.A. inregistrat la D.M.S.S.F. Constanta sub nr.19510/27.09.2006, societatea le-a apreciat ca fiind nefondate, deoarece contractul colectiv de munca invocat si-a incetat efectele incepand cu data de 27.09.2007.
Cererea reclamantei referitoare la plata celui de-al 13-lea salariu aferent anului calendaristic 2007 a fost apreciata ca neintemeiata, deoarece contractul colectiv de munca la nivel de ramura pe care reclamanta isi intemeiaza cererea produce efecte incepand cu data de 24.02.2008.
In legatura cu solicitarea vizand  plata sumei reprezentand dispatch-ul aferent perioadei 01.01.2007 - 31.06.2007, parata a sustinut ca aceasta este inadmisibila, fiind prematura, iar pe fond, neintemeiata.
Printr-un Protocol incheiat in data de 05.03.2007 intre Organizatia Patronala "Operatorul Portuar Constanta" si Federatia Nationala a Sindicatelor Portuare Constanta s-a prevazut ca: "Prima de operare cu celeritate (dispatch money), va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit la incasarea ei, precum si pentru plata penalitatilor de depasire a termenului de stationare a navelor. Modalitatea concreta, procentele in care se acorda si categoriile de salariati care beneficiaza de aceste prime, se stabilesc prin contract colectiv de munca la nivel de unitate".
Prin sentinta civila nr.558/14.04.2009 Tribunalul Constanta a admis in parte actiunea reclamantei..
A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 2.605 lei cu titlu de prima de dispatch corespunzatoare perioadei 01.01.2007 - 31.06.2007, precum si drepturile cuvenite cu titlu de spor conditii nocive  reprezentand diferenta dintre 10% din salariul de baza minim brut la nivel de unitate si 5% din salariul de baza minim individual, pentru perioada 01.09.2005 - 31.05.2008.
A respins celelalte pretentii ale reclamantei, precum si capatul de cerere privitor la anularea deciziei de concediere nr.358/06.05.2008.
A obligat parata la plata, catre reclamant, a sumei de 125 lei reprezentand ½ din cheltuielile de judecata (onorariu avocat ).
Pentru a solutiona astfel Tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
In analiza legalitatii concedierii reclamantei prin prisma concedierii colective desfasurate in cadrul societatii, vor fi avute in vedere urmatoarele aspecte:
a). cu privire la incalcarea disp. art. 711 Codul muncii.
Alin. 1 al textului indicat precizeaza ca: ,,In situatia in care, ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit prevederilor art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere’’.
In fapt, sustinerile reclamantei s-au raportat la momentul anterior celui reglementat prin art. 711 Codul muncii, anume, ca masura concedierii colective s-a hotarat in Consiliul de Administratie la 26.02.2008, la a carui sedinta sindicatul reprezentativ nu a fost invitat.
O asemenea sustinere nu este, insa, fondata, in masura in care legea impune angajatorului, conform art. 69 alin. 1 Codul muncii, doar obligatia de a initia consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire la: metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati, precum si la posibilitatile de atenuare a consecintelor concedierii.
Nici o dispozitie legala nu impune si nici nu sanctioneaza cu nulitatea absoluta situatia invocata de catre reclamanta, anume, stabilirea de catre  angajator, in forul de conducere si fara invitarea  reprezentantilor salariatilor, a masurilor de concediere colectiva.
Ceea ce reglementeaza disp. art. 69 Codul muncii este obligatia informarii sindicatului asupra intentiei de realizare a unor concedieri colective si de a se initia in acest sens consultari intre partenerii sociali, cu prezentarea tuturor informatiilor necesare identificarii solutiilor (motivatia masurii preconizate, numarul si categoriile de salariati afectati etc.).
Aceasta obligatie legala vine in concordanta cu cele statuate prin art. 70 si art. 711 Codul muncii, referitoare la emiterea notificarilor scrise.
Ori, aceste obligatii au fost indeplinite in cauza.
In privinta prevederilor art. 87 din contractul colectiv de munca la nivel national, art. 98 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi si respectiv, art. 140 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate, privitoare la obligatia patronatului de a invita la sedintele Consiliului de Administratie pe reprezentantii sindicali in cazul in care sunt luate in discutie probleme cu caracter social economic, se va retine ca acestea - desi au forta juridica data prin art. 7 din Legea nr. 130/1996 republicata (legea partilor ) - nu stabilesc si nici nu pot determina peste vointa legiuitorului alte situatii de nulitate absoluta.
b). cu privire la incalcarea disp. art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national.
           Reclamanta a precizat ca, in speta, angajatorul nu a respectat termenul de 30 de zile reglementat prin textul enuntat ( avand in vedere incadrarea S.C. C. S.A. in categoria societatilor cu peste 250 de angajati ), stabilind in conditiile art. 711 Codul muncii o durata mai redusa pentru aceste consultari.
       Se va retine, astfel, ca in speta, societatea parata a comunicat Sindicatului Lucratorilor Portuari C. (ca de altfel si I.T.M. si A.J.O.F.M. Constanta) o notificare fondata pe disp. art. 69 alin. 2 Codul muncii la data de 03.03.2008, reprezentantul sindicatului primind sub semnatura acest inscris.
Intre data primirii acestei notificari si cea emisa in conditiile art. 711 Codul muncii (inregistrata la institutii si primita de sindicat la 04.04.2008) sunt mai mult de 30 de zile calendaristice, norma de trimitere nefacand distinctie sub aspectul modalitatii de calcul (zile calendaristice sau zile lucratoare).
Faptul ca acest termen a fost respectat este demonstrat, de altfel, de formularea, la 21.03.2008 (si inaintarea cu adresa nr. 3301 din aceeasi data), a propunerilor sindicale.
c). in privinta emiterea deciziilor de concediere anterior implinirii termenului de 60 de zile, stabilit prin notificarea de anuntare a intentiei de concediere colectiva, conform dispozitiilor art. 69 din contractul colectiv la nivel national, coroborat cu dispozitiile art. 711 Codul muncii.
Motivarea referitoare la modalitatea de calcul a acestei perioade - anume, cu luarea in calcul a zilei de comunicare catre reprezentantul sindical a Addendum-ului la notificare - este insa neintemeiata si nefundamentata, intrucat termenul de initiere a concedierii colective a fost prorogat in corelare cu data la care angajatorul si-a facut cunoscuta intentia de reorganizare, in speta, 03.03.2008.
Art. 711 Codul muncii, singurul aplicabil in acest context, impune respectarea de catre patronat a unui termen de cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, calculat de la data comunicarii notificarii scrise reglementate de acest text. Ori, in cauza, fata de data de 04.04.2008 a notificarii formulate in temeiul art. 711 Codul muncii, emiterea deciziei reclamantei a respectat aceasta cerinta legala.
d). cu privire la nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale, cu 45 de zile inainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 81 din contractul  colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi.
Textul art. 81 din contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008 - 2010, publicat in Monitorul Oficial Partea a V-a nr. 3/11.02.2008, dispune in sensul ca in cazul reducerilor de personal efectuate la societatile supuse acestui CCM, determinate de restrangerea activitatii, retehnologizare, automatizare si robotizare a procesului de productie, patronul va pune la dispozitia organizatiei sindicale, cu 45 de zile calendaristice anterioare, justificarea tehnico-economica in legatura cu masurile privind posibilitatile de redistribuire a personalului, modificarea programului de lucru, etc., precum si va informa organizatia sindicala asupra motivelor ce stau la baza reducerii numarului de salariati.
Astfel cum s-a aratat in precedent, dispozitia nu este de natura sa completeze, in sensul denaturarii normelor legale si nici nu este susceptibila a produce vreo nulitate cata vreme asemenea prevederi urmaresc protejarea drepturilor salariatilor de a cunoaste, prin intermediul sindicatelor si de a face in termen util propuneri pentru evitarea disponibilizarilor.
e). in ce priveste nerespectarea dispozitiilor contractelor colective de munca in vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
In speta, insa, criticile vizeaza modificarea unor posturi si implicit a unor contracte individuale de munca in derulare, prin condensarea si preluarea unor atributii de catre unii dintre salariati in conditiile desfiintarii altor posturi de natura celor mentionate in notificarea datata 03.03.2008.
Aceasta masura nu este nelegala, cata vreme angajatorul are posibilitatea de a stabili posturile caror salariati sunt afectate de reorganizare, sindicatul avand dreptul de a propune, la randul sau, punctual, alte masuri.
In cauza, SLP C. nu a propus, cu ocazia formularii adresei din 21.03.2008, impunerea unor criterii de selectie, ci doar initierea unor cursuri de formare profesionala pentru cei supusi concedierii.
Nu se poate sustine intemeiat ca societatea a actionat intr-un mod nelegal stabilind in final, pe baza evidentei de ansamblu a numarului de posturi ce urmau a fi restructurate, care personal ramane in activitate si care este concediat, cata vreme nu s-a dovedit ca au fost concediati exclusiv salariatii membri de sindicat si ca nu au fost respectate criterii de selectie convenite de partenerii sociali.
Nu s-a dovedit, pe de alta parte, ca sunt neintemeiate apararile vizand desfiintarea tuturor posturilor de aceeasi natura cu cele ocupate de salariatii afectati de concedierea colectiva, motiv pentru care nu mai avea obiect aplicarea criteriilor de prioritate la concediere.
Cu toate ca derularea unei greve legale nu poate constitui in sine o motivatie pentru operarea concedierilor colective, in cauza, masurile propuse de patronat au fost justificate de situatia economico-financiara a societatii,  restrangerea de personal, pe sectoare de activitate, fiind motivata si prezentata sindicatului in raport de situatia efectiva a posturilor.
Faptul ca ulterior concedierii, in cadrul S.C. C. S.A. au fost realizate angajari nu contrazice demersul angajatorului, fiind dovedit ca personalul nou angajat s-a incadrat, ca titulatura a functiei si a atributiilor locului de munca, in structura noii organigrame.
4.2. In ce priveste capatul de cerere subsidiar, vizand obligarea societatii la plata diferentelor rezultate din drepturile corespunzatoare salariilor compensatorii, conform art. 132 din contractul colectiv de munca incheiat la nivelul societatii, inregistrat sub nr. 19510/27.09.2006 la D.M.S.S.F. Constanta.
Astfel, art. 25 alin. 3 din Legea nr. 130/1996 r. stabileste ca regula este cea a aplicarii contractelor colective de munca de la data inregistrarii (in speta, 27.09.2006 ), partile avand doar posibilitatea de a conveni ca data aplicarii sa fie ulterioara (deci, nu anterioara) celei de inregistrare.
Art. 23 alin. 1 din lege dispune, totodata, ca un contract colectiv de munca se incheie pe o perioada determinata, care insa nu poate fi mai mica de 12 luni.
Ori, in cauza, textul enuntat, coroborat cu cel al art. 25 alin. 3, atesta ca CCM la nivel de societate putea sa-si produca in mod legal efectele pana la 27.09.2007.
Mai mult, art. 13 din Legea nr. 168/1999 dispune in sensul ca pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca salariatii nu pot declansa conflicte de interese, cu exceptiile strict prevazute (inaplicabile in litigiu). In cauza, insa, la data de 4.10.2007 Sindicatul Lucratorilor Portuari C. a inregistrat cererea de conciliere prealabila, invocand existenta unui conflict de interese avand ca principal obiectiv incheierea unui nou contract colectiv de munca la nivel de unitate.
Pornind de la acest punct de vedere, se va retine ca dupa data mentionata, niciuna dintre clauzele contractului colectiv de munca la nivel de unitate nu mai putea sa produca efecte, fiind incidente, intr-o asemenea situatie, prevederile contractului colectiv aplicabil la nivel superior - in speta, contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 - 2007, publicat in Monitorul Oficial, Partea V nr. 6 din 17.04.2006.
Textul aplicabil era, asadar cel al art. 79, care prevedea ca la desfacerea contractului individual de munca din initiativa angajatorului, salariatii sa primeasca pe langa celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestata, si o plata compensatorie in valoare de minimum 6 salarii de baza brute negociate.
Nu s-a contestat acordarea acestor compensatii, astfel cum de altfel a sustinut si societatea.
4.3. Aceleasi considerente ca in precedent, legate de valabilitatea contractului colectiv de munca la nivel de unitate ulterior datei de 27.09.2007, vor fi avute in vedere si in raport de pretentiile vizand plata primei de Craciun pe anul 2007 si a celei de Pasti pe anul 2008, invocate si intemeiate in actiune prin raportare la prevederile art. 96 din CCM la nivel de unitate.
Aceste drepturi de natura salariala nu sunt cuprinse in contractul colectiv de munca la nivel superior (respectiv, cat priveste prima de Craciun, in contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 - 2007, publicat in Monitorul Oficial, Partea V nr. 6 din 17/04/2006, iar cat priveste prima de Pasti 2008, contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, publicat in Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din 11.02.2008 ), motiv pentru care aceste pretentii nu pot fi intemeiate nici pe dispozitii ale acestor contracte.
4.4. Cat priveste plata celui de-al 13-lea salariu, egal cu salariul de baza brut al angajatului avut in luna decembrie a anului precedent si acordat in primul semestru al anului urmator, instanta va retine ca aceasta dispozitie nu s-a regasit in contractul colectiv de munca la nivel de ramura (art. 43 alin. 2) decat in forma publicata la 11.02.2008.
Prin urmare, acest drept nu va putea fi pretins cu titlu retroactiv, pentru o perioada care nu intra sub incidenta dispozitiilor contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008 - 2010, publicat in Monitorul Oficial, Partea V nr. 3 din 11.02.2008.
4.5. In fine, cu privire la obligarea paratei la plata sumei de 3.562 lei cu titlu de dispatch  pentru perioada 01.01.2007 - 31.06.2007, instanta va retine urmatoarele aspecte:
Prin Actul aditional la Contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pe anii 2006 - 2007 incheiat la 18.12.2006 si inregistrat la M.S.S.F. sub nr. 2837/27.12.2006 a fost completat textul art. 42, in sensul ca la lit. d s-a consemnat, prin vointa partenerilor sociali semnatari, ca:
,,In domeniul transportului naval, primele platite de catre armatori (dispatch money), indiferent de pavilionul navei, pentru operarea navelor in porturi, intr-un termen mai scurt decat cel prevazut de normele portuare, se incaseaza de catre unitatile de operare portuare care au efectuat operatiunile de incarcare-descarcare a navei respective. Prima de operare cu celeritate (dispatch money) va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit, direct la incasarea acesteia’’.
Conform art. 11 alin. 1 lit c din Legea nr. 130/1996 republicata, ,,clauzele contractelor colective de munca produc efecte, dupa cum urmeaza: ( _ ) - pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca’’.
Modalitatea in care prima de dispatch trebuie repartizata intre salariati, anume, in mod egal sau, dimpotriva, in directa corelare cu contributia adusa de fiecare salariat la incasarea sumei de catre operator, reprezinta insa o chestiune ce urma a fi stabilita de Comisia Paritara si solutionata de comun acord sau prin mediere de catre partenerii sociali.
Acesta este considerentul pentru care nu a fost retinuta ca fiind concludenta in cauza efectuarea unei expertize contabile judiciare, dupa cum nu va fi recunoscuta in favoarea reclamantului nici suma pretinsa prin actiune cu acest titlu, intrucat calculul abstract efectuat in cauza excede prevederilor contractuale aplicabile.
4.6. In temeiul art. 274 cod proc. civila, avand in vedere admiterea intr-o masura redusa a pretentiilor reclamantului, parata urmeaza a fi obligata la plata doar a ½ din cheltuielile de judecata (onorariul avocatial), respectiv, la 125 lei.
Impotriva sentintei tribunalului au formulat recurs reclamanta B.I. si parata S.C. C. S.A.
I. Critica sentintei prin motivele de recurs formulate de S.C. C. S.A. a vizat in esenta urmatoarele:
Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 Cod procedura civila.
Tribunalul si-a depasit atributiile judecatoresti, subrogandu-se rolului partenerilor sociali in ceea ce priveste acordarea primei de dispatch in cuantum de 2.605 lei.
Prin actul aditional la contractul colectiv de munca unic la nivel de ramura transporturi pentru anii 2006-2007 incheiat la 18.12.2006 si inregistrat la M.S.S.F. sub nr. 2837/27.12.2006 a fost completat art. 42, in sensul ca la lit. "d" s-a stabilit prin vointa partenerilor sociali modalitatea si conditiile de acordare a primei de operare cu celeritate.
Modalitatea in care prima urmeaza sa fie repartizata egal sau dimpotriva in directa corelare cu contributia adusa de fiecare salariat la incasarea sumei de catre operator, reprezinta o chestiune ce urmeaza a fi stabilita de comisia paritara. Tribunalul nu a avut de asemenea in vedere faptul ca suma totala retinuta cu titlu de dispatch nu este neta, ci bruta, din ea urmand a fi scazute in prealabil toate cheltuielile societatii care au fost efectuate pentru realizarea primei de dispatch.
Dupa stabilirea valorii nete a dispatch-ului incasat pentru operatiunile derulate in perioada 01.01.2007 - 31.06.2007 urmeaza a se stabili care sunt salariatii care au contribuit direct la obtinerea acestuia si care este ponderea in care respectivul dispatch se datoreaza acestora.
II. Recursul reclamantei:
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat, in esenta, urmatoarele:
In motivarea solutiei date, instanta de fond a retinut ca in cazul concedierii colective ce a avut loc la S.C. "C" S.A. in perioada martie-iunie 2008, proces in urma caruia a incetat si contractul individual de munca al recurentei reclamante, nu sunt aplicabile dispozitiile art. 76 din Codul muncii.
Au fost avute in vedere argumente construite pe o aplicare gresita a legii, prin indicarea dispozitiilor art.711 din Codul muncii si art.79 din CCM National.
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 711, angajatorul are dreptul de a adopta o asemenea masura, de concediere colectiva numai dupa ce in prealabil s-a consultat cu reprezentantii sindicatului sau reprezentantii salariatilor.
Masura concedierii colective a fost luata la 26.02.2008 in timp ce prima notificare cu privire la intentia de a lua in considerare posibilitatea de concediere colectiva a unei parti dintre salariati s-a transmis sindicatului in data de 3.03.2008, dupa ce decizia de concediere colectiva in cadrul Consiliului de administratie al societatii fusese luata.
Cu privire la incalcarea art. 79 din CCMN a invederat ca in conformitate cu acesta angajatorul are obligatia de a initia consultari cu sindicatul, "in timp util", in situatia in care intentioneaza sa efectueze concedieri colective. Practic aceasta dispozitie contractuala reia si explica in acelasi timp dispozitiile legale cuprinse in art. 69 din Codul muncii, partile semnatare stabilind in mod imperativ un termen.
In continuarea aceleiasi clauze se precizeaza ca prin sintagma "timp util" in cazul unei societati cu peste 250 salariati, se intelege un termen de 30 de zile inainte de notificarea prevazuta de art. 71 Codul muncii.
In ceea ce priveste notificarea in forma finala intocmita conform art. 69 Codul muncii, care anunta intentia de realizare a concedierii colective, aceasta a fost adusa la cunostinta sindicatului in data de 10.03.2008.
Astfel, angajatorul a emis, in conformitate cu art. 711 Codul muncii, notificarea prin care anunta hotararea sa de aplicare a masurii concedierii colective in data de 4.04.2008, anterior implinirii termenului stabilit prin art. 79 din CCM, care ar fi fost 11.04.2008.
Decizia de concediere este nelegala si pentru ca a fost emisa anterior implinirii termenului de 60 de zile stabilit prin notificarea de anuntare a intentiei de concediere colectiva, conform dispozitiilor art. 79 din CCMN, coroborate cu prevederile art. 711 Codul muncii.
De la momentul transmiterii intentiei angajatorului de realizare a unei concedieri colective si pana la data emiterii deciziei ar fi trebuit sa existe un termen de 60 de zile. In acest caz nu s-a intamplat asa, notificarea transmisa conform prevederilor art. 69, in forma finala, (inclusiv addendumul la notificare) a fost transmis reprezentantilor sindicatului salariatilor in data de 10.03.2008, in timp ce decizia de concediere a fost transmisa salariatilor in data de 6.05.2008, dupa 56 de zile si nu dupa 60.
Angajatorul nu a respectat termenul de informare a organizatiei sindicale, cu 45 de zile inainte de luarea masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 81 din CCMR.
A invederat, totodata ca, nu au fost respectate dispozitiile contractelor colective de munca in vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
A sustinut ca incadrarea pe posturile de mecanizatori a celor care au fost de acord cu modificarea contractului individual de munca, in conditiile impuse de conducerea societatii, cu cateva zile anterior comunicarii notificarii prin care era anuntata concedierea colectiva, fara ca in prealabil sa fie comunicata o noua organigrama a societatii in care sa apara si aceasta functie sau criteriile in baza carora unora dintre angajati le-a fost schimbata incadrarea, se constituie intr-o masura inegala al carui unic scop este eludarea prevederilor art. 81 din CCMN dar si ale art. 83 din CCM la nivelul ramurii transporturi care prevedeau criteriile de stabilire a ordinii de prioritate.
Dupa momentul concedierii societatea a facut noi angajari incalcand astfel si prevederile art.72 din Codul muncii care interzice noi angajari pe locurile celor concediati. Au fost angajati docheri, operatori dana, astfel cum rezulta din instiintarea I.T.M. Constanta, apararea societatii fiind in sensul ca nu a fost posibila angajarea de "mecanizatori" pentru ca aceasta meserie nu este prevazuta in C.O.R., iar de aceea a angajat "docheri", insa cu privire la "operatori dana" nu a sustinut nimic.
Reclamanta a criticat solutia si sub aspectul solicitarii de obligare la plata sumei reprezentand cel de-al 13-lea salariu pentru anul 2007.
A sustinut ca al 13-lea salariu este un drept salarial prevazut in contractul colectiv de mu ca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010 si ca acest temei de drept a fost precizat in fata instantei de fond, inclusiv prin precizarile scrise depuse la dosarul cauzei.
A invederat ca in interpretarea temeiului conventional al acestui drept salarial, adoptat de Tribunal, se omite unul din elementele definitorii ale contractului colectiv: acesta a fost incheiat pentru o perioada de trei ani.
Acceptarea interpretarii propuse de parata intimata si adoptata de instanta ar fi de natura sa lipseasca de efecte, pentru un an acest contract.
Fiind incheiat pentru o perioada de 3 ani in mod evident, salariatii carora le este aplicabil acest contract colectiv trebuiau sa beneficieze, de trei ori, de acest drept, ori interpretarea intimatei presupune acordarea acestui drept doar de doua ori, in anii 2009 si 2010.
Conform art.43 alin.2 lit."a", toti salariatii incadrati in ramura transporturi beneficiaza de acest drept salarial numit al 13-lea salariu, atat in anul 2008, cat si in anii 2009 si 2010.
Recurenta a criticat hotararea primei instante sub aspectul neacordarii diferentelor de plati compensatorii, a primei de Pasti si a Primei de Craciun, apreciind ca in cauza era aplicabil CCM la nivel de unitate si nu CCM la nivel de ramura transporturi cum a apreciat instanta in mod gresit.
In final, recurenta a criticat hotararea instantei de fond intrucat parata a fost obligata la plata primei de dispatch intr-un cuantum diferit decat cel solicitat prin actiune.
Recurenta a criticat totodata hotararea instantei de fond, aratand ca aceasta a admis obligarea paratei la plata diferentei reprezentand spor conditii nocive, insa calculat conform bazei stabilite in contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi(conform punctului de vedere al paratei) si nu conform bazei din contractul individual de munca al recurentei (la care i-au fost calculate toate sporurile).
Curtea analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, va admite recursul reclamantei si al paratei, va casa in parte sentinta recurata, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare cu privire la prima de dispatch si spor conditii nocive, in vederea efectuarii unei expertize contabile.
Cu privire la recursul reclamantei. 
a) Cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 711 Codul muncii:
Alineatul 1 al textului indicat precizeaza ca: "In situatia in care ulterior consultarilor cu sindicatul sau reprezentantii salariatilor, potrivit art. 69 si 71, angajatorul decide aplicarea masurii de concediere colectiva, acesta are obligatia de a notifica in scris inspectoratul teritorial de munca si agentia teritoriala de ocupare a fortei de munca, cu cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere.
Recurenta critica hotararea raportat la imprejurarea ca masura concedierii colective s-a hotarat de Consiliul de Administratie la 26.02.2008, la a carui sedinta sindicatul reprezentativ nu a fost invitat.
Legea impune in conformitate cu art. 69 alin.1 Codul muncii doar obligatia de a initia consultari cu sindicatul sau, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor, cu privire la metodele si mijloacele de evitare a concedierilor colective sau de reducere a numarului de salariati care vor fi concediati, precum si la posibilitatea de atenuare a consecintelor concedierii.
Nici o dispozitie legala nu impune si nici nu sanctioneaza cu nulitatea absoluta situatia invocata de catre reclamantul recurent, anume, stabilirea de catre angajator, in forul de conducere si fara invitarea reprezentantilor salariatilor, a masurilor de concediere colectiva.
Articolul art.69 din Codul muncii reglementeaza obligatia informarii sindicatelor asupra intentiei de realizare a unor concedieri colective, de a se initia in acest sens consultari cu partenerii sociali, cu prezentarea tuturor informatiilor necesare identificarii solutiilor (motivatia masurii preconizate, numarul si categoriile de salariati afectati).
Obligatia instituita de art.69 Codul muncii vine in concordanta cu cele statuate prin art. 70 si art. 711 Codul muncii, referitoare la emiterea notificarilor, iar aceste obligatii au fost indeplinite in cauza.
b) Cu privire la incalcarea dispozitiilor art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national:     
Recurenta critica hotararea cu motivarea ca Tribunalul nu a sanctionat in mod corespunzator incalcarea savarsita de patronat prin nerespectarea termenului de 30 de zile intre momentul notificarii intentiei de realizare a concedierii colective si aplicarea masurii, respectiv 4.04.2008.
Articolul 69 Codul muncii nu expliciteaza notiunea de "timp util", astfel ca art. 79 din CCM la nivel de ramura prevede urmatoarele: "Prin sintagma timp util se intelege: - la intreprinderile cu peste 250 de salariati, cu 30 de zile inainte de notificarea prevazuta la art. 711 din Codul muncii, cu modificarile ulterioare".
In speta, societatea a comunicat Sindicatului Lucratorilor Portuari C. inca de la 3.03.2008 intentia de concediere colectiva, astfel cum rezulta din Addendumul la Notificarea nr.2357/3.03.2008 inregistrat sub nr.2580 din 7.03.2008 si primit de reprezentantii sindicatului in data de 10.03.2008.
c) In privinta emiterii deciziilor de concediere anterior implinirii termenului de 60 de zile, stabilit prin notificarea de anuntare a intentiei de concediere colectiva, conform dispozitiilor art. 79 din contractul colectiv de munca la nivel national si art. 711 din Codul muncii si aceasta critica este nefondata.
Recurenta apreciaza ca prin emiterea deciziei de concediere la 6.05.2008 au trecut numai 56 de zile - prin raportare la 10.03.2008 momentul transmiterii notificarii de concediere - si nu 60 de zile, cum prevad dispozitiile art. 79 din CCMN prin raportare la art. 711 Codul muncii.
Motivarea referitoare la modalitatea de calcul a acestei perioade - anume cu luarea in calcul a zilei de comunicare catre reprezentantul sindical a Addemdumului la notificare - este neintemeiata, intrucat termenul de initiere a concedierii colective a fost prorogat in corelare cu data la care angajatorul si-a facut intentia de reorganizare si concediere colectiva, in speta la 3.03.2008.
Articolul 711 Codul muncii, impune respectarea de catre patronat a unui termen de cel putin 30 de zile calendaristice anterioare datei emiterii deciziilor de concediere, calculat de la data comunicarii notificarii scrise reglementate de acest text. Ori, in cauza, fata de data de 4.04.2008 a notificarii formulate in temeiul art. 711 Codul muncii, emiterea deciziei reclamantului a respectat aceasta cerinta legala.
d). O alta critica vizeaza nerespectarea termenului de informare a organizatiei sindicale, cu 45 de zile inaintea luarii masurii de concediere colectiva, conform prevederilor art. 81 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi.    
Textul art. 81 din CCM la nivel de ramura transporturi pentru anii 2008- 2010, publicat in Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 3/11.02.2008 dispune in sensul ca, in cazul reducerilor de personal efectuate la societatile supuse acestor CCM, determinate de restrangerea activitatii, retehnologizare, automatizare si robotizare a procesului de productie, patronul va pune la dispozitia organizatiei sindicale, cu 45 de zile calendaristice anterioare - justificarea tehnico-economica in legatura cu masurile privind posibilitatile de redistribuire a personalului, modificarea programului de lucru, etc., precum si va informa organizatia sindicala asupra motivelor ce stau la baza reducerii numarului de salariati.
Ne insusim considerentele Tribunalului Constanta, in sensul ca acest termen nu se constituie intr-o conditie de validitate, nefiind deci susceptibil a produce vreo nulitate, nerespectarea acestora atata timp cat oricum s-a respectat termenul de 30 de zile prevazut de art. 79 din CCM la nivel national, aceste prevederi urmaresc protejarea salariatilor de a cunoaste prin intermediul sindicatelor si de a face in termen util propuneri pentru evitarea disponibilizarilor.
e) Reclamanta critica hotararea si sub aspectul incalcarii dispozitiilor contractelor colective de munca in vigoare privind criteriile de stabilire a ordinii de prioritate la concediere.
Recurenta invedereaza incalcarea prevederilor art. 81 din CCM la nivel national si art. 83 din contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi, dar trebuie aratat ca aceste prevederi legale creeaza cadrul negocierilor intre patronat si sindicat/reprezentantii salariatilor in vederea identificarii conditiilor concrete de reducere a personalului.
In cuprinsul acestei critici se arata si faptul ca in luna februarie 2008, din totalul celor 100 de docheri angajati ai S.C. "C", pentru 45, s-au modificat contractele individuale de munca, prin schimbarea functiei in cea de "mecanizator", insa reclamantul nu a investit Tribunalul cu o cerere avand ca obiect sanctionarea masurii de modificare unilaterala a contractului individual de munca sub acest aspect.
Pe de alta parte, condensarea si preluarea unor atributii de catre unii dintre salariati, in conditiile desfiintarii altor posturi de natura celor mentionate in notificarea datata 3.03.2008 nu este nelegala, cata vreme angajatorul are posibilitatea de a stabili posturile caror salariati sunt afectate de reorganizare, sindicatul avand dreptul de a propune, la randul sau, punctual, alte masuri.
Trebuie aratat si faptul ca S.L.P. C. nu a propus, cu ocazia formularii adresei din 21.03.2008, impunerea unor criterii de selectie, ci doar initierea unor cursuri de formare profesionala pentru cei supusi concedierii.
Criticile referitoare la angajarea altor persoane dupa efectuarea concedierilor colective cu incalcarea dispozitiilor art.72 din Codul muncii nu poate fi primita, situatia de fapt fiind corect retinuta din acest punct de vedere de Tribunalul Constanta, care dupa verificarea comparativa a atributiilor categoriilor de personal nou angajate a stabilit ca prin fisa postului acestea sunt diferite de cele ale personalului concediat.
Pe de alta parte, nerespectarea prevederilor art. 72 din Codul muncii nu se poate constitui intr-un temei de nulitate a deciziei de concediere intrucat ea este ulterioara si nu concomitenta sau anterioara emiterii actului, ea putandu-se eventual constitui intr-un motiv de nulitate a contractelor colective individuale nou incheiate.
Avand in vedere ca in cuprinsul recursului au fost conturate si alte aspecte are vizeaza legalitatea concedierii, se va analiza in ansamblu situatia aratata de societatea parata - prin prisma dificultatilor economice evocate si retinute in mod judicios de Tribunalul Constanta.
In acest context, se va avea in vedere faptul ca documentatia prezentata la dosar (decizia Consiliului de Administratie intrunit la 26.02.2008, organigrama anterioara si ulterioara concedierii colective, raportul administratorilor societatii pentru perioada 1.01.-31.12.2007, hotararea A.G.A. din 17.04.2008 cu privire la aprobarea situatiei financiare a societatii) atesta ca S.C. "C" S.A. a finalizat anul 2007 cu pierderi in ansamblul inregistrarii unor cheltuieli totale mai mari decat veniturile, determinate indeosebi de reducerea traficului de marfuri ca urmare a inchiderii unor capacitati de productie nationale in domeniul produselor chimice, dar  si  de greva generala a salariatilor, derulata pe perioada 26.10.2007-14.01.2008, care au condus la neoperarea in cursul lunii noiembrie a nici unei nave si operarea in luna decembrie 2007 a unui volum de cca. 12% din traficul realizat in aceeasi perioada a anului precedent.
Cu toate ca derularea unei greve legale nu poate constitui in sine o motivatie pentru operarea concedierilor colective, in cauza, masurile propuse de patronat au fost justificate de situatia economico-financiara a societatii, restrangerea de personal, pe sectoare de activitate, fiind motivata si prezentata sindicatului in raport de situatia efectiva a posturilor.
Faptul ca ulterior concedierii, in cadrul S.C. "C" S.A. au fost realizate angajari nu contrazice demersul angajatorului, fiind dovedit ca personalul nou angajat s-a incadrat, ca titulatura a functiei si a atributiilor locului de munca, in structura noii organigrame.
Pe cale de consecinta, se va retine ca, procedura concedierii colective nu a fost initiata si derulata contrar legii, astfel ca masura desfacerii contractului individual de munca al reclamantului a fost legala si temeinica.
O alta critica vizeaza respingerea pretentiei referitoare la plata salariului 13 pentru anul 2007.
Critica va fi respinsa ca nefondata, intrucat aceasta dispozitie nu s-a regasit in contractul colectiv de munca la nivel de ramura (art. 42 (2) decat in forma publicata la 11.02.2008.
Prin urmare, acest drept nu va putea fi pretins cu titlu retroactiv pentru o perioada care nu intra sub incidenta dispozitiilor contractului colectiv de munca la nivel de ramura transporturi pe anii 2008-2010, publicat in Monitorul Oficial, Partea a V-a, nr. 3 din 11.02.2008.
In ceea ce priveste diferentele de plati compensatorii, prima de Pasti si Prima de Craciun, in mod corect prima instanta a apreciat ca in cauza este aplicabil CCM la nivel de ramura transporturi.
Conform art. 25 al.3 din legea 130/1996 regula referitoare la efectele contractelor colective de munca este cea a aplicarii lor de la data inregistrarii partile avand posibilitatea de a conveni ca data aplicarii sa fie ulterioara celei de inregistrare.
Aceste dispozitii legale se coroboreaza cu cele ale art. 23 al.1 care prevad ca un contract colectiv de munca se incheie pe o perioada determinata care nu poate fi mai mica de 12 luni.
In speta, fata de prevederile legale enuntate mai sus, CCM la nivel de societate isi producea efectele pana la data de 27.09.2007.
In plus, art. 13 din legea 168/1999 dispune in sensul ca pe durata valabilitatii unui contract colectiv de munca salariatii nu pot declansa conflicte de interese cu exceptiile strict prevazute de lege, inaplicabile in speta.
Din documentatia transmisa Directiei de munca rezulta ca sindicatul a precizat ca in perioada 27.08 - 28.09.2007 au avut loc negocieri intre parteneri sociali pentru a se ajunge la modificarea anumitor clauze ale contractului. In cadrul conflictului de interese a fost parcursa procedura concilierii, iar la data de 23.10.2007 a fost anuntata greva generala, greva a carui legalitate a fost recunoscuta de instantele judecatoresti.
In aceste conditii, este evident ca efectele CCM la nivel de unitate au incetat la data de 27.09.2007.
In ceea ce priveste prima de dispatch, instanta nu poate stabili suma exacta cuvenita reclamantei, deoarece determinarea ei nu poate fi facuta prin simpla impartire a sumei obtinuta de parata pentru operatiunile efectuate de societate pentru perioada 1.01.2007 - 31.06.2007, la numarul de salariati, ci numai dupa scaderea cheltuielilor suportate de unitate, urmand a se stabili de asemenea, care sunt salariatii ce pot beneficia de aceasta prima in raport de contributia adusa la obtinerea acestei prime.
Cu privire la sporul pentru conditii nocive.
Prin cererea formulata reclamanta a solicitat obligarea paratei la plata diferentei sporului conditii nocive pentru perioada 2005-2008.
Prima instanta a calculat diferentele de drepturi banesti aferente acestui spor raportat la contractul colectiv de munca la nivel de ramura transporturi. Pentru toti cei trei ani.
Pentru anul 2008, in mod corect prima instanta s-a raportat la CCM - ramura 2008, avand in vedere faptul ca efectele CCM unitate au incetat la data de 27.09.2007 pentru considerentele expuse mai sus.
Contractul colectiv de munca la nivel de ramura 2008 prevede la art. 42 al.1 lit.b) ca sporul pentru conditii nocive de 10% se calculeaza din salariul de baza minim brut la nivel de unitate.
Pentru anii anteriori, prima instanta trebuie sa se raporteze la contractele colective de munca in vigoare pentru acea perioada.
In mod gresit prima instanta a retinut ca din adresa nr.2068/25.02.2008 emisa de Sindicatul Lucratorilor Portuari C. rezulta ca acesta a solicitat calcularea sporului de 10% pentru toti salariatii raportat la CCM la nivel de ramura.
Dimpotriva, din aceasta adresa rezulta ca sindicatul a solicitat pentru anii 2005 -2007 calcularea sporului de 10% raportat la salariile de baza ale angajatilor, in functie de prevederile CCM la nivel de unitate.
Intrucat in cauza este necesara o cuantificare a sumelor tinand cont de prevederile contractelor colective de munca aplicabile, Curtea a apreciat ca si pe acest capat de cerere se impune casarea sentintei si administrarea probei cu expertiza contabila.
Cu privire la recursul paratei S.C. "C" S.A.
In conformitate cu dispozitiile art. 42 alin. 1 lit. "d" din contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi, astfel cum a fost modificat prin actul aditional nr. 2837/27.12.2006: "in domeniul transportului naval primele platite de catre armatori (dispatch money), indiferent de pavilionul navei, pentru operarea navelor in porturi intr-un termen mai scurt decat cel prevazut de normele portuare, se incaseaza de catre unitatile de operare portuare care au efectuat operatiunile de incarcare-descarcare a navei respective. Prima de operare cu celeritate (dispatch money) va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit direct la incasarea acesteia.
(2) Conditiile de diferentiere, diminuare sau anulare a participarii la fondurile de stimulare sau de premiere, precum si perioada la care se acorda cota parte cuvenita salariatilor, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de munca la nivel de unitate si, dupa caz, institutie".
Din prevederile contractului colectiv de munca, invocate mai sus, rezulta in mod clar ca prima de operare cu celeritate va fi folosita pentru acordarea de premii salariatilor care au contribuit la incasarea lor.
Dispatch money reprezinta suma de bani care se plateste de catre beneficiar operatorului portuar atunci cand acesta din urma, prin angajarea si folosirea de resurse suplimentare reuseste sa presteze operatiunea intr-un timp mai scurt decat timpul prevazut in contractul incheiat intre beneficiar si operatorul portuar.
Contributia directa a salariatilor la realizarea dispatch-ului poate fi retinuta atunci cand acestea participa la diminuarea timpului de operare fata de cel contractual, in functie de atributiile pe care le au in procesul tehnologic utilizat pentru operatiunile de incarcare-descarcare.
Fata de sustinerile contradictorii ale partilor, in cauza era utila efectuarea unei expertize tehnice contabile prin care expertul sa stabileasca care sunt salariatii care au contribuit in mod direct la incasarea primei de operare cu celeritate (dispatch money) si care este cuantumul sumei incasata de parata cu titlu de dispatch pentru perioada 1.01.2007-iunie 2007.
Prin raportul semestrial privind situatia economico-financiara si analiza activitatii S.C. C. S.A. la data de 30.06.2007, s-a mentionat ca in semestrul I 2007 veniturile societatii au crescut si ca aceasta crestere se datoreaza depasirii ratelor de operare a navelor.
Expertiza reprezinta un mijloc de dovada la care instanta sau partile por recurge atunci cand pentru lamurirea unor imprejurari de fapt sunt necesare cunostinte de specialitate dintr-un anumit domeniu de activitate.
Atat timp cat partile s-au inteles prin contractul colectiv de munca la nivelul ramurii transporturi sa acorde prime de celeritate doar salariatilor care au contribuit direct la incasarea ei, iar parata sustine ca datorita perfectionarilor tehnologice contributia factorului uman a scazut, se impunea efectuarea unei expertize tehnice pentru lamurirea acestor aspecte.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, Curtea a casat in parte sentinta recurata cu privire la obligarea paratei la achitarea primei de dispatch pe perioada 1.01.2007-iunie 2007 si spor conditii nocive si a trimis cauza la aceeasi instanta spre rejudecare in vederea efectuarii unei expertize tehnice contabile, cu obiectivele aratate in considerentele expuse mai sus.
Dosar nr. 4094/118/2008