revendicare imobiliara

                                                          R O M A N I A
JUDECATORIA ONESTI
Dosar nr. 4560/270/2011                                                  - revendicare imobiliara–
Din:18.07.2011
                                           SENTINTA CIVILA NR.1349
Sedinta publica de la   30.04.2013
Instanta constituita din:
PRESEDINTE: 
GREFIER:

                                                  

      Pe rol  fiind pronuntarea din data de  30.04.2013,  in cauza civila  formulata de reclamantii --- si pe parata --- precum si intervenientii in interes propriu ---avand ca obiect  revendicare imobiliara.
     Dezbaterile in fond au avut loc in sedinta publica din data de 25.04.2013, fiind consemnate in incheierea din aceeasi data,  parte integranta din prezenta sentinta cand instanta avand nevoie de timp pentru a delibera si pentru a se depune la  dosar concluzii scrise sau alte inscrisuri,  a amanat pronuntarea la data de 30.04.2013.

INSTANTA
-deliberand-

          Asupra cauzei civile de fata:
     Prin cererea adresata Judecatoriei Onesti la data de 18.07.2011 si  inregistrata la aceasta instanta sub nr. 4560/270/2011, reclamantii --- au chemat in judecata pe parata --- , solicitand instantei ca prin hotarare judecatoreasca sa dispuna obligarea paratei sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 0,18 ha teren situat in comuna --- , la pct. numit „---”, cu cheltuieli de judecata.
     In motivarea in fapt reclamantii arata ca autorii lor sunt --- , ei fiind fii lor. In anul 1921, autorii lor au cumparat mai multe suprafete de teren imas cu palcuri izolate de copaci iar in anul 1970 intrucat au fost tulburati prin ocuparea suprafetei de 0,18 ha teren, au dat in judecata fostul Inspectorat Silvic Bacau insa prin sentinta civila nr. 2273/15.07.1971, actiunea a fost respinsa pentru ca inspectoratul nu avea calitate procesuala pasiva considerandu-se ca terenul in cauza face parte din izlazul comunei ---. In atare conditii a dat in judecata Consiliul Popular al Comunei --- iar prin sentinta civila nr. 2724/18.08.1972 s-a constatat existenta dreptului de proprietate in favoarea autorilor lor. Anterior formularii prezentei actiuni, cand s-a despartit padurea de stat de cea privata, parata si-a marcat noul hotar prin bornare cu culoare rosie ocupand astfel si terenul lor.
     In drept s-au invocat dispozitiile art. 480-481 si urm. Cod civil si art. 271  C.pr.civ.
     In sustinerea cererii s-au depus copiile urmatoarelor inscrisuri: sentinta civila nr. 2724/18.08.1972, adeverinta nr. 4886/12.05.2011, cererea de chemare in judecata, acte de stare civila, adeverinta nr. 2787/14.03.2011 si nr. 2747/15.12.1994. De asemenea, reclamantii au solicitat proba cu inscrisuri, cu expertiza topocadastrala si cu martori, probe admise de instanta la data de 16.11.2011.
      Cererea a fost legal timbrata initial la valoarea declarata de reclamanti 41 de lei si timbru judiciar de 3 lei, si completata apoi cu 97 lei fata de valoarea stabilita prin expertiza .
     Paratul nu a formulat intampinare dar a depus la solicitarea instantei, adresele nr. 27878/AC/06.12.2012 si nr. 14153/06.12.2012 prin care a aratat ca ---, poate reprezenta ---- in relatiile cu tertii iar directorul unei directii silvice reprezinta unitatea in fata organelor jurisdictionale. De asemenea, s-a mai aratat ca suprafata de 0,18 ha situata in raza comunei ----, in punctul numit „---” este amplasata in ua 42A din UP II iar conform evidentelor amenajistice terenul respectiv era inregistrat la 01.01.1990 in amenajamentul --- figurand in acest amenajament inca din anul 1965. Potrivit prevederilor art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 si ale art. 1 alin. 1 din Legea nr. 46/2008- Codul silvic, terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete inregistrate ca atare in amenajamentele silvice astfel ca terenul revendicat face parte din fondul forestier national proprietate publica de stat aflat in administrarea ---
     La termenul de judecata din data de 11.04.2013, reclamantii au depus cerere de chemare in judecata a altor persoane care pot pretinde aceleasi drepturi ca reclamantul, respectiv a numitilor ---, toate asistate de avocat Buzdugan Vasile, acesta precizand ca actiunea facuta  profita  si acestor persoane. In temeiul art. 57 C.pr.civ., aceste persoane au fost introduse in cauza in calitate de intervenienti in interes propriu, cererea fiind comunicata si paratei la data de 22.04.2013.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
     Prin sentinta civila nr. 2724/18.08.1972 pronuntata de Judecatoria Gheorghe Gheorghiu- Dej in dosarul nr. 1485/1972, a fost admisa ca fondata actiunea formulata de reclamantii ---  in contradictoriu cu paratele --- constatandu-se existenta dreptului de proprietate pretins de reclamantul --- asupra suprafetei de 0,18 ha teren situat pe raza comunei ----
     Din adeverintele nr. 2787/14.03.2011 si 4886/12.05.2011 emise de Primaria --- rezulta ca reclamantul ---figureaza in registrul agricol al ---, vol. 2, tip 1, pozitia 42, cu teren fanat de 1,30 ha in punctul ---. Si din adeverinta nr. 252/02.02.1972 emisa de --- rezulta ca locuitorul --- figureaza in registrul agricol din anii 1956-1958 in volumul I, fila nr. 90, in punctul numit --- cu suprafata de 0,90 ha fanete, 0,36 ha pasuni si 0,18 ha padure, la fel si in registrul agricol pe anii 1959-1963 iar in volumul I, fila 51 din anii 1963-1970 cu suprafata de 2,58 ha fanete, 0,45 ha teren arabil si 0,18 ha alte terenuri avand in vedere ca rubrica „paduri” nu a fost inclusa in acest registru.
     Martorii propusi de reclamanti si audiati de instanta la data de 14.12.2011 au declarat ca reclamantii au mostenit de la parintii lor o suprafata de teren padure si fanat de 2 ha insa cand s-a delimitat terenul padure administrat de stat, parata a luat circa 1 ha din proprietatea reclamantilor, limita dintre fanat si padure fiind paraul Nistoroaia.
     Din raportul de expertiza efectuat in cauza de exp. Socaci Stefan (fila 53) rezulta ca terenul revendicat este situat in extravilanul satului ---, punct „---” si este in suprafata de 0,18 ha teren cu vegetatie forestiera cu urmatorii megiesi (conform schitei 1, culoarea galbena, perimetrul punctelor 1,2,3,4,5,6,1):
- N- padure aflata in administrarea ---
- S- proprietatea reclamantilor ---
- E- drum forestier si paraul ---
- V- proprietatea reclamantilor ---
     Ulterior, prin suplimentul la raportul de expertiza, expertul tehnic a precizat ca incadrarea corecta este --- cum a precizat anterior.
     Parata a declarat ca aceasta suprafata de teren a fost inclusa in amenajamentul --- inca din anul 1965 fiind evidentiata astfel neintrerupt pana azi. In acest sens a depus copii ale editiilor de amenajament pe anii 1964-1974 (42 a-2,2 ha), 1975-1985 (42a-0,3ha), 1986-1995 (42a-0,8 ha), 1996-2005(42A-0,8 ha) si 2006-2015 (42A-1 ha). 
     Se observa astfel ca in aceste amenajamente suprafetele identificate in ua 42 A din Up II variaza intre 0,3 ha-2,2 ha, cert fiind ca dupa anul 1974 suprafata s-a diminuat de la 2,2 ha la 0,3 si apoi a crescut la 0,8 ha iar din 2006 la 1 ha.
     In ceea ce priveste temeiul de drept al actiunii in revendicare, instanta retine ca sunt incidente dispozitiile Codului civil din 1864 fata de data formularii actiunii raportat la dispozitiile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009.
     Revendicarea este actiunea reala prin care proprietarul neposesor (deci care nu are posesia bunului), cere, in temeiul dreptului sau de proprietate, restituirea bunului de la posesorul neproprietar (adica persoana ce il detine fara drept).
     In cadrul actiunii in revendicare reclamantul are obligatia sa dovedeasca existenta dreptului sau de proprietate pe care il pretinde. In lipsa acestei dovezi, paratul nu poate fi obligat sa-si dovedeasca el titlul sau de proprietate, deoarece legea ocroteste posesia, independent de vreo dovada a dreptului ce pretinde a se manifesta prin ea. Paratul posesor are o situatie pur pasiva, de asteptare, in favoarea lui opereaza o prezumtie de proprietate dedusa din simplu fapt al posesiei.
     In cauza, prin sentinta civila nr. 2724/18.08.1972 pronuntata de Judecatoria Gheorghe Gheorghiu- Dej in dosarul nr. 1485/1972 coroborata cu registrele agricole pe anii 1956-1970 s-a facut dovada existentei dreptului de proprietate in patrimoniul numitului --- pe suprafata de teren de 0,18 ha situata in satul ---. Mostenitorii defunctului --- sunt, asa cum rezulta din certificatul de calitate de mostenitor nr. 30/09.04.2013, numitii  ---
     Aceasta suprafata de teren nu a fost preluata de catre stat, nu a fost supusa cooperativizarii si nici expropriata sau, cel putin nu s-a facut dovada acestuia fapt pentru a putea fi analizata cererea de fata din prisma Legii nr. 18/1991 si 1/2000.
     Parata invoca in comparatie cu reclamantii si intervenientii faptul ca terenul respectiv a fost inclus in amenajamentele silvice inca din anul 1965 astfel incat potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 si art. 1 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 este proprietate de stat.
     Potrivit art. 35 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, „terenurile proprietatea statului sunt acele suprafete intrate in patrimoniul sau in conformitate cu prevederile legale existente pana la data de 1 ianuarie 1990 si inregistrate ca atare in sistemul de evidenta al cadastrului funciar general si in amenajamentele silvice” iar potrivit art. 1 alin . 1 din Codul silvic „totalitatea padurilor, a terenurilor destinate impaduririi, a celor care servesc nevoilor de cultura, productie sau administratie silvica, a iazurilor, a albiilor paraielor, a altor terenuri cu destinatie forestiera si neproductive, cuprinse in amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse in acestea ulterior, in conditiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier national”.
     Este adevarat ca in editia pe anii 1964-1974 a amenajamentului silvic la pozitia 42 a era mentionata suprafata de 2,2 ha dar in 1974 aceasta  fost diminuata la 0,3 ha iar la data de 01.01.1990 (asa cum rezulta din editia 1986-1995) parata figura cu 0,8 ha. Prin urmare, prin aceste dispozitii legale, parata nu face dovada existentei dreptului de proprietate asupra diferentei de  0,18 ha si nici nu a aratat cauza sau modalitatea prin care suprafata de teren a fost diminuata initial, in anul 1975 la 0,3 ha, apoi majorata in anul 1986 la 0,8 ha si din 2005 la 1 ha cat este mentionat in amenajamentul silvic editia 2005-2015.
     Faptul ca printr-o hotarare judecatoreasca s-a constatat in patrimoniul reclamantilor existenta dreptului de proprietate asupra suprafetei de 0,18 ha, duce la concluzia ca acestia detineau un „bun” care este protejat chiar si prin art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional Conventiei Europene a Drepturilor Omului: „Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international”. Astfel, prin numeroase decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului (cauza Brumarescu, Cauza Oprea, Cauza Arhiepiscopia Romano-Catolica Alba Iulia,etc),  s-a retinut ca „notiunea de „bunuri“ poate desemna atat „bunuri actuale“, cat si valori patrimoniale, inclusiv, in anumite situatii bine definite, creante. Pentru ca o creanta sa poata fi considerata o „valoare patrimoniala“ intrand sub incidenta art. 1 din Protocolul nr. 1, titularul creantei trebuie sa demonstreze ca aceasta are o baza suficienta in dreptul intern. Din moment ce aceasta este dobandita, poate intra in joc notiunea de speranta legitima”. De asemenea, s-a mai retinut ca „articolul 1 din Protocolul nr. 1 cere ca ingerinta autoritatii publice in exercitarea dreptului la respectarea bunurilor sa fie legala.(…) Principiul legalitatii presupune existenta unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise si previzibile in aplicarea lor.(…) In plus, orice ingerinta in folosinta acestui drept trebuie sa aiba un scop legitim. De asemenea, in cauzele care implica o obligatie pozitiva, trebuie sa existe o justificare legitima pentru lipsa de actiune din partea statului. Atat o atingere adusa respectarii bunurilor, cat si abtinerea de la a actiona trebuie sa pastreze un echilibru just intre cerintele interesului general al comunitatii si imperativele apararii drepturilor fundamentale ale individului”. Sub acest aspect, instanta retine ca reclamantii au facut dovada existentei unui bun pentru care aveau o „speranta legitima” astfel ca lipsirea de proprietate asupra acestuia trebuie sa aiba un scop legitim. Insa, din probele administrate a rezultat ca parata a ingradit terenul proprietatea reclamantilor inca din 1970 desi nu avea nici un drept asupra acestuia ci, mai mult, din amenajamentele pe anii 1974-2005 rezulta ca nici macar nu era inscrisa si aceasta suprafata. Se pune problema modului in care in anul 2005 parata a mentionat in amenajamentul silvic suprafata de 1 ha fata de 0,8 ha cat fusese inscrisa in perioada 1986-2005 insa aceasta preluare „scriptica” nu s-a facut intr-o modalitate legala (de ex. expropriere) si cu o prealabila despagubire a proprietarilor.
     Fata de aceste considerente, comparand titlurile invocate de ambele parti, instanta considera ca dreptul de proprietate al reclamantilor si al intervenientilor este dovedit si este prioritar fata de inscrisurile invocate de parata astfel ca in conformitate cu art. 480 cod civil, acestia trebuie sa se  bucure de toate atributele acestui drept real.
   In consecinta, instanta va admite actiunea in revendicare astfel cum a fost formulata si va obliga parata sa lase in deplina   proprietate  si linistita  posesie  reclamantilor si intervenientilor in interes propriu  suprafata de 0,18 ha situata in extravilanul --- delimitat de punctele 1,2,3,4,5,6,1 in schita nr. 1 din suplimentul la expertiza tehnica efectuata de exp. Socaci Stefan la data de 01.03.2013, cu urmatoarele vecinatati:
- N- padure aflata in administrarea ---
- S- proprietatea reclamantilor ---
- E- drum forestier si paraul ---
- V- proprietatea reclamantilor ---
     Avand in vedere dispozitiile art. 274 Cod procedura civila, precum si solutia pronuntata in cauza, instanta o va obliga pe parata sa plateasca reclamantilor suma de 2438 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand: 135 de lei taxa de timbru, 3 lei timbru judiciar, 1400 de lei onorariu expert topocadastru si 900 de lei onorariu avocat reclamanti.
     
     Pentru aceste motive,
     In numele legii,
     H O T A R A S T E:

Admite actiunea formulata de reclamantii --- in contradictoriu cu ---
Admite cererea de chemare in judecata a altor persoane formulata de reclamantii --- in contradictoriu cu intervenientii in interes propriu ---
Obliga parata --- sa lase reclamantilor si intervenientilor in interes propriu  in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 0,18 ha, situata in extravilanul --delimitat de punctele 1,2,3,4,5,6,1 in schita nr. 1 din suplimentul la expertiza tehnica efectuata de exp. Socaci Stefan la data de 01.03.2013, cu urmatoarele vecinatati:
- N- padure aflata in administrarea ---
- S- proprietatea reclamantilor ---
- E- drum forestier si paraul ---
- V- proprietatea reclamantilor ---
   Obliga parata la plata catre reclamanti a sumei de 2438 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand in onorariu avocat, onorariu expert si taxe de timbru.
   Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
   Pronuntata in sedinta publica azi, 30.04.2013.
   
      PRESEDINTE,                                                                     GREFIER,