Reintegrare dispusa la cererea salariatului odata cu contestatia impotriva deciziei de desfacere a contractului individual de munca.
(Decizie nr. 374/CM/ din data de 18.06.2009 pronuntata de Curtea de Apel Constanta)Prin actualul cod al muncii, respectiv prin Legea 53/2003, nu se mai prevede obligatia instantei de a dispune din oficiu reintegrarea contestatorului, indiferent care este petitul contestatiei formulate de salariat.
Reintegrarea contestatorului in functia avuta poate fi dispusa de instanta judecatoreasca numai la cerere.
In ceea ce priveste momentul formularii acestei cereri, este evident ca cererea de reintegrare trebuie formulata o data cu contestatia.
Acest lucru rezulta din chiar dispozitiile art. 78 al.2 din codul muncii, potrivit carora: "la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere".
Aceste prevederi reglementeaza momentul la care se poate dispune reintegrarea, respectiv odata cu anularea concedierii, instanta va dispune si reintegrarea salariatului.
In consecinta, reintegrarea nu poate fi dispusa ulterior, in cadrul unui proces separat.
Este excesiv si contrar normelor legale care reglementeaza solutionarea litigiilor de munca cu celeritate, sa se pretinda angajatorului sa pastreze fostul loc de munca al salariatului la dispozitia acestuia, timp de 3 ani de zile, pana cand acesta isi va manifesta optiunea de a fi reintegrat in munca. Intr-o asemenea situatie angajatorul ar fi in imposibilitatea de a-si mai desfasura activitatea economica.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 08.05.2008, reclamantul O.S. a solicitat in contradictoriu cu parata SC O.T. SA Constanta ,reintegrarea in functia detinuta anterior datei de 01.01.2007, plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, plata penalitatilor in suma de 9712 lei, pentru neplata unui credit bancar si cheltuieli de executare silita, daune morale de 15.000 lei si cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca a fost salariatul paratei in functia de incarcator -descarcator pana la data de 01.01.2007 cand s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca conform art. 264 alin.1 lit. f codul muncii, fiind acuzat de sustragere de produse petroliere din unitate si favorizarea de sustragere de astfel de produse.
Prin ordonanta din 03.09.2007, Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta a dispus neinceperea urmaririi penale pentru infractiunile de dare de mita si disjungerea cauzei pentru si furt calificat infractiunile de furt calificat.
Prin sentinta civ. nr. 793/118/2007 a Tribunalului Constanta s-a dispus anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 392/CM/06.11.2007 a Curtii de Apel Constanta.
Desi contestatorul a solicitat conducerii intimatei reintegrarea in functia detinuta anterior, a fost refuzat, astfel ca a fost lipsit de drepturile banesti si nu a mai putut sa achite ratele bancare.
Pe perioada 10.02.2007-10.03.2008 s-au inregistrat de catre SC T.T. SRL penalitati in suma de 4688,61 lei iar la BCR - suma de 3.900 lei penalitati si 1124,26 lei cheltuieli de executare.
Suma reprezentand salariul pe aceasta perioada este de 34.850 lei; reclamantul este suferind de mai multe afectiuni si datorita stresului, imposibilitatii achitarii ratelor bancare, a pensiei de intretinere la care a fost obligat si lipsei mijloacelor banesti, aceste afectiuni s-au agravat. Ca temei de drept se invoca art. 78 codul muncii.
Prin cererea completatoare, datata 11.06.2008, reclamantul a solicitat obligarea intimatei si la plata sumei de 4.325 lei reprezentand contravaloarea pensiei de intretinere pe care nu a mai putut-o achita pe perioada 01.01.2007-01.06.2008 si salariul cuvenit pe luna mai 2008.
Prin intampinare, parata a invocat exceptia tardivitatii cererii de reintegrare in raport de disp. art. 268 alin. 5 c.m., termenul in care reclamantul avea posibilitatea de a solicita reintegrarea fiind de 30 de zile de la emiterea actului de concediere, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata motivat pe faptul ca in cadrul unitatii nu sunt locuri de munca disponibile iar repunerea partilor in situatia anterioara se realizeaza doar la cererea salariatului.
Referitor la plata salariilor cuvenite, se arata ca se pot cere doar pentru perioada 24.10.2007-13.04.2007, de la data comunicarii deciziei de desfacere a contractului individual de munca si pana la comunicarea sent. civ. nr.64/24.01.2007.
Prin sentinta civila nr.1079/01.10.2008 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata exceptia tardivitatii formularii actiunii.
A admis in parte actiunea modificata formulata de reclamantul O.S. in contradictoriu cu paratul S.C. O.T. SA.
A obligat parata sa reintegreze pe reclamant in functia detinuta anterior desfacerii contractului individual de munca prin decizia nr.62/24.01.2007.
A obligat parata catre reclamant la plata sumei de 33.678 lei reprezentand drepturi salariale reactualizate cu rata inflatiei calculate pana la data de 15.08.2008.
A obligat parata catre reclamant la plata sumei de 4.688,61 lei cu titlu de despagubiri materiale - penalitati bancare suportate.
A obligat parata catre reclamant la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins restul pretentiilor ca nefondate.
A obligat reclamantul catre expert C.I. (inregistrata la Biroul Local pentru expertize judiciare tehnice si contabile din cadrul Tribunalului Constanta) la plata sumei de 200 lei reprezentand supliment la onorariu de expert.
In temeiul art.276 Cod proc.civ., a obligat parata catre reclamant la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Reclamantul a fost concediat nelegal, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat prin controlul judiciar exercitat ca efect al formularii contestatiei la decizia de concediere; efectul anularii acestei decizii era acela de a constata ca reclamantul nu si-a pierdut niciodata calitatea de salariat .
Faptul ca reclamantul nu a solicitat la acel moment reintegrarea in functia detinuta anterior, nu este de natura sa conduca la aprecierea ca tardiva a cererii prezente de reintegrare in functia detinuta la momentul emiterii deciziei; reclamantul are latitudinea, dreptul de dispozitie, in ceea ce priveste aceasta cerere, drept reglementat de disp. art. 78 alin. 2 codul muncii, pe care il poate exercita in termenul general de prescriptie de 3 ani de la data ramanerii irevocabile a sentintei de anulare a deciziei de concediere.
Din punct de vedere al termenului de 3 ani, reclamantul s-a incadrat cu cererea sa acest termen, ceea ce conduce la respingerea exceptiei tardivitatii formularii capatului de cerere privind reintegrarea.
Sub aspectul capatului de cerere privind plata drepturilor salariale , se apreciaza ca fondat intrucat parata a dispus nelegal concedierea reclamantului - decizia fiind anulata - privandu-l astfel de drepturile sale salariale .
Aceste drepturi sunt cuvenite reclamantului de la data de 10.05.2007, cand a solicitat efectiv reintegrarea, si in mod total nejustificat parata a respins aceasta cerere, desi era ramasa irevocabila sentinta civila prin care decizia de concediere a fost anulata, motiv pentru care instanta a dispus ca expertul sa efectueze o varianta de calcul cu aceasta data. Astfel a rezultat suma neta de 33.678 lei, fara a se lua in calcul perioada ianuarie-mai 2007, drepturi considerate ca si cuvenite, cum s-a expus anterior, de la data cererii reclamantului de reluare a activitatii in functia detinuta anterior.
Pentru penalitatile ce decurg din imposibilitatea platii ratelor, potrivit art. 78 alin. 1 codul muncii, se constata ca acestea au fost calculate de SC T.T. SRL la suma de 4688,61 lei conform listei platilor efectuate, sume datorate de catre reclamant motivat pe faptul neachitarii de catre parata a drepturilor sale salariale.
Sub aspectul daunelor morale, se apreciaza ca se cuvin reclamantului, datorita faptului ca acesta a prezentat anterior o stare de sanatate precara, stare agravata ca urmare a desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, dovada fiind numeroasele bilete de iesire din spital depuse la dosarul cauzei .
De asemenea se retine ca, fiind in discutie o desfacere abuziva a contractului de munca, salariatul a suferit un prejudiciu moral, prin faptul ca a fost frustrat in dreptul sau de a presta munca, de a-si desfasura activitatea pentru care era calificat. Totodata, reclamantul s-a aflat in imposibilitatea de a-si achita ratele bancare si obligatia de intretinere, cumuland penalitati, conform listei prezentate in dosar motiv pentru care instanta constata ca se cuvin reclamantului daune morale in suma de 5000 lei .
Potrivit art. 274 cod procedura civila a fost obligata parata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant, reprezentand onorariu de avocat si expert.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul S.C. O.T. SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat in esenta urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.793/13.04.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr.1871/118/2007 s-a dispus anularea deciziei nr.62/24.01.2007, prin care se dispusese concedierea reclamantului O.S.
Anularea concedierii nu a condus insa in mod automat la repunerea partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum), aceasta fiind posibila numai la solicitarea expresa a salariatului.
Reclamantul O.S. insa nu a solicitat reintegrarea in cadrul litigiului anterior, ci abia la data de 13.11.2007, prin cererea nr.15908/13.11.2007.
Drepturile salariale ce puteau fi acordate erau cele aferente perioadei cuprinse intre data concedierii (24.01.2007) si data pronuntarii sentintei executorii (13.04.2007) de anulare a deciziei de concediere.
De asemenea instanta nu a stabilit prin dispozitiv daca drepturile salariale acordate sunt nete sau brute.
Instanta de fond in mod eronat a acordat suma de 33.678 lei reprezentand cuantumul drepturilor salariale reactualizate cu rata inflatiei.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza contabila drepturile salariale, indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul, cuantificate pentru perioada 01.01.2007 - 15.08.2008 sunt in suma neta de 26.252 lei.
Astfel, desi s-a administrat proba cu expertiza contabila, instanta de fond nu-si bazeaza solutia pe concluziile expertizei si nu motiveaza ce alte considerente si probe a avut in vedere la stabilirea sumei de 33.678 lei, ce a fost acordata reclamantului, reprezentand drepturi salariale.
In mod injust instanta de fond a acordat reclamantului O.S. daune morale in cuantum de 4.688, 61 lei, retinand ca "potrivit art. 78 alin.1 Codul muncii, se constata ca acestea au fost calculate de S.C. T.T. SRL la suma de 4688,61 lei, suma datorata de reclamant motivat de faptul neachitarii de catre parata a drepturilor sale salariale".
Solutia data acestei cereri excede cadrului legal si este eronat motivata in drept de catre instanta de fond, deoarece art. 78 alin.1 Codul muncii da dreptul instantei sa acorde salariatului reintegrat exclusiv despagubiri reprezentate de drepturi salariale, precum si alte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, insa tot izvorate din raportul de munca.
Raspunderea civila delictuala (998-999 Cod civil) ar fi fost temeiul juridic corect al acordarii unor despagubiri reprezentand penalitati de intarziere platite de catre angajat unui creditor al sau.
Insa cata vreme angajatorul nu si-a asumat calitatea de fidejusor si, in acest context nu si-a asumat nicio obligatie de garantie a executarii obligatiilor contractuale de catre O.S. fata de creditorul S.C. T.T. SRL, este evident ca raspunderea S.C. O.T. S.A. nu putea fi antrenata.
De asemenea, nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale: fapta culpabila, prejudiciul cert si legatura de cauzalitate dintre acestea.
Prin Decizia nr.XL/2007, pronuntata asupra recursului in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a statuat ca, in cadrul litigiilor de munca privind atragerea raspunderii patrimoniale a angajatorilor, daunele morale pot fi acordate numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprinde clauze exprese in acest sens.
Dezlegarea data de instanta suprema problemei de drept privind acordarea daunelor morale salariatilor are caracter obligatoriu pentru instante, potrivit art. 329 alin.3 Cod procedura civila.
In acest context, este evident ca dispozitia instantei privind acordarea sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale catre O.S. nu are fundament legal sau contractual si, prin urmare, este nelegala.
Conditiile antrenarii raspunderii civile delictuale nu sunt indeplinite in speta.
In principal, nu exista fapta prejudiciabila care sa fi fost comisa de catre S.C. O.T. S.A. Concedierea este o sanctiune prevazuta de lege, a fost dispusa de catre angajator in limitele legii, iar anularea acesteia si reintegrarea in munca de catre instanta, in cadrul unui proces anterior (dosar nr.1871/118/2007), este suficienta pentru a da satisfactie echitabila reclamantului, in ce priveste exercitiul dreptului sau la munca.
De asemenea, nu exista legatura de cauzalitate intre o prezumtiva fapta si un eventual prejudiciu suferit de catre reclamant.
Nu s-a administrat proba cu expertiza medicala, pentru a se stabili daca situatia locului de munca este cea care a determinat hepatita cronica virala tip C de care sufera reclamantul.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la cererea de reintegrare:
Prin sentinta civila nr. 793/13.04.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta ramasa irevocabila s-a admis contestatia formulata de O.S. si s-a anulat decizia nr. 62/24.01.2007 emisa de intimata, de desfacere disciplinara a contractului individual de munca.
Prin contestatia formulata nu s-a solicitat reintegrarea in functia detinuta anterior.
Potrivit art.78 al.2 din Codul muncii, la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Din dispozitiile legale mentionate mai sus, rezulta ca in situatia in care instanta a constatat netemeinicia sau nelegalitatea concedierii, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea poate fi dispusa de instanta judecatoreasca numai la solicitarea salariatului.
Aceasta reglementare constituie o exceptie de la principiile efectelor nulitatii, insa solutia pentru care a optat legiuitorul are in vedere si protejarea intereselor angajatorului, deoarece de multe ori salariatul nu mai doreste sa continue raporturile de munca cu fostul angajator, fie ca urmare a stari de tensiune create intre parti ca urmare a procesului, fie ca urmare a faptului ca salariatul s-a angajat intr-un alt loc de munca.
Cu ocazia formularii contestatiei impotriva deciziei de desfacere a contractului individual de munca, contestatorul nu si-a manifestat optiunea pentru reintegrarea in munca.
Prin vechiul cod al muncii, respectiv prin legea 10/1972 se prevedea ca in caz de anulare a desfacerii contractului de munca unitatea era obligata sa reincadreze in functia avuta pe cel caruia i s-a desfacut contractul in mod nejustificat.
Prin actualul cod al muncii, respectiv prin legea 53/2003 nu se mai prevede obligatia instantei de a dispune din oficiu reintegrarea contestatorului, indiferent care este petitul contestatiei formulate de salariat.
Reintegrarea contestatorului in functia avuta poate fi dispusa de instanta judecatoreasca numai la cerere.
In ceea ce priveste momentul formularii acestei cereri, este evident ca cererea de reintegrare trebuie formulata o data cu contestatia.
Acest lucru rezulta din chiar dispozitiile art. 78 al.2 din codul muncii, potrivit carora: "la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere".
Aceste prevederi reglementeaza momentul la care se poate dispune reintegrarea, respectiv odata cu anularea concedierii, instanta va dispune si reintegrarea salariatului.
In consecinta, reintegrarea nu poate fi dispusa ulterior, in cadrul unui proces separat.
Este excesiv si contrar normelor legale care reglementeaza solutionarea litigiilor de munca cu celeritate, sa se pretinda angajatorului sa pastreze fostul loc de munca al salariatului la dispozitia acestuia, timp de 3 ani de zile, pana cand acesta isi va manifesta optiunea de a fi reintegrat in munca. Intr-o asemenea situatie angajatorul ar fi in imposibilitatea de a-si mai desfasura activitatea economica.
Instanta a dispus anularea deciziei de sanctionare disciplinara la data de 13.04.2007, iar contestatorul a formulat actiune pentru a solicita reintegrarea pe postul avut, la data de 3.05.2008, deci dupa mai mult de un an de zile.
Cu privire la drepturile salariale.
Spre deosebire de reintegrarea care trebuie ceruta odata cu contestatia si poate fi dispusa o data cu anularea concedierii, drepturile salariale pot fi solicitate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, potrivit art. 283 al.1 lit.c) din codul muncii.
Problema de drept care trebuie solutionata cu privire la drepturile salariale este aceea a momentului pana la care se acorda aceste drepturi, in situatia in care contestatorul nu a solicitat odata cu contestatia cerere de reintegrare in functie.
Intr-o asemenea situatie, in practica judiciara drepturile salariale cuvenite contestatorului s-au acordat de la data emiterii deciziei de concediere pana la data pronuntarii hotararii de anulare a deciziei de concediere.
In ceea ce priveste despagubirile materiale reprezentand penalitati bancare, Curtea apreciaza ca nu se poate retine vreo culpa a paratei in inregistrarea acestora, atata timp cat din desfasuratorul privind situatia platilor efectuate rezulta ca aceste penalitati in cea mai mare parte au fost inregistrate ulterior constatarii nelegalitatii deciziei de desfacere a contractului de munca, iar reintegrarea contestatoarei a solicitat-o abia dupa un an de zile.
Cu privire la daunele morale, de asemenea, reclamantul nu a dovedit ca starea sa de boala a aparut din culpa angajatorului.
Adeverintele medicale, buletinele de analize si biletele de iesire din spital, sunt in cea mai mare parte anterioare desfacerii contractului individual de munca, prin urmare boala a debutat anterior si nu se poate retine vreo legatura de cauzalitate intre aparitia bolii si desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul formulat si modificat in parte sentinta recurata in sensul respingerii cererilor de reintegrare, de plata a drepturilor salariale dupa 13.03.2007, precum si a cererii de obligare a paratei la plata despagubirilor materiale si morale.
Reintegrarea contestatorului in functia avuta poate fi dispusa de instanta judecatoreasca numai la cerere.
In ceea ce priveste momentul formularii acestei cereri, este evident ca cererea de reintegrare trebuie formulata o data cu contestatia.
Acest lucru rezulta din chiar dispozitiile art. 78 al.2 din codul muncii, potrivit carora: "la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere".
Aceste prevederi reglementeaza momentul la care se poate dispune reintegrarea, respectiv odata cu anularea concedierii, instanta va dispune si reintegrarea salariatului.
In consecinta, reintegrarea nu poate fi dispusa ulterior, in cadrul unui proces separat.
Este excesiv si contrar normelor legale care reglementeaza solutionarea litigiilor de munca cu celeritate, sa se pretinda angajatorului sa pastreze fostul loc de munca al salariatului la dispozitia acestuia, timp de 3 ani de zile, pana cand acesta isi va manifesta optiunea de a fi reintegrat in munca. Intr-o asemenea situatie angajatorul ar fi in imposibilitatea de a-si mai desfasura activitatea economica.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 08.05.2008, reclamantul O.S. a solicitat in contradictoriu cu parata SC O.T. SA Constanta ,reintegrarea in functia detinuta anterior datei de 01.01.2007, plata despagubirilor egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, plata penalitatilor in suma de 9712 lei, pentru neplata unui credit bancar si cheltuieli de executare silita, daune morale de 15.000 lei si cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca a fost salariatul paratei in functia de incarcator -descarcator pana la data de 01.01.2007 cand s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca conform art. 264 alin.1 lit. f codul muncii, fiind acuzat de sustragere de produse petroliere din unitate si favorizarea de sustragere de astfel de produse.
Prin ordonanta din 03.09.2007, Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta a dispus neinceperea urmaririi penale pentru infractiunile de dare de mita si disjungerea cauzei pentru si furt calificat infractiunile de furt calificat.
Prin sentinta civ. nr. 793/118/2007 a Tribunalului Constanta s-a dispus anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 392/CM/06.11.2007 a Curtii de Apel Constanta.
Desi contestatorul a solicitat conducerii intimatei reintegrarea in functia detinuta anterior, a fost refuzat, astfel ca a fost lipsit de drepturile banesti si nu a mai putut sa achite ratele bancare.
Pe perioada 10.02.2007-10.03.2008 s-au inregistrat de catre SC T.T. SRL penalitati in suma de 4688,61 lei iar la BCR - suma de 3.900 lei penalitati si 1124,26 lei cheltuieli de executare.
Suma reprezentand salariul pe aceasta perioada este de 34.850 lei; reclamantul este suferind de mai multe afectiuni si datorita stresului, imposibilitatii achitarii ratelor bancare, a pensiei de intretinere la care a fost obligat si lipsei mijloacelor banesti, aceste afectiuni s-au agravat. Ca temei de drept se invoca art. 78 codul muncii.
Prin cererea completatoare, datata 11.06.2008, reclamantul a solicitat obligarea intimatei si la plata sumei de 4.325 lei reprezentand contravaloarea pensiei de intretinere pe care nu a mai putut-o achita pe perioada 01.01.2007-01.06.2008 si salariul cuvenit pe luna mai 2008.
Prin intampinare, parata a invocat exceptia tardivitatii cererii de reintegrare in raport de disp. art. 268 alin. 5 c.m., termenul in care reclamantul avea posibilitatea de a solicita reintegrarea fiind de 30 de zile de la emiterea actului de concediere, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea actiunii ca nefondata motivat pe faptul ca in cadrul unitatii nu sunt locuri de munca disponibile iar repunerea partilor in situatia anterioara se realizeaza doar la cererea salariatului.
Referitor la plata salariilor cuvenite, se arata ca se pot cere doar pentru perioada 24.10.2007-13.04.2007, de la data comunicarii deciziei de desfacere a contractului individual de munca si pana la comunicarea sent. civ. nr.64/24.01.2007.
Prin sentinta civila nr.1079/01.10.2008 Tribunalul Constanta a respins ca nefondata exceptia tardivitatii formularii actiunii.
A admis in parte actiunea modificata formulata de reclamantul O.S. in contradictoriu cu paratul S.C. O.T. SA.
A obligat parata sa reintegreze pe reclamant in functia detinuta anterior desfacerii contractului individual de munca prin decizia nr.62/24.01.2007.
A obligat parata catre reclamant la plata sumei de 33.678 lei reprezentand drepturi salariale reactualizate cu rata inflatiei calculate pana la data de 15.08.2008.
A obligat parata catre reclamant la plata sumei de 4.688,61 lei cu titlu de despagubiri materiale - penalitati bancare suportate.
A obligat parata catre reclamant la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
A respins restul pretentiilor ca nefondate.
A obligat reclamantul catre expert C.I. (inregistrata la Biroul Local pentru expertize judiciare tehnice si contabile din cadrul Tribunalului Constanta) la plata sumei de 200 lei reprezentand supliment la onorariu de expert.
In temeiul art.276 Cod proc.civ., a obligat parata catre reclamant la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a avut in vedere urmatoarele:
Reclamantul a fost concediat nelegal, aspect stabilit cu autoritate de lucru judecat prin controlul judiciar exercitat ca efect al formularii contestatiei la decizia de concediere; efectul anularii acestei decizii era acela de a constata ca reclamantul nu si-a pierdut niciodata calitatea de salariat .
Faptul ca reclamantul nu a solicitat la acel moment reintegrarea in functia detinuta anterior, nu este de natura sa conduca la aprecierea ca tardiva a cererii prezente de reintegrare in functia detinuta la momentul emiterii deciziei; reclamantul are latitudinea, dreptul de dispozitie, in ceea ce priveste aceasta cerere, drept reglementat de disp. art. 78 alin. 2 codul muncii, pe care il poate exercita in termenul general de prescriptie de 3 ani de la data ramanerii irevocabile a sentintei de anulare a deciziei de concediere.
Din punct de vedere al termenului de 3 ani, reclamantul s-a incadrat cu cererea sa acest termen, ceea ce conduce la respingerea exceptiei tardivitatii formularii capatului de cerere privind reintegrarea.
Sub aspectul capatului de cerere privind plata drepturilor salariale , se apreciaza ca fondat intrucat parata a dispus nelegal concedierea reclamantului - decizia fiind anulata - privandu-l astfel de drepturile sale salariale .
Aceste drepturi sunt cuvenite reclamantului de la data de 10.05.2007, cand a solicitat efectiv reintegrarea, si in mod total nejustificat parata a respins aceasta cerere, desi era ramasa irevocabila sentinta civila prin care decizia de concediere a fost anulata, motiv pentru care instanta a dispus ca expertul sa efectueze o varianta de calcul cu aceasta data. Astfel a rezultat suma neta de 33.678 lei, fara a se lua in calcul perioada ianuarie-mai 2007, drepturi considerate ca si cuvenite, cum s-a expus anterior, de la data cererii reclamantului de reluare a activitatii in functia detinuta anterior.
Pentru penalitatile ce decurg din imposibilitatea platii ratelor, potrivit art. 78 alin. 1 codul muncii, se constata ca acestea au fost calculate de SC T.T. SRL la suma de 4688,61 lei conform listei platilor efectuate, sume datorate de catre reclamant motivat pe faptul neachitarii de catre parata a drepturilor sale salariale.
Sub aspectul daunelor morale, se apreciaza ca se cuvin reclamantului, datorita faptului ca acesta a prezentat anterior o stare de sanatate precara, stare agravata ca urmare a desfacerii disciplinare a contractului individual de munca, dovada fiind numeroasele bilete de iesire din spital depuse la dosarul cauzei .
De asemenea se retine ca, fiind in discutie o desfacere abuziva a contractului de munca, salariatul a suferit un prejudiciu moral, prin faptul ca a fost frustrat in dreptul sau de a presta munca, de a-si desfasura activitatea pentru care era calificat. Totodata, reclamantul s-a aflat in imposibilitatea de a-si achita ratele bancare si obligatia de intretinere, cumuland penalitati, conform listei prezentate in dosar motiv pentru care instanta constata ca se cuvin reclamantului daune morale in suma de 5000 lei .
Potrivit art. 274 cod procedura civila a fost obligata parata la plata cheltuielilor de judecata catre reclamant, reprezentand onorariu de avocat si expert.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul S.C. O.T. SA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Critica sentintei prin motivele de recurs a vizat in esenta urmatoarele:
Prin sentinta civila nr.793/13.04.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr.1871/118/2007 s-a dispus anularea deciziei nr.62/24.01.2007, prin care se dispusese concedierea reclamantului O.S.
Anularea concedierii nu a condus insa in mod automat la repunerea partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum), aceasta fiind posibila numai la solicitarea expresa a salariatului.
Reclamantul O.S. insa nu a solicitat reintegrarea in cadrul litigiului anterior, ci abia la data de 13.11.2007, prin cererea nr.15908/13.11.2007.
Drepturile salariale ce puteau fi acordate erau cele aferente perioadei cuprinse intre data concedierii (24.01.2007) si data pronuntarii sentintei executorii (13.04.2007) de anulare a deciziei de concediere.
De asemenea instanta nu a stabilit prin dispozitiv daca drepturile salariale acordate sunt nete sau brute.
Instanta de fond in mod eronat a acordat suma de 33.678 lei reprezentand cuantumul drepturilor salariale reactualizate cu rata inflatiei.
Asa cum rezulta din raportul de expertiza contabila drepturile salariale, indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul, cuantificate pentru perioada 01.01.2007 - 15.08.2008 sunt in suma neta de 26.252 lei.
Astfel, desi s-a administrat proba cu expertiza contabila, instanta de fond nu-si bazeaza solutia pe concluziile expertizei si nu motiveaza ce alte considerente si probe a avut in vedere la stabilirea sumei de 33.678 lei, ce a fost acordata reclamantului, reprezentand drepturi salariale.
In mod injust instanta de fond a acordat reclamantului O.S. daune morale in cuantum de 4.688, 61 lei, retinand ca "potrivit art. 78 alin.1 Codul muncii, se constata ca acestea au fost calculate de S.C. T.T. SRL la suma de 4688,61 lei, suma datorata de reclamant motivat de faptul neachitarii de catre parata a drepturilor sale salariale".
Solutia data acestei cereri excede cadrului legal si este eronat motivata in drept de catre instanta de fond, deoarece art. 78 alin.1 Codul muncii da dreptul instantei sa acorde salariatului reintegrat exclusiv despagubiri reprezentate de drepturi salariale, precum si alte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, insa tot izvorate din raportul de munca.
Raspunderea civila delictuala (998-999 Cod civil) ar fi fost temeiul juridic corect al acordarii unor despagubiri reprezentand penalitati de intarziere platite de catre angajat unui creditor al sau.
Insa cata vreme angajatorul nu si-a asumat calitatea de fidejusor si, in acest context nu si-a asumat nicio obligatie de garantie a executarii obligatiilor contractuale de catre O.S. fata de creditorul S.C. T.T. SRL, este evident ca raspunderea S.C. O.T. S.A. nu putea fi antrenata.
De asemenea, nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale: fapta culpabila, prejudiciul cert si legatura de cauzalitate dintre acestea.
Prin Decizia nr.XL/2007, pronuntata asupra recursului in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a statuat ca, in cadrul litigiilor de munca privind atragerea raspunderii patrimoniale a angajatorilor, daunele morale pot fi acordate numai in cazul in care legea, contractul colectiv de munca sau contractul individual de munca cuprinde clauze exprese in acest sens.
Dezlegarea data de instanta suprema problemei de drept privind acordarea daunelor morale salariatilor are caracter obligatoriu pentru instante, potrivit art. 329 alin.3 Cod procedura civila.
In acest context, este evident ca dispozitia instantei privind acordarea sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale catre O.S. nu are fundament legal sau contractual si, prin urmare, este nelegala.
Conditiile antrenarii raspunderii civile delictuale nu sunt indeplinite in speta.
In principal, nu exista fapta prejudiciabila care sa fi fost comisa de catre S.C. O.T. S.A. Concedierea este o sanctiune prevazuta de lege, a fost dispusa de catre angajator in limitele legii, iar anularea acesteia si reintegrarea in munca de catre instanta, in cadrul unui proces anterior (dosar nr.1871/118/2007), este suficienta pentru a da satisfactie echitabila reclamantului, in ce priveste exercitiul dreptului sau la munca.
De asemenea, nu exista legatura de cauzalitate intre o prezumtiva fapta si un eventual prejudiciu suferit de catre reclamant.
Nu s-a administrat proba cu expertiza medicala, pentru a se stabili daca situatia locului de munca este cea care a determinat hepatita cronica virala tip C de care sufera reclamantul.
Analizand sentinta recurata din prisma criticilor formulate Curtea a admis recursul ca fondat pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la cererea de reintegrare:
Prin sentinta civila nr. 793/13.04.2007 pronuntata de Tribunalul Constanta ramasa irevocabila s-a admis contestatia formulata de O.S. si s-a anulat decizia nr. 62/24.01.2007 emisa de intimata, de desfacere disciplinara a contractului individual de munca.
Prin contestatia formulata nu s-a solicitat reintegrarea in functia detinuta anterior.
Potrivit art.78 al.2 din Codul muncii, la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.
Din dispozitiile legale mentionate mai sus, rezulta ca in situatia in care instanta a constatat netemeinicia sau nelegalitatea concedierii, repunerea partilor in situatia anterioara emiterii actului de concediere, respectiv reintegrarea poate fi dispusa de instanta judecatoreasca numai la solicitarea salariatului.
Aceasta reglementare constituie o exceptie de la principiile efectelor nulitatii, insa solutia pentru care a optat legiuitorul are in vedere si protejarea intereselor angajatorului, deoarece de multe ori salariatul nu mai doreste sa continue raporturile de munca cu fostul angajator, fie ca urmare a stari de tensiune create intre parti ca urmare a procesului, fie ca urmare a faptului ca salariatul s-a angajat intr-un alt loc de munca.
Cu ocazia formularii contestatiei impotriva deciziei de desfacere a contractului individual de munca, contestatorul nu si-a manifestat optiunea pentru reintegrarea in munca.
Prin vechiul cod al muncii, respectiv prin legea 10/1972 se prevedea ca in caz de anulare a desfacerii contractului de munca unitatea era obligata sa reincadreze in functia avuta pe cel caruia i s-a desfacut contractul in mod nejustificat.
Prin actualul cod al muncii, respectiv prin legea 53/2003 nu se mai prevede obligatia instantei de a dispune din oficiu reintegrarea contestatorului, indiferent care este petitul contestatiei formulate de salariat.
Reintegrarea contestatorului in functia avuta poate fi dispusa de instanta judecatoreasca numai la cerere.
In ceea ce priveste momentul formularii acestei cereri, este evident ca cererea de reintegrare trebuie formulata o data cu contestatia.
Acest lucru rezulta din chiar dispozitiile art. 78 al.2 din codul muncii, potrivit carora: "la solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere".
Aceste prevederi reglementeaza momentul la care se poate dispune reintegrarea, respectiv odata cu anularea concedierii, instanta va dispune si reintegrarea salariatului.
In consecinta, reintegrarea nu poate fi dispusa ulterior, in cadrul unui proces separat.
Este excesiv si contrar normelor legale care reglementeaza solutionarea litigiilor de munca cu celeritate, sa se pretinda angajatorului sa pastreze fostul loc de munca al salariatului la dispozitia acestuia, timp de 3 ani de zile, pana cand acesta isi va manifesta optiunea de a fi reintegrat in munca. Intr-o asemenea situatie angajatorul ar fi in imposibilitatea de a-si mai desfasura activitatea economica.
Instanta a dispus anularea deciziei de sanctionare disciplinara la data de 13.04.2007, iar contestatorul a formulat actiune pentru a solicita reintegrarea pe postul avut, la data de 3.05.2008, deci dupa mai mult de un an de zile.
Cu privire la drepturile salariale.
Spre deosebire de reintegrarea care trebuie ceruta odata cu contestatia si poate fi dispusa o data cu anularea concedierii, drepturile salariale pot fi solicitate in termen de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune, potrivit art. 283 al.1 lit.c) din codul muncii.
Problema de drept care trebuie solutionata cu privire la drepturile salariale este aceea a momentului pana la care se acorda aceste drepturi, in situatia in care contestatorul nu a solicitat odata cu contestatia cerere de reintegrare in functie.
Intr-o asemenea situatie, in practica judiciara drepturile salariale cuvenite contestatorului s-au acordat de la data emiterii deciziei de concediere pana la data pronuntarii hotararii de anulare a deciziei de concediere.
In ceea ce priveste despagubirile materiale reprezentand penalitati bancare, Curtea apreciaza ca nu se poate retine vreo culpa a paratei in inregistrarea acestora, atata timp cat din desfasuratorul privind situatia platilor efectuate rezulta ca aceste penalitati in cea mai mare parte au fost inregistrate ulterior constatarii nelegalitatii deciziei de desfacere a contractului de munca, iar reintegrarea contestatoarei a solicitat-o abia dupa un an de zile.
Cu privire la daunele morale, de asemenea, reclamantul nu a dovedit ca starea sa de boala a aparut din culpa angajatorului.
Adeverintele medicale, buletinele de analize si biletele de iesire din spital, sunt in cea mai mare parte anterioare desfacerii contractului individual de munca, prin urmare boala a debutat anterior si nu se poate retine vreo legatura de cauzalitate intre aparitia bolii si desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Pentru considerentele aratate mai sus, potrivit art. 312 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul formulat si modificat in parte sentinta recurata in sensul respingerii cererilor de reintegrare, de plata a drepturilor salariale dupa 13.03.2007, precum si a cererii de obligare a paratei la plata despagubirilor materiale si morale.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Desfacerea contractului de munca
Concediere. Desfiintare post. Cauza reala si serioasa. - Decizie nr. 433 din data de 25.04.2018ESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CARE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. NERESPECTAREA CRITERIILOR MINIMALE DE SELECTIE A PERSONALULUI CE URMEAZA A FI CONCEDIAT, PREVAZUTE DE CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA APLICABIL, RAPORTAT LA D... - Sentinta civila nr. 1521/97/2010 din data de 22.02.2011
DESFACEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA PENTRU MOTIVE CE NU TIN DE PERSOANA SALARIATULUI. RESPECTAREA CRITERIILOR PRIORITARE DE CONCEDIERE. NETEMEINICIA CONTESTATIEI. - Sentinta civila nr. 2250/LM/2011 din data de 27.10.2011
Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. Analiza temeiniciei masurii in raport de dispozitiile art.266 Codul Muncii - Sentinta civila nr. 376/LM/2011 din data de 28.02.2011
Conflict de munca. Modificarea unilaterala a contractului individual de munca fara acordul salariatului. Mentinerea postului desfiintat sub o alta denumire. Nelegalitate. - Sentinta civila nr. 320/LM/2011 din data de 22.02.2011
Conflict de munca. Gresita indicare a temeiului de drept in cazul desfacerii contractului de munca pe durata determinata inainte de expirarea termenului. Neacordarea daunelor morale - Sentinta civila nr. 318/LM/2011 din data de 22.02.2011
Desfiintarea postului ocupat de reclamant in cadrul procedurii de concediere colectiva. - Sentinta civila nr. 1598/LM/2010 din data de 09.11.2010
DESFACEREA DISCIPLINARA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA. APRECIEREA GRESITA A STARII DE FAPT DE CATRE INSTANTA DE FOND. - Sentinta civila nr. 1226/LM/2009 din data de 14.05.2009
Abatere disciplinara - Sentinta civila nr. 463/LM/2008 din data de 30.12.2008
Conflict de drepturi. Anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca. - Sentinta civila nr. 78/lm/2008 din data de 17.02.2009
Contestatie decizie de concediere. Nulitatea deciziei. Prescriptia termenului de aplicare a sanctiunii disciplinare. - Sentinta civila nr. 855/lm/2008 din data de 17.02.2009
Concediere. Desfiintare post datorita reorganizarii societatii in urma dificultatilor economice - Sentinta civila nr. 690 din data de 20.04.2015
Concediere pe motive disciplinare. Contestatie respinsa ca neintemeiata - Sentinta civila nr. 530 din data de 30.03.2015
Desfacerea contractului individual de munca pe motive disciplinare pentru lipsa nemotivata - Sentinta civila nr. 1256 din data de 15.12.2014
Concedierea persoanei pentru lipsa nejustificata de la serviciu pentru o perioada mai mare de 5 zile - Sentinta civila nr. 1550 din data de 20.12.2011
Concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului. Desfiintarea locului de munca. - Sentinta civila nr. 281 din data de 16.03.2011
Desfacerea contractului de munca pentru indeplinirea varstei de pensionare - Decizie nr. 379 din data de 12.04.2010
Tardivitatea contestarii deciziei de desfacere a contractului individual de munca - Sentinta civila nr. 4 din data de 12.01.2010
Incetarea raportului de munca in baza art. 65(2) C. Muncii datorita desfiintarii locului de munca - Sentinta civila nr. 1322 din data de 20.12.2010
Concedierea pentru motive care nu tin de persoana salariatului.Administrator asociatie de proprietari-concediere individuala - Sentinta civila nr. 151 din data de 18.02.2009